Înviat — ‘Fiecare la locul său potrivit’

„În Cristos toţi vor fi aduşi la viaţă; dar fiecare la locul său potrivit.“ — 1 Cor. 15:22, 23, The New English Bible

 1. Cum a arătat Marta că ea credea că Isus l-ar fi putut vindeca pe fratele ei Lazăr de boala care i-a fost fatală?

ÎNTR-O zi mohorîtă şi tristă, de iarnă, peste gura mormîntului binecunoscutului Lazăr din Betania a fost rostogolită o piatră mare. Surorile lui rămase în viaţă, Marta şi Maria, precum şi prietenii familiei credeau că aceasta a fost ultima ocazie în care l-au mai văzut pe Lazăr în cursul acestui sistem de lucruri. Iubitul său prieten Isus Cristos sosise, după toate aparenţele, prea tîrziu, în a patra zi de la moartea lui Lazăr. Marta i-a ieşit lui Isus în întîmpinare şi i-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.“

 2, 3. (a) În ce zi aştepta Marta să aibă loc învierea fratelui ei îngropat? (b) Credinţa căruia dintre strămoşii ei o împărtăşea Marta cu privire la înviere?

² Isus i-a răspuns Martei: „Fratele tău va învia.“ Dezvăluindu-şi credinţa în înviere, Marta i-a zis lui Isus: „Stiu că va învia la învierea din ziua din urmă.“ — Ioan 11:1–24.

³ Marta se gîndea la o înviere a tuturor oamenilor morţi, adică la întoarcerea lor la viaţă aici pe pămînt sub regatul lui Dumnezeu prin intermediul lui Mesia sau Cristos. Ea era convinsă că acest Mesia avea să fie însuşi Isus, care a readus la viaţă şi alte persoane, cum făcuseră şi profeţii Ilie şi Elisei care trăiseră cu secole înainte de el (Ioan 11:27). Credinţa ei în înviere era ca şi a strămoşului ei Avraam care ajunsese să fie numit „prietenul lui Iehova“ (Iac. 2:21–23). Fratele Martei, Lazăr, era deja mort şi îngropat, dar în cazul lui Avraam, fiul său Isaac era încă viu, gata de a fi adus ca jertfă omenească. Isaac era ca şi mort, căci Avraam era hotărît să asculte porunca lui Iehova de a-l jertfi pe tînăr. Privitor la credinţa lui Avraam din aceea ocazie de grea încercare, Pavel, un descendent al lui Avraam, a scris:

 4. Cum l-a primit Avraam înapoi din morţi „în mod ilustrativ“ pe fiul său Isaac?

⁴ „Prin credinţă Avraam, cînd a fost pus la încercare, a procedat aşa ca şi cum l-ar fi jertfit pe Isaac, iar omul care a primit bucuros promisiunile a încercat să-l jertfească pe singurul său fiu născut cu toate că i se spusese: „Ceea ce se va numi „sămînţa ta“ va fi prin Isaac.“ Dar el a socotit că Dumnezeu era în stare să-l învieze chiar şi din morţi; şi din morţi l-a şi primit, în mod ilustrativ.“ — Evr. 11:17–19; Gen. 22:1–18; Is. 41:8; 2 Cron. 20:7.

 5, 6. (a) În ce timp aştepta Avraam să aibă loc învierea oamenilor morţi? (b) Oare faptul că Avraam, Isaac şi Iacob au murit fără să fi primit lucrurile promise a nimicit credinţa lor în guvernul mesianic al lui Dumnezeu?

⁵ Astfel Avraam credea în viitoarea înviere a oamenilor morţi sub regatul lui Cristos. Isus Cristos, a cărui proprie înviere fusese prefigurată prin învierea ilustrativă a lui Isaac, le-a spus odată descendenţilor lui Avraam, iudeilor: „Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat mult de perspectiva de a vedea ziua mea, şi el a văzut-o şi s-a bucurat“ (Ioan 8:56). În armonie cu cuvintele lui Isus despre Avraam, tatăl lui Isaac şi bunicul lui Iacob, citim:

⁶ „În credinţă au murit toţi aceştia cu toate că n-au dobîndit împlinirea promisiunilor, dar ei le-au privit de departe şi le-au urat de bine şi au declarat public că ei erau străini şi locuitori temporari în ţară. Căci cei care spun asemenea lucruri dau dovadă că ei caută cu seriozitate un loc al lor propriu . . . Dar ei acum tind spre un loc mai bun, adică spre unul care ţine de cer [regatul cerurilor cu Cristos întronat]. Prin urmare lui Dumnezeu nu-i este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.“ — Evr. 11:13–16.

 7, 8. (a) Cum dovedesc cuvintele lui Isus adresate saducheilor, cuvinte privitoare la Avraam, Isaac şi Iacob, că aceştia puteau fi siguri de înviere? (b) În armonie cu Psalm 45:16, ce va face Domnitorul mesianic din guvernul ceresc pentru Avraam, Isaac şi Iacob?

⁷ Fiindcă Dumnezeu a făcut pregătiri pentru demult decedaţii Avraam, Isaac şi Iacob, acei bărbaţi credincioşi din vechime puteau fi siguri că se vor bucura de o înviere din morţi sub „cetatea“ sau guvernarea în care ca domni glorificatul Mesia sau Cristos. Isus Cristos însuşi a arătat acest fapt într-o discuţie cu iudeii saduchei care nu credeau într-o înviere a lui Avraam Isaac şi Iacob. Isus le-a zis: „La înviere bărbaţii nu se vor însura, nici femeile nu se vor mărita, ci vor fi ca şi îngerii [nu: vor fi îngeri] din ceruri. Nu aţi citit cu privire la învierea morţilor ce vi s-a vorbit de către Dumnezeu prin cuvintele: „Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob?“ El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii.“ — Mat. 22:30–32.

⁸ Iehova era Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob înainte de a fi murit ei. El poate fi un Dumnezeu al viului Avraam al viului Isaac şi al viului Iacob numai prin învierea acestora din morţi. Ei vor fi oameni vii pe pămînt sub „cetatea“ sau guvernul ceresc pe care l-a pregătit pentru ei Dumnezeul lor. Atunci va ajunge la împlinire Psalm 45:16, căci glorificatul Mesia, Isus, în calitate de domnitor în acea „cetate“ îi va numi „prinţi pe tot pămîntul.“ Cerescul Mesia va împlini faţă de ei fiecare din titlurile sale prezise în Isaia 9:6, inclusiv pe acela de Tată etern.

 9. Ce a scris profetul Isaia cu privire la învierea morţilor omenirii şi după ce moment hotărît al lui Iehova va avea loc?

⁹ Avraam, Isaac şi Iacob precum şi alţi bărbaţi credincioşi din vechime vor fi înviaţi în acea „zi din urmă“ despre care i-a vorbit Marta lui Isus chiar înainte de a-l readuce Isus pe Lazăr, fratele ei, din nou la viaţă terestră prin înviere (Ioan 11:24–44). Oamenii care urmează să fie înviaţi au fost răscumpăraţi prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, şi cu privire la aceştia profetul Isaia a fost inspirat să scrie următoarele: „În ziua aceea în ţara lui Iuda se va cînta cîntarea aceasta:‘ . . . morţii tăi vor învia. Un trup al meu mort — ei vor învia. Treziţi-vă şi strigaţi de bucurie, voi locuitori ai ţărînei! Căci roua voastră este ca roua de pe nalbă [în contrast cu uscăciunea trupurilor moarte], iar pămîntul însuşi îi va lăsa chiar şi pe cei neputincioşi în moarte să cadă în naştere.’“ (Is. 26:l, 19). Astfel, va exista o renaştere, o regenerare a celor morţi în pămînt. Lucrul acesta va avea loc după ce Iehova va da expresie condamnării rostite de el împotriva lumii vinovate de sînge din pricina tuturor oamenilor nevinovaţi pe care ea i-a dus în şeol sau în locuinţa morţilor înainte de vreme. Aceasta înseamnă că învierea va avea loc după „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic,“ adică după aceea situaţie mondială pe care Biblia o numeşte Har-Maghedon. — Apoc. 16:14,16; 19:11, 12.

10. Astfel de ce în aceea „zi din urmă“ pămîntul va înceta să mai fie un cimitir de proporţii mondiale?

¹⁰ Astfel, „ziua din urmă“ despre care a vorbit Marta îi va vedea din nou înviaţi pe oamenii morţi, în loc să mai zacă acoperiţi cu ţărînă în sînul pămîntului (Is. 26:20, 21). Ce prospeţime de rouă a vieţii omeneşti reînviate le va oferi acea „zi din urmă“ morţilor răscumpăraţi ai omenirii! Pămîntul va înceta să mai fie un cimitir de proporţii mondiale.

11, 12. Cum a dat greş Irod cel Mare în eforturile sale nemiloase de a-l ucide pe nou-născutul „rege al iudeilor“?

¹¹ Chiar şi sugarii şi copiii mici, neresponsabili, se vor bucura de favoarea de a se reîntoarce la noi ocaziii de a creşte la tinereţe eternă pe un pămînt transformat în paradis. În felul acesta efectul actului aducător de moarte al regelui Irod cel Mare va fi anulat. El a trimis la Betleem nişte astrologi veniţi din răsărit şi i-a pus să facă cercetări şi să stabilească locul nou-născutului „rege al iudeilor“, ca să i-l comunice şi lui. El a plănuit uciderea lui Isus, fiul fecioarei iudaice Maria. După ce toate eforturile lui viclene au dat greş, nereuşind să afle unde se găsea „regele“ în perspectivă al iudeilor, Irod şi-a trimis soldaţii şi le-a poruncit să-i ucidă pe toţi copilaşii de la doi ani în jos. Jalea mamelor din Betleem şi din împrejurimi, a mamelor lipsite de copilaşii lor, a fost prezisă în frofeţia biblică, nelipsind din aceasta nici cuvintele de mîngîire privitoare la o înviere.

¹² Matei, scriitorul celei dintîi evanghelii, ne spune: „Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia care zice: ‘Un ţipăt s-a auzit în Rama, plîngeri şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mîngîiată, pentru că nu mai erau.’“ (Mat. 2:1–18, T.N.R..) Dar Maria nu se afla printre mamele care plîngeau şi jeleau, pentru că ea scăpase cu băieţelul Isus şi fugise în Egipt pentru a rămîne acolo pînă la moartea lui Irod.

13. Potrivit modului în care aplică Matei profeţia lui Ieremia, ce era ţara duşmanului“ din care se vor reîntoarce copiii nevinovaţi omorîţi în masă?

¹³ Insă pentru acele mame lipsite de copiii lor situaţia nu era lipsită complet de speranţe. Profeţia lui Ieremia din care a desprins Matei acest citat spune în continuare: „Iată ce a spus Iehova: ‘„Nu mai da glas plînsului, opreşte-ţi lacrimile din ochi, căci există o răsplată pentru activitatea ta,“ este exprimarea lui Iehova,“ „şi ei se vor întoarce cu siguranţă din ţara duşmanului.“‘“ (Ier. 31:15, 16). Potrivit modului în care a fost aplicată sub înspiraţie profeţia lui Ieremia de către Matei, „ţara duşmanului“ nu era Babilonul antic, din zilele lui Ieremia. Ea era ţara pe care duşmanul Irod cel Mare le-a destinat-o în mod prematur nevinovatelor sale victime, — adică ţara morţii. Despre moarte se vorbeşte de asemenea ca despre un „duşman“ căci 1 Corinteni 15:26 spune: „Cel din urmă duşman care va fi nimicit va fi moartea.“

14. (a) Cum s-a dovedit ţara Babilonului a fi un loc al morţii pentru israeliţii din zilele lui Ieremia? (b) Cum se va petrece „reîntoarcerea“ copilaşilor din Betleem şi în ce zi?

¹⁴ Ţara precreştină a Babilonului a fost ţara în care iudeii deportaţi au fost „destinaţi morţii,“ de către cuceritorii lor. Mulţi dintre aceşti deportaţi au murit acolo ca străini (Ps. 79:11; 102:20; Is. 14:17). În cursul anului 537 î.e.n. şi după aceea mii de „prizonieri“ iudei s-au „reîntors“ din ţara Babilonului duşman. Dar reîntoarcerea copiilor nevinovaţi ai Betleemului mai este încă o chestiune de viitor. Ea se va petrece printr-o înviere în „ziua din urmă“ pe care a menţionat-o Marta din Betania, „zi din urmă“ care va începe după „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ de la Har-Maghedon şi după legarea şi aruncarea în abis a lui Satan Diavolul şi a îngerilor săi demoni. — Apoc. 20:3, 11–15.

O ZI DE JUDECATĂ

15. Cum a arătat Isus că „ziua din urmă“ va fi o zi de judecată a oamenilor morţi care vor fi reînviaţi?

¹⁵ Acea „zi din urmă“ va fi o zi de judecată pentru omenirea înviată, inclusiv pentru acei oameni care l-au desconsiderat pe Isus şi nu au acceptat cuvintele sale. Isus a arătat lucrul acesta prin afirmaţia: „Pe acela care mă desconsideră pe mine şi nu acceptă cuvintele mele are cine să-l judece. Cuvîntul pe care l-am vorbit eu, — acela îl va judeca în ziua din urmă“ (Ioan 12:48). Isus a adus timpul de judecată a lumii omenirii în asociere cu învierea, prin cuvintele: „[Dumnezeu] i-a dat autoritate să judece, pentru că el este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ora cînd toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul lui şi vor ieşi afară, cei care au făcut lucruri bune — la o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri netrebnice — la o înviere a judecăţii.“ (Ioan 5:27–29; vezi Turnul de veghere din 1 septembrie 1978 sub titlul: „O înviere a vieţii şi una a judecăţii,“ pp. 20–24, ediţia engleză.) Desigur că „ziua din urmă“ nu va fi o zi de douăzeci şi patru de ore. Ea va fi o perioadă cu o durată de 1.000 de ani şi va coincide cu cei 1.000 de ani ai domniei lui Cristos. — 2 Petr. 3:8; Apoc. 20:4, 6.

16. După cum este arătat în 1 Cor. 15:25, 26, din ce motiv va fi acea „zi“ de judecată o zi glorioasă?

¹⁶ Acea „zi“ va fi o zi glorioasă, pentru că ea se va remarca prin ştergerea tuturor efectelor morţii pe care am moştenit-o cu toţii de la Adam şi Eva din cauza sentinţei de condamnare la moarte care a fost pronunţată împotriva lor. Astfel domnia de 1.000 de ani a lui Cristos este o domnie spre care ar trebui să privim cu toţii, pentru că la 1 Corinteni 15:25, 26 este scris: „Căci el trebuie să guverneze ca rege pînă cînd Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale. Cel din urmă duşman care va fi nimicit va fi moartea [moştenită de noi de la Adam].“

17. Dacă cineva va muri după acea zi de judecată, din ce cauză se va întîmpla aşa ceva şi ce fel de moarte va fi aceea?

¹⁷ Lovitura de moarte ce i se va aplică morţii adamice pe care am moştenit-o este ilustrată prin ceea ce i-a spus Isus apostolului Ioan să scrie. Descriind „ziua din urmă“ a învierii omenirii, Apocalips 20:13, 14 spune: „Iar marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea, şi moartea şi hadesul i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele, şi ei au fost judecaţi în mod individual, conform faptelor lor. Iar moartea şi hadesul au fost aruncate în lacul de foc. Lacul de foc înseamnă moartea a două.“ Astfel oricine va muri pe pămînt după aceea nu va muri din cauza morţii moştenite de la Adam. El va muri din cauza violării intenţionate a legii lui Dumnezeu şi din cauza păcatului intenţionat. Moartea lui va fi atunci „moartea a doua,“ din care nimeni nu va mai învia.

18. De efectele cărei morţi eliberează Isus Cristos omenirea şi astfel ce este el pentru ea?

¹⁸ Isus Cristos nu eliberează omenirea decît din moartea adamică şi din mormîntul nostru comun — din hades. El ne-a asigurat în această privinţă cînd a spus: „Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă şi Cel viu; . . . şi eu am cheile morţii şi ale hadesului“ (Apoc. 1:17, 18). Astfel, din bune motive i-a spus Isus Martei: „Eu sînt învierea şi viaţa.“ — Ioan 11:25.

19. Ce bărbat renumit pentru răbdarea sa va fi printre cei înviaţi şi pînă cînd a dorit el să zacă îngropat în şeol?

¹⁹ Printre aceia pentru care Regele în exerciţiu, Isus Cristos va folosi cheia hadesului [sau a şeolului, în ebraică] se află şi un bărbat renumit prin răbdarea sa. Acesta este Iov din ţara Uţ din Orientul Mijlociu al antichităţii. Din cauza necazurilor care se îngrămădesc astăzi asupra noastră, unii dintre noi ar putea să simtă ca şi Iov, adică să nutrească dorinţa de a fi morţi şi îngropaţi în hades sau în şeol. Dar noi trebuie să posedăm ceea ce poseda şi Iov şi anume credinţă în înviere. El ştia că atunci cînd va avea aceasta loc, în „ziua din urmă,“ va fi eliberat de toate necazurile din prezent ale lumii. Adormind în moarte şi fiind îngropat, el avea să se odihnească pînă cînd „cerul“ sau forţele supraomeneşti care controlează acum omenirea vor fi trecut. Trecerea lor va permite începerea unei minunate transformări în condiţiile terestre. În consecinţă, Iov s-a rugat lui Iehova Dumnezeu:

20. În conformitate cu Iov 14:12–15 pentru ce anume s-a rugat Iov lui Dumnezeu?

²⁰ „Aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală . . . nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui. Ah! de m-ai ascunde în locuinţa morţilor [şeol, NWT], de m-ai acoperi pînă-ţi va trece mînia şi de mi-ai rîndui o vreme cînd îţi vei aduce aminte iarăşi de mine! Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze? [Dacă un bărbat apt corporal moare, mai poate el trăi din nou? NWT] Aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele [în tot timpul serviciului meu forţat, NWT][din cauza permisiunii de către Dumnezeu a răului] pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc [pînă cînd va veni eliberarea mea, NWT]. Atunci m-ai chema şi ţi-aş răspunde şi ţi-ar fi dor de făptura mîinilor tale.“ — Iov 14:12–15, TNR.

21. Ce schimbare de expresie a feţei a vrut Iov să vadă şi ce aştepta el să facă în folosul său „răscumpărătorul“ său?

²¹ În timpul nenorocirii sale, Iov nu a văzut că faţa lui Iehova i-ar fi fost favorabilă. Avem şi noi, astăzi, uneori, sentimentul că din cauza necazurilor pe care Dumnezeu le permite să vină asupra noastră, el priveşte cu dezaprobare spre noi, şi ne-ar place să vedem o schimbare în expresia feţei sale faţă de noi? În viitoarea „zi din urmă“ va exista o înviere din şeol sau din hades a oamenilor morţi, şi chiar şi numai acest fapt arată că Iehova priveşte în mod favorabil spre omenirea răscumpărată. Iov a crezut că va exista un „răscumpărător,“ cineva care avea să procure preţul prin care să-l răscumpere din „serviciul forţat“ în care fusese vîndut.

22, 23. (a) În credinţa sa că cineva va pune bazele învierii sale, în ce avea încredere Iov? (b) Cînd îl aştepta Iov pe acest „răscumpărător“ să vină şi favoarea feţei cui anume aştepta el s-o vadă?

²² Iov a avut încredere în întegritatea sa personală faţă de Iehova în ciuda celor care îl acuzau în mod fals. În consecinţă, el avea un sentiment de siguranţă că va exista un „răscumpărător“ pentru el. Acest „răscumpărător“ avea să apară după moartea lui Iov, însă Iov lăsa în urma sa o bună consemnare despre faptele sale pe care s-o poată examina acest „răscumpărător.“ Plin de încredere că acest viitor răscumpărător va pune bazele pentru o înviere, Iov a exclamat:

²³ „Dar ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pămînt. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu-mi va mai rămîne decît carnea [datorită descuamării sau pierderii epidermei] voi vedea totuşi pe Dumnezeu, îl voi vedea eu însumi, îl vor vedea categoric chiar ochii mei şi nu ai unui străin. Rinichii mei adînc înăuntrul meu nu au corespuns aşteptărilor“ din cauza enormităţii aşteptării. — Iov 19:25–27.

24. Cum a ajuns să fie înrudit cu neamul omenesc răscumpărătorul pe care l-a dat Dumnezeu la iveală şi ce a dat acesta ca „preţ de răscumpărare în schimbul multora“?

²⁴ Astfel deci, Satan Diavolul nu are decît să ponegrească în continuare omenirea arătînd că e nepotrivită pentru înviere, datorită neputinţei ei de a da la iveală bărbaţi şi femei care să-şi păstreze integritatea faţă de Dumnezeu. Învierea omenirii moarte va avea loc în „ziua din urmă“ menţionată de Marta din Betania. Cum aşa? Pentru că Dumnezeu, pentru care nimic nu este cu neputinţă, s-a îngrijit de un „răscumpărător,“ în persoana unicului său Fiu născut care a ajuns să fie înrudit cu neamul omenesc prin faptul că a fost născut ca om perfect. El a venit temporar pe pămînt, nu pentru a fi servit, „ci pentru a servi şi pentru a-şi da sufletul său [uman] ca preţ de răscumpărare în schimbul multora“ (Mat. 20:28; Marcu 10:45). Acest fapt a pregătit calea pentru ca Dumnezeu să consfinţească sau să autorizeze învierea pentru atît de mulţi cîţi au fost răscumpăraţi prin moartea de jertfă a lui Isus Cristos.

25. De ce „ziua din urmă“ nu va fi zi o finală pentru existenţa omenirii şi ce va face Dumnezeu în aceea „zi“ în folosul omenirii?

²⁵ În consecinţă „ziua din urmă“ nu înseamnă ziua finală de existenţă a omenirii, dat fiind că în acea „zi“ de sub domnie milenială a lui Cristos are loc învierea omenirii răscumpărate. Aceasta va fi „ziua din urmă“ prin faptul că urmează după toate zilele precedente în cursul cărora Dumnezeu a permis ca păcatul şi moartea să domnească peste omenire cu nenumăratele ei milioane de oameni care au mers în şeol sau hades. Aceea va fi „ziua“ în care Dumnezeu va considera omenirea răscumpărată ca fiind absolvită de toate păcatele trecute şi în care va învăţa pe oameni cerinţele sale drepte pentru a putea cîştiga viaţă veşnică într-un paradis restabilit pe pămînt. — Is. 26:9; Rom. 6:7.

26. (a) Care a fost „locul său potrivit“ pentru Cristos în ce priveşte învierea? (b) Cum arată 1 Tesaloniceni 4:16 că va exista şi o învire a altora în ordinea sau după rangul sau conform gradului de importanţă?

²⁶ Astfel trebuia să aibă loc mai întîi moartea şi învierea „răscumpărătorului“ pentru ca să poată avea loc după aceea o înviere a omenirii care avea nevoie să fie răscumpărată. Astfel învierea răscumpărătorului Isus Cristos s-a dovedit a fi de cel mai înalt ordin. El a fost înviat „la locul său potrivit“ în ce priveşte importanţa sau rangul. În afară de aceasta, înainte de învierea lui Iov, a copiilor ucişi din Betleem şi ai altor membri ai omenirii moarte, va exista o înviere a altora în ordinea, după rangul sau conform gradului de importanţă. Asupra acestui fapt ni se atrage atenţia prin cuvintele inspirate din 1 Tesaloniceni 4:16 unde citim: „Întîi vor învia cei morţi în Cristos.“ (Traducerea nouă Romănească). Cine sînt aceia care vor avea parte cei dintîi de o înviere şi cînd şi cum va avea loc lucrul acesta?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Să-ţi închipui, ce bucurie va fi de a saluta pe bărbaţii din timpul vechi înviaţi din morţi, şi cît de fericite vor fi mamele, care reprimesc micuţele lor care au fost ucişi de Irod.