In a doua jumătate a secolului al şaptelea î.e.n. amoniţii şi moabiţii i-au sprijinit pe babilonieni la pustiirea ţării lui Iuda. 2 Regi 24:2. Curînd după aceasta, amoniţii şi moabiţii şi-au pierdut propria lor ţară. Conform istoricului iudeu Josephus, regele Nebucadneţar a purtat un război împotriva lui Amon şi Moab, în al cincelea an după nimicirea Ierusalimului. Descoperiri arheologice confirmă faptul că teritoriul ocupat de amoniţi şi moabiţi înainte de mijlocul secolului al şaselea î.e.n. în cea mai mare parte a fost depopulat. In secolul al treilea al e.n. amoniţii dispăruseră complect. Si moabiţii au dispărut de pe scena lumii. Oraşele moabite Nebo, Hesbon, şi Aroer sînt azi numai ruine. Multe alte oraşe nu au putut fi nicidecum identificate.

Pentru că moabiţii au spus: Cu adevărat şi casei lui Iuda îi merge ca şi tuturor celorlalte popoare, — de aceea voi descoperii acum povîrnişurile moabiţilor. Ei îşi vor pierde toate oraşele lor, da, îşi vor pierde toate oraşele, chiar şi podoabele ţării, oraşele Ben-Ieşimot, Baal Meon şi Chiriataim. Le voi da fiilor răsăritului, împreună cu ţara amoniţilor ca posesiune, pentru ca amoniţii să nu mai fie pomeniţi printre popoare . . .