Iehova îşi scoate sabia din teacă!

„Toţi aceia care sînt din carne vor trebui să ştie că eu însumi, Iehova, mi–am scos sabia din teacă.“ — EZECHIEL 21:5.

 1. Împotriva cui a mînuit Iehova sabia sa în Iuda şi Israel?

SABIA lui Iehova le inspiră pe drept groază duşmanilor săi. Dar atunci cînd el a mînuit–o împotriva răufăcătorilor din regatele lui Iuda şi Israel, au recunoscut ei oare cu adevărat ce anume se întîmpla? Da, ei au fost făcuţi să ştie că Iehova şi–a scos sabia simbolică din teacă. — Ezra 9:6–9; Neemia 1:8; 9:26–30.

 2. Ce a spus Iehova despre „sabia“ sa, şi ce întrebări se ridică?

² Prin intermediul profetului şi străjerului său Ezechiel, Dumnezeu a spus: „Toţi aceia care sînt din carne vor trebui să ştie că eu însumi, Iehova, mi–am scos sabia din teacă“ (Ezechiel 21:5). Aceste cuvinte au avut oare aplicare numai în timpurile antice? Sau ele au însemnătate şi pentru noi?

Preziceri despre judecata împotriva Ierusalimului

 3. Ce anume le–a spus Ezechiel exilaţilor în Babilonia şi ce paralelă are aceasta în timpurile moderne?

³ Carul lui Iehova s–a deplasat din nou şi poziţia lui Ezechiel s–a schimbat şi ea. Era ca şi cum carul organizaţiei cereşti a lui Dumnezeu s–ar fi deplasat spre un post de observaţie deasupra Muntelui Măslinilor. De acolo a prezis Isus distrugerea care a venit asupra Ierusalimului în anul 70 e.n., o pustiire profetică de la sfîrşitul creştinătăţii (Marcu 13:1–20). În viziune, Ezechiel însuşi fusese luat de lîngă rîul Chebar, dar prin spiritul lui Dumnezeu el a fost adus acum înapoi la locuinţa sa de exil din Babilonia. Acolo, el le–a spus celorlalţi exilaţi ‘tot ceea ce îl făcuse Iehova să vadă’. În mod asemănător, „străjerul“ uns al lui Dumnezeu precum şi martorii asociaţi declară astăzi tot ce le–a fost revelat de către Cel care conduce carul ceresc. — Ezechiel 11:22–25.

 4. Cum au reacţionat exilaţii evrei la acţiunile simbolice ale lui Ezechiel?

⁴ Prin acţiuni simbolice, Ezechiel le–a arătat evreilor exilaţi că era iminent un dezastru naţional. (Citeşte Ezechiel 12:1–7.) Profetul a transportat pe umăr „un bagaj pentru exil“ pentru a indica puţinele lucruri pe care captivii aveau să le transporte pe umerii lor. Groaza avea să domine în curînd Ierusalimul asediat. Cu toate că mulţi nu au luat în serios astfel de avertismente, Ezechiel trebuia să spună poporului: „Nu va mai fi nici o amînare.“ Şi astăzi se manifestă dispreţ faţă de avertismentele şi profeţiile divine, dar noi putem să facem mult pentru a–i ajuta pe cei ce caută adevărul să–şi pună încrederea în împlinirea lor. — Ezechiel 12:8–28.

 5. Întrucît „ziua lui Iehova“ era iminentă, ce demascări erau potrivite?

⁵ Aceia care nu ascultă de străjerul lui Iehova trebuie să ştie că vor simţi „sabia“ lui Dumnezeu. Astfel, cei care au fost răspunzători pentru concepţia greşită despre securitatea Ierusalimului au fost demascaţi. Profeţii falşi au fost comparaţi cu vulpile distrugătoare, şi s–a arătat că mincinoşii văruiau nişte ziduri şubrede, adică proiectele zadarnice ale poporului. Profetesele false au fost demascate şi ele. „Ziua lui Iehova“ era iminentă şi faţa sa era îndreptată împotriva acelora care ‘se retrag de la el’, adică ‘se dedică pentru a nu–l urma pe Dumnezeu’. Dacă noi sîntem dedicaţi lui Iehova, fireşte că nu am dori niciodată să ne retragem de la serviciul său sacru. — Ezechiel 13:1—14:11.

 6. Ar fi putut vreun om să salveze îndărătnicul popor al lui Iuda şi ce învăţăm noi de aici?

⁶ Cine ar fi putut salva îndărătnicul popor al lui Iuda? Nici chiar dreptul Noe, Daniel şi Iov nu ar fi putut să–l salveze atunci cînd Dumnezeu a adus sentinţa sa judecătorească asupra ţării. Dacă noi dorim să fim salvaţi, atunci trebuie să ne asumăm responsabilitatea noastră personală înaintea lui Dumnezeu şi să înfăptuim voinţa sa. — Ezechiel 14:12–23; Romani 14:12.

 7. Cu ce a fost asemănată Iuda, însă ce avea să stabilească Dumnezeu cu cei fideli?

⁷ Din cauza locuitorilor săi infideli, Iuda a fost asemănată cu o viţă de vie sălbatică, fără rod bun şi bună doar pentru foc (Ezechiel 15:1–8). Ea a mai fost asemănată şi cu o copilă părăsită salvată de Dumnezeu din Egipt şi crescută pînă la vîrsta căsătoriei. Iehova a luat–o ca soţie a sa, dar ea s–a întors spre dumnezei falşi şi avea să sufere distrugerea din cauza adulterului său spiritual. Totuşi, cu cei fideli Dumnezeu avea să ‘stabilească un legămînt trainic pe o durată indefinită’ — noul legămînt cu Israelul spiritual. — Ezechiel 16:1–63; Ieremia 31:31–34; Galateni 6:16.

 8. (a) Cu ce au fost asemănaţi Babilonul şi Egiptul? (b) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră faptul că Zedechia şi–a încălcat jurămîntul?

⁸ În continuare, conducătorii Babilonului şi ai Egiptului au fost asemănaţi cu nişte vulturi mari. Unul din ei a rupt vîrful unui cedru prin îndepărtarea regelui Iehoiachin şi înlocuirea lui cu Zedechia. Cu toate că a depus un jurămînt de loialitate faţă de Nabucodonosor, Zedechia l–a încălcat, solicitînd ajutor militar din partea conducătorului Egiptului, celălalt vultur mare. Întrucît Zedechia a invocat numele lui Dumnezeu în depunerea jurămîntului său, violarea acestuia a adus reproş asupra lui Iehova. Însăşi ideea de–a aduce reproş asupra lui Dumnezeu ar trebui să ne reţină de a ne dovedi vreodată falşi în vorbirea noastră. Cît de privilegiaţi sîntem, într–adevăr, că purtăm numele divin în calitate de Martori ai lui Iehova! — Ezechiel 17:1–21.

 9, 10. (a) Ce profeţie este consemnată la Ezechiel 17:22–24, dar ce trebuie să facem ca să beneficiem de împlinirea ei? (b) Cine este răspunzător pentru consecinţele conduitei noastre?

⁹ Urmează apoi o încurajatoare profeţie mesianică. (Citeşte Ezechiel 17:22–24.) Aici ramura descrisă drept „una fragedă“ este Regele mesianic Isus Cristos. Plantat de Iehova pe muntele ceresc Sion, el avea să devină „un cedru maiestuos“, o sursă de protecţie şi binecuvîntare, întrucît el avea să domnească asupra pămîntului (Apocalips 14:1). De aici putem, într–adevăr, primi curaj.

¹⁰ Însă, dacă dorim să tragem foloase din împlinirea profeţiei mesianice, trebuie să menţinem o relaţie bună cu Iehova. Tovarăşii de exil ai lui Ezechiel credeau, după cît se pare, că aveau o poziţie bună în faţa lui Iehova şi–i acuzau pe strămoşi pentru suferinţele lor. Dar profetul a subliniat faptul că fiecare persoană este răspunzătoare pentru consecinţele propriei sale conduite. (Ezechiel 18:1–29; compară Ieremia 31:28–30.) Urmează apoi un apel. (Citeşte Ezechiel 18:30–32.) Da, Iehova este îndurător faţă de aceia care se căiesc şi nu îşi găseşte plăcerea în moartea nimănui. De aceea, Dumnezeu spune: ‘Întoarce–te şi rămîi în viaţă, o, poporul meu’. — Compară 2 Petru 3:9.

11. Cu ce au fost comparaţi conducătorii lui Iuda, şi ce avea să se întîmple cu această ţară atunci cînd avea să fie lovită de „sabia“ lui Iehova?

¹¹ Într–un cîntec de jale privitor la prăbuşirea lui Iuda, conducătorii ei au fost comparaţi cu leii tineri. Regele Iehoahaz a murit în exil în Egipt, Iehoiachim a fost capturat de către Nabucodonosor şi Iehoiachin a fost exilat în Babilon. Apoi Nabucodonosor a instalat pe tronul lui Iuda pe Zedechia, dar acesta s–a răzvrătit. În cele din urmă, Zedechia, asemenea unui leu închis într–o cuşcă, a fost dus captiv în Babilon. În armonie cu profeticul cîntec de jale, în 607 î.e.n. Iuda a devenit o viţă de vie distrusă, „şi s–a dovedit a nu mai fi în ea nici mlădiţă tare, nici sceptru pentru stăpînire“. Ea a fost lovită de „sabia“ lui Iehova! — Ezechiel 19:1–14; Ieremia 39:1–7.

12. (a) La fel ca şi predecesorii lor, în ce acţiune rea s–au angajat contemporanii lui Ezechiel? (b) De ce a întrebat poporul dacă nu cumva Ezechiel compunea cuvinte proverbiale şi ce avertisment constituie acest lucru pentru noi?

¹² Fiind abordat de „nişte bărbaţi dintre bătrînii lui Israel“, Ezechiel le–a spus mesajul lui Dumnezeu. El a subliniat faptul că deşi Iehova i–a eliberat pe israeliţi din Egipt şi le–a dat Legea sa, ei au respins–o şi au practicat idolatria. Întrucît contemporanii lui Ezechiel erau vinovaţi de fapte rele asemănătoare, Dumnezeu avea să aducă împotriva lor o sentinţă judecătorească. Cu un scepticism evident şi nu pentru că nu ar fi înţeles ce anume intenţiona Ezechiel să spună, poporul a întrebat: „Nu compune el oare cuvinte proverbiale?“ Ei aveau să înţeleagă în curînd că nu exista pur şi simplu nimic proverbial în mesajul profetului. Acest lucru ar trebui să ne pună în gardă să nu adoptăm niciodată o atitudine sceptică faţă de împlinirea avertismentelor scripturale. — Ezechiel 20:1–49.

Războinicul Iehova

13. Ce anume semnifică „sabia“ lui Dumnezeu, şi ce avea să ştie „toată carnea“ atunci cînd sabia avea să fie mînuită?

¹³ Ne aflăm în al şaptelea an de exil (în 10 Ab, anul 611 î.e.n.), cu mai puţin de doi ani şi jumătate înainte de a începe ‘bătălia din ziua lui Iehova’ împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului (Ezechiel 13:5; 20:1). Să observăm ce a spus atunci Războinicul Iehova prin intermediul lui Ezechiel. (Citeşte Ezechiel 21:1–5.) „Sabia“ lui Dumnezeu semnifică forţele pămînteşti pe care el avea să le folosească, dar ea poate să includă şi forţele sale cereşti, organizaţia sa asemănată cu un car. Locuitorii „drepţi“ şi „răi“ ai lui Iuda şi Israel precum şi naţiunile care aveau intenţii rele faţă de poporul lui Dumnezeu aveau să cadă sub ascuţişul „sabiei“ lui Dumnezeu. Într–adevăr, „toţi aceia care sînt din carne“ aveau să fie făcuţi să ştie că Iehova lupta împotriva lor.

14. (a) La fel ca şi Ezechiel, spre ce anume atrag atenţia martorii unşi? (b) De unde anume reiese faptul că conducătorii creştinătăţii nu vor scăpa de „sabia“ lui Dumnezeu?

¹⁴ La fel ca şi Ezechiel, martorii unşi ai lui Iehova atrag astăzi atenţia asupra ‘sabiei’ pe care Dumnezeu o va roti împotriva adepţilor creştinătăţii, al cărei domeniu este ‘pămîntul lui Israel’ prefigurat prin cel din antichitate. În curînd „sabia“ va fi simţită de către ‘orice carne, de la sud pînă la nord’, de către toţi cei care practică religia falsă. Iudeii siguri de ei înşişi din timpul lui Ezechiel nu aveau motive să exulte, conchizînd că „sabia“ lui Iehova nu avea să ’organizeze un măcel‘ împotriva lor. Această „sabie“ a înlăturat sceptrul regal al regatului lui Iuda, întocmai după cum a înlăturat orice alt „copac“ sau sceptru. În mod sigur, deci, conducătorii creştinătăţii nu vor fi cruţaţi de forţele de execuţie ale lui Dumnezeu. — Ezechiel 21:6–17.

15. Ce episod petrecut cu Nabucodonosor arată că nimeni nu poate să îndrepte „sabia“ lui Iehova în altă parte?

¹⁵ Profeţia lui Ezechiel continuă arătînd că nimeni, nici chiar demonii, nu pot îndrepta „sabia“ lui Iehova în altă parte. (Citeşte Ezechiel 21:18–22.) Cu toate că regele Nabucodonosor avea să se folosească de divinaţie demonică, Iehova avea să conducă lucrurile astfel încît conducătorul babilonian să mărşăluiască împotriva Ierusalimului şi nu împotriva slabei capitale a amoniţilor, Raba. Dintr–o ladă, Nabucodonosor avea să aleagă o săgeată însemnată pentru Ierusalim. El avea să folosească terafimi (probabil, mici idoli antropomorfi) şi avea să caute semne în ficatul unui animal ucis. Aşadar, în pofida faptului că a apelat la divinaţie, el avea să aleagă totuşi drumul spre capitala Iudeei şi să o asedieze. Este adevărat că Nabucodonosor încheiase un legămînt cu regele Zedechia, dar fiindcă Zedechia şi alţi evrei l–au violat, ei aveau să fie ‘apucaţi chiar de mînă’ şi duşi captivi în Babilon. — Ezechiel 21:23, 24.

16. (a) Ce anume s–a întîmplat ca împlinire a textului din Ezechiel 21:25–27? (b) Cînd au început timpurile păgînilor şi cu ce eveniment s–au sfîrşit ele?

¹⁶ Datorită răzvrătirii sale, Zedechia s–a rănit mortal pe sine însuşi. (Citeşte Ezechiel 21:25–27.) Cînd regele lui Iuda a fost detronat, turbanul regal şi coroana au fost înlăturate (2 Regi 25:1–7). Regatul „înălţat“ al lui Iuda a fost „înjosit“, fiind distrus în 607 î.e.n. În felul acesta, regatele păgîne ‘înjosite’ au fost ‘înălţate’, preluînd controlul asupra pămîntului, fără să fie stînjenite de vreun regat prefigurativ al lui Dumnezeu (Deuteronom 28:13, 15, 36, 43, 44). Aşa au început „timpurile fixate ale naţiunilor“ — timpurile păgînilor — care s–au sfîrşit în 1914 cînd Dumnezeu i–a conferit domnia lui Isus Cristos, ‘acela care are dreptul legal’ la ea (Luca 21:20–24; Psalm 110:1, 2; Daniel 4:15–28; 7:13, 14). Întrucît Isus se află pe un tron ceresc, naţiunile păgîne nu pot să calce în picioare ceea ce a simbolizat Ierusalimul antic, adică regatul moştenitorului legal al lui David. — Evrei 12:22.

17. Ce „minciună“ a fost proclamată de către profeţii amoniţi?

¹⁷ Profeţii amoniţi spuneau că Raba, capitala lui Amon, va scăpa de distrugerea cauzată de sabia lui Nabucodonosor. Dar aceasta era „o minciună“, pentru că întreaga ţară a lui Amon avea să fie pustiită. În timpul nostru, Dumnezeu a decretat că distrugerea naţiunilor va urma după distrugerea creştinătăţii, întocmai cum Raba a fost distrusă după Ierusalim. — Ezechiel 21:28–32; Apocalips 16:14–16.

Ierusalimul adus în faţa justiţiei

18. Pentru ce păcate a pus sub acuzaţie Ezechiel Ierusalimul, şi cum ar trebui să reacţionăm noi la aceasta?

¹⁸ Vorbind din nou cuvîntul lui Iehova, Ezechiel a pus sub acuzaţie Ierusalimul pentru păcate cum sînt: vărsarea de sînge, idolatria, conduita libertină, înşelătoria şi pentru faptul că l–au uitat pe Dumnezeu. Conducătorii săi vinovaţi de vărsare de sînge nevinovat au abuzat de putere pînă acolo încît au comis asasinate judiciare, iar calomniatorii s–au debarasat de potrivnici acuzîndu–i în mod fals. Pentru astfel de păcate, locuitorii Ierusalimului aveau să fie risipiţi. Cunoaşterea acestui lucru ar trebui să ne întărească hotărîrea de a evita să ne facem vinovaţi de abuz de putere, de conduită libertină, de calomnie şi de alte păcate grave. — Ezechiel 22:1–16.

19. În ce mod avea să fie poporul lui Iuda topit, şi de ce era justificată exterminarea lor?

¹⁹ Iehova avea să topească, de asemenea, poporul lui Iuda într–un cuptor. Aceasta nu o făcea cu scopul de a–l purifica printr–un proces de rafinare, ci cu scopul de a–l topi în mînia sa aprinsă (Ezechiel 22:17–22). Această pedeapsă era bine meritată de profeţii care urzeau comploturi, de preoţii lipsiţi de umilinţă, de domnitorii lacomi şi de poporul nedrept. Toţi au fost demascaţi. Întrucît nu exista printre ei nici un bărbat care să stea de partea dreptăţii, Dumnezeu avea să–i extermine în focul furiei sale. — Ezechiel 22:23–31.

Pedeapsă meritată

20. Asupra căror femei simbolice avea să fie turnată mînia lui Dumnezeu, şi ce detalii pot fi aduse pentru a dovedi identitatea lor?

²⁰ Revărsarea mîniei lui Dumnezeu este apoi reprezentată ca o judecată executată asupra a două femei simbolice vinovate de adulter spiritual. Una era Ohola, reprezentînd cele zece triburi ale regatului lui Israel cu capitala la Samaria. Ea era „cea mai mare“ deoarece era formată din cele mai multe triburi ale lui Israel, incluzîndu–le pe cele care descindeau din fiii cei mai în vîrstă ai lui Iacob: Ruben şi Simeon. Sora ei era Oholiba, reprezentînd cele două triburi ale lui Iuda care aveau capitala la Ierusalim. Ohola înseamnă „cortul său“. Oholiba înseamnă „cortul meu este în ea“, denumire care a fost potrivită, întrucît cortul lui Dumnezeu sau templul era în Iuda. — Ezechiel 23:1–4.

21. La cine a căutat Ohola securitate, şi ce avertisment constituie lucrul acesta pentru noi?

²¹ Ohola (Israel) a încetat să existe atunci cînd a fost nimicită de asirieni în 740 î.e.n. Ce făcuse ea oare? (Citeşte Ezechiel 23:5–7.) Ohola a fost infidelă, căutînd securitate în alianţe politice, dar lucrul acesta a condus–o la faptul de a adopta închinarea falsă a aliaţilor ei, astfel încît ‘ea însăşi s–a murdărit cu idolii lor bălegaţi’. Desprinzînd un avertisment din adulterul spiritual comis de Ohola, noi trebuie să ne ferim de legăturile lumeşti care pot să ne distrugă credinţa. — Iacob 4:4; 1 Ioan 2:15–17.

22. La fel ca Ohola şi Oholiba, ce anume face creştinătatea, dar ce i se va întîmpla?

²² Pentru că a urmat o cale şi mai coruptă decît sora ei, Oholiba (Iuda) a suferit o nenorocire naţională prin intermediul babilonienilor în 607 î.e.n. Copiii ei au căzut sub sabie sau au fost duşi departe captivi şi ea a fost dezonorată printre naţiuni. La fel ca Ohola şi Oholiba, creştinătatea comite adulter spiritual, care este un păcat în ochii Dumnezeului căruia pretinde că i se închină. Protestantismul, cu multele sale confesiuni, s–a murdărit el însuşi cu comerţul şi cu puterile politice ale lumii, chiar mai mult decît sora sa mai mare, religia romano–catolică. Aşadar, Iehova va avea grijă ca toată creştinătatea să fie distrusă. Atunci oamenii vor şti că el este Domnul Suveran Iehova. Hotărîrea noastră de a ne feri de legăturile nepotrivite cu lumea va fi întărită dacă ne amintim că asociaţii creştinătăţii se vor întoarce în curînd împotriva ei şi vor executa sentinţa lui Dumnezeu împotriva ei ca parte principală a Babilonului cel Mare sau imperiul mondial al religiei false. — Ezechiel 23:8–49; Apocalips 17:1–6, 15–18.

Ipocriţii sînt uluiţi

23. Cum a fost reprezentat Ierusalimul în mesajul lui Dumnezeu către Ezechiel din acea zi de sfîrşit de decembrie din anul 609 î.e.n. şi ce s–a întîmplat cu acest oraş?

²³ Chiar în acea zi de sfîrşit de decembrie, cînd Nabucodonosor a început asediul lui de 18 luni al Ierusalimului (în ziua de 10 a lunii Tebeth, 609 î.e.n.), Dumnezeu i–a dat lui Ezechiel un alt mesaj expresiv. În acesta, Ierusalimul asediat era reprezentat printr–o oală de gătit, în care aveau să fie ‘fierţi’ locuitorii oraşului. Mizeria morală a produs „rugină“ în acea simbolică oală de gătit. Răufăcătorii aveau să fie scoşi afară din Ierusalim, „bucată cu bucată“ şi nenorocirea lui nu avea să se termine pînă cînd oraşul nu avea să fie distrus. Iehova a judecat Ierusalimul în conformitate cu procedurile sale rele şi el a trebuit să fie distrus aşa cum trebuie să fie distrusă şi creştinătatea. — Ezechiel 24:1–14.

24. (a) De ce nu trebuia Ezechiel să manifeste durere atunci cînd a murit soţia sa? (b) Atunci cînd „sabia“ lui Dumnezeu se va abate asupra ei, cum va reacţiona creştinătatea şi ce va trebui să ştie ea?

²⁴ Apoi, Ezechiel trebuia să acţioneze într–un mod neobişnuit. (Citeşte Ezechiel 24:15–18.) De ce trebuia ca profetul să nu manifeste durere atunci cînd a murit soţia sa? Pentru a arăta cît de uluiţi aveau să fie evreii la distrugerea Ierusalimului, a locuitorilor săi şi a templului. Ezechiel vorbise deja destul despre aceste lucruri şi nu avea să mai rostească mesajul lui Dumnezeu pînă cînd avea să i se comunice despre căderea Ierusalimului. În mod asemănător, creştinătatea şi aderenţii ei ipocriţi vor fi uluiţi în momentul distrugerii lor. Iar după ce va începe ‘marele necaz’ va fi destul ceea ce a spus deja clasa unsă a străjerului referitor la sfîrşitul creştinătăţii (Matei 24:21). Dar cînd „sabia“ lui Dumnezeu se va abate asupra ei, aderenţii uluiţi ai religiilor, precum şi alţii ‘vor trebui să ştie că el este Iehova’. — Ezechiel 24:19–27.

Cum aţi răspunde?

◼ Ce s–a întîmplat cînd Iehova şi–a mînuit „sabia“ împotriva lui Iuda şi a Israelului?

◼ Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră faptul că Zedechia şi–a încălcat legămîntul încheiat cu Nabucodonosor?

◼ Ce semnifică „sabia“ lui Dumnezeu?

◼ Ce episod petrecut cu Nabucodonosor arată că nimeni nu poate să îndrepte „sabia“ lui Iehova în altă parte?

◼ Ce s–a întîmplat ca împlinire a textului din Ezechiel 21:25–27?

◼ Ce a fost profeţit prin faptul că Ezechiel nu trebuia să manifeste durere cînd a murit soţia sa?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Cînd Zedechia şi–a încălcat legămîntul său încheiat cu Nabucodonosor şi a fost luat captiv, ce profeţie a început să se împlinească?