Execuţia „marei desfrînate“ se apropie

„Ele o vor urî pe desfrînată, o vor devasta şi o vor lăsa goală, îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet în foc.” — Apoc. 17:16.

 1, 2. Ce informaţii oferă Dumnezeu servilor săi şi de ce?

CREATORUL, Iehova Dumnezeu cunoaşte exact ce va avea loc în viitor. El este „Acela care spune de la început sfîrşitul” (Is. 46:10). Fiind „perfect în cunoştinţă”, el cunoaşte detaliile despre „sfîrşitul acestui sistem de lucruri” din apropiatul „mare necaz” (Iov 37:16; Mat. 24:21). Întrucît el este un Dumnezeu al iubirii, el descoperă destul de multe detalii şi acelora care îl servesc în mod loial pentru ca ei să fie informaţi în mod potrivit, să fie edificaţi şi apăraţi. Biblia afirmă: „Suveranul Domn Iehova nu va face nici un lucru fără să-şi dezvăluie intenţia sa secretă servilor săi profeţi.” — Amos 3:7.

² Astfel, Dumnezeu oferă servilor săi umili o cunoştinţă specială pe care alţii nu o au. Aşa spunea apostolul Pavel: „Această înţelepciune nu ajunge s-o cunoască nici unul dintre conducătorii acestui sistem de lucruri . . . Pentru că doar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin spiritul său” (1 Cor. 2:8–10). Avînd de la Iehova această cunoştinţă anticipată, servii săi sînt echipaţi — desigur că din însărcinarea lui Iehova — să vestească în lume avertismentul despre apropierea sfîrşitului acestui sistem, împreună cu mesajul înviorător despre noua ordine. — Mat. 24:14.

 3. Vor ştii oare servii lui Iehova cînd va începe practic „marele necaz”?

³ Întrucît Iehova furnizează servilor săi loiali o cunoştinţă anticipată despre sfîrşitul acestui sistem, se include în aceasta oare vreo informaţie care să le dea posibilitatea să discearnă cînd anume va începe practic „marele necaz”? Da. Care este această dovadă? Totul va începe cu execuţia din partea lui Dumnezeu a sentinţei împotriva a ceea ce Biblia numeşte „Babilonul cel mare, mama desfrînatelor şi a lucrurilor dezgustătoare de pe pămînt” (Apoc. 17:5). Şi chiar acum, deja, au loc evenimente care pregătesc calea pentru această execuţie.

 4. De ce reprezintă un ajutor faptul de a şti ce i s-a întîmplat anticului Babilon?

⁴ Cine este această desfrînată simbolică din Scripturi? Cum se poate spune că evenimentele care conduc spre distrugerea ei se află deja în curs? Noi putem învăţa multe lucruri în această privinţă dacă vom face legătura cu un alt Babilon, acel puternic imperiu mondial de acum peste două mii de ani. Ceea ce i s-a întîmplat anticului Babilon reprezintă mult mai mult decît un simplu fapt istoric. Aceasta reprezintă o remarcabilă paralelă profetică cu ceea ce se va întîmpla în curînd cu „marea desfrînată” din zilele noastre. — Apoc. 17:1.

„BABILONUL CEL MARE” DIN ANTICHITATE

 5. De ce Nabucodonosor părea să aibe motive de a se lăuda?

⁵ „Nu este oare acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit ca o casă regală prin tăria forţei mele şi pentru demnitatea maiestăţii mele?” (Dan. 4:30). Aşa se lăuda regele Babilonului, Nabucodonosor, cu peste şase secole înaintea erei noastre. Nabucodonosor părea să aibă motive întemeiate să se laude, pentru că Babilonul era cea mai puternică cetate din timpul său, capitala celui mai puternic imperiu mondial care fusese cunoscut pînă atunci. Cetatea de dimensiuni enorme părea de necucerit, întrucît era înconjurată cu două ziduri masive. Ea dispunea de o aprovizionare cu apă ce părea sigură — şi anume rîul Eufrat care curgea prin cetate. De-a lungul rîului, în interiorul cetăţii, se aflau ziduri uriaşe cu intrări care puteau fi închise pentru a împiedica intrarea oricărei persoane nedorite.

 6. De ce era celebru Babilonul?

⁶ Cu toate că Babilonul era o mare putere militară, el era însă şi mai renumit pentru cu totul altceva: el era centrul religiei false a lumii antice. Se spune că între ruinele cetăţii au fost descoperite rămăşiţele a nu mai puţin de 53 de temple. The World Book Encyclopedia spune: „În orice caz, babilonieni nu şi-au părăsit niciodată, cu adevărat, zeii lor străvechi, de aceea numărul zeilor la care se închinau ei era de ordinul miilor. Existau zei şi zeiţe care patronau fiecare cetate a imperiului, precum şi zei care reprezentau anumite lucruri cum ar fi soarele, luna, şi stelele, vremea, recoltele, rîurile şi ţara.” Influenţa religiei Babilonului a fost atît de puternică încît, de-a lungul timpului a afectat chiar creştinătatea. În prezent, credinţele şi practicile religiei false babilonice de după potop pot fi găsite în aproape toate religiile acestei lumi. — Gen. 11:1–9.

 7. (a) Care era defectul fatal al Babilonului? (b) Ce avea să-i facă Iehova?

⁷ Totuşi Babilonul din zilele lui Nabucodonosor avea un defect fatal: el era străvechiul şi îndrărătnicul duşman al Dumnezeului adevărat, Iehova, şi al poporului acestuia. De asemenea, el vărsase mult sînge nevinovat. Biblia spune: „Babilonul a fost nu numai cel din cauza căruia au căzut ucişi cei din Israel, ci Babilonul a făcut să cadă pe toţi cei ucişi de pe tot pămîntul” (Ier. 51:49). Din acest motiv, Iehova a declarat: „Babilonul, podoaba naţiunilor, splendoarea şi mîndria chaldeenilor trebuie să devină ca atunci cînd Dumnezeu a răsturnat Sodoma şi Gomora . . . timpul lui este aproape să vină şi zilele lui nu vor fi amînate.” Această profeţie era relatată de Isaia în jurul anului 732 î.e.n. (Is. 13:19–22). Cu aproape un secol mai tîrziu Ieremia spunea: „Din cauza indignării lui Iehova el nu va fi locuit ci trebuie să ajungă o întindere pustie, pe tot cuprinsul lui. Cît despre acela care va trece pe lîngă Babilon, el va privi cu adîncă uimire şi va şuiera din cauza tuturor rănilor acestuia.” Da, Babilonul cel mare care părea de necucerit avea „să devină un morman de pietre, o vizuină de şacali, . . . fără nici un locuitor.” — Ier. 50:13; 51:37.

 8. Ce detalii erau date despre modul cum avea să cadă Babilonul?

⁸ Dar cum avea să cadă exact Babilonul? Iehova a dat unele detalii lui Isaia şi Ieremia. Isaia scria că Iehova este „Cel care spune apelor adînci: ,Evaporaţi-vă; şi voi seca toate fluviile tale.’” (Isaia 44:27). În continuare, Isaia declara: „Iată ce a spus Iehova unsului său, Cirus, pe care îl ţin de mîna dreaptă ca să supun naţiunile înaintea lui, ca să desfac centura de pe coapsele regilor, să deschid înaintea lui porţile duble, aşa încît intrările nu vor mai fi închise” (Is. 45:1). Ieremia a profeţit: „Bărbaţii puternici ai Babilonului au încetat să mai lupte . . . Puterea lor a pierit. Au devenit nişte femei” (Ier. 51:30). Astfel, rîul protector al Babilonului, Eufratul, avea „să secel”; un conducător pe care Iehova îl numea cu mult timp înainte de a se naşte, şi anume Cirus, avea să fie cuceritorul; intrările aflate de-a lungul rîului trebuia „să nu fie închise,” iar oştenii Babilonului aveau ,să înceteze să lupte.’

 9. De ce a fost deosebit de respingător în faţa lui Iehova ospăţul lui Baltazar?

⁹ În noaptea de 5 spre 6 octombrie, anul 539 î.e.n., aceste profeţii s-au împlinit cu exactitate. În noaptea aceea înfumuratul rege Baltazar (Belşaţar) a dat un ospăţ pentru o mie dintre demnitarii săi, împreună cu mulţi alţii. Cu această ocazie el a organizat şi o serbare religioasă, aşa încît să poată aduce injurii la adresa lui Iehova şi s-a folosit de vasele sacre pe care Nabucodonosor le capturase în anul 607 î.e.n. din templul din Ierusalim. Fără să ţină cont de faptul că acele vase fuseseră folosite altădată de poporul lui Dumnezeu în serviciul lui Iehova. Baltazar şi ceilalţi, inclusiv soţiile şi concubinele regelui, au băut şi au toastat cu ele în mod arogant, în cinstea zeilor falşi. — Dan. 5:1–4.

10. Care a fost mesajul scris cu mînă pe zid şi cum a reacţionat Baltazar?

¹⁰ Insă Iehova nu avea să mai fie mult timp batjocorit! Sosise timpul ca el să acţioneze! „În acel moment au apărut degetele unei mîini o omeneşti şi au scris . . . pe tencuiala zidului palatului regal, iar regele a zărit dosul mîinii care scria” (Dan. 5:5). Baltazar s-a îngrozit atît de mult la vederea acestui imagini încît „genunchii i s-au ciocnit unul de altul” (Dan. 5:6). Daniel a interpretat cu îndrăzneală mesajul scris cu mîna adresat regelui din partea lui Dumnezeu: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus capăt . . . Ai fost cîntărit în balanţă şi ai fost găsit uşor. . . . Regatul a fost împărţit şi dat mezilor şi perşilor.” — Dan. 5:26–28.

11. Cum s-a împlinit în mod amănunţit profeţia biblică cu privire la Babilon?

¹¹ În afara zidurilor Babilonului, armatele persane conduse de Cirus cel mare, aliate cu mezii conduşi de Darius, au înconjurat cetatea. În timp ce babilonienii petreceau în batjocoritoarea lor orgie religioasă simţindu-se în siguranţă, crezînd în sprijinul zeilor lor şi în armatele lor puternice, Cirus punea în aplicare o strălucită strategie. La nord de Babilon tehnicienii săi croiau un drum pentru cursul rîului Eufrat, deviindu-l în aşa fel încît apele să nu mai curgă în cetate. În curînd nivelul apelor rîului din jur şi din interiorul oraşului Babilon a început să scadă. În foarte scurt timp apele au ajuns la un nivel suficient de scăzut pentru ca trupele conduse de Cirus să între în albia rîului atît dinspre nord cît şi dinspre sud, deplasîndu-se de-a lungul acestuia pînă în inima Babilonului. În mod surprinzător, porţile aflate de-a lungul rîului spre interiorul oraşului au fost lăsate deschise de către babilonienii care nu bănuiau nimic sau care poate erau beţi. Desfăşurîndu–şi forţele covîrşitoare, armatele lui Cirus au năvălit în interiorul Babilonului. „Chiar în aceeaşi noapte Baltazar, regele Babilonului, a fost omorît” (Dan. 5:30). „Babilonul cel mare” a căzut într-o singură noapte! Ce mare lovitură a fost aceasta, şi nu numai pentru babilonieni ci şi pentru toate naţiunile dimprejur! Sfîrşitul lui a venit exact aşa cum profeţiseră servii lui Iehova. Iar cu timpul Babilonul a devenit „un morman de pietre,” „o întindere pustie,” „fără nici un locuitor.”

SEMNIFICAŢIA PENTRU ZILELE NOASTRE

12. Ce spune apostolul Ioan despre „Babilonul cel mare” în Apocalips capitolul 17?

¹² Ce semnifică lucrul acesta pentru zilele noastre? Lucrul acesta are multiple semnificaţii. După mai bine de şase secole de la căderea Babilonului, apostolul Ioan a fost inspirat să scrie cartea Revelaţiei (Apocalipsa). El vorbea în această carte despre un alt Babilon — „Babilonul cel mare,” şi îl descria drept mama desfrînatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului” (Apoc. 17:5). Ioan scria că „regii pămîntului au curvit [cu ea] încît cei care locuiesc pămîntul s-au îmbătat de vinul desfrînării ei.” — Apoc. 17:2.

13. (a) Pentru ce n-ar putea fi „Babilonul cel mare” doar o altă putere politică? (b) Din ce motiv este numit „desfrînată” Babilonul cel mare?

¹³ Întrucît se spune că regii au avut relaţii imorale cu ea, este clar că acest „mare Babilon” nu poate fi doar un alt „rege.” Lucrul pe care îl reprezintă Babilonul este ceva prin ce fusese vestit Babilonul antic, şi anume religia falsă. De aceea desfrînata modernă poartă acelaşi nume pe care îl purta oraşul din antichitate. Într-adevăr, multe dintre doctrinele şi practicile false care se găsesc în Babilonul religios de astăzi, derivă direct din Babilonul religios din antichitate. Astfel desfrînarea — „Babilonul cel mare” din timpul nostru reprezintă imperiul mondial al religiei false, care vreme de secole s-a compromis prin relaţii imorale cu lumea în loc să îl servească în puritate pe Dumnezeu. Dîndu-ne încă o cheie pentru descifrarea identităţii sale religioase, Apocalipsa spune despre Babilon: „Căci prin practicile tale spiritiste [religia falsă] au fost induse în eroare toate naţiunile.” — Apoc. 18:23.

14. Ce altă asemănare există între cele două Babiloane?

¹⁴ Aduceţi-vă aminte şi de faptul că Babilonul a fost un duşman înverşunat al lui Dumnezeu şi al poporului său, şi că el a fost răspunzător de vărsarea a mult sînge prin numeroasele sale cuceriri. Tot la fel spune Biblia şi despre Babilonul modern: „În el [în Babilon] s-a găsit sîngele profeţilor, al sfinţilor şi al tuturor acelor care au fost masacraţi pe pămînt” (Apoc. 18:24). Acest oraş prostituat a fost principalul persecutor al servilor sau martorilor moderni ai lui Iehova. Prin sprijinirea războaielor naţiunilor, prin îndemnul dat oamenilor din taberele oponente de a se ucide unii pe alţii şi Babilonul modern este vinovat de sîngele „tuturor acelora care au fost masacraţi pe pămînt.”

15. De mîinile cui va pieri desfrînata? Cît timp va cere nimicirea acesteia?

¹⁵ Pentru că „păcatele ei s-au îngrămădit pînă la cer,” executarea sentinţei lui Dumnezeu împotriva desfrînatei, va veni în grabă (Apoc. 18:5, 21). Biblia spune că „plăgile ei vor veni într-o singură zi,” ba chiar „într-un singur ceas” (Apoc. 18:8, 10). Lucrul acesta va fi asemănător cu ceea ce i se-a întîmplat Babilonului antic, prefigurativ, care a căzut într-o singură noapte. Din mîinile cui va suferi ea distrugerea? Iehova le va permite elementelor politice care au întreţinut relaţii imorale cu desfrînata să fie executorii ei. „Aceştia o vor urî pe desfrînată, o vor devasta, şi o vor dezgoli îi vor mînca carnea şi o vor arde complet cu foc.” — Apoc. 17:16.

16. Ce sînt „apele” pe care stă Babilonul modern? Ce paralelă se poate stabili în această privinţă între cele două Babiloane?

¹⁶ O altă asemănare existentă între Babilonul antic şi cel modern consta în model de nimicire al fiecăruia dintre ele. Oraşul din antichitate era aşezat pe ape şi anume pe apele rîului Eufrat. Babilonul modern „este situat şi el pe ape,” spune Apoc. 17:1. Care sînt aceste ape? Cuvîntul lui Dumnezeu răspunde: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şedea desfrînata înseamnă popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi” (Apoc. 17:15). Reţineţi că prăbuşirea Babilonului antic a urmat imediat după scăderea nivelului apelor Eufratului. Apele simbolice (care prefigurează oamenii) pe care şade Babilonul modern, îşi reduc oare şi ele nivelul? Da, şi aceasta se petrece chiar sub ochii noştri! — Apoc. 16:1, 12.

SCĂDEREA NIVELULUI UNOR „APE MULTE”

17. În ce fel scade nivelul „apelor” simbolice da sub desfrînată?

¹⁷ În ce fel scade sau se diminuează nivelul acelor „ape multe” simbolice de sub Babilonul modern? Prin faptul că milioane de oameni, inclusiv zeci de mii de preoţi şi personal auxiliar religios au încetat să-şi mai sprijine propria religie, slăbind-o în mod serios. Lucrul acesta este valabil mai ales înăuntrul creştinătăţii care este cu atît mai vinovată cu cît pretinde că-i slujeşte lui Dumnezeu şi lui Cristos. Chiar dacă uneori se vorbeşte de o „reînnoire” la unele religii, mai ales la cele mai puţin ortodoxe, în cea mai mare parte această reînnoire nu este decît superficială. Cu puţine excepţii, tendinţa generală este limpede şi este semnalată în comentariile presei mondiale din care prezentăm mai jos cîteva extrase:

„Ceva s-a întîmplat cu creştinătatea. Totul arată că am intrat într-o noapte lungă, lungă şi nu sîntem deloc pe punctul de a ieşi din ea . . .

Existenţa efectivă a creştinismului şi a catolicismului în structurile societăţii deja a dispărut. Sîntem martorii morţii structurii creştinismului social şi politic.” — Cuvînt al unui celebru scriitor catolic, Malachi Martin, apărut în Sunday Journal din Providence, 17 februarie 1980.

„Penuria de preoţi şi de călugări în Occident se apropie de punctul său critic de la o naţiune la alta.” Time, 21, aug. 1978.

„Creştinismul dă cu repeziciune înapoi . . . O aparenţă de agnosticism superstiţios, de confuzie şi ignoranţă . . . Se poate spune fără să se exagereze că aproape nici un copil nu are vreo idee cu privire la ce este în realitate creştinismul.” — Times, din Londra, 25 sept. 1978; Comentariu asupra unui raport întocmit de Biroul de educaţie al Bisericii Angliei.

18, 19. Prezentaţi alte dovezi care atestă această scădere de nivel a „apelor”?

¹⁸ Cînd papa Ioan Paul al II-lea a vizitat Franţa în mai 1980, New York Times din 31 mai scria: „Influenţa bisericii cunoaşte în Franţa un declin rapid. Un sondaj recent a dezvăluit că numai 15 la sută dintre francezi sînt catolici practicanţi, deşi sînt botezaţi la biserică 85 la sută din ei.” În Brazilia arhiepiscopul Luciano Capral Duarte a declarat: „Catolicii noştri îşi pierd puterea şi pier din pricina unei profunde anemii spirituale” (Veja, 30 ian. 1980). Un slujitor al bisericii presbiteriene din Nigeria a mărturisit: „Astăzi biserica pare a nu mai fi conştientă de identitatea sa, asemenea unui suferind de amnezie care se întreabă: ,Cine sînt eu’ şi ,Ce fac eu aici’? (Daily Star, 11 sept. 1978). În Grecia un ziar a declarat ceea ce urmează mai jos cu privire la Biserica ortodoxă greacă, altă dată foarte respectată:

„În prezent biserica, respectiv clerul, în special clerul înalt, se întîmplă foarte adeseori să fie pricină de scandal, o sursă de nebunie şi de absurditate.

Astfel este adevărat că de cîtva timp încoace marea majoritate a grecilor nu mai consideră clerul drept o instituţie spirituală remarcabilă, ci drept o viermuială de agitatori, de oameni de scandal, de extremişti şi de exploatatori, care în loc să îşi ,îndrume turma’ mai degrabă o amuză cu palavrele şi cu accesele lor de delir.” — To Vima, 15 oct. 1978.

¹⁹ Privitor la Biserica ortodoxă orientală al cărei centru principal se află în Turcia, Time declară: „Această capitală istorică care era altădată centrul a jumătate din lumea creştină, este pe cale de a sucomba.” Rabinul american Alvin Reines spune despre religia iudaică: ,Iudaismul american este într-o stare deznădăjduită. Problema este că iudeii americani resping pur şi simplu învăţăturile iudaismului tradiţional.’ În Anglia în ultimii ani s-au închis atît de multe biserici din cauză că s-a diminuat frecventarea acestora, încît un comentator a vorbit despre ele ca despre „o specie ameninţată cu dispariţia.” Un sondaj efectuat în Germania a dezvăluit că numai 17 la sută dintre cetăţenii sub 35 de ani cred că există Dumnezeu. Cînd în Japonia oamenii au fost întrebaţi: „Aveţi vreo religie oarecare?”, 60 la sută au răspuns: „Nu,” iar 7 la sută n-au răspuns nimic. Într-un număr crescînd de ţări situaţia religioasă este aceeaşi pe care o zugrăveşte un ziar (The Age) din Melbourne, Australia, şi anume că toate bisericile „înregistrează o scădere a numărului de credincioşi.” Întrucît această ,scădere a numărului de credincioşi,’ sau, altfel spus, întrucît scăderea nivelului „multor ape” pe care şade desfrînata are loc într-un mod atît de evident acum, este clar că forţele de distrugere nu sînt departe.

20. Ce sfat urgent le dă Cuvîntul lui Dumnezeu celor înclinaţi spre dreptate?

²⁰ Faptul că „desfrînata cea mare” primeşte din ce în ce mai puţin sprijin corespunde profeţiei biblice potrivit căreia „în zilele din urmă” oamenii „vor fi iubitori mai mult de plăceri decît de Dumnezeu, avînd doar o formă de respect faţă de Dumnezeu dar dovedindu-se falşi faţă de puterea lui.” Aceeaşi profeţie dă şi sfatul următor: „Depărtează-te de aceştia” (2 Tim. 3:4, 5). De asemenea, persoanele înclinate spre dreptate care se mai află încă înăuntrul Babilonului cel mare primesc acest apel viguros: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei.” — Apoc. 18:4.

21. Ce eveniment va stîrni mînia lui Iehova? Şi care va fi rezultatul?

²¹ Într-un viitor foarte apropiat „desfrînata cea mare” va fi executată conform sentinţei pe care a pronunţat-o Dumnezeu împotriva ei. Ca şi Babilonul din antichitae, Babilonul modern se va prăbuşi cu repeziciune, fapt care va constitui un puternic şoc pentru întreaga lume (Apoc. 18:9–19). Distrugerea ei este evenimentul care va marca începutul „necazului cel mare.” Atunci elementele anti-Dumnezeu se vor întoarce împotriva servilor lui Iehova într-o încercare de a-i zdrobi (Ezech. 38:16). Dar Iehova le spune celor care îi sînt loiali: „Cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochilor mei” (Zah. 2:8). Dumnezeu va reacţiona numaidecît, potrivit declaraţiei sale următoare: „Şi se va întîmpla fără greş că în ziua aceea . . . mi se va sui mînia în nări. Şi în ardoarea mea, în folul furiei mele, va trebui să vorbesc” (Ezech. 38:18, 19). Alergînd să-i salveze pe servii săi loiali, Dumnezeu va lovi cu repeziciune naţiunile şi le va zdrobi în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic,” în Armaghedon. Duşmanii lui Dumnezeu şi ai poporului său vor fi astfel anihilaţi, iar pămîntul va fi curăţit de orice răutate. — Apoc. 16:14, 16; Prov. 2:22.

22. Cum vor fi răsplătiţi servii loiali ai lui Iehova?

²² După Armaghedon va începe minunata ordine nouă a lui Dumnezeu! Creştinii fideli care vor ieşi din necazul cel mare vor intra în posesia unei strălucitoare răsplătiri. „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii, iar el va locui cu ei şi ei vor fi popoarele lui. Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor iar moartea nu va mai fi; nici doliu, nici ţipăt, nici durere. Lucrurile de odinioară au trecut.” — Apoc. 21:3, 4.

23. (a) De ce trebuie să prindem curaj în ciuda dificultăţilor? (b) La ce trebuie să-i încurajăm pe cei care caută adevărul?

²³ Astfel, curaj, voi toţi cei care iubiţi dreptatea! Să ştiţi că zilele „desfrînatei celei mari” şi ale stăpînitorilor politici apăsători ai acestui sistem de lucruri, sînt numărate şi că Iehova îi va suprima în curînd. Întrucît Dumnezeu „nu poate să mintă,” să aveţi încredere că el va realiza speranţele voastre de a trăi pentru eternitate într-un paradis, într-o nouă ordine, în care voi vă veţi putea „desfăta în fiecare zi de pace din belşug” (Tit. 1:3; Ps. 37:11). În timp ce aşteptaţi aceste lucruri, profitaţi de măsurile pe care le-a luat Iehova pentru a vă întări spiritual în vederea timpurilor dificile prin care sîntem pe punctul de a trece. Şi în timp ce faceţi astfel, interesaţi-vă cu iubire de cei care încă mai „flămînzesc şi însetează după dreptate” şi îndemnaţi-i să ia în serios următorul sfat al Bibliei: „Căutaţi pe Iehova atîta vreme cît poate fi găsit. Chemaţi-l atîta vreme cît este aproape.” — Mat. 5:7; Is. 55:6.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

Scăderea nivelului apelor Eufratului a pregătit calea în faţa trupelor duşmane pentru a intra în Babilon şi a-i cauza prăbuşirea.

Scăderea nivelului apelor simbolice (oamenii) sub Babilonul cel mare anunţă distrugerea acestuia.