Nenorocirea care stă în faţa tuturor religioniştilor lumii
1. La cît se estimează numărul populaţiei religioase şi ce efect va avea asupra naţiunilor căderea acestui imperiu religios?
POPULAŢIA religioasă a globului este imensă. Almanahul Lumii 1980 — estimează la 2.511.417.750. Printre ei se numără cei care pretind că sînt creştini, evrei, musulmani, budhişti, hinduşi şi alţii. Cînd acest imperiu religios, fărîmiţat în interior, se va prăbuşi, va uimi aproape întreaga omenire care se va afla în viaţă în acel moment. Efectul tulburător al acestui eveniment este profeţit astfel: „La vuietul care se va auzi cînd va fi prins Babilonul, pămîntul cu siguranţă se va clătina, şi printre naţiuni se va auzi un strigăt.“ „Ascultaţi! Se aude un strigăt din Babilon şi un mare trăsnet din ţara caldeilor, căci Iehova jefuieşte Babilonul şi fără îndoială că el va distruge din el glasul puternic, iar valurile invadatorilor vor veni cu vuiet mare aidoma apelor numeroase. Larma vocii lor cu siguranţă va fi amuţită. Căci trebuie să vină asupra lui, a Babilonului, jefuitorul, iar oamenii lui viteji cu siguranţă vor fi luaţi captivi. Arcurile lor trebuie sfărîmate, căci Iehova este un Dumnezeu care dă recompense. Negreşit el va răsplăti.“ — Ier. 50:46; 51:54–56.
2. (a) Cu ce fel de „glas“ le-a vorbit Babilonul antic naţiunilor, însă cum a fost înecat „glasul“ lui? (b) Conform descrierii din Apocalips, pe cine călăreşte corespondentul lui modern şi ce îi va face aceasta călăreţei?
2 Împlinirea acestor evenimente va constitui o schimbare la scară mondială, care n-are asemănare în toată istoria pămîntului (Ier. 51:2, 60, 64). În calitate de cea de-a Treia Putere Mondială din istoria antică, Babilonul a vorbit cu „vocea lui puternică“ şi autoritară. Dar în 539 î.e.n., „vocea“ lui a fost înnecată de valurile zgomotoase ale invadatorilor cuceritori. Corespondentul modern, Babilonul cel mare, a vorbit cu un „glas“ şi mai asupritor. Întreaga omenire a ascultat de el. Cartea Revelaţiei (Apocalips), capitolul 17, o înfăţişează cocoţată ca o desfrînată pe spinarea fiarei sălbatice cu şapte capete, această fiară de culoare stacojie simbolizînd o organizaţie mondială. Cele şapte capete ale sale reprezintă cele şapte puteri mondiale în succesiunea lor pînă la puterea mondială anglo-americană de astăzi (Apocalips 17:1–6). Cele zece coarne ale fiarei „semnifică zece regi.“ Al treilea din cele şapte capete a reprezentat imperiul Babilonean, iar al patrulea a reprezentat imperiul Medo-Perşilor. Babilonul cel mare religios a curvit cu toate cele şapte puteri mondiale. El a încercat să le încalece pe toate ca amantă a lor. Ele au băut din amestecul religios din potirul ei de aur. Plictisindu-se de ea, ei o vor urî în cele din urmă şi o vor azvîrli jos din spinările lor.
3. (a) Ce a declarat Iehova că va aduce împotriva prototipului antic al Babilonului cel mare şi de unde? (b) De ce au fost mezii înfăţişaţi, ca fiind atît de importanţi?
3 Pe lîngă motivele pentru care ne îndeamnă să ieşim din Babilonul cel mare, Iehova îşi expune scopul său de-a aduce împotriva prototipului lui antic „o adunare din multe naţiuni din ţara de la miază–noapte,“ pentru a-l ataca. Deoarece „adunarea“ urma să fie o putere militară combinată sub un singur comandant, ea ar putea fi deasemenea ca o „naţiune . . . din nord“ (Ier. 50:3, 8, 9). Profeţia era exactă prin aceea că prezicea că „regii mezilor“ vor ocupa un loc de frunte printre naţiunile din acea „adunare“ (Ier. 51:11). Perşii nu erau menţionaţi ca făcînd parte din adunare. Aceasta nu constituie o scăpare întîmplătoare, deoarece Cirus Cel Mare, care şi-a asumat comanda supremă a „dunării,“ avea într-adevăr şi ceva sînge de med. După ce a cucerit regatul mezilor, el a inclus în armata sa îndeosebi soldaţi mezi. Cirus a venit la putere după moartea lui Ieremia.
4. După căderea Babilonului, cine a fost primul care a domnit în acel oraş şi de ce avea Daniel dreptate cu privire la cel ce va veni la putere în Imperiul Medo-Perşilor?
4 La căderea Babilonului în 539 î.e.n., Darius medul, care a început să domnească acolo, avea 62 de ani (Dan. 5:30, 31). În ceea ce priveşte Imperiul Medo-Perşilor, Daniel avea dreptate cînd arăta în Daniel 8:3 că partea persană va prelua mai tîrziu puterea. Cirus persanul a fost acela care a decretat întoarcerea în patrie a evreilor exilaţi. — Ezra 1:1–4.
5. (a) Cu ce punct cardinal este asociat Iehova în ce priveşte acţiunile de distrugere? (b) Pe cine a declarat el că va folosi ca măciucă a sa pentru a sfărîma în bucăţi naţiuni şi regate?
5 Ca şi în cazul distrugerii Ierusalimului, în 607 î.e.n., distrugerea Babilonului urma să vină tot dinspre „nord“ (Ezech. 1:4; 9:2; Ier. 50:41; 51:48). În ceea ce priveşte direcţia, Psalm 75:6, 7, asociază evident pe Dumnezeu cu nordul atunci cînd declară: „Nici dinspre est, nici dinspre vest, nici dinspre sud nu este vreo înălţare. Căci Dumnezeu este judecătorul. Pe acesta îl umileşte şi pe acela îl înalţă.“ Pe drumul dinspre nord, a venit împotriva Ierusalimului şi a regelui său rebel, Zedechia, regele Nabucodonosor al Babilonului în 609 î.e.n. Doi ani mai tîrziu, „locuitoarea Sionului“ afirma: „Nabucodonosor, regele Babilonului . . . m-a înghiţit ca un şarpe mare“ (Ier. 51:34, 35). În ceea ce priveşte amestecul lui Iehova Dumnezeu în distrugerea Ierusalimului, Ieremia îi citează următoarele cuvinte spuse înainte în 614 î.e.n. cu privire la Nabucodonosor, ca unealta sa de execuţie: „Tu eşti o măciucă a mea, ca [nişte] arme de război, şi prin tine fără îndoială voi sfărîma naţiuni [Iuda, Egipt, Moab, Amon, Edom, şi altele] în bucăţi şi prin tine voi nărui regate . . . şi prin tine voi sfărîma în bucăţi stăpînitori şi delegaţi ai stăpînitorilor.“ — Ier. 51:20–23.
6. După cuvintele precedente, cum avea să le plătească Iehova locuitorilor Caldeei, potrivit propriei sale declaraţii?
6 Ce va face după aceea Iehova? „Voi plăti după cum merită Babilonului [nu lui Nabucodonosor] şi tuturor locuitorilor Caldeei pentru toată răutatea lor pe care au săvîrşit-o în Sion [sau Ierusalim], înaintea ochilor voştri.“ — Ier. 51:24, 59, 60.
7. Ce strigăt de război a înălţat Iehova împotriva Babilonului în 614 î.e.n. şi cine a răspuns?
7 În timpul lui Nabucodonosor şi al succesorilor săi, Imperiul Mezilor se întindea dincolo de fluviul Tigru şi la est şi nord de Imperiul Babilonean. Pentru a împlini profeţia, Cirus Cel Mare, însoţit de regele med Darius, a venit din nord împotriva ţării caldeenilor şi a capitalei sale, Babilon. Aceşti jefuitori ai Babilonului au răspuns la strigătul de război al lui Iehova, deja anunţat din 614 î.e.n.:
„Daţi semnal în ţară, o, bărbaţi. Sunaţi trîmbiţa printre naţiuni. Sfinţiţi naţiunile împotriva ei. Adunaţi împotriva ei regatele Ararat, Miniu, şi Aşchenaz [de la nord]. Angajaţi împotriva ei un căpitan de oaste. Faceţi să–nainteze caii ca lăcustele zbîrlite. Sfinţiţi naţiunile împotriva ei, regii Mediei, conducătorii ei şi toţi locţiitorii de conducători şi tot pămîntul care e sub stăpînirea fiecăruia dintre ei. Să se clatine pămîntul şi să fie suferinţă cumplită, căci gindurile lui Iehova s-au ridicat împotriva Babilonului să facă din teritoriul Babilonului obiect de uimire, lipsit de locuitori.“ — Ier. 51:27–29.
8. Pe cine sfinţeşte Iehova pentru serviciul împotriva Babilonului cel mare, şi cînd va avea loc distrugerea sa? După a cui eliberare?
8 Iehova a trecut „la sfinţirea“ persanului Cirus Cel Mare pentru serviciul militar pe care l-a făcut împotriva Babilonului antic. Cuvintele lui Iehova de la Isaia 44:28 pînă la 45:7, vorbesc de Cirus pe numele său personal ca „păstorul meu“ şi cu un „uns.“ El l-a prefigurat pe „Păstorul,“ Mai Mare al lui Iehova, Isus Cristos, prin care Iehova distruge ceea ce a fost reprezentat prin Babilonul antic, adică Babilonul cel mare, imperiul mondial al religiei false. Prin intermediul Mai Marelui Cirus, Iehova deja a eliberat din 1919 şi continuă să îl elibereze pe poporul său consacrat din sclavia imperiului marelui Babilon. Distrugerea lui categorică va veni prin acelaşi Mai Marele Cirus, în timpul „necazului celui mare,“ profeţit în Apocalips 7:13, 14.
EŞECUL „ZEILOR“ ŞI „ZEIŢELOR“
9. Ce zeităţi avea Babilonul antic? Ce prefigurează nenorocirea venită asupra Babilonului antic în legătură cu Babilonul cel mare, privind situaţia sa din „marele necaz“?
9 Babilonul antic îşi, avea zeităţile sale, ca Bel, Merodac (Marduk), Sucot-benoth, Nebo, zeiţa Işţar (Aştoret) şi alţii, împreună cu preoţii care făceau farmece (Ier. 50:2; 51:44; 2 Regi 17:30; Is. 46:1, 2). De ce n-au venit ei în ajutorul vechiului Babilon? Răspunsul este că acele zeităţi idolatrizate nu constituiau dumnezei adevăraţi (1 Cor. 8:5, 6). Eşecul lor prefigurează imposibilitatea tuturor zeităţilor Babilonului cel mare de a-l salva din nenorocirea care este planificată să i se întîmple în timpul „marelui necaz.“ El nu duce lipsă de zei şi zeiţe. În cazul hinduismului, sînt semnalate 330 de milioane de zeităţi, inclusiv trinitatea Brahma, Vishnu şi Siva. (The Americana, pag. 196, ediţia 1929). Apoi sînt zeii triburilor africane şi vuduiştii, zeităţile budhiştilor şi confucianiştilor, (dumne)zeul invizibil al acestui sistem de lucruri, nu tinătăţii. Ei nu au nici o putere de a salva.
10. În viitoarea manifestare a divinităţii, cine se va dovedi că este adevăratul ei posesor?
10 În viitoarea manifestare a divinităţii, va avea loc un proces al Dumnezeului Atotputernic Iehova, împotriva tuturor acelor zei şi zeiţe ale imperiului mondial al falsei religii babilonice. Satan Diavolul (dumne)zeul invizibil al acestui sistem de lucruri, nu va fi în stare să facă dovada că toate zeităţile Babilonului cel mare, constituie divinităţi la care ar putea să apeleze cineva pentru a fi salvat (Ef. 2:2; 2 Cor. 4:4). Numai Iehova va rămîne stăpîn pe cîmpul de luptă ca singurul Dumnezeu Salvator viu şi adevărat.
11. Pe cine foloseşte Iehova în mod vizibil la nimicirea Babilonului cel mare şi ce relatează Apocalips 17:11 despre acest mijloc?
11 În viitoarea ‘bătălie dintre divinităţi,’ Iehova nu îl va folosi pe Mai Marele Cirus, Isus Cristos în mod vizibil, pentru răsturnarea Babilonului cel mare. El va îngădui reprezentanţilor vizibili ai celei de a Opta Puteri Mondiale să acţioneze cu agresivitate împotriva Babilonului cel mare. Această ultimă putere mondială constitue mijlocul pe care naţiunile lumii l-au inventat şi folosit din 1919 pentru a încerca să păstreze pacea şi securitatea mondială, actuala Organizaţie a Naţiunilor Unite. Această instituţie făcută de mîna omului are în prezent în spatele ei o „adunare“ de 152 de naţiuni. Ea este caricaturizată ca o fiară sălbatică de culoare stacojie, cu şapte capete şi zece coarne şi despre care Apocalipsa 17:11 spune: „Ea însăşi este şi un al optulea rege, dar provine dintre cele şapte [capete] şi merge la pierzare.“ Înainte de pieirea ei în „războiul zile celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ la Har-Maghedon, el permite acestei a Opta Puteri mondiale să înregistreze o victorie răsunătoare pentru ea însăşi, dar nu împotriva lui. — Apoc. 16:14, 16.
12. De cînd a fost înfiinţată prin vot în 1919, pe cine a avut „fiara sălbatică“ drept conducător care să o manevreze, însă, conform Apocalipsei 17:15–17, ce îi va face „fiara“ celei care o călăreşte?
12 Deoarece fiara simbolică de culoare stacojie a fost infiinţată prin vot în anul postbelic 1919, ea a permis „curvei,“ Babilonul cel mare, să călărească pe spatele ei ca i regină pentru a o conduce (Apoc. 17:18). Atunci cînd va bate ceasul lui Dumnezeu pentru declanşarea „necazului cel mare“ şi pe parcursul acestui necaz cuvintele lui Iehova din Apocalips 17:5–17 vor fi ca un semnal de înaintare: „Apele pe care tu [Ioan] le-ai văzut, pe care şade curva, înseamnă popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara sălbatică, o vor urî pe curvă şi o vor jefui şi o vor dezgoli şi îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde toată în foc. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să ducă la îndeplinire gîndurile sale şi să–şi dea regatul lor fiarei sălbatice, pînă cînd cuvintele lui Dumnezeu se vor împlini.“
13, 14. (a) Conform previziunii sale, ce va permite Iehova elementelor politice să facă „curvei“? (b) Imediat după aceea ce vor face împotriva martorilor lui Iehova cei care au cîştigat victoria asupra ei, şi care va fi rezultatul acţiunii lor?
13 Aşa cum a fost prezis, naţiunile care s-au unit cu ea, au dat întîi Ligii Naţiunilor, apoi succesoarei ei, Naţiunile Unite, o putere nelimitată pentru a păstra pacea şi securitatea mondială. Iehova nu i-a îndemnat să procedeze astfel, dar privind în viitor, el şi-a exprimat previziunea sa în Cuvîntul său scris. În plus, el a profeţit că acele naţiuni, constituite ca o „adunare,“ vor obosi să mai poarte povara acelui înfigăreţ internaţional, Babilonul cel mare, care se amestecă în chestiunile politice ca o curvă. Cînd este aruncată de pe spinarea acelui organism internaţional de menţinere a păcii şi în cele din urmă arsă în foc, martorii creştini ai lui Iehova nu se vor teme de acea „nenorocire“ care se va abate asupra ei. Din Cuvîntul lui Dumnezeu ei ştiu că, pe pămînt, ei îl reprezintă pe „Domnul domnilor şi Regele regilor“ ceresc, Isus Cristos, şi că, tocmai din acest motiv, cuceritorii înflăcăraţi de victoria lor asupra Babilonului cel mare, se vor întoarce împotriva lor ca fiind cel din urmă obstacol în calea lor de a–şi exercita puterea pe întreg pămîntul. Martorii lui Iehova au primit un pre-aviz despre acest lucru prin această profeţia din Apocalips 17:13, 14:
14 „Aceştia [elementele politice reprezentate la Naţiunile Unite] au doar un singur gînd, astfel că îşi dau puterea fiarei sălbatice. Aceştia se vor lupta cu Mielul, dar, deoarece el este Domnul domnilor, şi Regele regilor, Mielul îi va învinge. Iar cei care, împreună cu el sînt chemaţi, alesi şi fideli, vor învinge şi ei.“
15, 16. (a) Ce înseamnă, de fapt, ciocnirea finală cu privire la supremaţia mondială? (b) Ce previziune ne oferă apostolul Ioan referitor la acest eveniment şi care este deznodămîntul acestuia?
15 Această ciocnire armată înseamnă „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ de la locul mondial numit Har-Maghedon (Apoc. 16:13–16). Sub ocrotirea lui Iehova, martorii săi de pe pămînt vor fi martori la „războiul“ descris în Apocalipsa 19:11–21. Într-o previziune a acestei ciocniri finale datorită controverselor cu privire la supremaţia mondială, apostolul creştin Ioan prezintă rezultatul războiului zicînd:
16 „Am văzut fiara sălbatică şi, împăraţii pămîntului şi armatele lor adunate laolaltă pentru a purta război cu cel care şedea pe cal [feld-marşalul lui Iehova, Isus Cristos] alături de armata sa [de îngeri cereşti]. Şi fiara sălbatică a fost prinsă, şi împreună cu ea profetul mincinos [Puterea mondială anglo-americană] care făcea înaintea ei semnele cu care a indus în eroare pe cei care au primit semnul fiarei sălbatice şi al celor care se închină chipului ei [Naţiunile Unite]. Ele au fost aruncate amîndouă de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. Dar ceilalţi au fost ucişi de sabia lungă a celui care şedea pe cal, sabie care ieşea din gura sa. Şi toate păsările [menţionate în versetele 17, 18] s-au săturat cu părţile cărnoase ale acestora.“
17. Ce va încheia această nenorocire abătută asupra elementelor politice ateiste şi ce se va întîmpla apoi cu elementele invizibile?
17 Această distrugere a tuturor elementelor ateiste ale acestui sistem de lucruri manevrate de Diavol va încheia „marele necaz“ menţionat în Apocalipsa 7:14. Aceasta va fi urmată de legarea şi aruncarea în abis a conducătorului invizibil al lumii, Satan Diavolul şi a tuturor îngerilor demoni ai săi, pentru următorii 1.000 de ani. — Apoc. 20:1–3.
18. Ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la întrebarea dacă acest război al războaielor va lăsa pămîntul acesta complet depopulat?
18 Va lăsa, oare acest război al războaielor care va avea loc la Har-Maghedon, pămîntul lipsit de orice fiinţă umană? Sfîrşitul lumii vechi din timpul lui Noe printr-un potop nu a depopulat pămîntul, căci opt supravieţuitori umani au scăpat de pe pămîntul invadat în întregime de apă (2 Petr. 2:5). Iehova, Dumnezeul lui Noe, a creat pămîntul „tocmai pentru a fi locuit“ (Is. 45:18). Prin profetul Isaia, Iehova l-a profeţit pe cuceritorul persan Cirus Cel Mare pe numele său personal, iar acest eliberator al evreilor exilaţi a fost ridicat pentru a-l înfăţişa pe Mai Marele Eliberator, Isus Cristos. În iminentul „război al zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic,“ de la Har-Maghedon, Isus Cristos va cîştiga victoria împotriva tuturor duşmanilor pămînteşti ai lui Iehova şi ai poporului său, nimicind pe aceşti duşmani ai regatului lui Dumnezeu. Isus Cristos nu va întreprinde această acţiune de execuţie cu sacrificiul fiecărui membru al rămăşiţei însoţitorilor săi născuţi din spirit şi unşi, care se mai găsesc încă pe pămînt, deoarece în cazul acesta, nu ar mai fi o victorie completă de partea regatului lui Dumnezeu. Pe lîngă aceasta, ce se va întîmpla cu „marea mulţime“ de asociaţi credincioşi ai rămăşiţei unse? Apocalipsa 7:9–15 afirmă făra echivoc că această „mare mulţime“ va supravieţui în „marele necaz“ care va culmina la Har-Maghedon.
ANUNŢ CU PRIVIRE LA IMINENTA NENOROCIRE
19, 20. (a) Înainte de nenorocirea mondială, cum trebuie adus la cunoştinţă anunţul? (b) Cum a ilustrat Iehova această aducere la cunoştinţă în timpul lui Ieremia?
19 Catastrofa mondială bate la uşă! Acest lucru trebuie adus la cunoştinţa personajului care domină lumea, Babilonul cel mare. Această înştiinţare a ei a fost ilustrată cu multă vreme înainte în timpul profetului Ieremia, respectiv în 614 î.e.n. Cu privire la aceasta el (ne) spune:
20 „Cuvîntul pe care profetul Ieremia i l-a poruncit lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia cînd s-a dus cu Zedechia, regele lui Iuda, în Babilon, în al patrulea an de domnie al acestui rege; şi Seraia era intendent şef. Şi Ieremia a început să scrie într-o carte toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului; chiar toate aceste cuvinte scrise împotriva Babilonului. Pe lîngă aceasta, Ieremia i-a spus lui Seraia: ‘De îndată ce soseşti în Babilon şi îl vei vedea în realitate, trebuie să şi citeşti cu glas tare toate aceste cuvinte. Şi trebuie să spui: „O, Iehova, chiar tu ai vorbit împotriva acestui loc, pentru a-l nimici astfel încît nici un locuitor să nu mai locuiască în el, nici om, nici animal domestic, ci să devină un pămînt pustiu pentru totdeauna.“ Şi va trebui să se întîmple ca atunci cînd ai terminat de citit cartea, să o legi de o piatră şi să o arunci în mijlocul Eufratului. Şi sâ spui: „Îată cum trebuie să fie scufundat Babilonul şi să nu se mai ridice niciodată din cauza nenorocirii pe care o voi abate asupra lui; iar ei vor cădea de oboseală.“’“ — Ier. 51:59–64.
21, 22. Cum a fost copiată profetic acţiunea lui Seraia în cartea Apocalipsei şi ce cuvinte au fost folosite?
21 Ceea ce i s-a poruncit lui Seraia, fratele lui Baruh, fiul lui Neria, să facă pentru a ilustra nimicirea Babilonului antic, a fost copiat în cartea Apocalipsei. Autorul ei, apostolul creştin Ioan, descrie mai întîi zdrobirea „curvei“ religioase internaţionale, Babilonul cel mare, şi apoi spune:
22 „Şi un înger puternic a ridicat o piatră, asemenea unei uriaşe pietre de moară şi a aruncat-o în mare, zicînd: ‘Astfel, cu o mişcare rapidă va fi aruncat Babilonul, oraşul cel mare, şi nu va mai fi găsit . . . nici un glas de mire sau de mireasă nu se va mai auzi în tine; deoarece negustorii tăi călători erau căpeteniile pămîntului, căci datorită vrăjitoriilor tale toate naţiunile au fost induse în eroare. Da, în el s-a găsit sîngele profeţilor şi al sfînţilor şi al celor care au fost măcelăriţi pe pămînt.’“ — Apoc. 18:21–24.
23. (a) De ce va fi de scurtă durată bucuria cuceritorilor atei ai Babilonului cel mare? (b) Şi ce vor încerca apoi să facă aceşti atei şi care vor fi consecinţele?
23 Bucuria pe care o vor manifesta „regii“ atei sau conducătorii politici după aruncarea Babilonului cel mare într-o mare a distrugerii va fi de scurtă durată, căci în faţa lor încă vor mai sta mulţi închinători ai lui Iehova, Dumnezeul cel viu, care se vor afla atunci în viaţă, aceştia fiind rămăşiţa unsă a clasei Ieremia, precum şi însoţitorii ei loiali, „marea mulţime“ profeţită de apostolul Ioan. Va trebui să se facă ceva şi cu aceştia. Cînd conducătorii politici vor încerca să şteargă orice închinare de pe suprafaţa pămîntului şi vor pune mîna pe rămăşiţă şi pe însoţitorii ei, aceasta va fi ca şi cum ar pune mîna pe stăpînul lor, Isus Cristos, Mai Marele Cirus. Aceasta va însemna că ei îi declară lui război, la Har-Maghedon. Războiul care se va declanşa atunci va depăşi ca amploare războiul nuclear a cărui izbucnire în mijlocul lor caută acum s-o împiedice naţiunile, deoarece, din domeniul invizibil, Isus Cristos şi armata sa de îngeri cereşti vor aduce nimicirea asupra acestor asediatori îngîmfaţi ai Martorilor lui Iehova.
24. Cine va avea prilejul de a fi martor ocular al „răzbunării zilei celei mari“ fără însă a participa la el, dar cu ce sentimente?
24 Ce mare privilegiu va fi să fii un martor ocular al acestui „război al zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ de la Har-Maghedon! Sub protecţia sa şi fără a trebui să ia parte la luptă, rămăşiţa clasei Ieremia şi însoţitorii lor devotaţi se vor bucura de acest privilegiu chiar aici pe pămînt — cîmpul de bătălie. Astfel activitatea lor de vestire a „zilei de răzbunare a Dumnezeului nostru“ va fi bogat răsplătită; cu siguranţă, nu va fi o activitate inutilă (Is. 61:2). Cine poate să aprecieze acum cît de mult se vor bucura ei atunci alături de toţi îngerii cereşti conduşi de Cristos?
25. (a) Ce prilej i se va da „marii mulţimi“ de supravieţuitori după „război“? (b) Ce imbold trebuie să dea acum poporului lui Iehova, perspectiva acestor acţiuni măreţe?
25 Radiind de bucurie, aceste exemple vii ale puterii de apărare a lui Iehova vor păşi înainte în noul său sistem de lucruri, pe un pămînt curăţit. Atunci se va ivi prilejul de a începe reconstruirea unui paradis mondial, lucru de care se va bucura „marea mulţime“ veşnic. Ce imbold va da această perspectivă tuturor acestor acţiuni măreţe, tuturor celor care doresc acum să se numere printre „poporul meu,“ poporul lui Iehova? Este imboldul de-a asculta comanda răsunătoare de-a „ieşi“ din îngîmfatul Babilon cel mare fără nici o întîrziere şi apoi să se menţină fermi în neutralitatea creştină faţă de toţi amanţii ei politici, susţinînd fără nici un compromis regatul lui Iehova prin Cristos pînă la măreaţa zi a victoriei!
(Cu acest articol se încheie seria de articole cu privire la profeţiile lui Ieremia.)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]
Curva religioasă, Babilonul cel mare va fi trîntita în curînd la pamînt de pe spatele fiarei sălbatice