După distrugerea religiei organizate, încotro?

Cititorului îi va fi de folos să citească Ieremia capitolele 40 la 49 înainte de a analiza articolul acesta şi următorul.

„Blestemat să fie cel ce execută în mod neglijent misiunea primită de la Iehova; şi blestemat să fie cel care îşi retrate sabia de la vărsarea de sînge.“ — Ier. 48:10.

 1. Ce problemă va ridica pentru supravieţuitori distrugerea religiei organizate?

„RELIGIA organizată a lumii a căzut!“ Se înţelege de la sine că cei ce urăsc toate religiile practicate de oameni vor striga aceste cuvinte cu multă bucurie, cînd religia organizată din zilele noastre va pieri ca urmare a unei nimiciri violente. Încotro vor apuca supravieţuitorii acestui eveniment incredibil? Către cine se vor îndrepta ei atunci? Noi punem aceste întrebări cu toată seriozitatea.

 2. Ce întrebare s-a pus datorită profeţiilor lui Ieremia, şi după aproape 40 de ani de profeţie ce s-a întîmplat cu el?

² Neputînd să creadă aşa ceva, unii dintre cei ce pînă acum au aderat la o formă de religie obişnuită, îşi vor pune întrebarea: „Va îngădui Creatorul cerului şi al pămîntului acest lucru?“ Această întrebare se aseamănă cu cea pusă cu aproximativ 2 625 de ani în urmă din cauza unui evreu din seminţia preoţească şi anume tînărul profet Ieremia din oraşul din Orientul Mijlociu. S-a dovedit că el a profeţit împotriva religiei practicate de poporul din care făcea el însuşi parte în perioada menţionată. Potrivit spuselor lui Ieremia, templul acelor oameni singurul templu admis de legea religioasă — urma să fie ars pînă la temelie, iar oraşul lor, Ierusalimul, urma să ajungă un morman de ruine. Cei care practicau acea formă populară de religie urmau să fie duşi în exil în ţara cuceritorilor lor şi să rămînă acolo 70 de ani. Profeţiile lui Ieremia au stîrnit proteste violente. Spre sfîrşitul celor 40 de ani de astfel de profeţii, Ieremia a fost întemniţat în Ierusalim în timpul domniei lui Zedechia, ultimul rege din spiţă regală a lui David care avea dreptul la tron.

 3. Îngăduind acest dezastru religios, oare şi-a distrus Iehova propria sa formă de închinare sau altceva?

³ Dumnezeu, al cărui nume era chemat în templul din Ierusalim, a îngăduit într-adevăr săvîrşirea acestui dezastru religios. De fapt, Ierusalimul a primit mesajul acestei nenorociri chiar de la acest Dumnezeu, Iehova. Cum adică? Avea de gînd acest Dumnezeu să–şi distrugă propria religie, închinarea la el ca Dumnezeul cel adevărat? Nicidecum! El urmărea pur şi simplu să distrugă forma de închinare alterată, falsificată, care se practica atunci spre ruşinea numelui său sfînt, în templul care-i purta numele. Cuvîntul lui Iehova exprimat prin gura lui Ieremia a cîştigat! Cei care i s-au opus cu îndîrjire au pierdut. În luna de vară Ab, a cincea lună din calendarul lor anual, din ziua a 7-a pînă în ziua a 10-a, templul a fost dărîmat, iar oraşul Ierusalim zdrobit şi înfometat, a fost şters de pe suprafaţa pămîntului. Puţin timp înainte ca aceasta să se întîmple, regele Zedechia a fost prins în timp ce se refugia, iar mii de supravieţuitori evrei vlăguiţi au fost mînaţi ca prizonieri într-un extenuant exil în Babilon, care acum era stăpîna lumii.

 4. Are acest fapt învechit vreo importanţă şi semnificaţie pentru noi astăzi?

⁴ Dar prezintă oare vreun interes pentru noi, cei de astăzi, acest fapt din vechime? Desigur! Dar de ce? Deoarece el a avut un caracter profetic, astfel că a trebuit să fie consemnat şi păstrat în paginile Sfintei Biblii. Un cercetător atent al acestei întîmplări din antichitate, un evreu al cărui popor era legat direct de acea istorie presărată cu lacrimi, a subliniat importanţa acesteia, scriind în secolul întîi al erei noastre următoarele cuvinte: „Ei bine, aceste lucruri li s-au întîmplat lor pentru a servi ca exemple şi au fost scrise pentru a fi un avertisment pentru noi peste care a venit sfîrşitul sistemului de lucruri.“ — 1 Cor. 10:11

 5. Înainte de care dezastru religios a scris Pavel 1 Cor. 10:11 şi de ce nu va mai fi o repetare a acestei întîmplări?

⁵ Aceste cuvinte profetice au fost scrise de apostolul creştin Pavel, cu aproximativ 15 ani înainte ca oraşul reconstruit Ierusalim să fie distrus, împreună cu templul său, în anul 70 e.n. de către legiunile romane. Dar un astfel de eveniment nu se va mai întîmpla şi a treia oară, deoarece nu mai există nici un templu care să constituie fala Ierusalimului de astăzi. În prezent trei mari religii ridică pretenţii asupra acestui oraş istoric: creştinătatea, islamismul, şi iudaismul.

 6. Care va fi prima parte a religiei organizate care va fi nimicită şi ce va însemna întoarcerea spre alte părţi ale religiei organizate?

⁶ Există religii care sînt mai vechi decît cea a creştinătăţii. Şi totuşi, după cum a arătat Ieremia, locuitor al celui dintîi Ierusalim, creştinătatea va fi prima parte a religiei organizate care va fi distrusă. Fără îndoială, Ierusalimul a fost zugrăvit profetic ca reprezentînd creştinătatea, deoarece ea pretinde că practică religia care a început în al doilea Ierusalim, în anul 33 e.n. După ce această paralelă modernă a Ierusalimului sortit pieirii din timpul lui Ieremia va fi distrusă, încotro oare se vor îndrepta paşii supravieţuitorilor care au susţinut-o? Spre oricare dintre religiile necreştine rămase în picioare? Dacă vor proceda astfel, înseamnă că se vor refugia în alte părţi ale religiei organizate care sînt destinate şi ele să sufere o distrugere eternă.

 7. După căderea Ierusalimului, unde le-au permis babilonienii să locuiască lui Ieremia şi secretarului său şi ce sărbătoare se apropia?

⁷ Să vedem acum cum a fost descris acest eveniment după ce primul Ierusalim a fost distrus în 607 î.e.n., în timpul lui Ieremia. Unora dintre din Iuda, sub Ghedalia care fusese numit guvernator al ţării de către regele victorios Nabucodonosor. Aceasta s-a petrecut în luna a cincea [Ab] în anul 607 î.e.n. Ieremia şi secretarul său Baruc fuseseră cruţaţi, iar conducătorul armatei babiloniene îi acordase lui Ieremia, posibilitatea de a rămîne pe loc cu sărăcimea din ţară, sub guvernatorul Ghedalia. Ce s-a întîmplat acum? Se apropia perioada secerişului de toamnă din luna a 7-a [Etanim sau Tişri]. Astfel timpul stabilit pentru aniversarea sărbătorii culesului sau a corturilor, timp de şapte zile [Tişri 15–21] se apropia. Dar, văi! Nu exista nici un templu în Ierusalim unde să se aniverseze sărbătoarea cu veselie. — Deut. 16:13–16.

 8. S-au reîntors fugarii evreii în Iuda pentru a aniversa sărbătoarea culesului?

⁸ Cu excepţia unui detaşament al trupelor de ocupaţie, armata babiloniană a părăsit ţara tîrînd cu ea mulţi supravieţuitori evrei ca prizonieri. Astfel fugarii evrei au început să se strecoare înapoi în ţara Iuda, venind din ţările vecine. Se întorceau ei oare în patria lor pentru a dovedi supunere faţă de Legislatorul Iehova prin aniversarea sărbătorii corturilor, sau a culesului, chiar dacă nu aveau la dispoziţie Ierusalimul cu templul său? Aşa cum s-a dovedit, ei nu s-au întors cu această intenţie.

 9. Ce problemă s-a ridicat cu privire la calea pe care s-o apuce cei reîntorşi şi sărăcimea din ţara lui Iuda?

⁹ Încotro se îndreptau cei reîntorşi şi sărăcimea ţării? Ei nu fuseseră obligaţi să părăsească ţara. Dar Ieremia profeţise 70 de ani de pustiire totală a ţării, fără oameni şi animale domestice, lucru care aşa cum era de aşteptat, s-a şi întîmplat cu această ţară. Totuşi Ieremia a spus locuitorilor ţării să rămînă liniştiţi pe loc şi să nu se teamă de nimic din partea babilonienilor plecaţi. Guvernatorul ţării, Ghedalia era un evreu ca şi ei, numai că el era supus acum regelui Nabucodonosor al Babilonului. Astfel, Iehova Dumnezeu, nu i-a dat cu forţa afară pe locuitori din ţara lor, chiar dacă el l-a inspirat pe Ieremia să profeţească 70 de ani de pustiire totală a ţării Iuda.

UN ASASIN LOVEŞTE!

10. De ce era de plîns starea religioasă prin care treceau „săracii ţării“ din teritoriul Iuda?

¹⁰ Prin ce stare religioasă de plîns trebuia să treacă acum acei „săraci ai ţării“ care rămăseseră în ţinutul lui Iuda! Nu era nici un templu în Ierusalim în care să se roage la Iehova! Cu excepţia lui Ieremia, nu exista nici un preot, nici un levit! Nu era nici un altar pe care să–şi depună jertfele! Chiar aşa! Şi nici un „chivot al legămîntului,“ din aur, pe care să se afle imaginea a doi îngeri, spre care marele preot să poată stropi sîngele jertfelor de Ziua Ispăşirii la data de 10 Tişri. Chivotul dispăruse într-un loc necunoscut pînă astăzi. — Osea 3:4.

11. De ce l-a considerat regele amonit Baalis pe Ismael o unealtă bună pentru a-l înlătura pe Ghedalia, guvernatorul evreu?

¹¹ Îată că intră în scenă un nemernic! El apare în persoana lui Ismael, fiul lui Netania. Probabil regele Baalis al amoniţilor la care Ismael fugise pentru a scăpa de babilonieni, şi-a dat seama că Ismael era omul care putea fi folosit să-l asasineze pe Ghedalia, pe care regele Nabucodonosor îl numise guvernatorul provinciei Iuda. De ce oare? Deoarece Ismael era „mlădiţă regească.“ Astfel, prin Elişama, bunicul său, avea relaţii cu coroana şi era unul din „oamenii de bază ai regelui“ (Ier. 41:1). Deci acest asociat oficial al regelui detronat Zedechia putea să desconsidere faptul că Ghedalia, care nu era „mlădiţă regească,“ fusese numit guvernator. Iar regele amonit Baalis care se bucurase de distrugerea Ierusalimului, îşi făcu din Ismael o unealtă pentru a-l înlătura pe Ghedalia. — Ps. 83:7, 8; Ier. 40:14.

12. Cum şi-a dus Ismael la îndeplinire planul său mîrşav, şi totuşi de ce a fost obligat în cele din urmă să fugă?

¹² În ciuda faptului că a fost prevenit de către Iohanan, fiul lui Careah, Ghedalia i-a invitat la masă pe Ismael şi pe cei 10 însoţitori ai săi, în noul oraş de reşedinţă Miţpa, la cîteva mile distanţă spre nord de Ierusalim. Cu toate că erau prezenţi cîţiva soldaţi babilonieni, Ismael şi banda sa i-a luat prin surprindere pe cînd stăteau la masă şi i-a ucis mişeleşte pe toţi (Ier. 41:2, 3). Şi alţi au căzut victimă atacului lui Ismael şi bandei sale de trădători. Aceasta s-a întîmplat în luna a 7-a, Tişri, luna în care se aniversa mereu sărbătoarea colibelor timp de şapte zile. Acum, locuitorii din Miţpa înclinau să-l urmeze pe acest uzurpator, ca prizonieri ai lui. Totuşi, cînd Iohanan, fiul lui Careah, a apărut şi s-a opus lui Ismael, Ismael şi opt dintre oamenii lui au fugit în ţara Amon, care nu fusese încă cucerită de Nabucodonosor. — Ier. 41:10–15; 49:1–5.

13. Ce mesaj l-a inspirat Iehova pe Ieremia să-l spună lui Iohanan şi adepţilor lui? Care a fost reacţia acestora?

¹³ Datorită nenorocirii ce s-a abătut asupra guvernatorului provizoriu numit de babilonieni, Iohanan şi poporul şi-au dat seama că trebuie să se teamă de noua putere mondială, Imperiul Babilonian, pe care Iehova Dumnezeu îl folosea ca executor al său în Orientul Mijlociu. Încotro s-o apuce? Pe cale oficială, Iohanan şi conducătorii săi au luat legătura cu Ieremia ale cărui profeţii cu privire la distrugerea Ierusalimului se dovediseră adevărate. Ei au promis ca, chiar dacă mesajul lui Iehova transmis prin Ieremia, era sau nu pe placul lor, îl vor urma. Chiar în ziua în care se sfătuiau cu Ieremia, Iehova a trimis un mesaj prin acesta. Ei nu trebuia să cedeze în faţa fricii, ci să rămînă în ţară supuşi Babilonului. Dar dacă nu aveau credinţă şi se deplasau către sud, în direcţia Egiptului, urmau să fie prinşi de sabia victorioasă a regelui Babilonului, precum şi de foamete şi ciumă. Cu excepţia unei mici rămăşiţe, ei urmau să moară în ţara Egipt — ţară sortită pieririi. Ei n-aveau să se reîntoarcă în pace în provincia Iuda după răsturnarea Imperiului Babilonian. Au ascultat Iohanan şi adepţii săi acest mesaj divin? Bineînţeles că nu! Ei l-au înfierat ca pe o minciună. L-au numit mincinos pe Ieremia. — Ier. 42:1—43:3.

14. Cine au fost cei care nu şi-au ţinut cuvîntul şi de ce n-a fost aniversată sărbătoarea culesului în 607 î.e.n.?

¹⁴ Şi totuşi, cine altcineva minţea, dacă nu fiecare dintre aceştia? Căci ei juraseră să împlinească mesajul vestit lor de Ieremia, chiar dacă n-ar fi fost pe placul lor. Ei plecaseră deja către sud în direcţia Egipt şi acum erau hotărîţi să înainteze pînă cînd aveau să ajungă în ţara Nilului. Ei nu voiau să se supună dominaţiei celei de a treia puteri mondiale — Babilonul. Anterior Egiptul fusese aliatul lor împotriva puterii mondiale Babilon care era în expansiune. Dar acum pentru că ţara Iuda ajunsese sub stăpînirea Babilonului, ei erau hotărîţi, ca nimeni să nu rămînă în ţară pentru a se supune Babilonului. Susţinătorii supunerii faţă de Babilon, respectiv Ieremia şi secretarul său Baruc, nu trebuia lăsaţi în urmă. Astfel, i-au tîrît pe aceşti servitori ai lui Iehova cu ei. Fără ca ei să fi avut în vedere vreun calcul cronologic cu privire la acţiunea lor, tocmai în perioada în care ţara Iuda trebuia să aniverseze sărbătoarea culesului sau a colibelor, cu manifestări de bucurie, pe data de 15–21 Tişri, 607 î.e.n., aceşti rebeli faţă de voinţa lui Iehova au părăsit ţara, întocmai cum profeţise Dumnezeu, lăsînd-o pustie de locuitori şi animale domestice. — Ier. 43:4–7.

15. Cum se leagă evenimentele din timpul lui Ieremia de evenimentele din timpul nostru şi de ce ne preocupă foarte mult pe noi astăzi?

¹⁵ Niciodată însă, nu va putea fi oprită voinţa Dumnezeului Cel Atotputernic. Niciodată nu s-a dovedit că cuvîntul său profetic este inexact. Odată cu ieşirea evreilor neascultători din ţara Iuda, perioada profeţită a celor 70 de ani de pustiire a ţării, fără locuitori israeliţi şi fără animale domestice, a început. De asemenea, cele „şapte vremi“ simbolice despre care a visat regele Nabucodonosor prin voinţa lui Iehova şi pe care profetul Daniel s-a oferit să le explice, şi-au început atunci cursul de 2 520 de ani (Dan. 4:13–27; Luca 21:24). Deci n-a fost întîmplător faptul că primul război mondial izbucnit într-o lume paşnică, pentru a marca sfîrşitul acelor „şapte vremi“ în luna Tişri anul 1914 e.n. Într-adevăr, evenimentele din timpul lui Ieremia au, fără îndoială, o legătură cu timpul nostru. Semnificaţia acelor evenimente ne preocupă foarte mult pe noi astăzi!

16. De ce fuga evreilor necredincioşi în Egipt n-a fost o cale corectă şi de ce ne determină această cale să privim în viitor?

¹⁶ După ce religia, aşa cum era organizată la evreii din Ierusalim care desconsiderau legea, a căzut în 607 î.e.n., au evitat oare evreii care au fugit în Egipt ceea ce urau? Au ales ei cea mai bună cale, calea cea dreaptă? Cîtuşi de puţin, dacă ne gîndim că ei au devenit un spectacol îngrozitor a ceea ce se întîmplă oamenilor religioşi care refuză să se supună Cuvîntului lui Iehova. Ieremia, deşi a fost forţat să locuiască în Egipt, n-a încetat să facă profeţii nici acolo. Spiritul lui Iehova l-a activat pe Ieremia care profeţea chiar refugiaţilor evrei necredincioşi şi împotriva ţării de reşedinţă aleasă de ei. Scrierile sale inspirate au supravieţuit pînă în timpul critic de astăzi. Ele servesc drept avertisment celor ce le corespund astăzi acelor evrei răzvrătiţi din timpul lui Ieremia. Luînd în considerare toate acestea, la ce ne putem aştepta de la timpul care ne stă înainte?

17. La ce acţiune nu putem să ne aşteptăm din partea martorilor oculari supravieţuitori ai distrugerii creştinătăţii şi de ce?

¹⁷ Noi trebuie să aşteptăm distrugerea acelei părţi din religia organizată care are cea mai mare influenţă, şi anume creştinătatea cu toată harababura ei de secte şi confesiuni. Aceasta se va întîmpla la data stabilită de Iehova şi care nu poate fi modificată. De aceea se pune întrebarea: Cînd se va întîmpla aceasta, spre ce cale se vor îndrepta toţi martorii acestui eveniment extraordinar? Conform modelului stabilit de Ismael şi Ionatan împreună cu partizanii lui care n-au vrut să dea ascultare sfatului lui Iehova, nu ne putem aştepta ca un număr foarte mare de oameni, de asemenea martori oculari, să se întoarcă spre adevăratul creştinism, adică cel practicat de clasa Ieremia şi însoţitorii ei fideli. Adevăratul creştinism acordă atenţie închinării la Dumnezeul lui Ieremia, Iehova, Tatăl ceresc al lui Isus Cristos. Acesta a vorbit de închinarea la Iehova cînd a vorbit astfel femeii la fîntîna din Samaria: „Vine ceasul, şi este chiar acum, cînd adevăraţii închinători se vor închina la Tatăl cu spirit şi adevăr, căci într-adevăr, Tatăl caută asemenea închinători. Dumnezeu este spirit iar cei care se închină lui trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr.“ — Ioan 4:23, 24.

18. Martorul cui a fost Isus Cristos cînd a fost pe pămînt şi cine trebuie astăzi să fie martori la fel ca el?

¹⁸ Nici măcar un singur creştin nu poate da la o parte închinarea la Iehova ca Dumnezeu. În Apocalips 1:5 Fiul lui Dumnezeu s-a numit el însuşi „Isus Cristos, Martorul Fidel.“ Cînd a fost pe pămînt, el a fost evreu, un israelit din naţiunea căreia îi erau adresate cuvintele din Isaia 43:10: “‘Voi sînteţi martorii mei’ este afirmaţia lui Iehova, ‘chiar sclavul meu pe care l-am ales.’“ Isus a demonstrat că era un martor adevărat şi fidel al lui Iehova Dumnezeu. Adevăraţii lui discipoli de astăzi trebuie să fie acelaşi fel de martori, ai lui Iehova.

19. După ce creştinătatea va cădea, se vor alătura martorii oculari ai acestui eveniment Martorilor lui Iehova? Ce speranţă oferă supravieţuitorilor celelalte sisteme religioase?

¹⁹ Nu putem găsi nici o carte din Biblie care să arate că, după ce echivalentul modern al Ierusalimului antic va cădea în „marele necaz“ care se apropie, un număr foarte mare de foşti adepţi ai creştinătăţii vor fi convertiţi şi se vor alătura acelor creştini persecutaţi cunoscuţi sub numele de Martori ai lui Iehova. Multe persoane ar putea plîng e după profiturile pe care le-au pierdut datorită distrugerii necruţătoare a creştinătăţii materialiste — întocmai ca acei neguţători pe care Apoc. cap. 18 îi zugrăveşte ca bocind după mistuirea în foc a Babilonului cel mare. Ei îşi pierduseră bogăţiile rezultate din tranzacţiile făcute cu ea. S-ar putea ca unele persoane religioase să se alăture oricărei religii necreştine care va supravieţui pentru scurt timp căderii creştinătăţii. Aceştia vor intra în alt sistem religios sortit pieirii, deoarece toate acele sisteme aparţin Babilonului cel mare, imperiul mondial al falsei religii. Toate părţile ei componente sînt sortite pieirii.

20. Cum putem şti încotro se vor îndrepta cei care supravieţuiesc distrugerii Babilonului cel mare?

²⁰ Încotro şi cum vor merge supravieţuitorii după distrugerea Babilonului cel mare? Ce arată Scipturile profetice inspirate? Vor merge ei, vor putea merge alătura de cei reprezentaţi de Ieremia şi secretarul său Baruc? Evenimentele profetice din timpul ultimelor zile ale acelor închinători ai lui Iehova ne dau răspunsul.