Să susţinem cu loialitate Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu

„Am renunţat cu totul la lucrurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu viclenie şi nu stricăm [falsificăm, NW] Cuvântul lui Dumnezeu.“ — 2 CORINTENI 4:2.

 1. a) Ce a fost necesar pentru a îndeplini lucrarea consemnată în Matei 24:14 şi 28:19, 20? b) În ce măsură era disponibilă Biblia în limbile popoarelor când au început zilele din urmă?

ÎN MAREA sa profeţie referitoare la timpul prezenţei sale regale şi la încheierea vechiului sistem de lucruri, Isus Cristos a prezis: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“. El le-a dat continuatorilor săi şi următoarele instrucţiuni: „Faceţi ucenici din toate popoarele . . . Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“ (Matei 24:14; 28:19, 20). Împlinirea acestor profeţii presupune multă muncă pentru traducerea şi tipărirea Bibliei, pentru a-i învăţa pe oameni semnificaţia ei şi pentru a-i ajuta să o aplice în viaţă. Ce privilegiu să iei parte la o asemenea activitate! În 1914, Biblia exista deja — integral sau parţial — în 570 de limbi. Dar de atunci s-au mai adăugat sute de limbi şi o mulţime de dialecte în care există Biblia, iar în multe limbi sunt disponibile chiar mai multe traduceri.a

 2. Ce mobiluri au influenţat munca traducătorilor şi a editorilor de Biblii?

² Pentru un traducător este o adevărată încercare să ia materialul dintr-o limbă şi să-l facă inteligibil pentru cei care citesc şi vorbesc o altă limbă. Unii traducători şi-au îndeplinit lucrarea fiind pe deplin conştienţi că traduceau Cuvântul lui Dumnezeu. Alţii au fost pur şi simplu fascinaţi de caracterul academic al proiectului. Poate că ei au considerat conţinutul Bibliei drept o simplă moştenire culturală de valoare. Pentru unii, religia este un mijloc de subzistenţă, iar faptul că numele lor apare pe o carte în calitate de traducători sau editori face parte din câştigarea existenţei. Motivaţia traducătorului influenţează, în mod evident, modul în care acesta îşi va efectua munca.

 3. Cum a considerat Comitetul Traducerii Lumii Noi a Bibliei munca sa?

³ Următoarea declaraţie a Comitetului Traducerii Lumii Noi a Bibliei este demnă de remarcat: „Traducerea Sfintelor Scripturi înseamnă redarea într-o altă limbă a gândurilor şi a cuvintelor lui Iehova Dumnezeu . . . Acest fapt trebuie să dea de gândit. Traducătorii acestei lucrări, care se tem de Dumnezeu şi îl iubesc pe Autorul divin al Sfintelor Scripturi, se simt deosebit de responsabili în faţa lui în ce priveşte transmiterea gândurilor şi a declaraţiilor sale cât mai exact posibil. Ei se simt totodată responsabili în faţa cititorilor atenţi care se bizuie pe traducerea Cuvântului inspirat al Dumnezeului Preaînalt pentru salvarea lor eternă. Cu un astfel de simţ acut al responsabilităţii, acest comitet de oameni dedicaţi a produs în limba engleză de-a lungul multor ani New World Translation of the Holy Scriptures“. Obiectivul comitetului a fost acela de a realiza o traducere a Bibliei care să fie clară şi inteligibilă şi care să urmeze atât de aproape originalul ebraic şi grecesc, încât să furnizeze o temelie pentru creşterea continuă în cunoştinţă exactă.

Ce s-a întâmplat cu numele lui Dumnezeu?

 4. Cât de important este numele lui Dumnezeu în Biblie?

⁴ Un obiectiv principal al Bibliei este acela de a-i ajuta pe oameni să-l cunoască pe adevăratul Dumnezeu (Exodul 20:2–7; 34:1–7; Isaia 52:6). Isus Cristos şi-a învăţat continuatorii să se roage ca numele Tatălui său ‘să fie sfinţit’, să fie considerat sacru sau tratat cu sfinţenie (Matei 6:9). Dumnezeu şi-a inclus numele propriu în Biblie de peste 7 000 de ori. El doreşte ca oamenii să cunoască acest nume şi calităţile Celui care îl poartă. — Maleahi 1:11.

 5. Cum au redat diferiţi traducători numele divin?

⁵ Mulţi traducători ai Bibliei au arătat un respect sincer faţă de numele divin şi l-au folosit cu consecvenţă în lucrarea lor. Anumiţi traducători preferă forma Iahve sau Yahweh. Alţii au ales o formă a numelui divin adaptată limbii lor, dar care poate fi identificată cu cea care apare în textul ebraic, probabil o formă bine cunoscută datorită folosirii frecvente. Traducerea Lumii Noi foloseşte în text numele Iehova în 7 210 locuri.

 6. a) Cum au procedat în ultimii ani traducătorii în privinţa numelui divin? b) Ce amploare a luat acest lucru?

⁶ În ultimii ani, tot mai mulţi traducători ai Bibliei înlătură numele propriu al adevăratului Dumnezeu din traducerile Cuvântului său inspirat, cu toate că nu schimbă numele unor zeităţi păgâne ca Baal şi Moloh (Exodul 3:15; Ieremia 32:35). În versete ca Matei 6:9 şi Ioan 17:6, 26, o versiune albaneză de mare circulaţie redă expresia greacă pentru „numele tău“ (adică numele lui Dumnezeu) pur şi simplu prin „tu“, ca şi cum în aceste versete nici nu s-ar face vreo referire la vreun nume. În Psalmul 83:18, The New English Bible şi Today English Version elimină atât numele propriu al lui Dumnezeu, cât şi orice referire la faptul că Dumnezeu ar avea vreun nume. Chiar dacă numele divin a apărut în traducerile mai vechi ale Scripturilor ebraice în aproape toate limbile, traducerile mai noi îl elimină deseori sau îl consemnează într-o notă marginală. Aşa stau lucrurile cu traducerile în engleză, precum şi în multe limbi din Europa, Africa, America de Sud, India şi din insulele Pacificului.

 7. a) Ce fac traducătorii unor Biblii africane cu numele divin? b) Ce părere aveţi despre aceasta?

⁷ Cei care au tradus Biblia în unele limbi africane au mers un pas mai departe. În loc să substituie pur şi simplu numele divin cu un titlu scriptural, cum ar fi Dumnezeu sau Domnul, ei introduc nume care provin din credinţele religioase locale. În Noul Testament şi Psalmii în limba zulu (ediţia 1986), titlul Dumnezeu (uNkulunkulu) a fost folosit alternativ cu un nume propriu (uMvelinqangi), pe care populaţia zulu îl atribuie „celui mai mare strămoş venerat prin intermediul strămoşilor umani“. Un articol din revista The Bible Translator din octombrie 1992 spunea că în cazul Bibliei în limba chiChewa, aflată în curs de traducere, Biblie care se va numi Buku Loyera (Cartea Sfântă), traducătorii folosesc numele propriu Chauta în loc de Iehova. Articolul explica faptul că Chauta este „Dumnezeul pe care l-au cunoscut şi la care s-au închinat dintotdeauna“. Însă mulţi dintre aceşti oameni se închină şi la ceea ce ei consideră a fi spiritele morţilor. Este oare adevărat că, dacă oamenii se roagă la o „Fiinţă Supremă“, orice nume ar folosi pentru această „Fiinţă Supremă“ este un echivalent potrivit pentru numele propriu Iehova, indiferent ce anume ar mai implica închinarea lor? Cu siguranţă, nu (Isaia 42:8; 1 Corinteni 10:20)! Înlocuirea numelui propriu al lui Dumnezeu cu ceva care să le dea oamenilor sentimentul că credinţele lor strămoşeşti sunt adevărate nu-i va ajuta să se apropie de adevăratul Dumnezeu.

 8. De ce scopul lui Dumnezeu de a-şi face cunoscut numele nu a fost împiedicat?

⁸ Toate acestea nu au reuşit nici să schimbe, nici să împiedice scopul lui Iehova de a-şi face cunoscut numele. În limbile din Europa, Africa, Americi, Orient şi din insulele mărilor mai sunt în circulaţie Biblii care conţin numele divin. În 233 de ţări şi teritorii există aproape 5 400 000 de Martori ai lui Iehova care dedică, în total, peste un miliard de ore anual pentru a le vorbi altora despre numele şi scopul adevăratului Dumnezeu. Ei tipăresc şi distribuie Biblii care folosesc numele divin în limbile vorbite de aproximativ 3 600 000 000 de oameni, limbi cum ar fi engleza, chineza, rusa, spaniola, portugheza, franceza şi olandeza. Ei publică totodată auxiliare pentru studierea Bibliei în limbi cunoscute de marea majoritate a populaţiei pământului. În curând, Dumnezeu însuşi va acţiona într-un mod care va împlini definitiv declaraţia sa că naţiunile „vor şti că [el este] Iehova“. — Ezechiel 38:23, NW.

Când traducerea este influenţată de convingeri personale

 9. Cum indică Biblia serioasa responsabilitate ce le revine celor ce mânuiesc Cuvântul lui Dumnezeu?

⁹ Cei care traduc Cuvântul lui Dumnezeu, precum şi cei care îl predau altora au o responsabilitate serioasă. Apostolul Pavel a spus cu privire la ministerul său şi al colaboratorilor săi: „Am renunţat cu totul la lucrurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu viclenie şi nu stricăm [falsificăm, NW] Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului ne recomandăm pe noi înşine oricărei conştiinţe omeneşti, înaintea lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4:2). A falsifica înseamnă a denatura prin introducerea unui lucru străin sau de calitate inferioară. Apostolul Pavel nu era ca păstorii infideli ai Israelului din zilele lui Ieremia care au fost condamnaţi de Iehova pentru că predicau propriile lor idei, şi nu ceea ce spunea Dumnezeu (Ieremia 23:16, 22). Dar ce s-a întâmplat în epoca modernă?

10. a) Cum au fost influenţaţi unii traducători din epoca modernă de mobiluri care nu au nici o legătură cu loialitatea? b) Ce rol şi-au asumat ei în mod nepotrivit?

¹⁰ În timpul celui de-al doilea război mondial, un comitet alcătuit din teologi şi pastori a colaborat cu guvernul nazist din Germania pentru a realiza un „Nou Testament“ revizuit, care să elimine toate referirile pozitive la adresa evreilor şi toate indiciile originii evreieşti a lui Isus Cristos. Mai recent, traducătorii care au realizat The New Testament and Psalms: An Inclusive Version au manifestat o altă tendinţă, străduindu-se să înlăture orice urmă a faptului că evreii erau răspunzători de moartea lui Cristos. Aceşti traducători au considerat totodată că cititoarele feministe ar fi mai fericite dacă lui Dumnezeu i s-ar spune nu Tatăl, ci Tatăl-Mamă, iar lui Isus, nu Fiul lui Dumnezeu, ci Copilul său (Matei 11:27). În traducerea lor, ei au eliminat principiul supunerii soţiei faţă de soţ şi al ascultării copiilor faţă de părinţi (Coloseni 3:18, 20). Este evident că realizatorii acestor traduceri nu au fost hotărâţi ca Pavel să nu „falsific[e] cuvântul lui Dumnezeu“. Ei au scăpat din vedere rolul traducătorului, postându-se în poziţia de autor, şi au produs cărţi care, uzând de reputaţia Bibliei, s-au dovedit a fi un mijloc de a-şi promova propriile păreri.

11. Cum contrastează învăţăturile creştinătăţii cu ceea ce spune Biblia despre suflet şi moarte?

¹¹ Bisericile creştinătăţii, în general, învaţă că sufletul uman este un spirit care părăseşte corpul la moarte şi care este nemuritor. În contrast cu aceasta, unele traduceri mai vechi ale Bibliei din majoritatea limbilor spun clar că oamenii sunt suflete, că animalele sunt suflete şi că sufletul moare (Geneza 12:5; 36:6; Numeri 31:28; Iacov 5:20). Acest lucru a pus în încurcătură clerul.

12. În ce mod pun în umbră anumite versiuni recente unele adevăruri biblice fundamentale?

¹² Dar unele versiuni mai noi pun în umbră aceste adevăruri. Cum anume? Ele evită pur şi simplu traducerea directă a substantivului ebraic néphesh (suflet) în anumite texte. În Geneza 2:7, unele spun că omul „a început să trăiască“ (în loc de „a devenit un suflet viu“). Sau, în cazul vieţii animale, ele folosesc termenii „creatură“ sau „vieţuitoare“ în loc de „suflet“ (Geneza 1:21). În texte ca Ezechiel 18:4, 20, ele spun că „persoana“ sau „individul“ (şi nu „sufletul“) moare. Probabil că asemenea redări sunt justificabile pentru traducător. Dar cât de mult îl ajută acestea pe căutătorul sincer al adevărului, a cărui gândire a fost deja condiţionată de învăţăturile nescripturale ale creştinătăţii?b

13. Prin ce mijloace au ascuns unele versiuni ale Bibliei scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ?

¹³ În efortul de a-şi sprijini convingerea că toţi oamenii buni merg la cer, traducătorii — sau teologii care le revizuiesc lucrarea — pot încerca şi să ascundă ceea ce spune Biblia despre scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ. În Psalmul 37:11, mai multe versiuni spun că cei umili vor lua în stăpânire „ţara“. Termenul „ţară“ este o variantă de traducere a cuvântului (’érets) folosit în textul ebraic. Însă Today’s English Version (care stă la baza traducerilor în multe alte limbi) merge mai departe. Deşi această traducere redă cuvântul grecesc ge cu „pământ“ de 17 ori în Evanghelia după Matei, în Matei 5:5 înlocuieşte „pământul“ cu expresia „ceea ce a promis Dumnezeu“. Membrii bisericii asociază acest lucru cu cerul. Ei nu sunt corect informaţi că, în Predica de pe munte, Isus Cristos a spus că cei blânzi sau smeriţi vor „moşteni pământul“.

14. Ce motivaţie egoistă se observă clar în unele versiuni biblice?

¹⁴ În unele traduceri ale Scripturilor există formulări care să le permită predicatorilor să câştige un salariu bun. Este adevărat că Biblia declară: „Vrednic este lucrătorul de plata lui“ (1 Timotei 5:18). Dar unii consideră că în 1 Timotei 5:17, unde se spune că bătrânii care prezidează într-un mod excelent trebuie să fie „învredniciţi de îndoită cinste“, singura cinste care merită să fie menţionată este cea de natură bănească (compară cu 1 Petru 5:2). Astfel, The New English Bible spune că aceşti bătrâni „trebuie onoraţi cu un stipendiu dublu“, iar Contemporary English Version spune că ei „merită să fie plătiţi de două ori mai mult“.

Să susţinem cu loialitate Cuvântul lui Dumnezeu

15. Cum putem stabili ce traduceri ale Bibliei să folosim?

¹⁵ Ce înseamnă toate acestea pentru cititorul Bibliei şi pentru cei ce folosesc Biblia ca să-i înveţe pe alţii? În majoritatea limbilor de mare circulaţie există mai multe traduceri ale Bibliei între care se poate alege. Daţi dovadă de discernământ când alegeţi versiunea pe care o veţi folosi (Proverbele 19:8). Dacă o traducere nu este onestă în ce priveşte însăşi identitatea lui Dumnezeu — prin faptul că, pentru orice motiv, îi înlătură numele din Cuvântul său inspirat —, nu este posibil ca traducătorii să fi schimbat şi alte părţi ale Bibliei? Când vă îndoiţi de validitatea unei versiuni, încercaţi să o comparaţi cu traduceri mai vechi. Dacă predaţi Cuvântul lui Dumnezeu, alegeţi versiunile care urmează cu stricteţe originalul ebraic şi cel grecesc.

16. Cum putem demonstra personal loialitate în modul în care folosim Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?

¹⁶ Fiecare dintre noi ar trebui să fie loial faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Putem fi astfel dacă ne interesează conţinutul său suficient de mult pentru a petrece, dacă este posibil, în fiecare zi câtva timp citind Biblia (Psalmul 1:1–3). Putem fi loiali dacă aplicăm pe deplin în viaţa noastră ceea ce spune Biblia, învăţând să folosim principiile şi exemplele ei ca bază pentru luarea unor decizii înţelepte (Romani 12:2; Evrei 5:14). Putem demonstra că suntem apărători loiali ai Cuvântului lui Dumnezeu dacă îl predicăm cu zel altora şi dacă, în calitate de învăţători, folosim Biblia cu atenţie, nedeformându-i conţinutul şi neîncercând să o adaptăm pentru a corespunde ideilor noastre (2 Timotei 2:15). Ceea ce a prezis Dumnezeu se va împlini fără îndoială. El este loial în ce priveşte împlinirea Cuvântului său. Fie ca şi noi să-l susţinem cu loialitate.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce mobiluri au influenţat munca traducătorilor Bibliei în epoca modernă?

◻ De ce tendinţele traducerilor moderne nu au împiedicat scopul lui Dumnezeu referitor la numele său?

◻ Cum pun în umbră unele traduceri adevărurile Bibliei cu privire la suflet, la moarte şi la pământ?

◻ În ce moduri putem demonstra că susţinem cu loialitate Cuvântul lui Dumnezeu?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Ce traducere a Bibliei ar trebui să folosiţi?