Serviţi-i „Regelui naţiunilor“ şi supravieţuiţi

 1. Potrivit exemplului dat de către Iehoiachim şi de către succesorul său (fratele său Zedechia), oare îşi vor schimba conducătorii lumii de astăzi calea lor din pricina lucrurilor pe care le spune clasa-Ieremia?

CE AR fi dacă stăpînitorii lumeşti, îndeosebi cei ai creştinătăţii, ar recunoaşte că există o clasă Ieremia, contemporană lor? Ce ar fi dacă ar trimite să afle ce are de spus cuvîntul profetic cu privire la soarta lor? Ar însemna oare faptul acesta că ei sînt pe punctul de a–şi schimba linia de conduită şi de a apuca o cale care să–i ducă la supravieţuire din „necazul cel mare“ care a fost profeţit şi care va veni asupra lumii acesteia? NU! Avînd în faţă exemplul ultimului rege iudeu al Ierusalimului, exemplul lui Zedechia, fratele regelui Iehoiachim, vom răspunde la această întrebare cu un categoric „NU!“ Regele Iehoiachim îi silise pe Ieremia şi pe secretarul său Baruc să intre-nu se ştie pentru cît timp — în clandestinitate. Dar Zedechia, fratele regelui Iehoiachim i-a făcut şi mai mult rău lui Ieremia, acestui martor credincios al lui Iehova. Tot la fel nici conducătorii lumeşti de astăzi nu–şi vor schimba calea lor ce se caracterizează prin încăpăţînare. Ei sînt prea implicaţi pe calea intereselor politice. Faptul acesta nu prevesteşte nimic bun pentru oamenii asupra cărora guvernează ei. — Ier. 37:2.

 2. În ce împrejurări i-a cerut Zedechia lui Ieremia să se roage pentru israeliţi, dar ce i-a arătat Ieremia?

² Era în al nouălea an al domniei lui Zedechia. Începuse deja al treilea şi totodată şi ultima asediere a Ierusalimului de către babilonieni. Din Egipt se apropiau forţe militare destinate să ajute oraşului împresurat. Pentru a face faţă acestei ameninţări, asediatorii babilonieni se retraseră. Se părea că era momentul adresării de rugăciuni către Iehova, ca să–şi reverse binecuvîntarea asupra coloanelor militare egiptene de intervenţie. În această situaţie, regele Zedechia i-a cerut lui Ieremia să se roage „pentru noi, lui Iehova, Dumnezeului nostru.“ Dar Iehova i-a recomandat lui Ieremia să nu se roage în acest sens, căci Iehova nu era dispus să asculte o asemenea rugăciune (Ier. 37:3; 11:14; 14:11, 12). Aşa că Ieremia, spunînd că babilonienii se vor întoarce şi vor preface Ierusalimul în cenuşă, a arătat că babilonienii vor birui forţele egiptene de intervenţie. — Ier. 37:4–10.

 3. De ce au dispus prinţii sau căpeteniile oraşului Ierusalim ca Ieremia să fie aruncat în „casa cătuşelor“?

³ În timpul retragerii babilonienilor, Ieremia s-a simţit liber să părăsească Ierusalimul şi să plece la Anatot, în oraşul preoţesc aflat pe teritoriul tribului lui Beniamin. Arestat însă la poarta nordică a Ierusalimului, la Poarta lui Beniamin, Ieremia a negat că ar fi avut intenţia să dezerteze la duşmanii babilonieni. Tratîndu-l ca pe un element subversiv ca pe un trădător, prinţii oraşului au dispus ca Ieremia să fie depus în „casa cătuşelor“ (sau lanţurilor), unde a fost deţinut vreme de „multe zile“ (Ier. 37:11–16). Ce asemănare cu modul în care este tratată şi clasa Ieremia de astăzi!

 4. Cum l-a sfătuit Ieremia pe regele Zedechia să îşi uşureze situaţia şi de ce a fost transferat Ieremia în curtea gărzii?

⁴ Dar pus faţă în faţă cu regele Zedechia, avea să renunţe oare Ieremia la fermitatea cu care îşi susţinea necruţătorul său mesaj? Cînd regele a ordonat să fie adus profetul în faţa sa, într-un loc tainic, pentru a-l chestiona în particular, el i-a spus cu îndrăzneală regelui că va ajunge prizonier al babilonienilor pe care Iehova îi utiliza ca unelte ale sale. Fie că regele avea să li se predea de bună voie, fie că avea să fie prins şi dus în captivitate împotriva voinţei sale, rezultatul avea să fie acelaşi. Ieremia era de părere ca regele să–şi uşureze situaţia. Profetul nu i-a dat regelui asigurări false. Privind cu sinceritate situaţia, Ieremia nu pricinuia nici un rău poporului său şi nici regelui acestuia, astfel că de ce să fie el ţinut într-un loc de detenţie care avea să–i aducă profetului moartea înainte de vreme? La cererea sa, regele Zedechia l-a transferat în curtea gărzii, un fel de închisoare militară pentru Ieremia. Meniul lui zilnic era alcătuit din pîine şi apă. — Ier. 37:17–21.

O CALE ÎNŢELEAPTĂ, NU SUBVERSIVĂ

 5. Care era lucrul corect şi potrivit pe care ar fi trebuit să-l facă regele Zedechia cu privire la imperiul babilonian? De ce i-a revenit poporului obligaţia de-a acţiona în mod individual cu privire la Ierusalim?

⁵ Zedechia fusese aşezat ca rege pe tronul din Ierusalim de către împăratul Nabucodonosor. Dar după ce, timp de opt ani, a domnit ca rege vasal, plătindu-i tribut lui Nabucodonosor, Zedechia s-a răzvrătit împotriva lui. Calea corectă şi potrivită era să înceteze cu această răscoală şi să se supună în mod paşnic imperiului căruia Iehova îi îngăduise să devină cea de a treia putere mondială a istoriei biblice. Dacă el, ca rege, refuza să facă lucrul acesta, era totuşi în interesul poporului ca membrii acestuia să procedeze astfel. În acest sens Ieremia a făcut următoarea declaraţie în faţa poporului Ierusalimului:

„Iată ce a zis Iehova: ‘Cel care continuă să locuiască în oraşul acesta va muri de sabie, de foamete şi de ciumă. Dar cel care va pleca la caldeeni, va continua să trăiască şi cu certitudine îşi va avea ca pradă sufletul [păstrîndu–şi-l] viu.’ Iată ce a zis Iehova: ‘Oraşul acesta va fi dat negreşit în mîna forţelor militare ale regelui Babilonului, iar el îl va cuceri în mod categoric.’“ [Ier. 38:2, 3]

Regele Zedechia ar fi trebuit să aibă iniţiativa respectării acestui sfat inspirat. Dar întrucît el n-a făcut astfel, le revenea supuşilor săi obligaţia de-a acţiona în mod individual, cu credinţă în îndrumarea lui Iehova.

 6. De ce au poruncit prinţii ca Ieremia să fie aruncat în cisterna sau rezervorul din curtea fiului regelui?

⁶ Prinţii sau căpeteniile Ierusalimului au cerut cu vehemenţă condamnarea la moarte a lui Ieremia, pretinzînd că el muia sau slăbea mîinile forţelor armate de apărare a oraşului; el submina voinţa de luptă a poporului. Astfel, fără să ceară consimţămîntul regelui, ei l-au aruncat pe Ieremia într-o cisternă sau rezervor din curtea gărzii, care ţinea de casa lui Malchia, „fiul“ lui Zedechia. Ajuns la fundul rezervorului, Ieremia a început să se scufunde în noroi. Acum el nu mai putea să–şi urmeze propriul sfat pe care li-l dăduse altora.

 7. Cine a venit acum să-l scape pe profet şi pe ce bază?

⁷ Tocmai cînd realitatea lua pentru Ieremia cele mai sumbre culori, s-au lăsat în cisternă frînghii prevăzute cu cîrpe, pentru a servi drept periniţe pentru subsuori, ca în felul acesta profetul să fie scos din groapa mocirloasă. Un eunuc etiopian cu numele de Ebed-Melec, care se afla în serviciul regelui, auzise de situaţia critică în care se afla profetul. Temîndu-se ca Ieremia să nu moară cumva în adîncul cisternei mocirloase, el şi-a luat îndrăzneala de a-i vorbi regelui. Din ordinul regelui, el a mai luat cu sine încă 30 de bărbaţi şi în baza poruncii regale, s-a dus să-l scoată afară pe Ieremia. — Ier. 38:10–12.

 8, 9. (a) În ce fel l-a eliberat regele Zedechia pe Ieremia, cu prilejul interviului secret, de povara vreunei acuze că ar profeţi fals referitor la rege? (b) Ce sfat neschimbat i-a dat Ieremia lui Zedechia? Şi ce alternativă i-a pus el în faţă?

⁸ Regele Zedechia, din a cărui poruncă fusese salvat Ieremia, a solicitat un nou interviu secret la una din intrările templului. Zedechia s-a jurat pe Iehova, Dumnezeul dătător de viaţă, că nu-i va lua profetului viaţa pentru că îi va spune adevărul din partea lui Dumnezeu. În schimb, el nu i-a promis profetului că va da ascultare lucrurilor pe care avea să i le spună el. Eliberat de ameninţarea morţii de care ar fi avut parte în caz că ar fi fost acuzat că profeţeşte fals, Ieremia s-a arătat loial cu toată fermitatea faţă de mesajul identic celui care îl pusese data trecută în primejdie de moarte:

⁹ ‘Rege Zedechia, predă tu însuţi Ierusalimul, în calitatea ta de rege, sau altfel îl va preda Iehova însuşi, ca să fie ars pînă în temelii de către caldeeni. Nu te teme că vei fi tratat în mod jignitor de către iudeii care au ascultat deja de sfatul meu şi au fugit la asediatori. Dar ce se va întîmpla dacă nu vei capitula? Atunci femeile care vor supravieţui, vor fi duse cîntînd un bocet despre felul în care cei care fuseseră în relaţii paşnice cu tine te-au îndrumat greşit şi te-au lăsat în mod perfid să te scufunzi în mlaştină, pe cînd ei înşişi au luat-o fugă. De asemenea, propriile tale soţii şi copiii tăi vor fi duşi în captivitate. Iar tu însuţi nu vei scăpa din ghearele regelui Babilonului. Vai, vei fi răspunzător de arderea pînă în temelii a oraşului!’ — Ier. 38:17–23.

10. Cum i-a uşurat Ieremia situaţia regelui Zedechia prin ceea ce le-a spus prinţilor care l-au investigat? Şi pînă cînd a rămas profetul închis în noul său loc de întemniţare?

¹⁰ Prinţii Ierusalimului acţionau ca nişte oameni care se aflau „în relaţii paşnice“ cu regele Zedechia. Temîndu-se de ei, el, cu sufletul îndurerat de moarte, l-a rugat pe Ieremia să nu le spună prinţilor realitatea, dacă îl vor întreba, ci mai de grabă să dea altă direcţie cercetărilor lor, spunîndu-le că regele îi acordase o audienţă cu scopul de a-l ruga să nu fie dus înapoi în detenţie în casa secretarului Ionatan, ca să nu moară acolo. Nespunîndu-le întreaga istorie a interviului secret celor ce aveau să-l interogheze, Ieremia avea să uşureze situaţia regelui. În armonie cu ceea ce le-a spus Ieremia prinţilor bănuitori, el a fost ţinut în detenţie în altă parte şi anume chiar în curtea gărzii. El a suportat întemniţarea în acest loc pînă în ziua a noua a lunii a patra (Tammuz) a anului 607 î.e.n., zi în care babilonienii au reuşit să spargă zidul de apărare al Ierusalimului şi să cucerească oraşul, punîndu-l pe fugă pe regele Zedechia împreună cu trupele sale. — 2 Regi 25:2–5.

11. Cum a fost blocată calea de scăpare prin Poarta din mijloc pentru iudeii încercuiţi acolo, în ziua în care a căzut Ierusalimul?

¹¹ Astfel, aşa după cum avertizase Ieremia, Iehova, pe al cărui tron din Ierusalim şezuse regele Zedechia, s-a văzut nevoit să le cedeze El oraşul asediatorilor babilonieni. În consecinţă, în acea zi de vară, şi anume în 9 Tammuz, anul 607 î.e.n., la Poarta din mijloc a Ierusalimului, în locul judecătorilor chemaţi să dezbată cazuri juridice, şedeau acum la intrarea în oraş cinci prinţi babilonieni menţionaţi cu numele. Ei blocau calea de scăpare a iudeilor încercuiţi în acest loc de ieşire (Ier. 39:1–3; 1 Cron. 29:23). Vai lor!

12. A reuşit Zedechia să zădărnicească profeţia lui Ieremia privitoare la el? La ce spectacol a fost el nevoit să fie martor în faţa regelui Nabucodonosor?

¹² Cînd regele Zedechia împreună cu trupele sale, profitînd de ocrotirea pe care le-o asigura întunericul nopţii, au fugit din oraşul cucerit de invadatori, regele trebuie să se fi felicitat că a reuşit să dejoace sau să zădărnicească îndrăzneaţa profeţie a lui Ieremia, privitoare la el. El însă nu a reuşit să parcurgă drumul spre faraonul Hofra al Egiptului, aliatul său (Ier. 44:30). Urmăritorii săi babilonieni l-au prins în cîmpiile Ierihonului, la Araba sau Valea Despicăturii, la cîţiva kilometri în nord-estul Ierusalimului. Legat în lanţuri de aramă, el a fost dus spre nord, în oraşul Ribla, din ţara Hamatului, ca să fie pus faţă în faţă cu regele Nabucodonosor. Înainte de a fi orbit din ordinul lui Nabucodonosor, el a fost silit să fie martor ocular al îngrozitorului spectacol al uciderii propriilor săi fii. Mulţi dintre ofiţerii şi dintre funcţionarii curţii sale regale au fost ucişi în acelaşi fel. Marele preot Seraia şi ajutorul său Ţefania, care nu-l sprijiniseră pe Ieremia, colegul lor de preoţie, au fost ucişi împreună cu cei trei păzitori ai porţilor templului. — 2 Regi 25:6, 7, 18–21.

13. (a) Ce legătură există între toată această istorie din antichitate şi anul 1914? (b) De ce este logic să ne întrebăm dacă Ebed-Melec a prefigurat o clasă de astăzi? Care este realitatea?

¹³ Există oare vreo legătură între acele evenimente istorice din antichitate şi evenimentele din secolul nostru al douăzecilea? Desigur! După vreo două luni lunare de la nenorocirea căzută asupra regelui Zedechia, domeniul său regal, ţara lui Iuda s-a transformat într-o desăvîrşită pustietate. Acel moment a marcat începutul desfăşurării celor „şapte timpuri“ ale naţiunilor, — „timpurile păgînilor,“ care au durat 2 520 de ani, încheindu-se în anul 1914 e.n. (Dan. 4; Luca 21:24, T.N.R.). Astăzi, potrivit hotărîrii judecătoreşti a lui Iehova, a „Regelui naţiunilor“, lucrul care a fost prefigurat prin Ierusalimul din zilele regelui Zedechia se află aproape de nimicire (Ier. 10:7). Prin urmare, este extrem de potrivit ca în aceste timpuri critice să existe pe pămînt o clasă de închinători ai lui Iehova, care au fost prefiguraţi prin profetul-preot Ieremia! În lumina acestor fapte, este nimerit să ne întrebăm: Există oare pe pămînt în acelaşi timp şi o clasă care a fost prefigurată prin eunucul etiopian care i-a arătat prietenie lui Ieremia, ajutîndu-l şi anume prin Ebed-Melec, servitorul regelui Zedechia? Faptele contemporane nouă arată că există.

14. (a) Ce era Ebed-Melec, după culoarea pielii? (b) De ce n-a căutat el să scape din Ierusalim împreună cu stăpînul său regal?

¹⁴ Ebed-Melec nu a încercat să scape din Ierusalim alături de stăpînul său regal, Zedechia. El era etiopian, aparţinînd acelui gen uman cu privire la care Ieremia pusese întrebarea: „Poate un cuşit [sau etiopian] să–şi schimbe pielea, sau un leopard petele?“ (Ier. 13:23, N.W., nota marginală). Ebed-Melec era negrua, iar Biblia lui Byington îl chiar numeşte „Ebed-Melec, negrul.“ (Ier. 38:7, 12; 39:15, The Bible in Living English). Nu era nevoie ca el să fugă din Ierusalim, încercînd să afle un loc de siguranţă. El dispunea cu privire la ocrotirea sa, de promisiunea pe care i-o făcuse Dumnezeul lui Ieremia. Îată de ce, după ce ni se spune ce a făcut Nabucodonosor cu privire la puţinii iudei săraci ce mai rămăseseră şi cu privire la Ieremia, relatarea sa face legătura cu Ieremia 38:28. De fapt A New Translation of the Bible a lui Moffat transpune Ieremia 39:15–18 imediat după Ieremia 38:28, pentru ca acest pasaj să fie citit fără discontinuitate.

15. (a) Cînd i s-a adresat lui Ieremia cuvîntul lui Iehova cu privire la Ebed-Melec? (b) Ce a spus acest cuvînt cu privire la Ebed-Melec?

¹⁵ Astfel, versetele pe care le cităm mai jos trebuie înţelese ca avîndu–şi aplicarea înainte de căderea Ierusalimului în faţa babilonienilor asediatori, la 9 Tammuz, 607 î.e.n., în al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia:

„Iar cuvîntul lui Iehova i s-a adresat lui Ieremia în timp ce era închis în curtea gărzii [şi înainte de a fi fugit de acolo soldaţii iudei, cu prilejul căderii Ierusalimului] şi a zis: ‘Du-te şi spune-i neapărat lui Ebed-Melec, etiopianul: „Îată ce a zis Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îată că aduc [la îndeplinire] cuvintele mele adevărate asupra acestui oraş, spre nenorocire şi nu spre bine, şi ele se vor întîmpla în mod categoric înaintea ta în ziua aceea,’ este declaraţia lui Iehova, ‘iar tu nu vei fi dat în mîinile oamenilor de care vă înspăimîntaţi voi. Căci eu îţi voi pregăti negreşit [un mijloc de] scăpare şi nu vei cădea de sabia [babilonienilor]; şi vei avea în mod categoric ca pradă [de război] sufletul tău, pentru că ţi-ai pus încrederea în mine,’ este declaraţia lui Iehova.“’“ — Ier. 39:15–18.

16. Astfel, de ce anume avea să se bucure Ebed-Melec, aşa cum se bucură cineva de luarea unei prăzi? În ciuda faptului că istoria lui încetează, ce mai rămîne, totuşi, în urma lui?

¹⁶ Astfel, la căderea Ierusalimului, acest prieten al profetului lui Iehova s-a lăsat pe deplin în voia Dumnezeului lui Ieremia. Biblia nu arată ce s-a întîmplat cu el, dacă a fost deportat în Babilon şi a murit acolo de moarte naturală sau dacă a rămas în ţara lui Iuda ca unul dintre săracii teritoriului aflat sub guvernarea lui Ghedalia. În orice caz, sufletul sau viaţa sa nu a căzut pradă soldaţilor babilonieni, ci i s-a îngăduit să–şi păstreze sufletul omenesc asemenea cuiva care se bucură de o pradă. În felul acesta el şi-a putut prelungi viaţa şi i s-a putut închina în continuare lui Iehova, în care şi-a pus încrederea, Dumnezeului căruia i-a salvat profetul de la moarte în cisterna mocirloasă din Ierusalimul asediat. Prin actul acesta el şi-a atras, fără îndoială, ura prinţilor care îl aruncaseră pe Ieremia la închisoare, ca să moară acolo. Dar Ebed-Melec n-a fost dat în mîinile lor, ca ei să se răzbune asupra lui. Sub ocrotirea promisă de către Iehova, el nu avea nici un motiv de a se teme de ceea ce ar fi vrut să–i facă acei prinţi prin represaliile lor. În acest moment, el dispare din istoria Bibliei, dar nu şi numele său şi nici promisiunea făcută lui de către Dumnezeu.

ECHIVALENTUL DE ASTĂZI AL LUI EBED-MELEC

17. Ce înseamnă numele etiopianului Ebed-Melec? În ce sens îi era el credincios acestui nume?

¹⁷ Există, cu adevărat, un echivalent modern al lui Ebed-Melec, unul care este în legătură cu clasa Ieremia, contemporană nouă? Cine constituie în acest caz echivalentul modern al lui Ebed-Melec? Nu ştim exact cum a dobîndit el acest nume. Ca nume, Ebed-Melec înseamnă „Servitor al unui rege“ sau „Slujitor regal.“ Intrucît era eunuc, el probabil că era castratb şi astfel lipsit de posibilitatea întemeierii unei familii proprii. Dar, credincios numelui său, el era în serviciul curţii regala a regelui lui Iuda. Apoi, datorită încrederii sale în Iehova, el s-a dovedit a fi în serviciul unui rege superior regelui pămîntesc. Zedechia şedea, la Ierusalim, pe tronul regal care era numit „tronul lui Iehova“ (1 Cron. 29:23). Este deci logică concluzia că de fapt Ebed-Melec s-a dovedit a fi în serviciul „Regelui naţiunilor,“ adică în serviciul lui Iehova. Datorită faptului că se afla în serviciul regatului prefigurativ al lui Iehova, regat existent în ţara lui Iuda, el a fost răsplătit în mod bogat prin cruţarea sa, atunci cînd Ierusalimul infidel a fost nimicit.

18. Potrivit descrierii din Apocalips 7:14, 15, prin cine din zilele lui Ieremia a fost prefigurată „mulţimea mare“?

¹⁸ Cînd ajunge la subiectul supravieţuirii sau cruţării vieţii prin „necazul cel mare“ al creştinătăţii, Apocalips 7:14, 15 spune următoarele cu privire la „mulţimea mare“ descrisă acolo: „Aceştia sînt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sîngele Mielului. Îată de ce se află ei în faţa tronului lui Dumnezeu; şi ei îi aduc un serviciu sacru, zi şi noapte, în templul său.“ Cei care constituie „marea mulţime“ de supravieţuitori ai necazului, au fost prefiguraţi ca clasă prin Ebed-Melec, prin acel remarcabil supravieţuitor al nimicirii Ierusalimului.

19. În al cui serviciu are clasa Ebed-Melec dorinţa supremă de a fi? La ce este ea dispusă să se expună pentru clasa Ieremia?

¹⁹ Această clasă învaţă într-adevăr să se teamă de Iehova şi să îşi pună încrederea în el. Dorinţa ei supremă este să se afle mai degrabă în serviciul Suveranului universului, al „Regelui naţiunilor,“ decît să le servească stăpînitorilor politici şi regilor ce cîrmuiesc guverne de factură omenească. Membrii ei văd cum conducătorii politici lacomi de putere, cum a fost de pildă, Adolf Hitler care a ajuns la putere în Germania în anul 1933, au căutat şi încă mai caută să extermine rămăşiţa unsă a lui Iehova, care a fost prefigurată prin profetul său Ieremia. Astfel, clasa Ebed-Melec îşi exprimă protestul şi recurge la un serios efort de a ajuta clasa Ieremia, chiar dacă lucrul acesta îi atrage ura şi persecuţia duşmanilor politici şi religioşi ai clasei Ieremia.

20, 21. (a) Îndeosebi din ce an a intrat în lumina rampei clasa Ebed-Melec? (b) Cum se străduieşte clasa aceasta să-l imite pe Ebed-Melec din zilele lui Ieremia? La ce acţiune îi îndeamnă ea pe oameni, referitor la imperiul mondial al religiilor false?

²⁰ Sprijinitorii rămăşiţei unse de martori ai lui Iehova, au intrat în lumina rampei în special de la anul 1935, cînd a fost identificată „marea mulţime“ de supravieţuitori ai „necazului.“

²¹ Indiferent dacă clasa Ebed-Melec a avut sau nu vreo influenţă asupra guvernelor creştinătăţii, membrii ei nu au sprijinit niciodată eforturile religioase şi politice de suprimare a clasei Ieremia sau eforturile de a-i zădărnici acesteia serviciul public ca printr-o scufundare a ei într-un rezervor mocirlos din curtea unei case de gardă. În ciuda faptului că au avut de întîmpinat dezaprobarea generatoare de teamă a autorităţilor religioase şi politice, ei au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a scoate clasa Ieremia din „cisterna“ mocirloasă, respectiv din inoperativitate. Ei activează în mod curajos pînă în ziua de astăzi în întreaga lume de partea clasei Ieremia, proclamînd nimicirea creştinătăţii şi a imperiului mondial al religiei false, a Babilonului cel mare. Ei îi îndeamnă pe oamenii de orice fel să părăsească acest sistem de lucruri condamnat şi să ia o poziţie fermă de partea forţelor executoare ale lui Iehova, de partea unui general mai mare decît Nabucodonosor, şi anume — Isus Cristos. Astfel ei dovedesc că şi-au pus încrederea deplină în Iehova, în „Regele naţiunilor.“

22. Sub ce „sabie“ simbolică nu vor cădea ei?

²² Iehova iubeşte această clasă compozităc Ebed-Melec datorită ne zdruncinatei sale devoţiuni pe care o manifestă faţă de el şi faţă de clasa sa Ieremia-modernă. El promite că membrii acestei clase nu vor cădea sub ascuţişul sabiei apropiatului „război al zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ care se va desfăşura la Har-Maghedon. — Apoc. 16:13–16.

23. Care va fi prada în a cărei posesie vor intra ei? În ce fel au acţionat ei asemenea „oilor“ din parabola lui Isus de la Matei 25:31–34?

²³ Răsplata lor din partea lui Iehova va fi cîştigarea vieţii lor pămînteşti, a sufletului lor, care le va fi păstrat sau cruţat ca o pradă de război, ca să intre pe merit în posesia unei vieţi rezervate pentru ei. Ca şi cei asemănători oilor, din parabola lui Isus despre „oi“ şi „capre,“ ei au făcut bine rămăşiţei fraţilor spirituali ai lui Isus Cristos. Cînd aceştia erau în „închisoare,“ într-o „cisternă“ mocirloasă sau în casa morţii, clasa Ebed-Melec i-a vizitat fie în mod clandestin, fie pe faţă şi au contribuit la eliberarea lor pentru a–şi continua activitatea pînă la finalul grandios al lucrării martorilor lui Iehova în mijlocul unui sistem de lucruri lumesc, condamnat la pieire. — Mat. 25:31–36, 46.

24. Pentru serviciile cărei clase îi mulţumeşte astăzi lui Dumnezeu clasa Ieremia? Ce activitate unită vor îndeplini ei după supravieţuirea „necazului cel mare“?

²⁴ Să se ştie pretutindeni că clasa Ieremia îi mulţumeşte lui Iehova pentru ridicarea „marii mulţimi“ a „altor oi“ prefigurată prin eunucul etiopian Ebed-Melec din ultimele zile ale Ierusalimului necredincios, capitala regatului lui Iuda. Inexprimabilă este bucuria clasei Ieremia de a supravieţui alături de clasa Ebed-Melec în „necazul cel mare.“ Umăr la umăr, aceste două clase vor începe să lucreze împreună în Noua Ordine în care vor fi introduse sub regatul milenar al lui Cristos. Această primire a lor în strălucitoarea Nouă Ordine le va fi răsplata pentru că îi servesc acum Suveranului universului, lui Iehova, „Regelui naţiunilor.“

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Ebed-Melec, însoţit de treizeci de oameni, îl scapă pe Ieremia.