Încercările contemporane de ardere a Bibliei nu îşi ating scopul

„El s-a apucat să-l taie cu cuţitul secretarului, azvîrlindu-l apoi în focul care ardea în vasul pentru jăratic, pînă cînd sulul s-a mistuit în întregime în focul care ardea în vasul de jăratic.“ — Ier. 36:23.

 1. Din ce motiv arderea Bibliei în întregime sau numai parţial nu este o noutate?

ARDEREA Bibliei în întregime sau parţial nu este o noutate. Primul caz de acest fel menţionat în istorie a avut loc cu peste 2 600 de ani în urmă. Faptul acesta s-a petrecut în zilele antepenultimului rege al naţiunii căreia i s-a dat iniţial Biblia.

 2. Cum de-a ajuns profeţia scrisă a lui Ieremia să servească drept combustibil, înviorînd flăcările focului?

² Era într-o iarnă, la Ierusalim, iar regele Iehoiachim şedea lîngă un vas pentru jăratic în care ardea un foc destinat să încălzească sala tronului. Relatarea, bazată pe fapte, ne informează cum o parte a Sfintei Biblii a ajuns să servească drept combustibil, înviorînd flăcările din vasul pentru jăratic. Astfel citim:

„S-a îmtîmplat că prin al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, i-a fost adresat lui Ieremia cuvîntul acesta din partea lui Iehova, zicînd: „Ia un sul de carte şi să scrii în el toate cuvintele pe care ţi le-am spus [îndreptate] împotriva lui Israel, împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor naţiunilor, din ziua în care ţi-am vorbit [întîi], în zilele lui Iosia, şi pînă în ziua aceasta. Poate că cei din casa lui Iuda vor fi atenţi la toată nenorocirea pe care am de gînd s-o aduc asupra lor, ca să se întoarcă fiecare de la calea lui rea, şi să le pot ierta cu adevărat greşeala şi păcatul.“ [Ier. 36:1–3]

Dacă citim primele 35 de capitole ale cărţii lui Ieremia, ne putem da seama cît de scăzută era, în mod categoric, popularitatea sau simpatia de care se bucura mesajul său scris.

 3. De ce nu urmărea Ieremia să fie un izvor de neplăceri pentru alţii? Cît timp le-a mai rămas oamenilor să facă ceva în situaţia existentă?

³ Astăzi mesajul corespunzător celui care i se poruncise lui Ieremia să-l scrie într-un „sul de carte,“ se dovedeşte a fi de o tot atît de scăzută popularitate sau simpatie. Însă ţelul sau obiectivul mesajului nu este acela de a-i irita pe oameni, de a-i sîcîi sau enerva, şi nici de a fi pentru ei un fel de cobe sau de piază rea. Creştinii care îi corespund astăzi profetului Ieremia nu urmăresc să devină un izvor de neplăceri pentru alţii. Nu, — ci ei îndeplinesc un serviciu public, avertizîndu-i pe toţi oamenii cu privire la o viitoare catastrofă internaţională. Graţie acestui serviciu, s-ar putea ca unii oameni să simtă imboldul de a se căi şi de a se schimba, atîta vreme cît Iehova mai manifestă încă îngăduinţă. Urmînd deci o asemenea cale, ei vor putea fi ocrotiţi în cursul iminentului dezastru mondial. În acel moment din vremea lui Ieremia, naţiunea lui Iuda nu mai avea înainte decît optsprezece ani pînă să vină babilonienii şi să nimicească oraşul sfînt, Ierusalimul. Dar astăzi, după 60 de ani de activitate a clasei moderne Ieremia, oare cît timp mai are în faţă echivalentul modern al Ierusalimului, creştinătatea, pînă la dezastruoasa ei nimicire care va marca începutul „necazului cel mare“ pentru întreaga omenire? — Mat. 24:21, 22.

DIFUZARE PUBLICĂ A MESAJULUI NIMICIRII

 4. După ce Ieremia a încheiat redactarea profeţiilor sale, chiar de la începutul activităţii lui de profet, cum a fost prezentat mesajul la Ierusalim şi din ce motiv?

⁴ Ieremia, supunîndu-se, a dictat acel mesaj secretarului său Baruc, fiul lui Neriah sau Neriia. Manuscrisul încheiat conţinea toate cuvintele pe care i le spusese Iehova lui Ieremia începînd cu al 13-lea an al domniei regelui Iosia, an în care Iehova l-a ridicat la activitate profetică pe preotul numit dar neinstalat Ieremia. La terminarea manusrisului, Ieremia s-a văzut pus în imposibilitate de a se duce la Ierusalim, (oraş care era situat la o depărtare nu mai mare de cinci kilometri de oraşul său levitic natal, Anatot), pentru a citi el însuşi, cu voce tare, manuscrisul în curţile templului. Prin urmare, el l-a trimis pe secretarul său Baruc să facă lucrul acesta şi a adăugat: „Poate că cererea lor de favoare va ajunge în faţa lui Iehova şi se va întoarce fiecare de la calea lui rea, căci mare este mînia şi furia despre care a vorbit Iehova împotriva acestui popor.“ — Ier. 36:4–7.

 5. Care părea a fi momentul cel mai nimerit pentru citirea manuscrisului profeţiilor lui Ieremia în templul din Ierusalim?

⁵ Cum i-ar fi plăcut unuia dintre noi să fie obligat să dea citire unui asemenea mesaj într-un loc public în care oamenii alergau încoace şi încolo? Lucrul acesta avea să pretindă curaj din partea lui Baruc. Dar întărit de Dumnezeul său, el a reuşit! Trebuie să ne aducem însă aminte că Baruc a trebuit să consacre destul de mult timp ca să transcrie tot ce i-a dictat Ieremia (Ier. 36:17, 18). Intrucît manuscrisul conţinea mesajele severe ale lui Iehova împotriva tuturor naţiunilor, inclusiv împotriva lui Iuda şi Israel, momentul cel mai nimerit pentru citirea cu glas tare a unui asemenea manuscris părea a fi un eveniment de interes public sau general. Acesta avea să fie o zi naţională de post! Cei care posteau se adunau în masă la templul din Ierusalim. Dar trebuia aşteptat momentul sosirii unei asemenea ocazii.

 6. Cum a devenit limpede (în anul în care şi-a scris Ieremia manuscrisul) cine avea să fie cel pe care urma să-l utilizeze Iehova pentru a provoca prăbuşirea Ierusalimului, potrivit profeţiei lui Ieremia?

⁶ Astfel lectura publică a manuscrisului încheiat n-a fost făcută de către Baruc în al patrulea an al regelui Iehoiachim, an în care Nabucodonosor, regele Babilonului, a înfrînt forţele militare ale faraonului egiptean Nechao sau Neco, dobîndind prin aceasta poziţia de stăpînitor mondial predominant. Acest Nabucodonosor era stăpînitorul păgîn despre care Ieremia a spus anticipat că va pricinui prăbuşirea lui Iuda şi a Ierusalimului, după care ţara avea să rămînă pustiită, lipsită de oameni şi de animale domestice timp de şaptezeci de ani. — Ier. 36:6; 25:1–11.

 7. În ce an şi cu ce prilej a citit Baruc manuscrisul lui Ieremia în templul din Ierusalim?

⁷ În sfîrşit, soseşte şi al cincilea an al regelui Iehoiachim al lui Iuda, respectiv al doilea an de stăpînire mondială a lui Nabucodonosor. Relatarea din Ieremia 36:9, 10 ne asigură de lucrul acesta prin cuvintele:

„S-a întîmplat acum în al cincilea an [624–623 î.e.n.] al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a noua [Chislev sau noiembrie decembrie] că tot poporul Ierusalimului şi tot poporul care era venit la Ierusalim din oraşele lui Iuda au proclamat un post înaintea lui Iehova. Iar Baruc a început a citi cu glas tare din cartea cuvintelor lui Ieremia, în casa lui Iehova, în sufrageria lui Ghemaria, fiul lui Şafan, copistul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a casei lui Iehova, în urechile întregului popor.“

 8. În ce anotimp al anului a trecut Baruc la îndeplinirea poruncilor date lui de către Ieremia?

⁸ Anii de domnie ai regilor lui Iuda se calculau începînd din luna de primăvară Abib sau Nisan. Luna a noua a anului lor lunar, lună care a ajuns să primească denumirea de Chislev, cădea în timpul iernii. Ea cuprindea o parte din actuala lună decembrie (al cărei nume latin înseamnă „luna a zecea“). În vremurile Maccabeilor, „sărbătoarea consacrării“ templului din Ieremia a ajuns să fie ţinută la 25 Chislev, iar această zi este amintită drept o zi din „timpul iernii (Ioan 10:22). În ciuda timpului rece, de iarnă, al lunii Chislev, Baruc, secretarul lui Ieremia a trecut la îndeplinirea poruncilor primite din partea lui Ieremia.

 9. Cum s-au simţit prinţii lui Iuda cînd li s-a citit manuscrisul şi ce i-au spus ei lui Baruc sa facă împreună cu Ieremia?

⁹ Cuvintele lui Ieremia pe care le-a citit Baruc cu glas tare în faţa poporului adunat la templu erau cuvinte demne de interesul întregii naţiuni. Aşa se face că prinţii lui Iuda i-au cerut lui Baruc să citească mesajul profetic adresat tuturor (Ier. 36:11-15). Dacă ne aducem aminte ce spuseseră capitolele anterioare cu privire la osînditul regat al lui Iuda, ne putem da seama că prinţii s-au înspăimîntat auzind ce le citea Baruc. Dar avînd sentimente naţionaliste, ei s-au simţit obligaţi să-l informeze despre aceste lucruri pe regele Iehoiachim. Ei au luat sulul manuscrisului din mîinile lui Baruc, dar manifestînd, totuşi, bunăvoinţă faţă de autorul cărţii cît şi faţă de copist, ei i-au spus lui Baruc să se ascundă împreună cu Ieremia. Faptul acesta a dat rezultate bune. — Ier. 36:16–20.

CONSEMNAREA CELUI DINTÎI ACT DE ARDERE A BIBLIEI

10. Ce a făcut regele Iehoiachim atunci cînd Iehudi i-a citit cartea? Ce efect a avut asupra celor prezenţi finalul acestei scene?

¹⁰ Prinţii au intrat în palatul de iarnă al regelui Iehoiachim, pentru a–şi da raportul. Regele voia să vadă sulul profeţiei lui Ieremia şi să-l ţină în propriile-i mîini. De aceea el l-a trimis pe Iehudi, un funcţionar al curţii regale, ca să aducă la palat cartea care rămăsese la templu. Ce s-a întîmplat acum, cînd Iehudi a desfăşurat sulul şi a citit cu glas tare, coloană după coloană? „Abia a apucat Iehudi să citească trei sau patru coloane-pagini, că el (regele Iehoiachim) s-a apucat să-l taie cu cuţitul secretarului, azvîrlindu-l apoi în focul care ardea în vasul pentru jăratic, pînă cînd sulul s-a mistuit în întregime în focul care ardea în vasul de jăratic. Şi ei nu s-au înspăimîntat; nici regele şi nici unul dintre toţi slujitorii săi, care ascultau toate aceste cuvinte, nu şi-au sfîşiat veşmintele.“ — Ier. 36:21–24.

11. În ce fel s-a deosebit conduita regelui Iehoiachim de aceea a tatălui său Iosia cînd acesta a ascultat citirea Deuteronomului? A ascultat Iehoiachim de Deuteronom 17:18–20?

¹¹ Ce lipsă de respect faţă de cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu! Ce deosebire între acest act al regelui Iehoiachim şi conduita tatălui său Iosia! Cînd, cu ocazia curăţirii templului profanat, s-a găsit sulul cărţii Deuteronomului, aşa cum fusese scris de către profetul Moise şi Iosia a dat dispoziţia să–i fie citit de către unul dintre preoţii din a căror clasă făcea parte şi Ieremia, regele s-a lăsat pătruns adînc de cele auzite, sfîşiindu–şi veşmintele. Apoi el a luat iniţiativa încheierii unui acord special între poporul său şi Iehova, acord prin care el şi membrii poporului său se obligau să asculte de Iehova şi să practice închinarea sa curată (2 Cron. 34:14–33). În afară de faptul acesta, tocmai acel cod de legi îi impunea oricărui viitor rege al lui Israel porunca de a–şi scrie o copie exactă a legii, de-a o citi cu regularitate şi de-a o respecta (Deut. 17:18–20). Există oare vreun indiciu că regele Ioiachim ar fi procedat în acest mod pătruns de respect faţă de Dumnezeu? Într-adevăr, nici urmă de aşa ceva! Exemplul pe care l-a dat el a fost cît se poate de rău.

12. Ce incidente sînt menţionate aici cu scopul de-a arăta dacă mai există astăzi sau nu persoane asemănătoare regelui Iehoiachim?

¹² Există care Iehoiachimi moderni? Există, dacă ne gîndim la arderea Sfintelor Scripturi. Şi ei se găsesc chiar în creştinătate! Aduceţi-vă aminte cum un preot romano-catolic din Ejutla, Oaxaca (Mexico) a instigat o gloată de mitocani să pătrundă cu forţa şi să percheziţioneze o casă în care se ţineau cu regularitate întruniri cu caracter cultural. Huliganii au luat toate exemplarele Bibliei care se găseau acolo şi le-au ars în piaţa publică. Gazeta locală a prezentat această acţiune huliganică drept „un act de credinţă.“ Tot la fel, în februarie 1962 a fost difuzat un comunicat privitor la interzicerea în Portugalia a circulaţiei prin poştă a literaturii martorilor lui Iehova. Cu toate că nu se publicase nici o notă din partea guvernului portughez, privitoare la interzicerea martorilor lui Iehova, totuşi le-au fost confiscate martorilor (şi apoi arse) mari cantităţi de literatură religioase şi exemplare ale Bibliei.

13, 14. (a) În acest sens, ce s-a întîmplat cu doi ani în urmă în Argentina? (b) Ce întrebare se ridică în legătură cu această problemă? Care este adevăratul motiv din care încearcă clerul religios să–i oprească pe martorii lui Iehova în activitatea lor creştină?

¹³ Cu mai bine de doi ani în urmă martorii lui Iehova au fost interzişi în Argentina, iar la sediul lor din Buenos-Aires le-au fost confiscate mari cantităţi de literatură, inclusiv 250 de exemplare ale Traducerii Lumea Nouă a Sfintelor Scripturi, în limba spaniolă. Tot ce s-a confiscat a fost vîndut fabricanţilor de hîrtie pentru a fi măcinat şi transformat în pastă de hîrtie. De asemenea, martorilor lui Iehova care au putut fi identificaţi cînd treceau din Uruguay în Argentina li s-au luat Bibliile şi exemplarele luate au fost arse. Li s-ar putea prezenta cititorilor noştri şi alte cazuri de ardere a Bibliei, dar acestea sînt de ajuns pentru a ne putea pune întrebarea:

¹⁴ Din ce pricină este privită Biblia ca un instrument în aparenţă primejdios în mîinile martorilor lui Iehova, aşa încît în ţările aşa-zis creştine ea să fie confiscată într-un mod atît de nedrept şi să fie distrusă? Din pricina concepţiilor naţionaliste prin prisma cărora sînt priviţi martorii lui Iehova, exact aşa cum îi privea şi regele Iehoiachim pe Ieremia şi pe Baruc. El îi considera persoane politice subversive, primejdioase statului, care slăbeau capacitatea de apărare a naţiunii. Acesta este punctul de vedere pe care conducătorii religioşi doresc să îl imprime gîndirii elementelor politice şi administrative ale statului! Dar adevăratul motiv din care persoanele oficiale din conducerea statului şi clerul religios doresc să–i oprească în activitatea lor creştină pe martorii lui Iehova, este acesta: Ei îi servesc aceluiaşi Dumnezeu căruia îi serviseră şi Ieremia cu Baruc şi ei scot din Scripturile ebraice un mesaj al lui Dumnezeu asemănător celui pe care l-a comunicat profetul Ieremia. Apoi, ca şi Ieremia, ei ascultă porunca lui Iehova, aşa cum este ea prezentată în acele Scripturi inspirate, şi proclamă mesajul lui împotriva prezentului sistem rău de lucruri, inclusiv împotriva creştinătăţii şi a tuturor elementelor lumeşti cu care ea continuă să întreţină relaţii intime, pentru a se bucura de sprijinul lor activ. Aşadar, jos cu martorii lui Iehova, care demască creştinătatea! Aceasta este intenţia lor.

15, 16. (a) Ce caz din secolul al şaptelea î.e.n. arată că nu toate persoanele oficiale subordonate se alătură acţiunilor de hărţuire a martorilor lui Iehova? Ce face Iehova pentru servii săi?

¹⁵ Dar au existat şi mai există încă unele persoane oficiale subordonate care nu se alătură superiorilor lor în această josnică persecuţie împotriva martorilor lui Iehova. Acei funcţionari îşi fac auzite protestele din simţ de onestitate şi din respect faţă de Dumnezeul căruia aceşti creştini hărţuiţi îi sînt martori. Dar totul este în zadar! Este întocmai ca şi în remarcabila situaţie din secolul al şaptelea înaintea erei noastre. „Înşişi Elnatan, Delaia şi Ghemaria au intervenit pe lîngă rege să nu ardă sulul, dar el nu i-a ascultat. Ba mai mult, regele i-a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, lui Seraia, fiul lui Azriel şi lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să îi aducă pe Baruc, secretarul şi pe Ieremia profetul. Dar Iehova i-a ţinut ascunşi.“ — Ier. 36:25, 26.

¹⁶ Regele Iehoiachim nu l-a trimis pe moştenitorul său regal Iehoiachin împreună cu cele două persoane oficiale, ca să–i urmărească şi să–i prindă pe Ieremia şi pe secretarul său, ci pe „fiul“ său Ierahmeel. Intenţiile regelui erau, evident, rele. Dar oriunde le-au căutat ascunzătoarea, în Ierusalim, la Anatot şi în împrejurimi, Iehova nu le-a permis s-o găsească. Chiar de la începutul carierei profetice a lui Ieremia, Iehova i-a dat acestuia asigurarea: „‘Ei vor lupta, desigur, împotriva ta, dar nu vor triumfa asupra ta, căci „Eu sînt cu tine,“ este declaraţia lui Iehova, „ca să te eliberez.“’“ — Ier. 1:19.

17, 18. (a) Ce rezultat urma să aibă străduinţa lui Iehoiachim de ardere a Bibliei, după cum rezultă din profeţia din Isaia 40:8? (b) Ce i s-a poruncit lui Ieremia să scrie pe un alt sul, împotriva lui Iehoiachim?

¹⁷ În secolul anterior celui în care trăise Ieremia, profetul Isaia scrisese: „Cît despre cuvîntul Dumnezeului nostru, el durează pe timp indefinit“ (Is. 40:8; 1 Petr. 1:25). Aşa că actul regelui Iehoiachim de ardere a sulului manuscris al lui Ieremia, trebuia să–şi greşească ţintă, căci Dumnezeu spusese lucrul acesta. Scopul său a fost ca noi să posedăm astăzi întreaga profeţie a lui Ieremia, la mai bine de două milenii şi jumătate de atunci. Cum se explică faptul acesta? În timp ce stătea ascuns de către Iehova împreună cu secretarul său Baruc, Ieremia ne povesteşte cum s-a întîmplat lucrul acesta.

¹⁸ „Iar cuvîntul lui Iehova i s-a mai adresat încă lui Ieremia după ce regele arsese sulul cu cuvintele pe care le scrisese Baruc din gura lui Ieremia, şi a spus: ‘Ia din nou un sul, un altul, şi scrie în el toate cuvintele dintîi, care fuseseră pe primul sul, pe care l-a ars Iehoiachim, regele lui Iuda. Şi să spui împotriva lui Iehoiachim, regele lui Iuda: „Îată ce a zis Iehova: ‘Tu însuţi ai ars acest sul, zicînd: „De ce ai scris în el, spunînd: ‘Regele Babilonului va veni negreşit şi va nimici în mod categoric ţara aceasta şi va face să înceteze [a mai exista] în ea şi om şi animal’?“ De aceea, iată ce a zis Iehova împotriva lui Iehoiachim, regele lui Iuda: „În consecinţă, el nu va mai avea pe nimeni care să şadă pe tronul lui David, şi însuşi cadavrul său va ajunge un lucru aruncat în arşiţa zilei şi în gerul nopţii. Şi îi voi cere socoteală lui şi descendenţilor lui şi servitorilor lui pentru greşeala lor şi voi aduce asupra lor şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra oamenilor lui Iuda toată nenorocirea pe care am rostit-o împotriva lor şi ei nu au ascultat.“’“’“ — Ier. 36:27–31.

19. Ce fel de activitate avea să însemne pentru Ieremia şi Baruc ascultarea lor de porunca lui Iehova? De ce proporţii a fost acţiunea de înlocuire a manuscrisului ars?

¹⁹ Ascultarea de porunca lui Dumnezeu avea să însemne pentru profet şi pentru secretarul său activitate clandestină sau subterană. A ascultat oare Ieremia? „Şi Ieremia a luat el însuşi un alt sul şi i l-a dat apoi secretarului Baruc, fiul lui Neriah, care a început să scrie în el, din gura lui Ieremia, toate cuvintele cărţii pe care o arsese în foc Iehoiachim, regele lui Iuda; şi le-a adăugat multe alte cuvinte de felul acelora.“ — Ier. 36:32.

20. De ce fel de înmormîntare a avut parte Iehoiachim la mortea sa? A avut fiul său Iehoiachin vreun fiu care să se urce la tronul din Ierusalim?

²⁰ Lucrurile au luat o asemenea întorsătură încît Iehoiachim a avut parte de o moarte ruşinoasă rămînînd neîngropat întocmai ca un asin, departe de mormintele din Ierusalim ale regilor iudei (Ier. 22:18, 19). Fiul său Iehoiachin (sau Conia) nu a domnit decît trei luni şi zece zile la Ierusalim după care a avut de suportat asediul babilonienilor şi deportarea în Babilon, de unde nu s-a mai întors niciodată (Ier. 22:24–30; 37:1). Atîta timp cît a mai existat Ierusalimul rezidit şi anume pînă la nimicirea sa de către romani în anul 70 e.n., nici un descendent al lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, nu s-a mai urcat pe tronul regal. Cuvintele profetice ale lui Ieremia scrise la domiciliul său secret au devenit fără greş realitate!

21. Cînd au fost împinşi în clandestinitate, ce au făcut martorii lui Iehova de astăzi? Ce efect au avut acţiunile de ardere a Bibliei din timpurile noastre?

²¹ În zilele de astăzi martorii lui Iehova au fost împinşi în clandestinitate în numeroase ţări. Ce trebuie să facă ei atunci cînd exemplarele Bibliei pe care le posedă şi le utilizează ei le sînt luate şi arse? Ei pur şi simplu îşi tipăresc şi mai multe exemplare ale Bibliei sau îşi procură alte traduceri ale Bibliei, folosindu-se de ele. Dacă nu au altă posibilitate, întocmai ca şi Ieremia, ei proclamă subteran sau clandestin mesajul de nimicire împotriva lumii care îl dispreţuieşte pe Dumnezeu. Acţiunile de ardere a Bibliei, cu scopul de a-i reduce la tăcere pe martorii lui Iehova nu şi-au atins scopul. Ele nici nu i-au înspăimîntat, împiedicîndu-i să mai difuzeze literatură biblică şi nici nu vor reuşi să împiedice Cuvîntul lui Dumnezeu să se confirme cu toată forţa în timpurile înfocate care ne stau în faţă! Atunci se va dovedi în mod categoric că împotrivitorii merită pe deplin distrugerea eternă!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 3]

Iehoiachim arde cuvîntul lui Dumnezeu, dînd un exemplu care este urmat şi în zilele noastre.