„Ei vor lupta negreşit împotriva ta“

 1. Cum am reacţiona dacă am fi căsătoriţi şi soţia noastră ar comite adulter?

CUM ne-am simţi dacă am fi căsătoriţi şi femeia noastră ar comite adulter într-un mod ruşinos? Sau să presupunem că femeia pe care am luat-o în căsătorie în tinereţea ei şi-ar călca legămîntul, ne-ar părăsi şi s-ar deda la prostituţie? Nu ne-ar lovi aceasta foarte rău, în măsura în care am fi nişte soţi credincioşi? După ce am abandonat orice speranţă de împăcare, am trimite-o probabil de la noi şi am divorţa de ea. Este foarte sigur că niciodată n-am dori s-o mai luăm înapoi.

 2. Despre ce caz de necredincioşie cu privire la o naţiune întreagă se relatează în Ieremia 3:1, 2?

² Inainte cu 2 600 ani, în zilele profetului Ieremia, s-a întîmplat un asemenea caz, la care a fost vorba în principiu de o naţiune întreagă. Acest caz are o replică contemporană şi de aceea ne interesează şi pe noi. Merită să îl analizăm mai îndeaproape, pentru a constata ce am putea avea comun cu acesta. In relatarea lui Ieremia citim următoarele: „Există un proverb: ‘Dacă un bărbat dă drumul femeii sale şi ea pleacă în realitate de la el şi devine a unui alt bărbat, se mai întoarce ea vreodată din nou la el?’ . . . ‘Si tu însuţi ai comis prostituţie cu mulţi amanţi; şi să mai existe o întoarcere la mine?’ zice Iehova. ‘Ridică-ţi ochii spre cărările bătătorite şi priveşte. Unde n-ai fost siluită? Ai stat aşteptîndu-i pe drumuri ca un orb în pustie, şi ai spurcat necontenit ţara cu faptele tale de prostituţie şi cu răutatea ta’“ (Ier. 3:1, 2).

 3. Ce a poruncit Iehova la adresa necredincioşilor menţionaţi aici? De ce?

³ Aceste cuvinte au fost îndreptate împotriva naţiunii Israel. De aceea, citim mai departe: „‘“Intoarce-te totuşi înapoi, o Israel, necredincioasa“ zice Iehova’. ‘“Nu-mi voi ascunde faţa mînios de la voi, căci eu sînt loial“ zice Iehova’. ‘“Nu mă voi mînia pe timp nelimitat. Numai recunoaşte-ţi faptele tale, căci împotriva lui Iehova, dumnezeul tău te-ai pornit tu. Si tu ţi-ai împrăştiat căile tale mereu la cei străini sub orice copac mănos, dar n-aţi ascultat la glasul meu“ zice Iehova’“. „‘Intoarceţi-vă, o voi fii necredincioşi’ zice Iehova. ‘Căci eu însumi am devenit posesorul vostru conjugal; şi vă voi lua . . ., şi vă voi aduce în Sion’“ (Ier. 3:12–14).

 4. Cine corespunde azi Israelului apostat şi ce întrebare se ridică în legătură cu aceasta?

⁴ Replica actuală a Israelului necredincios este creştinătatea. Peste 900.000.000 persoane mai sînt astăzi în legătură cu creştinătatea, căci ei sînt membrii bisericilor şi sectelor ei multe. A fost Iehova Dumnezeu vreodată „posesorul conjugal“ al creştinătăţii? Ea înfăţişează drept neimportant numele lui Iehova şi scoate în prim plan aproape exclusiv numele lui Isus, fiul lui Iehova. Inainte cu 1 800 ani, de întemeierea creştinătăţii, Iehova a fost un „posesor conjugal“ — posesorul conjugal al naţiunii Israel. El a devenit proprietarul lor, atunci cînd i-a eliberat din sclavia egipteană şi a încheiat cu ei la muntele Sinai un contract oficial la care profetul Moise a servit ca mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (Ex. 19:1 la 24:8). Dar cum stau lucrurile cu creştinătatea?

 5. (a) In ce-şi are rădăcinile creştinătatea? Cu cine a încheiat Iehova un legămînt de căsătorie şi cum?

⁵ In acest context, clasa unsă Ieremia din zilele noastre trebuie să atragă atenţia creştinătăţii asupra unui lucru, iar contemporanul Ieremia şi face aceasta. Creştinătatea îşi are rădăcinile în creştinismul secolului întîi e.n. Adevărata adunare creştină a venit în existenţă la rusaliile anului 33 e.n. Ea a devenit „un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor pentru posesiune specială“ pentru Iehova Dumnezeu (1 Petru 2:9). Aceasta a însemnat că legămîntul său de căsătorie cu Israelul natural circumcis devenise nevalabil sau fusese anulat. Naţiunea Israel a fost părăsită prin divorţ. Iehova era de acum „posesorul conjugal“ al „naţiunii sfinte“, al Israelului spiritual. Pe aceasta „naţiunea sfîntă“ o răscumpărase cu sîngele scump al fiului său Isus Cristos mai marele Moise. El a încheiat cu această „naţiune“ „legămîntul nou“ pe care-l prezise Ieremia (Ier. 31:31–34). Isus a fost mijlocitorul acestui legămînt nou. Din toamna anului 36 e.n. înainte, a fost permis şi credincioşilor neevrei să se boteze şi să devină membru ai Israelului spiritual.

 6. La ce a dus apostazia religioasă în mijlocul creştinilor în secolul 4.e.n.?

⁶ Dar ce s-a întîmplat mai tîrziu? După moartea apostolilor aleşi de Cristos, spre sfîrşitul secolului întîi, în adunarea israelului spiritual răscoalele religioase au început să prindă rădăcini, împotriva posesorului ei conjugal, Iehova Dumnezeu (Mat. 13:24–28, 36–39). Această apostazie între membrii creştinismului a crescut continuu pînă ce împăratul roman Constantin a putut fi în măsură, la începutul secolului al patrulea, să tragă folos din această situaţie. Cu toate că el nu era încă botezat şi tot mai era Pontifex Maximus al religiei romane păgîne, el a declarat pretinsul creştinism din aceea vreme, religie de stat a Imperiului Roman. Prin aceasta a luat naştere o legătură strînsă între creştinismul apostat şi stat.

 7. La care degenerare trebuie să facă martorii lui Iehova atentă creştinătatea, conform cu Ieremia 2:20, 21?

⁷ Martorii creştini ai lui Iehova sînt obligaţi să vorbească creştinătăţii actuale exact aşa cum a trebuit să vorbească Ieremia în secolul 7 î.e.n. către naţiunea necredincioasă Israel. Cum au sunat cuvintele lui Iehova, pe care el a trebuit să le spună? „Te-ai culcat crăcănată pe orice movilă înaltă şi sub orice copac stufos, dedîndu-te la prostituţie. In ce mă priveşte pe mine, eu te-am plantat ca o viţă de vie nobilă, cu o sămînţă veritabilă. Dum de te-ai schimbat deci faţă de mine în mlădiţele degenerate ale unui butuc de vie străin? (Ier. 2:20, 21).

 8. Cu ce cuvinte este arătat în Ieremia 2:2, 3 că Israelul s-a găsit într-o stare spirituală bună înainte de apostazie?

⁸ Iehova a descris şi starea spirituală în care s-a aflat poporul său de legămînt Israel (iar astăzi pretinsul creştinism), înaintea decăderii, spunînd prin Ieremia: „Imi aduc bine aminte de bunătatea ta iubitoare a tinereţii tale, de dragostea din timpul cînd erai logodită, cum m-ai urmat în pustie, într-o ţară nesemănată. Israel a fost ceva sfînt pentru Iehova, cea dintîi recoltă [cele dintîi roade] pentru El“ (Ier. 2:2, 3). Făcînd abstracţie de o mică rămăşiţă credincioasă, în numărul căreia era şi Ieremia, Israelul natural a neglijat această relaţie sfîntă de legămînt cu Iehova Dumnezeu. In mod asemănător, creştinătatea a omis să-şi îndeplinească corect obligaţia ei de a fi devotată exclusiv lui Iehova Dumnezeu. Ea n-a trăit în armonie cu legămîntul nou.

 9, 10. Pentru ce se îndoieşte creştinătatea că martorii creştini ai lui Iehova sînt capabili să procedeze ca Ieremia?

⁹ Cine sînt însă martorii creştini ai lui Iehova ca să îndrăznească să procedeze la fel ca Ieremia şi să invinuiască creştinătatea că nu ar fi îndeplinit cerinţele pe care Dumnezeu le impune israeliţilor spirituali, conform legămîntului nou? Cine sînt ei ca să poată acuza creştinătatea de adulter spiritual faţă de dumnezeul legămîntului nou? (Iac. 4:4). Aşa vede creştinătatea lucrarea martorilor lui Iehova. Din timpul lui Constantin cel Mare încoace, creştinătatea este în vîrstă de mai bine de 1 600 ani şi are milioane de parohii.

¹⁰ In contrast cu aceasta, martorii creştini ai lui Iehova din ziua de azi, socotind de la întemeierea adunării cercetătorilor biblici nelegaţi confesional din Allegheny (Pennsylvania), au abia o sută de ani. Creştinătatea îi consideră de aceea ca o comunitate tînără, răsărită abia de puţin timp, care nu are învăţaţi biblici cu care să se poată mîndri. Dar ce vîrstă avea Ieremia cînd l-a numit Iehova să fie profet?

11. A jucat vreun rol tinereţea lui Ieremia înaintea lui Iehova, după Ieremia 1:4–6?

¹¹ Vîrsta lui Ieremia n-a avut nici un rol în faţa lui Iehova. Devotamentul divin şi dispoziţia lui de a servi chiar în împrejurări vitrege au fost însuşirile care au contat la Iehova. Aceasta reiese clar din relatarea biblică: „Si Cuvîntul lui Iehova a început să iasă catre mine şi să zică: ‘Te-am sfinţit. Eu te-am făcut să fii profet pentru naţiuni’. Dar eu am zis: ‘Ah, Doamne Iehova! Iată, eu nu ştiu să vorbesc, căci sînt numai un copil“ (Ier. 1:4–6).

„NUMAI UN COPIL“

12. Pentru ce n-a fost Ieremia prea tînăr în anul 647 î.e.n. pentru a fi ales de Iehova ca „profet pentru naţiuni“?

¹² Dar a fost acest fiu al lui Hilchia, preotul, în anul 647 î. e.n. într-adevăr prea tînăr pentru a fi ales de Iehova ca „profet pentru naţiuni“? Nu, căci chiar înainte ca Ieremia să fie conceput în uterul mamei sale — deci cu multă vreme înainte de naşterea sa — Iehova a văzut că un fiu al lui Hilchia ar fi potrivit pentru această funcţie de mare răspundere şi că va sta la dispoziţie tocmai la timpul necesar. Dacă Iehova, Cel Atotputernic, a putut sfinţi pe unul din fiii lui Hilchia înainte de concepere, atunci l-a putut pune negreşit în funcţia sfîntă şi după douăzeci de ani, sau, mai bine zis, după douăzeci şi cinci de ani, cînd şi-a putut împlini primele însărcinări de preot în templul din Ierusalim. Ieremia s-a născut deci tocmai la timpul potrivit, căci Iehova a avut nevoie de un bărbat tînăr care sa fie la începutul carierei sale în această funcţie dorită de preot şi profet.

13. In decursul cărei domnii a ieşit cuvîntul lui Iehova către Ieremia şi pentru ce s-a gîndit el că ar fi prea tînăr pentru a vorbi ca profet?

¹³ Iehova a intenţionat să–i permită lui Ieremia să servească ca profet mai bine de 40 ani sau pînă la adînci bătrîneţi. De aceea, n-a fost o întîmplare că cuvîntul profetic al lui Iehova a început să iasă în anul al treisprezecelea al domniei lui Iosia, regele din Ierusalim (Ier. 1:1, 2). Ieremia s-a considerat însă prea tînăr pentru a interveni ca profet şi a vorbi în public. Deoarece, în legătură cu această activitate trebuia să fi vorbit şi cu bătrînii poporului, cu bărbaţi de vîrstă înaintată, el trebuia să se fi văzut ca „un copil“.

14. Cum s-a gîndit Iehova despre tinereţea lui Ieremia, în contrast cu personalităţile de frunte ale ţării?

¹⁴ Regii, prinţii, preoţii şi, de asemenea, poporul ţării au privit din dispreţuitor la vîrsta fragedă a lui Ieremia. Aceasta ne aminteşte că apostolul Pavel i-a scris tovarăşului său misionar Timotei, ca nimeni să nu privească dispreţuitor la tinereţea lui, dacă el urmează indicaţiile primite de la el, de la Pavel. (1 Tim. 4:12). Iehova n-a făcut aceasta. El nu i-a vorbit lui Ieremia ca unui tînăr, iar prima profeţie la care l-a inspirat pe Ieremia n-a fost îmbrăcată în cuvinte copilăreşti. Ea a fost adresată unui adult şi a fost redactată într-un limbaj sobru.

15. Cum a considerat întotdeauna creştinătatea pe clasa Ieremia şi în ce fel această clasă a fost la fel de curajoasă ca şi David?

¹⁵ Comunităţile religioase mult mai vechi ale creştinătăţii au privit încă de mult dispreţuitori la martorii creştini ai lui Iehova şi au văzut în aceştia în comparaţie cu ei înşişi ‘numai un copil’. In fond, C.T. Russel avea 27 ani cînd a început să editeze recista Zions Wacht-Turm, dar el a redactat-o timp de 37 ani, pînă ce a murit la vîrsta de 64 ani. A servit aproape 32 ani (1884–1916), ca preşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society. Deoarece Societatea a fost înregistrată legal în decembrie 1884, lucrarea pe care o intreprind martorii creştini ai lui Iehova în legătură cu ea este veche de numai 100 ani. Intr-adevăr, clasa Ieremia a fost încă tînără atunci cînd a apărut pe scena mondială a evenimentelor religioase, dar ea a intrat cu curaj. A fost ca atunci cînd tînărul păstor David l-a provocat pe filisteanul înarmat, uriaşul Goliat (1 Sam. 17:23–54). Aşa ca şi David, şi clasa Ieremia a ştiut că a ieşit în numele lui Iehova şi că ‘bătălia aparţine lui Iehova’ (1 Sam. 17:47).

16. Ce a făcut Iehova cu toate că Ieremia a obiectat că ar fi „numai un copil“?

¹⁶ Iehova îi poate face capabili pe cei pe care-i alege să fie servitorii lui, indiferent de vîrsta lor. Acest lucru îl confirmă experienţa pe care Ieremia a avut-o ca martor precreştin al lui Iehova şi aceasta serveşte pentru încurajarea noastră. In raportul asupra vieţii lui Ieremia se zice mai departe: „Si Iehova a continuat să vorbească către mine: ‘Nu zice: „Sînt numai un copil“. Ci să te duci la toţi cei la care te voi trimite şi să le vorbeşti tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme înaintea feţei lor, căci „eu sînt cu tine, ca să te eliberez“ zice Iehova’. După aceea Iehova mi-a zis: ‘Iată, am pus cuvintele mele în gura ta. Iată, în această zi te-am pus peste naţiuni şi peste împărăţii ca să le extermini şi să le sfîşii, să le nimiceşti şi să le sfărîmi, să clădeşti şi să plantezi’“ (Ier. 1:7–10).

17. La ce nu-i îndreptăţeşte misiunea primită de la Iehova pe membrii clasei Ieremia?

¹⁷ Clasa Ieremia din vremea noastră şi-a înţeles corect misiunea ei primită direct de la Iehova. Ea ştie că această misiune n-o îndreptăţeşte să se amestece în politică, să sprijinească revoluţii sau să participe la acestea, sau să promoveze mişcări nihiliste şi anarhiste. Dumnezeu nu aşteaptă de la ea ca să-şi îndeplinească în acest mod, misiunea „de a extermina, de a sfîşia, de a nimici şi de a sfărîma“. Ea n-a fost pusă „peste naţiuni şi peste regate“, pentru a le da ordine şi pentru a domni asupra lor. Ieremia nu şi-a împlinit în acest mod misiunea pe care o primise în acea vreme de la Dumnezeu, Cel Suprem. Tot aşa de puţin, membrii unşi ai clasei Ieremia din ziua de astăzi nu-şi îndeplinesc misiunea în acest mod. Ei sînt cetăţeni paşnici, iubitori de ordine şi fideli legilor ţării în care trăiesc.

18. In ce înţeles a fost pusă clasa Ieremia „peste naţiuni şi peste regate“ şi în ce sens a fost însărcinată această clasă să înainteze împotriva naţiunilor şi regatelor?

¹⁸ In ce sens au fost puşi ei deci „peste naţiuni şi peste regate“? In ce mod îşi îndeplinesc ei misiunea lor supranaţională primită de la Iehova, în numele căruia au fost trimişi? Ei au fost puşi în funcţia lor de o putere superioară naţiunilor şi regatelor lumeşti. De aceea, ei sînt împuterniciţi să vestească pe plan mondial veşti la a căror anunţare n-au fost însărcinaţi niciodată de naţiuni şi regate, fără să fie siliţi la reţinerea formelor diplomatice. Urmînd însărcinarea lui Dumnezeu, Cel Suprem, ei vestesc numai în limba Bibliei, că aceste naţiuni şi regate vor fi exterminate, sfîşiate, nimicite şi sfărîmate, la timpul stabilit de Dumnezeu şi prin mijlocul ales de el (Compară Ezechiel 43:3; Geneza 41:11–13). Se pare aşa ca şi cînd clasa Ieremia ar executa exterminarea, sfîşierea, nimicirea şi sfărîmarea, însă în realitate, ceea ce această clasă vesteşte conform poruncii din Cuvîntul lui Dumnezeu, va face Dumnezeu însuşi (Ier. 18:7–10).

19. Drept ce se va dovedi Iehova faţă de naţiuni?

¹⁹ Dumnezeu va dovedi prin aceasta că el este „regele naţiunilor“ şi astfel superior tuturor. Nici unul din regii şi domnitorii lor nu sînt asemenea lui (Ier. 10:7; Apoc. 15:3).

20. Pentru ce trebuie să fie foarte curajoasă clasa Ieremia pentru a îndeplini însărcinarea primită de la Iehova?

²⁰ Membrii clasei Ieremia trebuie să prindă un mare curaj pentru a putea îndeplini această însărcinare, căci vestea lor este nedorită în întreaga lume. Ca şi Ieremia, şi ei trebuie să vestească nimicirea tuturor naţiunilor. (Ier. 25:15–30). De aceea, ei nu pot sprijini patriotismul fanatic al acestor naţiuni condamnate la pieire. Ei n-au voie să se lase influenţaţi de spiritul naţionalist din vremea noastră. Regii şi domnitorii din ziua de astăzi consideră vestea clasei Ieremia drept antistatală şi neloială, ba chiar sînt de părerea că ar avea un efect demoralizatăr asupra supuşilor lor şi ar slăbi capacitatea defensivă a armatelor ţărilor lor. De aceea ei încearcă să–i întimideze pe vestitorii acestei veşti profetice a lui Iehova. Adesea, ei îşi suplimentează ameninţările prin asuprirea clasei Ieremia şi prin încercările lor de a o împiedica să-şi îndeplinească misiunea, prin diferite măsuri penale. Astfel, aceasta este silită să asculte de Iehova, „regele naţiunilor“, mai mult decît de oameni, aşa ca Ieremia. Aceasta au făcut şi apostolii lui Cristos în secolul întîi (Fapt. 4:19, 20; 5:29).

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Clasa tînără Ieremia [ilustrată pe un vechi calendar al Societăţii Turnul de Veghere] a fost pusă „peste naţiuni“ în măsura în care i-a fost încredinţată din partea lui Dumnezeu o poziţie şi o lucrare.