Promisiunea de încredere a lui Dumnezeu referitoare la guvernul Său mondial
„Iată ce a zis Iehova: ‘Dacă voi aţi putea rupe acordul meu al zilei şi acordul meu al nopţii, chiar pentru ca ziua şi noaptea să nu apară la timpul lor, atunci s-ar putea să fie rupt propriul meu acord cu servul meu David aşa încît el să nu aibă un fiu care să guverneze ca rege pe tronul său.’“ — Ieremia 33:20, 21.
1. În ce mod s-a dovedit familia regală a regelui David deţinătoarea unui record fără asemănare?
ACEASTĂ lume n-a văzut niciodată ceva asemănător! Ce? Ei bine, un şir de regi dintr-o singură familie întinzîndu-se pe parcursul a 470 ani şi apoi, după î întrerupere de 2 520 ani, asumîndu–şi din nou întreaga putere regală. Familia cu un asemenea record inegalabil a fost aceea a regelui David din Ierusalim, ilustrul înaintaş al lui Isus Cristos, care s-a născut în locul de naştere propriu al lui David, în Betleem.
2. Unde se afla Ieremia în 608 î.e.n. în timpul domniei ultimului rege din linia pămîntească a lui David, şi numai cine putea fi folosit să reînvie domnia neamului lui David?
2 Domnia lui David peste poporul său a început în 1077, înaintea erei noastre. Dar cînd profetul Ieremia şi-a început furtunoasa-i carieră în 647 î.e.n., linia pămîntească de regi proveniţi din David a intrat în ultimii 40 de ani de domnie la Ierusalim. Ieremia era un ferm susţinător al promisiunii legămîntului solemn al lui Dumnezeu cu David pentru un regat veşnic. Totuşi, în anul 608 î.e.n. Ieremia se afla sub pază militară în capitala regală. El era ţinut chiar în Curtea Gărzii ataşată de palatul regelui Zedechia, al 21-lea rege din linia lui David, numărînd de la David însuşi. Cu răsturnarea lui Zedechia de către babilonieni în 607 î.e.n., cei 470 de ani de domnie continuă a dinastiei lui David în Hebron şi în Ierusalimul pămîntesc s-au sfîrşit. Doar Isus Cristos, descendentul prezis al lui David, mai putea fi folosit de Dumnezeu pentru a reînvia regatul lui David în împlinirea legămîntului lui Dumnezeu cu acesta pentru un regat nepieritor.
3. Cu cine din afară a comunicat Ieremia pe cînd se afla sub pază militară şi cum i s-a deschis pentru a doua oară posibilitatea acestei comunicări?
3 Pe cînd se afla sub supraveghere militară, profetul Ieremia nu a putut avea nici o legătură cu babilonienii care atunci asediau Ierusalimul, dar el se găsea în legătură cu Dumnezeu, deoarece citim: „Şi cuvîntul lui Iehova i s-a adresat a doua oară lui Ieremia, pe cînd era încă închis în Curtea Gărzii, zicînd: ‘Iată ce a spus Iehova, Făcătorul pămîntului, Iehova, Cel ce l-a făcut stabilindu-l solid, Iehova fiind numele lui: „Cheamă mă şi–ţi voi răspunde şi–ţi voi anunţa prompt lucruri mari şi de neînţeles pe care tu nu le-ai cunoscut.“’“ — Ier. 33:1–3.
4. Care au fost „lucrurile mari şi de neînţeles“ care urmau să fie făcute de cunoscut?
4 Ce lucruri? Că oraşul Ierusalim aşezat pe culmile munţilor va fi ras de pe pămînt şi apoi, după ce va fi zăcut pustiit timp de 70 de ani, va fi reclădit. Mai mult decît atît, el va fi reocupat de propriul său popor dus în exil pe un drum lung de peste 1 000 mile (1 600 km)! Chiar dacă dinastia lui David nu urma să fie pusă din nou pe tronul pămîntesc, totuşi ea urma să continue 639 ani, pînă în 33 e.n., timpul apariţiei moştenitorului permanent al tronului, pentru a domni pentru totdeauna şi veşnic. Acest moştenitor s-a dovedit a fi Isus Cristos! — Col. 1:13.
5. Ce a promis Iehova în legătură cu Ierusalimul asediat, de atunci?
5 Numai Făcătorul şi Fondatorul pămîntului, Dumnezeul care ţine sub control problemele sale, a putut să prevadă şi să promită asemenea lucruri. El a făcut-o. Astfel, în ciuda tuturor părerilor sumbre pe care observatorii le puteau avea privitor la rezultatul final al chestiunilor legate de casa regală a lui David, doar acest Iehova îl putea inspira pe Ieremia să spună:
„Căci iată ce a zis Iehova, Dumnezeul lui Israel, despre casele acestei cetăţi şi despre casele regilor lui Iuda care sînt dărîmate din cauza fortificaţiilor de asediu şi din cauza sabiei, despre cei care vin să lupte împotriva caldeenilor [asediatori] şi să umple locurile cu cadavrele oamenilor pe care i-am zdrobit în mînia şi furia mea, şi din cauza întregii răutăţi pentru care mi-am ascuns faţa de această cetate: ‘Iată, eu aduc pentru ea restabilire şi sănătate; îi voi vindeca şi le voi descoperi abundenţă de pace şi adevăr. Şi eu îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda şi pe captivii lui Israel şi îi voi face ca la început. Şi îi voi curăţi de greşeala lor cu care au păcătuit împotriva mea şi le voi ierta greşelile cu care au păcătuit împotriva mea şi cu care au comis încălcare împotriva mea. Şi cu siguranţă el [Ierusalim] va deveni pentru mine un nume de jubilare, o laudă şi o frumuseţe în faţa tuturor naţiunilor pămîntului care vor auzi de binele pe care îl fac pentru ei [captivii]. Şi ele vor fi cu siguranţă îngrozite şi agitate din cauza întregului bine şi din cauza întregii păci pe care le realizez pentru el [Ierusalim].’“ — Ier. 33:4–9.
6. Ce efect urma să aibă asupra naţiunilor, restabilirea Ierusalimului după ce mînia şi furia lui Iehova erau turnate peste el şi de ce?
6 Prin intermediul cuceritorilor lumii babilonieni sau caldeeni, Iehova Dumnezeu a turnat mînia şi furia sa peste oraşele Regatului Iuda. Acest lucru era îndreptăţit, întrucît iudeii s-au abătut de la poruncile sale şi au încălcat legămîntul făcut cu strămoşii lor. Aşa că Ierusalimul a urmat să fie distrus şi supravieţuitorii să fie deportaţi în Babilon iar ţara să le rămînă golită fără oameni şi animale domestice, şi s-ar putea atribui numai bunătăţii nemeritate a lui Iehova, dacă Ierusalimul ca oraş s-ar însănătoşi şi s-ar reface din nou. Într-adevăr vindecarea cauzată de Iehova ar veni atît de neaşteptată pentru naţiunile neevreieşti şi ar fi atît de neînţeles că ei sa-r speria faţă de acest Dumnezeu făcător de minuni. Consecinţele care ar reieşi din aceasta pentru naţiunile acestea le-ar face să tremure.
7. Care semne ale vieţii israelite normale trebuiau să existe din nou în teritoriile odinioară despopulate ale lui Iuda şi ale lui Beniamin pre cum şi în Ierusalim?
7 Ce-i drept, oraşul Ierusalim avea să stea în dărîmături timp de 70 de ani, dar Ieremia, profetul acestui Dumnezeu făcător de minuni, n-a vorbit de ceva imposibil cînd a prezis ce s-ar spune în timpul asediului oraşului:
„Aceasta este ce a spus Iehova: ‘În acest loc, despre care voi veţi spune că el să fie pustiu, fără om şi fără animal domestic, în oraşele lui Iuda şi în străzile Ierusalimului care stau pustiu, fără om şi fără locuitor şi fără animal domestic, se va aude din nou sunetul jubilării şi sunetul bucuriei, vocea mirelui şi vocea miresei, vocea celor care spun: „Lăudaţi pe Iehova oştirilor, căci Iehova este bun; căci pe timp de neprevăzut durează bunătatea sa iubitoare“’
„‘Ei vor aduce în casa lui Iehova o jertfă de mulţumire, căci eu voi aduce înapoi prizionerii ţării ca la început,’ a spus Iehova. . . .
„‘În oraşele regiunii de munte, în oraşele cîmpiei şi în oraşele sudului şi în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului şi în oraşele lui Iuda vor trece din nou turme de animale mici pe sub mîinile celui ce le numără,’ a spus Iehova“ [Ier. 33:10–13].
VIITORUL DOMNITOR MONDIAL PROMIS
8. S-a restabilit şi regalitatea davidică odată cu „însănătoşirea“ Ierusalimului în anul 537 î.e.n., şi ce mai era eminent?
8 Însănătoşirea Ierusalimului începea în anul 537 î.e.n., dar oraşul n-a primit atunci pe un rege din casa lui David, ci numai pe un guvernator de provincie din această linie genealogică. Acest guvernator depindea de imperiul Mezilor şi al Persanilor care obţinuse superioritatea faţă de puterea mondială babilonică. Cum stăteau atunci lucrurile cu legămîntul, pe care Iehova îl încheiase cu regele David pentru un regat etern în linia genealogică a acestuia? În ciuda înjosirii trecătoare a casei regale a lui David, legămîntul lui Iehova cu, regatul său era o garanţie pentru aceasta că cel mai strălucit timp mai aştepta pe linia regală a lui David.
9, 10. Din această cauză ce promitea Iehova că va aduce la iveală din familia regală a lui David?
9 Azi putem fi veseli despre aceasta. Cum aşa? „Pomul“ familiei regale a lui David într-adevăr a fost tăiat, dar ciotul lui nu pierise. Dumnezeu, atotputernicul, putea să se îngrijească pentru aceasta că un „lăstar“ se ivea care ar deveni moştenitorul statornic al regatului promis. Să ne dăm seamă la următoarele cuvinte:
10 „‘Iată! Vin zile,’ este vorba lui Iehova, ‘cînd de sigur voi realiza cuvîntul cel bun, pe care l-am spus despre casa lui Israel şi despre casa lui Iuda [la care aparţinea David]. În zilele acelea şi în vremile acelea voi face să răsară lui David un lăstar drept, şi el va înfăptui de sigur dreptul şi dreptatea în ţară. În zilele acelea Iuda [tribul lui David] va fi mîntuit şi Ierusalimul însuşi va sta în siguranţă [după „însănătoşirea“ promisă]. Şi aceasta este cum el va fi numit: Iehova este dreptatea noastră.’“ Acelaşi nume avea să-l poarte şi viitorul rege al lui. — Ier. 33:14–16; compară Ieremia 23:4–6.
11. Cine a fost „lăstarul“ care era produs, şi cum a dovedit el în anul 1914 că este adevărat „lăstarul“ lui Iehova?
11 S-a dovedit ca sigur această promisiune care se ocupă de un guvern mondial? Da! Deşi trecuseră mai mult de 640 de ani, trunchiul familiei detronate, lipsite de coroană şi fără sceptru a lui David a dat un lăstar exact la timpul hotărît de Iehova, şi anume — în persoana lui Isus, care s-a născut în oraşul natal al lui David, Betleem, şi care a fost botezat de premergătorul său, Ioan Botezătorul, fiind imediat după aceea uns cu spiritul lui Dumnezeu ca să fie Moştenitorul Permanent al acordului pentru Regat care fusese făcut cu David (2 Sam. 7:4–16; Ezec. 21:21–27). În realitate, el a devenit „Lăstarul“ Suveranului Domn Iehova, căci, după sfîrşitul celor „şapte timpuri“ (2 520 ani) ale suveranităţii păgînilor peste pămînt, în 1914 e.n., glorificatul Isus Cristus a fost folosit să regenereze suveranitatea lui Iehova faţă de pămînt în împlinirea acelui acord pentru Regat. — Dan. 4:13–26.
12. (a) Cum s-a dovedit Isus Cristos drept în calitate de „mlădiţă“? (b) Al cui „Domn“ a devenit el şi cum a fost făcută posibilă salvarea pentru „Iuda“ şi „Ierusalim“?
12 Că acest „Lăstar“ era „drept“ a fost dovedit de Iehova Dumnezeu cînd l-a ridicat pe Isus Cristos dintr-o moarte de martir în a treia zi şi l-a pus în slavă la dreapta sa în ceruri. Astfel Isus Cristos, deşi odată fusese un ‘fiu pămîntesc al lui David,’ a devenit „Domnul“ lui David (Ps. 110:1–4; Mat. 22:41–45). Cînd el s-a suit la dreapta Tatălui său ceresc, a făcut-o cu valoarea sacrificiului său uman perfect. Astfel, el poate aduce salvare lui „Iuda“, a cărui capitală este „Ierusalimul.“ Cu siguranţă, atunci, Isus a făcut ca regalitatea casei lui David să dea mlădiţă încă o dată! — Apoc. 22:16.
13. (a) Care este Ierusalimul care locuieşte acum în siguranţă? (b) La care „dreptate“ face aluzie numele „Iehova este dreptatea noastră“ şi de ce se aplică în mod potrivit acelaşi nume şi celui numit „mlădiţa“?
13 Isus Cristos este numit „Leul din tribul lui Iuda, rădăcina lui David“ (Apoc. 5:5). Din cauză că l-a respins şi l-a omorît pe „Leul din tribul lui Iuda,“ Ierusalimul pămîntesc nu a „locuit în siguranţă,“ ci a fost distrus în 70 e.n. (Mat. 23:37, 38; Luca 21:24). Dar, Ierusalimul mai mare, „Ierusalimul ceresc“ se va bucura de o asemenea siguranţă, căci copiii lui spirituali, cei 144 000 urmaşi unşi ai lui Isus Cristos, locuiesc în siguranţă sub îngrijirea lui Iehova (Evr. 12:22; Gal. 4:26–28). Acest „Ierusalim de sus“ este în realitate organizaţia numită „Iehova este dreptatea noastră.“ Întrucît este vorba de „dreptatea noastră“ şi nu de „dreptatea mea,“ referirea se face la cei 144 000 de copii spirituali ai Ierusalimului ceresc, căci Iehova Dumnezeu i-a justificat sau i-a declarat drepţi prin meritul sacrificiului lui Cristos. Numele lui Isus Cristos de „Lăstarul“ e totodată şi „Iehova este dreptatea noastră,“ el fiind reprezentantul celor 144 000 de urmaşi unşi. — Ier. 23:5; vezi de asemenea 1 Corinteni 1:30, 31; Romani 3:21, 22.
14. Întrucît Cristos şi organizaţia asociată cu el poartă acelaşi nume, ce fel de guvern este hotărît să fie viitorul guvern mondial?
14 Prin faptul că regele uns şi organizaţia sa asociată poartă acelaşi nume dat de Dumnezeu, ce fel de guvern este hotărît să fie guvernul viitor al lui Dumnezeu? Nu altceva decît un guvern drept. Cît de recunoscători putem fi pentru aceasta!
ÎNCREDEREA PE CARE O INSPIRĂ PROMISIUNEA DIVINĂ
15, 16. (a) Conform cu Ieremia 33:17, 18 în posedarea căror servi oficiali nu va eşua Iehova? (b) Cine vor ocupa aceste poziţii oficiale şi unde îl vor servi ei pe Iehova?
15 În legătură cu regatul său promis, Iehova Dumnezeu dispune şi de o preoţie dreaptă. El ne face să ne simţim siguri de aceasta, deoarece el întăreşte toate lucrurile prevăzute, prin următoarea lămurire: „Căci iată ce a zis Iehova: ‘În cazul lui David, nu va exista o tăiere de la tron a unui om din casa lui Israel, Şi în cazul preoţilor, leviţii, nu va exista o tăiere dinaintea mea a unui om care să–mi ofere arderi de tot şi să facă fum cu daruri de cereale şi să aducă întotdeauna jertfe.’“ — Ier. 33:17, 18.
16 În consecinţă, are oare vreo importanţă faptul că de la distrugerea în anul 70 e.n. a Ierusalimului reconstruit nu a mai existat nici un templu material al lui Iehova pe pămînt? Sau are vreo importanţă faptul că tot de atunci nu a mai existat nici un membru identificabil al tribului lui Levi şi al casei lui Aaron, fratele lui Moise, care să servească într-un astfel de templu? Nu, nu are nici o importanţă, căci, Iehova în prezent îi are ca Mare Preot şi subpreoţi pe aceia care au fost prefiguraţi prin preoţii leviţi ai Israelului din vechime, anume, pe Isus Cristos şi urmaşii săi aleşi, care au fost unşi pentru o preoţie spirituală cu spiritul sfînt. Cerurile unde tronează Dumnezeu constituie Sfînta Sfintelor a templului spiritual în care serveşte această preoţie. — Evr. 9:24; 1 Petru 2:9, 10.
17. Aşa cum nu putem opri ziua şi noaptea de la apariţia lor, de la ce lucru nu-l putem opri pe Iehova referitor la regalitate şi la preoţie?
17 Astfel, toate promisiunile lui Dumnezeu s-au dovedit a fi de încredere şi se vor mai dovedi astfel pentru noi. Să ascultăm: „Iată ce a zis Iehova: ‘Dacă voi aţi putea rupe acordul meu al zilei şi acordul meu al nopţii, chiar pentru ca ziua şi noaptea să nu apară la timpul lor, atunci s-ar putea să fie rupt propriul meu acord cu servul meu David aşa încît el să nu aibă un fiu care să guverneze ca rege pe tronul său, şi de asemenea ca leviţii, preoţii, slujitorii mei. Întocmai ca oştirea cerurilor care nu poate fi numărată şi ca nisipul mării care nu poate fi măsurat, aşa voi înmulţi sămînţa lui David, servul meu şi pe leviţii care mă slujesc.’“ - Ier. 33:20–22.
18. Pînă la a cui sosire şi-a ţinut Iehova în vigoare acordul privind preoţia mult după zilele lui Ieremia?
18 Cînd soarele şi-ar opri strălucirea pe pămînt şi pămîntul acesta şi-ar înceta rotaţia în jurul axei sale, atunci şi Iehova ar rupe acordul său privitor la David şi la leviţi. Atotputernicul Dumnezeu a înmulţit „sămînţa“ lui David în cei peste şase sute de ani care au trecut pînă la sosirea Moştenitorului Permanent al său, Isus Cristos. Acesta a devenit cel prefigurat de marele preot Aaron şi devine de asemenea preot pe tronul său ceresc, asemenea lui Melhisedec (Ps. 110:1–4; Gen. 14:18–20; Zah. 6:13; Evr. 6:20–7:3). Astfel, Iehova a zădărnicit aparentele nenorociri venite peste Ierusalim şi peste templul său şi si-a menţinut legămintele în vigoare.
19. Ce fenomene obişnuite legate de pămîntul nostru ar trebui, aşa-zicînd, să înceteze ca Iehova să–şi rupă acordul cu David cu privire la un regat veşnic?
19 De exemplu, cînd armata babiloniană sub regele Nabucodonosor asedia Ierusalimul pentru a doua oară, a fost făcută următoarea consemnare: „Şi cuvîntul lui Iehova a continuat să i se adreseze lui Ieremia, zicînd: ‘Nu i-ai văzut pe cei din acest popor care s-au pronunţat zicînd: „Cele două familii pe care le-a ales Iehova, el le va respinge de asemenea“? Şi ei continuă să trateze pe poporul meu fără respect, ca şi cum nu ar mai continua să fie o naţiune înaintea lor. Iată ce a zis Iehova: „Dacă nu este adevărat că eu mi-am stabilit propriul meu acord al zilei şi al nopţii, legile cerului şi ale pămîntului, atunci şi eu voi respinge chiar sămînţa lui Iacob şi a lui David, servul meu, astfel încît să nu mai iau domnitori din sămînţa sa peste sămînţa lui Avraam, Isaac şi Iacov. Căci eu îi voi strînge pe captivii lor şi voi avea milă de ei.“’“ — Ier. 33:23–26.
20. Ce lucru întîmplat în zilele lui Ieremia a trezit aparenţa că Iehova nu va mai avea un regat pe pămînt sau nu se va mai preocupa de închinarea sa aici?
20 În anul care a urmat acestei profeţii, Ierusalimul a fost ocupat şi distrus. Supravieţuitorii evrei au fost luaţi captivi şi cei mai mulţi dintre ei deportaţi departe în Babilon. Părea că Iehova ar fi respins într-adevăr cele „două familii“ pe care le alesese odată. Situaţia părea fără speranţă atît pentru familia descendenţilor regali ai lui David cît şi pentru familia preoţilor care se trăgeau din Aaron, primul mare preot al lui Israel. Contrar cu ceea ce spusese Creatorul cerului şi al pămîntului, se părea că Iehova rupsese acordurile sale referitoare la familia regală şi la cea preoţească. Se ridica întrebarea dacă urma să mai fie vreodată un regat al lui Iehova pe pămînt sau o renaştere a închinării sale adevărate!
21. Cum s-a dovedit Iehova că este statornic în ţinerea acordului, cu urmări favorabile pentru israeliţii exilaţi?
21 Totuşi, cu tot acest dezastru naţional, ziua şi noaptea şi legile cerului şi ale pămîntului nu şi-au încetat existenţa. Întrucît Creatorul nu desfiinţase legămintele sale referitoare la aceste lucruri neînsufleţite ale universului, nu s-ar putea aştepta pe drept ca el să rupă acordurile făcute cu creaturile sale inteligente, acorduri care priveau regatul său şi închinarea sa curată. Nici n-a făcut-o! El a avut milă de urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov. După 70 ani de exil ei au fost adunaţi înapoi în ţara lor natală dată de Dumnezeu.
22. Cum a împlinit Dumnezeu faţă de poporul restabilit, acordul său legat de „lăstarul cel drept“ şi ce dovedeşte aceasta referitor la promisiunea lui Dumnezeu?
22 La acest popor restabilit a venit acum 19 secole „Lăstarul cel drept,“ Isus Cristos. Moartea sa de martir în 33 e. n. nu a făcut să eşueze acordul lui Dumnezeu, căci Dumnezeu l-a glorificat în ceruri. Acolo, spune el, „eu trăiesc pentru totdeauna şi veşnic“ (Apoc. 1:18). El a rămas în continuare în viaţă şi a fost instalat de către Iehova ca rege al guvernului mondial promis. Promisiunea lui Dumnezeu legată de acest guvern a fost de încredere!
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
După cît de sigur este că soarele răsare în fiecare zi tot la fel de sigur este că şi Iehova îşi ca ţine promisiunea.