„Ieşiţi din ea; poporul meu“

„Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să aveţi parte împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi din nenorocirile ei.“ — Apocalips 18:4.

1. Cînd a răsunat chemarea de a ieşi din Babilonul cel mare şi de ce a fost ea îndreptăţită la vremea aceea?

„IEŞIŢI din ea, poporul meu.“ Această chemare răsună din 1919, anul în care naţiunile care au luptat în războiul mondial din 1914–1918 au semnat tratatul de pace. Religia organizată a lumii întregi a sprijinit acel război mondial. Dar ce fac cei pe care Dumnezeul Bibliei îi numeşte „poporul meu“? Aceşti creştini paşnici ajunseseră robi, au fost chiar aruncaţi în închisorile Babilonului cel mare şi ale amanţilor săi politici care erau angrenaţi în primul război mondial.

2. Ce chemare asemănătoare a fost anunţată anterior prin Ieremia?

² Chemarea de a „ieşi din ea,“ fusese consemnată în Apoc. 18:4. O chemare asemănătoare fusese consemnată mai înainte în Ier. 51:45: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul meu, şi fiecare în parte să–şi scape sufletul de mînia aprinsă a lui Iehova.“

3, 4. (a) În conformitate cu Ier. 50:8–10, de unde urma „să scape“ poporul lui Iehova? (b) În timpul împlinirii acestei profeţii ulterioare exista acelaşi fel de relaţie între Babilon şi Iehova ca aceea din timpul guvernării lui Nabucodonosor? De ce?

³ „Scăpaţi“ de unde? Ier. 50:8–10 dă un răspuns categoric: „Fugiţi dinăuntrul Babilonului şi ieşiţi chiar din ţara caldeilor şi să deveniţi asemenea unor animale conducătoare înaintea turmei. Căci, iată, eu stîrnesc şi aduc împotriva Babilonului, o adunare de naţiuni puternice din ţara de la miază–noapte şi ele, se vor alinia cu siguranţă împotriva lui. De acolo el va fi luat în captivitate . . . Şi Caldeea trebuie să devină o pradă. Toţi cei care o vor prăda vor fi satisfăcuţi, este declaraţia lui Iehova.“

5. În conformitate cu Is. 44:28 pînă la 45:7, în timpul căderii Babilonului, de a cuil lucrare a fost prefigurată lucrarea lui Isus Cristos, şi cum se armonizează explicarea de către Daniel a frazei scrise de mînă pe terete cu ceea ce a profeţit Isaia?

⁵ În conformitate cu Isaia 44:28 pînă la 45:7, în timpul cînd căderea Babilonului era iminentă, lucrarea care a prefigurat ceea ce glorificatul Isus Cristos va face pe parcursul „timpului sfîrşitului“ a fost preluată de Cirus cel Mare, conducătorul Imperiului Medo-Persian. În anul 539 î.e.n., chiar în noaptea în care a căzut Babilonul, profetul Daniel tălmăcea fraza scrisă pe perete, care apăruse în faţa regelui Belşaţar: „PERES (forma de singular al celui de al treilea cuvînt criptica din fraza scrisă de mînă), înseamnă că, regatul tău a fost împărţit şi dat mezilor şi perşilor.“ Relatarea de martor ocular pe cart o face Daniel, continuă astfel: „Chiar în acea noapte, Belşaţar, regele caldeean, a fost ucis şi însuşi Dariu medul [ca asociat al lui Cirus] a primit regatul.“ — Dan. 5:28–31; 9:1, 2.

6. Care Babilon descris în timpul lui Belşaţar este prezentat într-o anumită carte a Bibliei şi ce este el astăzi? Cine a fondat simbolicul Babilon şi ce religii încorporează el astăzi?

⁶ Iar acest Babilon antic înfăţişat în ultimele sale zile ca stăpîn al lumii, este arătat în cartea Apocalips, scrisă sub inspiraţie de apostolul Ioan,  prin anul 96 e.n., cînd rămăşiţele vechiului Babilon mai existau încă. Din ceea ce a scris Ioan  în Apoc. 16:12 pînă la 19:3, apare clar că Babilonul sortit pieirii din timpul lui Beşaţar, a ilustrat imperiul mondial al falsei religii care mai există şi astăzi. Acest imperiu, care cuprinde acum toate religiile lumii condamnate la pieire, a început cu „un puternic vînător, în opoziţie cu Iehova.“ El se numea Nimrod, strănepotul lui Noe, şi el a pus bazele oraşului Babel pe fluviul Eufrat (Apoc. 16:12; Gen. 10:8–10). Acest imperiu care se numeşte Babilonul cel mare, şi care se află acum în „timpul sfîrşitului său,“ cuprinde toate religiile care „sînt în opoziţie cu Iehova.“ — Dan. 12:4.

7. (a) Cînd au ieşit „cei scăpaţi“ din Babilonul antic? (b) Cînd vor ieşi „cei scăpaţi“ din Babilonul cel mare şi de ce atunci?

⁷ Poporul lui Iehova este chemat să „iasă afară“ şi încă fără întîrziere din acest imperiu religios mondial. Acest imperiu reprezintă ceea ce a fost prefigurat de Babilonul despre care vorbeşte Ieremia în capitolele 50 şi 51 ale cărţii sale. În ceea ce priveşte Imperiul Babilonian din antichitate, evreii exilaţi şi însoţitorii lor nu puteau „ieşi afară“ din el decît după căderea acestuia în stăpînirea mezilor şi perşilor în 539 î.e.n. (Is. 14:12–17). Ce se va petrece însă în acest secol al XX-lea? Şi cine sînt cei pe care Iehova îi numeşte azi „poporul meu“? Acestora li se porunceşte să „iasă afară“ din Babilonul cel mare actual înainte ca acesta să fie distrus în iminentul „mare necaz“ prezis de Isus Cristos (Mat. 24:21, 22; Apoc. 1:1; 7:14, 15). Explicaţia este următoarea: aceşti scăpaţi trebuie să evite nenorocire iminentă şi distrugerea pe care o va suferi Babilonul cel mare, imperiul mondial muribund al falsei religii. — Apoc. 18:4.