„UN OM stăpâneşte peste alt om spre paguba lui“ (Eclesiastul 8:9). Aceste cuvinte, consemnate cu aproximativ 3 000 de ani în urmă, descriu cât se poate de exact ceea ce se întâmplă în lume. Indiferent cine ar fi şi unde s-ar afla, oamenii au tendinţa de a face abuz de putere. De cele mai multe ori, ei îi tratează în mod nedrept pe cei neajutoraţi şi defavorizaţi. Ce simte Iehova când au loc astfel de nedreptăţi? Putem găsi răspunsul în Ezechiel 22:6, 7, 31. (Citeşte.)

După ce a spus aceste cuvinte, Ezechiel i-a condamnat nu numai pe conducători, ci şi pe cei care le urmau exemplul încălcând Legea lui Iehova. Ezechiel spune cu privire la popor: „În tine tatăl şi mama erau dispreţuiţi“ (Versetul 7). Nerespectarea locului ce li se cuvenea părinţilor a dus la destrămarea familiei, celula de bază a naţiunii (Exodul 20:12).

Oamenii corupţi îi exploatau pe cei neajutoraţi. De fiecare dată când acţionau în mod nedrept, israeliţii arătau dispreţ faţă de spiritul iubitor care stătea la baza Legii lui Dumnezeu. De exemplu, Legea le poruncea israeliţilor să arate consideraţie faţă de străinii care locuiau în mijlocul lor (Exodul 22:21; 23:9; Leviticul 19:33, 34). Însă în Israel „locuitorul străin era înşelat“ (Versetul 7).

De asemenea, poporul îi asuprea pe cei lipsiţi de apărare: „orfanul de tată şi văduva“ (Versetul 7). Iehova este sensibil îndeosebi la necesităţile celor care îşi pierd în moarte un părinte sau partenerul de viaţă. Dumnezeu a promis că el însuşi avea să execute judecata asupra celor care îi asupreau pe copiii neajutoraţi şi pe văduve (Exodul 22:22–24).