Depărtează–te de acest copac „frumos“

 1. In ce mod au invidiat naţiunile asemănătoare copacilor „cedrul de pe Liban“?

CA SI „CEDRUL DIN LIBAN“ pe care l–a descris Iehova în profeţia lui Ezechiel, capitolul 31, structura politică creată de oameni a acestui sistem de lucruri are un aspect mai frumos decît orice altceva. Iehova a spus, în Ezechiel 31:8, 9: „Nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumuseţe. ÎI făcusem atît de frumos (cedrul literal, care este folosit ca o ilustraţie) prin mulţimea crengilor lui, că–l pizmuiau toţi copacii Edenului care se găseau în grădina adevăratului Dumnezeu.“ Acest sistem politic mondial de lucruri a produs multe crengi pentru a purta bogăţia de frunziş dătător de umbră, astfel încît să acopere şi să protejeze nevoile politice ale tuturor naţiunilor lumeşti. Fiecare naţiune asemănătoare copacului ar fi dorit să fie o putere mondială pentru a domina peste celelalte, devenind astfel o organizaţie de invidiat.

 2. Cum arată lumea omenirii că ea consideră „cedrul din Liban“ mai frumos decît orice altceva?

² Toţi oamenii, care cred în capacitatea omului de a guverna independent de Iehova Dumnezeu, admiră acest „cedru simbolic din Liban“, crezîndu–l a fi culmea frumuseţii. Pentru a aprecia acest fapt, o persoană cu mintea lucidă trebuie doar să observe strigătul mondial pentru naţionalism şi suveranitate naţională. Legat de aceasta, marea luptă după putere din partea marilor blocuri de naţiuni pentru dominaţie mondială. Cultul statului este ceea ce are loc pe scară globală. Se cere tuturor locuitorilor pămîntului să participe la aceasta. Această formă de admiraţie invidioasă a „cedrului simbolic din Liban“ se compară cu admiraţia adoratoare care este prezisă în ultima carte a Bibliei, la Apocalips 13:3, 4, 15 unde citim:

 3. Cum era preumbrit statul politic în Apocalips 13:3, 4, 15?

³ “Tot pămîntul urma animalul sălbatic cu admiraţie. Si ei s–au închinat balaurului, deoarece el a dat autoritatea animalului sălbatic şi s–au închinat animalului sălbatic cu cuvintele: ‘Cine este ca animalul sălbatic şi cine se poate lupta cu el?’ I s–a dat putere să dea suflare de viaţă chipului animalului sălbatic, astfel încît chipul animalului sălbatic să poată vorbi şi să fie omorîţi toţi aceia care nu s–ar închina în vreun mod oarecare chipului animalului sălbatic.“

 4. Pentru ce închinătorii singurului Dumnezeu viu şi adevărat n–ar putea să ia parte la o astfel de închinare?

⁴ Din această descriere profetică a lucrurilor viitoare, rezultă cît de răspîndită este închinarea forţată care trebuia să vină, anume pe întregul pămînt şi extrema la care s–ar merge cu închinarea, adică omenirea să nu adore pe Dumnezeul Iehova, ci o creatură pămîntească şi „chipul“ ei idolatru. Astfel, ce este de făcut acum? Ar putea un închinător al unui Dumnezeu viu şi adevărat, al Creatorului, care cere devotament exclusiv, să participe la acest cult al animalului? Nu! (Exod 20:1–6). Vorbind pentru sine, acest Creator spune, în conformitate cu cuvintele din American Standard Version a Bibliei: „Eu sînt Iehova, acesta este numele meu; şi nu voi da slava mea altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite.“ Isaia 42:8.

 5. Cu privire la aceste cuvinte divine, cine este omul al cărui exemplu am putea să–l urmăm cu siguranţă astăzi? Pentru ce?

⁵ In lumea de astăzi cu mentalitate naţionalistă, vom lua noi personal aceste cuvinte în serios, chiar dacă ele au fost rostite cu mai mult de 2 700 de ani înainte? In această privinţă există un om, al cărui exemplu, mai presus de toate putem să–l urmăm cu siguranţă, şi acela este Isus Cristos. Cînd Satan Diavolul, balaurul simbolic i–a oferit domnia mondială în schimbul unui act de închinare, Isus a răspuns: „Lui Iehova, Dumnezeu — lui tău trebuie să i te închini şi lui singur trebuie să–i aduci serviciu sfînt.“ Mat. 4:8–10.

 6. Cum îl consideră Dumnezeu „cedrul de pe Liban“ şi între care două posibilităţi trebuie să alegem fără întîrziere?

⁶ Prin refuzul său de a accepta oferta lui Satan, Isus a arătat că „cedrul simbolic din Liban“ nu apărea „frumos“ înaintea lui. De asemenea, adevăraţii ucenici ai lui Cristos, niciodată n–au privit structura politică a acestui sistem de lucruri făcut de oameni, ademenitor de „frumos“ şi demn de adorat. Iehova Dumnezeu descrie „frumuseţea“ „cedrului simbolic din Liban“ din punct de vedere lumesc, dar pentru el lucrul simbolizat prin acel „cedru din Liban“ (Faraon, regele Egiptului, şi mulţimea sa) nu apare „frumos“. El este rău; motiv pentru care el spune: „După nelegiuirea sa, eu îl voi alunga“ (Ezech. 31:11). Vedem noi astăzi „cedrul“ simbolic aşa cum îl vede Iehova Dumnezeu şi credem noi că împlinirea finală a Cuvintelor sale va avea loc în curînd, fără greşeală? Convingerea noastră în această materie va decide pentru noi chestiunea: Vom merge noi alături de naţiuni şi vom locui sub „cedrul“ simbolic, sau vom ieşi de sub el fără întîrziere?

CADEREA „COPACULUI“ ESTE SIGURA

 7, 8. Din cauza cărei hotărîri a lui Iehova cu privire la „cedrul din Liban“ este necesară acţiunea noastră urgentă?

⁷ Căderea zdrobitoare a „cedrului“ simbolic (Faraon şi contrapartea mulţimii sale de astăzi) este sigură. Este hotărîrea divină ca acest eveniment de importanţă mondială să aibă loc. După descrierea „frumuseţii“ de invidiat a „cedrului simbolic din Liban“, profeţia dată din Ezechiel merge mai departe spunînd:

⁸ “Iată ce a spus suveranul Domn Iehova: ‘Pentru că devenise atît de înalt în statură, astfel încît îşi înălţase vîrful pînă la nori şi inima sa s–a mîndrit din cauza înălţimii sale, eu îl voi da de asemenea în mîna despotului naţiunilor. Cu siguranţă el va acţiona împotriva lui. După nelegiuirea sa eu îl voi izgoni. Si străinii, tiranii, naţiunilor, îl vor tăia şi oamenii îl vor părăsi pe munţi . . . şi în toate văile vor cădea cu siguranţă frunzişurile lui, iar ramurile lui vor fi rupte printre toate albiile rîurilor pămîntului. Si toate popoarele pămîntului vor coborî (de la munte) de la umbra lui şi–l vor părăsi. Pe trunchiul lui căzut, toate creaturile zburătoare ale cerurilor vor veni şi se vor aşeza şi pe ramurile lui cu siguranţă vor veni toate animalele sălbatice ale cîmpului; ca să nu se mai îngîmfe nici unul dintre copacii de lîngă ape cu înălţimea lor şi să nu–şi mai ridice vîrful pînă la nori, ca să nu se mai fălească copacii udaţi de apă cu înălţimea lor, căci toţi sînt daţi pradă morţii în adîncimile pămîntului, printre copii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în adînc.’“ Ezech. 31:10–14.

 9. Cum îi caracterizează Iehova pe aceia care vor tăia „cedrul de pe Liban“, şi cum ar trebui să afecteze aceasta naţiunile care au căutat adăpost sub el?

⁹ “Cedrul zgîrie nori de pe Liban“ înălţat pe coastele muntelui trebuia să fie tăiat de o echipă de tăietori de lemne. ‘Imposibil!’, „tot felul de naţiuni multe“ care locuiesc sub umbra lui ar putea să zică, dar Iehova Dumnezeu va avea grijă ca să fie împlinite cuvintele sale. El va trimite împotriva acestui „copac“ simbolic, ceea ce el numeşte „despotul naţiunilor“. Acest „despot“ compus va fi alcătuit din naţiuni străine, care nu locuiesc sub „cedrul“ simbolic, anume „străinii, tiranii naţiunilor“. Toate „naţiunile bogat populate“, care locuiesc sub „cedru“ nu vor fi în stare să împiedice aceste terori internaţionale de a tăia structura adăpostitoate de deasupra lor. De aceea, acei tăietori de copaci sînt caracterizaţi ca „despotul naţiunilor“, „tiranii naţiunilor“, simpla menţiune despre ei ar trebui să lovească cu teroare inimile acelora care locuiesc sub „cedrul“ înalt cu ramuri lungi.

10. Cine era „despotul naţiunilor“ folosit de Iehova ca securea sa de execuţie şi în cele din urmă ce ameninţare a încetat de a mai fi „cedrul“?

¹⁰ Dumnezeu Atotputernic, care nu minte, a împlinit profeţia sa asupra acelui „cedru“ simbolic al timpurilor din vechime. El a trimis împotriva lui „Faraon, regele Egiptului, şi . . . a mulţimii sale“, noua putere mondială în ascensiune, Imperiul babilonian. Acest „despot al naţiunilor“ nu era prietenul lui Faraon şi a mulţimii sale, ci era compus din „străini“ pentru el. Astfel de oameni ostili au activat faţă de „cedrul“ egiptean ca „tiranii naţiunilor“. Aceştia erau hotărîţi să domine lumea, în mod tiranic, şi Iehova i–a folosit ca o secure de execuţie în mîna sa. Cînd Faraon, regele Egiptului, şi mulţimea sa militară au început să vină în ajutorul Ierusalimului înconjurat, la apelul regelui Zedechia, ei au fost bătuţi înapoi de către babilonienii tiranici. Astfel, în anul 607 î.e.n., Faraon şi forţele sale au fost martori oculari ai distrugerii Ierusalimului şi a templului său sacru. Aproximativ cu 16 ani mai tîrziu, Iehova a dat ţara Egiptului lui Nabucodonosor, regele, ca o compensaţie pentru serviciul său, ca un executător în mîinile divine (Ezech. 29:17–20.) Apoi, într–adevăr, braţele puternice ale lui Faraon au fost rupte, peste posibilitatea de a se repara, şi niciodată n–a mai prezentat din nou ameninţare de a prelua dominaţia mondială. Ezech. 30:26.

11, 12. Ce bloc de naţiuni inspiratoare de teamă vin în minte, dar pentru ce nu este el „despotul modern al naţiunilor“ folosit de Dumnezeu?

¹¹ Cu toate acestea, aceasta este istoria de acum mai bine de două milenii şi jumătate. Ceea ce ne interesează pe noi astăzi este: Cine este „despotul modern al naţiunilor“ şi cine sînt „străinii, tiranii, naţiunilor“? Sînt ei blocul comunist de naţiuni inspiratoare de teamă, sau nu?

¹² Pentru aceasta răspundem net, NU! Căci naţiunile comuniste locuiesc sub ramurile întinse ale „cedrului simbolic de pe Liban“ aşa cum fac cele mai multe naţiuni liberale, democratice. Ele sînt o parte a acestei lumi şi acţionează în conformitate cu structura politică făcută de oameni a acestui sistem de lucruri. Ele sînt naţionaliste şi se închină statului politic şi sînt hotărîte să stăpînească tot pămintul cu metodele şi ideologia lor politică. De aceea, noi nu putem accepta ca ele să taie „cedrul simbolic de pe Liban“, contrapartea Faraonului din vechime al Egiptului şi a mulţimii sale. Ei niciodată nu se vor înlătura pe ei înşişi din problemă! Daniel 11:40—12:1 arată că ele vor fi apucate împreună cu toţi ceilalţi într–un „timp de necaz cum n–a fost decînd există naţiuni pînă la acea dată“.

13. Pentru ce martorii creştini ai lui Iehova nu sînt aceia, pe care–i va folosi el pentru a îndeplini o lucrare asemănătoare acelui „despot“, sau „tiran“ ai naţiunilor?

¹³ Astfel, pentru tăierea „cedrului de pe Liban“ care încă stăpîneşte pămîntul, cine va fi instrumentul lui Iehova care va face o lucrare ca aceea a „despotului naţiunilor“ sau „străinii, tiranii naţiunilor“, din timpul profetului Ezechiel? El nu va fi compus din martorii creştini ai lui Iehova, care astăzi numără aproximativ 2 milioane, răspîndiţi prin 210 ţări în jurul globului. Ei nu sînt despotici, nici tiranici şi nu lovesc inimile oamenilor cu teroare; ei sînt persecutaţi făţiş ca o minoritate religioasă neajutorată, fără apărare. Iehova nu va folosi un element pămîntesc neputincios, ci unul ceresc, puternic.

14, 15. Pe cine, deci, va folosi Iehova, aşa după cum a arătat Isus în Matei 24:29–31?

¹⁴ Instrumentul lui Iehova este Isus Cristos cel glorificat şi armatele sale de îngeri cereşti. Politicienii practici de astăzi ar putea să rîdă la un astfel de gînd. Dar regele Sanherib al Asiriei din vechime putea la fel să fi rîs la idea că într–o singură noapte îngerul lui Iehova ar fi omorît 185 000 din cei mai buni soldaţi ai săi (2 Regi 19:35, 36). Astfel, în profeţia sa despre „încheierea sistemului de lucruri“, Isus Cristos a spus:

¹⁵ “Puterile cerurilor vor fi clătinate. Si atunci va apare în cer semnul Fiului omului, şi toate seminţiile pămîntului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă. Si el va trimite înainte pe îngerii săi cu un mare sunet de trîmbiţă“. Mat. 24:29–31.

16. In ale cărui mîini a fost dat „cedrul“ şi toţi aceia care au căutat adăpost sub el, şi ce trebuie să facem noi pentru a nu pieri împreună cu el?

¹⁶ Intregul „sistem de lucruri“, împreună cu toate naţiunile lumeşti, care şi–au găsit refugiu sub el, Iehova le–a predat în mîinile Fiului său, Isus Cristos, „Domnul domnilor şi Regele regilor“. El împreună cu îngerii săi cereşti, vor tăia „cedrul cu aspect frumos de pe Liban“ (Apoc. 11:15; 17:14; 19:11–16). Ca o amintire a victoriei sale în Armaghedon, în „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu cel Atotputernic“, „trunchiul căzut“ al „cedrului simbolic de pe Liban“, contrapartea modernă a lui „Faraon, regele Egiptului, şi . . . mulţimea sa“, va zăcea la pămînt. (Apoc. 16:13–16.) Aceştia vor fi ca aceia care merg la moarte, în „adîncimile pămîntului“, da, „în abisul“ mormîntului (Ezech. 31:14). Problema este: Vom vrea noi, care trăim în mimlocul acestui „sistem de lucruri“, să mergem acolo jos cu ei? Cu siguranţă, dacă noi nu dorim să se întîmple aceasta, va trebui să ieşim afară din orice loc de adăpost şi refugiu de sub acest „copac“ condamnat! Să nu lăsăm ca prăbuşirea lui să însemne şi pentru noi nimicirea!

DOLIUL IN LEGATURA CU CADEREA „COPACULUI“

17, 18. In conformitate cu Ezechiel 31:15–17 pentru ce în curînd va exista o jale?

¹⁷ In curînd va exista o zi de doliu mondial. Ea va fi în legătură cu căderea a ceva mai însemnat decît un „cedru frumos de pe Liban“, care atrage admiraţia unei lumi de turişti. Ea va fi cu privire la căderea sistemului mondial de lucruri şi a conducătorilor săi, „Faraon, regele Egiptului, şi . . . mulţimea sa“ modernă de astăzi. N–ar trebui să fie nici o incertitudine din partea noastră cu privire la aceasta, căci profeţia divină continuă să spună:

¹⁸ “Iată ce a spus suveranul Domn Iehova: ‘In ziua coborîrii sale în seol voi răspîndi jalea, voi acoperi adîncul de ape din pricina lui (abisul, LXX), pentru ca să pot opri rîurile şi ca apele cele mari să fie oprite, voi întrista Libanul pentru el şi toţi copacii de pe el se vor usca. La zgomotul căderii lui, voi face să se cutremure naţiunile, cînd îl voi arunca în seol împreună cu toţi cei ce merg jos în adînc şi în adîncimile pămîntului, toţi copacii Edenului, cei mai aleşi şi cei mai buni de pe Liban, toţi aceia (copaci) care sînt udaţi cu apă, cor fi mîngîiaţi. Impreună cu el se vor coborî şi ei în seol, la cei ucişi de sabie şi la aceia care au locuit ca sămînţa sa în umbra sa printre naţiuni’“. — Ezech. 31:15–17.

19. Ce a spus Isus că toate seminţiile pămîntului vor face la vederea „semnului“ venirii sale şi ce fapt îi zdruncină pe ei atunci?

¹⁹ In spiritul acestor cuvinte ale lui Iehova Dumnezeu, Domnul Isus Cristos a fost corect în a spune că la „semnul“ în cer al venirii ale ca instrumentul lui Iehova pentru a executa răzbunarea divină asupra celor răi, toate seminţiile pămîntului se vor bate bocindu–se (Mt. 24:30). Prin indicaţii care vorbesc mai tare decît propovăduirea mondială prin martorii creştini ai lui Dumnezeu, toate seminţiile pămînteşti vor înţelege că acest sistem de lucruri este condamnat la o grabnică distrugere. Ele vor fi convinse în cele din urmă că, în ciuda eforturilor lor de a păstra sistemul să rămînă în vigoare, ele nu pot împiedica căderea lui. Ele vor suferi o zdruncinare cînd vor pricepe că distrugerea vine din mîna Creatorului cerului şi al pămîntului. Ele vor plînge că ceea ce au admirat din cauza „frumuseţii“ în structura sa maiestuoasă, este ameninţată cu distrugere iminentă. Gîndul că–l vor pierde le va durea foarte mult.

20. Cum a fost simbolicul „cedru“ ‘băutor de multă apă’?

²⁰ Seminţiile, popoarele naţiunilor, au fost asemenea apelor „cedrului simbolic de pe Liban“, ca o „adîncime de ape“ sau ca un abis, ape care au fost canalizate spre rădăcinile acestui sistem mondial de lucruri. Rădăcinile acestui sistem de lucruri au absorbit cu lăcomie ceea ce putea poporul să contrivuie pentru păstrarea sistemului în stare înfloritoare. In această privinţă, acest „cedru simbolic de pe Liban“ a fost un lacom ‘băutor de apă’. El se aseamănă cu imperiul mondial al falsei religii, Babilonul cel Mare, despre care se spune că ‘şade pe ape multe’. Nu ape literale, ci „apele pe care le–ai văzut (apostolul creştin Ioan), unde şade prostituata, înseamnă popoare, mulţimi, naţiuni şi limbi“ (Apoc. 17:1–15). Astăzi, popoarele, populaţia lumii, s–au înmulţit la mai mult de patru miliarde. Astfel, „cedrul simbolic de pe Liban“ are o „adîncime de ape“ uriaşă, din care absoarbe pentru trebuinţele sale.

21. Cum va opri Iehova rîurile simbolice şi va împiedica apele să nu mai curgă la „cedrul“ simbolic?

²¹ Va fi în stare cea mai mare populaţie a pămîntului să păstreze ‘sistemul de lucruri’ asemănător cedrului în funcţiune prin forţa impresionantă a numărului? Va reuşi această, aşa–numită, dectatură a „proletariatului“, prin domnia maselor? Iehova, a cărui suveranitate este mai presus de ceruri şi pămînt, spune: Nu! El spune că va „opri pîraiele sale“ şi că „apele cele multe“ vor fi „oprite“ (Ezech. 31:15). Cum va fi aceasta? Prin tăierea „cedrului simbolic de pe Liban“ în ciuda tuturor protestelor populare.

22. De ce folos va fi „adîncimea de ape“ sub trunchiul copacului căzut la pămînt?

²² Cu toate acestea, dacă un copac este tăiat, la ce–i mai foloseşte „trunchiul lui căzut“ dacă există o „adîncime de ape“ sub el? Rîurile sale sînt oprite de la trunchiul copacului culcat la pămînt, adică tăiat de la sistemul său de rădăcini. Apele multe sînt oprite să mai curgă la arborele uriaş. Voia lui Iehova, nu voia poporului, va învinge! Proverbul roman, vox populi, vox Dei [vocea poporului (este) vocea lui Dumnezeu] nu este adevărat.

23. Pentru ce tăierea de către Iehova a „cedrului“ va produce consternaţie la toate structurile minore construite în sistemul de lucruri?

²³ Zdrobirea acestui „prezent sistem rău de lucruri“ din cauza tăierii lui de către instrumentul lui Iehova va produce o consternaţie mondială, deoarece toate naţiunile, popoarele, seminţiile şi limbile vor fi implicate. Si pentru ce nu? Cînd întregul sistem apune sub lovitura de moarte a lui Dumnezeu pentru el, cum ar putea vreo structură minoră care a fost construită în sistemul global să se aştepte să continue a exista? (Gal. 1:4). Dacă copacul cel mai mare şi cel mai frumos dintre toţi nu este permis să continue a exista şi a domina tot pămîntul, cum ar putea toţi ceilalţi copaci să conteze a exista, fără protecţia sistemului asemănător cedrului? Ei vor avea o „sincopă“, îşi vor pierde cunoştinţa, vor suferi un şoc cardiac. Ceea ce s–ar putea aştepta de la ei, este ilustrat în mod potrivit prin cuvintele lui Iehova: „Din pricina lui, toţi copacii de pe cîmp vor cădea în sincopă“. Ezechiel 31:15.

24. Ce va însemna pentru aceasta zdruncinarea naţiunilor la căderea „cedrului din Liban“?

²⁴ Avînd în minte că „cedrul de pe Liban“ preumbreşte pe „Faraon, regele Egiptului, şi mulţimea sa“, Iehova continuă să spună: „La sunetul căderii lui, cu siguranţă voi face naţiunile să se cutremure, cînd îl voi coborî în seol cu cei care coboară în abis“ (Ezech. 31:16). Ca şi cînd căderea „cedrului simbolic de pe Liban“ ar cauza un zgomot aşa de mare, încît ar face pămîntul să se cutremure şi valurile de zdruncinare ar ajunge la toate naţiunile. Zdruncinarea naţiunilor care au preferat suveranitatea „sistemului prezent de lucruri“ va însemna şi prăbuşirea lor, fiind dărimate în riune şi îndepărtate. Astfel, pretenţiile teritoriale vor fi şterse. De asemenea, nu vor mai exista guverne de stat (Evr. 12:26, 27; Hab. 2:6, 7). In acest mod va fi o părăsire forţată a „cedrului pretenţios de pe Liban“. Ezechiel 31:12.

25. Cînd vor părăsi naţiunile „cedrul din Liban“?

²⁵ Cînd se va întîmpla aceasta? In decursul unui timp de război, nu al unui al treilea război mondial între blocurile rivale ale naţiunilor militarizate, ci „războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu cel Atotputernic“ la cîmpul de bătălie al Armaghedonului. Armamentul este simbolizat prin „sabie“. „Cedrul simbolic de pe Liban“ va fi făcut un partener de pat cu naţiunile şi puterile mondiale, care au pierit de sabie. Aceasta reiese din cuvintele lui Iehova: „Si în adîncimile pămîntului toţi copacii Edenului, cei mai aleşi şi cei mai buni ai Libanului, toţi acei (copaci) care beau apă, vor fi mîngîiaţi. Cu el (cedrul simbolic) ei înşişi, de asemenea, vor fi coborîţi în seol la cei ucişi de sabie şi la cei care au locuit ca sămînţă a sa la umbra sa în mijlocul naţiunilor“. Ezechiel 31:16, 17, NW; Septuaginta Greacă (LXX); Versiunea sirică; Rotherham.

26. In ce sens se poate vorbi despre acele naţiuni, care au locuit la umbra „cedrului din Liban“ ca despre „sămînţa sa“?

²⁶ “Sămînţa sa“, care a locuit sub umbra „cedrului de pe Liban“ în mijlocul naţiunilor, ar reprezenta pe acele organizaţii politice, militare şi naţionale, care s–au dezvoltat din „prezentul sistem rău de lucruri“, ca un lăstar sau posteritate a lui. Natural, ele vor creşte sau se vor dezvolta sub domnia protectoare a sistemului lumesc de lucruri. Multe din aceste organizaţii naţionale au pierit deja, coborînd în moarte, în adîncimile pămîntului, în regatul morţilor, pentru a se stinge.

27. Cum vor fi mîngîiate organizaţiile naţionale deja în adîncimea pămîntului la căderea „cedrului din Liban“?

²⁷ Astfel, ei vor mai înceta de a mai fi copaci simbolici, cu toate că sistemul general de lucruri continuă să existe, a cărui nimicire, în schimb, se apropie tot mai mult. Cînd el însuşi este tăiat şi suferă căderea permanentă, aceasta va fi o mare mîngîiere pentru toţi ceilalţi copaci simbolici în adîncimile pămîntului, în „groapa“ generală, în seol sau în regatul morţilor. Noi cu toţii ştim că „suferinţa iubeşte societatea“, şi aceşti „copaci“ simbolici, care au fost tăiaţi de „sabia“ violenţei, vor fi foarte bucuroşi să aibă societatea maiestuosului „cedru de pe Liban“ în starea de moarte cu ei. Ei vor fi mîngîiaţi văzînd cum acest sistem de dominaţie mondială a lucrurilor se dovedeşte a fi tot aşa de slab cum erau ei înaintea „sabiei“ de execuţie a lui Iehova. Compară Isaia 14:9–12.

28. Ce fel de „grădină a lui Dumnezeu“ viitoare nu va fi umbrită de „cedrul Libanului“?

²⁸ Astfel, sistemul de lucruri se va dovedi a nu fi mai tare decît sprijinitorii lui, care şi–au găsit refugiu sub umbra lui protectoare. Iehova nu doreşte ca acest „cedru simbolic de pe Liban“ să umbrească „grădina loială literală a lui Dumnezeu“, care va fi restatornicită pe pămînt după bătălia Armaghedonului şi legarea şi aruncarea în adînc a lui Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“. 2 Cor. 4:4.

„FRUMUSETEA“ SA IN OCHII OAMENILOR NU–L VA SALVA

29, 30. Unde se va găsi în cele din urmă acest „sistem rău de lucruri“ după cuvintele lui Iehova, cu toate că el este asemănat cu cel mai frumos cedru din Ligan?

²⁹ Oamenii sînt înclinaţi să idolatrizeze creaturi. Ei au produs adorarea frumosului „copac“ simbolic, prefigurativul „cedru din Liban“. Acest sistem lumesc de lucruri se vede ca cel mai frumos şi mai de dorit decît împărăţia lui Dumnezeu în mîinile lui Mesia al său, Isus, Fiul lui Dumnezeu. O da, pentru ochii oamenilor seamănă „prezentul sistem de lucruri rău“ cu frumuseţea înălţimii „cedrului din Liban“. Totuşi, ce diferenţă face aceasta la Plantatorul cedrilor literali ai Libanului? El spune acestui sistem de lucruri care înconjoară pămîntul:

³⁰ “‘Cu cine poţi fi asemuit în slavă şi în mărime între copacii Edenului? (Ce se va întîmpla cu toate acestea?) Totuşi, vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adîncimile pămîntului, şi vei fi culcat în mijlocul celor netăiaţi împrejur, împreună cu cei ce au pierit ucişi de sabie. Acesta este Faraon şi toată mulţimea sa’, este decizia suveranului Domn Iehova.“ Ezechiel 31:18.

31. Contează la Dumnezeu îngîmfarea lui „faraon şi a mulţimii sale întregi“, şi de ce soartă vor trebui ei de asemenea să se împărtăşească?

³¹ In timpurile din vechime, „Faraon şi întreaga sa mulţime“ poate au practicat tăierea împrejur şi, prin urmare, s–au gîndit a fi un popor curat şi drept, întocmai ca şi israeliţii, urmaşii lui Avraam, evreul. „Faraon şi întreaga sa mulţime“ poate s–au gîndit că ei nu vor împărtăşi niciodată soarta să fie îngropaţi împreună cu naţiunile netăiate împrejur şi cu puterile mondiale ale pămîntului. Dar îngîmfarea lor n–a contat la Iehova Dumnezeu. Astfel, la timpul hotărît, domnia hamitică a ţării de pe Nil, vechiul Egipt, a încetat. Astfel, tăierea împrejur a lui „Faraon şi a mulţimii sale întregi“ şi frumuseţea lumească a organizaţiei lor făcută de oameni, n–a putut să–i salveze de la soarta tuturor celorlalte organizaţii mai mici.

32. In ce măsură se va întîmpla cu prezentul sistem „frumos“ de lucruri în mod asemănător ca lui „Faraon şi întregii sale mulţimi“, şi pentru ce?

³² Iehova, Suveranul Domn, a decretat că „Faraon şi întreaga sa mulţime“ trebuie să fie executaţi de către instrumentul său şi ar trebui să îşi ia locul împreună cu tot restul de oameni necuraţi, morţi. Organizaţia lor politică era o organizaţie rea, şi spune Iehova, „după nelegiuirea sa îl voi izgoni“ (Ezech. 31:11). La fel se va întîmpla şi cu „Faraon şi cu toată mulţimea sa“ din timpurile moderne. Sistemul de lucruri pe care l–a reprezentat Faraon şi mulţimea sa a dispărut prin Iehova Dumnezeu. El detectează nelegiuirea în el, indiferent cît de „frumos“ ar putea să pară în faţa lumii adoratoare a omenirii. El a meritat să fie tratat ca „cedrul excepţional de frumos din Liban“, anume, să fie tăiat de „sabia“ războiului zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotputernic“ în Armaghedon (Apoc. 16:13–16). La căderea sa, toate naţiunile pămîntului se vor zdruncina, cunoscînd că ele nu pot exista mai mult decît întregul „sistem mondial de lucruri“. Pentru că stă cu încăpăţînare în calea împărăţiei mesianice a lui Dumnezeu, el va fi tăiat.

O ACTIUNE CORECTA ESTE URGENTA ACUM!

33. In ce sens este securea acum „aşezată la rădăcina“ frumosului „cedru din Liban“?

³³ Cînd Ioan Botezătorul a spus cu privire la sistemul iudaic de lucruri din zilele sale: „Securea este deja pusă la rădăcina copacilor; fiecare copac, deci, care nu aduce roade bune se taie“, la fel se va întîmpla cu „cedrul cimbolic din Liban“ (Mat. 3:10). Timpul lui Iehova s–a apropiat pentru ca „străinii, tiranii naţiunilor“, să folosească securea împotriva „sistemului rău de lucruri“. Căderea sa se apropie tot mai mult. In ciuda întregii sale „frumuseţi“ în ochii acestei lumi a omenirii, ea nu este planta lui Iehova şi ea nu este o parte a organizaţiei lui Iehova. Ea este partea vizibilă a organizaţiei lui Satan Diavolul. „După nelegiuirea lui, îl voi alunga“, spune Iehova. — Ezec. 31:11, 12.

34. A cărui „sămînţă“ sînt funcţionarii acestui „sistem prezent de lucruri“?

³⁴ In acest sistem rău de lucruri, contrapartea modernă a lui „Faraon, regele Egiptului, şi . . . mulţimea sa“ au funcţionat acum de mai bine de patru mii de ani de la fondarea vechiului Babilon din zilele lui Nimrod. Aceste elemente de guvernare lumească n–au fost puse în funcţiune de către Suveranul Domn Iehova. Ele nu sînt „sămînţa“ sau lăstarul Tatălui ceresc; ele nu sînt „sămînţa“ ‘femeii’ lui Dumnezeu, despre care el a făcut o promisiune dătătoare de speranţă în „grădina originală a Edenului“. Ele sînt mai degrabă „sămînţă“ marelui Sarpe, sămînţa lui Satan Diavolul. (Gen. 3:15.) Aceste cuvinte ar putea să sune ca un limbaj dur, dar ele sînt în perfectă armonie cu ceea ce a spus Isus oamenilor care i se opuneau în zilele sale: „Voi sînteţi de la tatăl vostru Diavolul şi vreţi să împliniţi voia tatălui vostru. Acela era un ucigaş de la început şi nu stă în adevăr, deoarece adevărul nu este în el“ (Ioan 8:44). Această „sămînţă“ modernă a marelui adversar al lui Dumnezeu nu mai serveşte lui Dumnezeu întocmai după cum nici Faraon din vechime şi mulţimea sa n–au făcut–o. Ca un „Egipt“ spiritual, el li se potriveşte. Apoc. 11:8.

35. In lumina faptelor descoperite anterior, ce ar trebui să facem noi în acest timp primejdios şi pentru ce putem să facem aceasta?

³⁵ In lumina acestor fapte descoperite şi în prezenţa împlinirii ameninţătoare a profeţiei lui Ezechiel despre „cedrul cin Liban“, ce sîntem obligaţi să facem? Ce este în interesul nostru să facem? Ce ar trebui să facem în acest timp primejdios? Aceasta: Să ieşim de sub acel „copac“ simbolic. Noi n–am dori să suferim etern din cauza zdrobirii sale. Noi trebuie să abandonăm „sistemul prezent rău de lucruri“, antitipicul „Faraon, regele Egiptului, şi mulţimea sa“. Noi trebuie să luăm poziţie de partea organizaţiei lui Iehova. Noi am fost fără viaţă faţă de această organizaţie, atît timp cît am fost o parte a acestei lumi de păcătoşi. Noi am fost „morţi în greşelile şi păcatele noastre, în care umblam altădată după sistemul de lucruri al acestei lumi, după stăpînitorul (Satan Diavolul) autorităţii văzduhului“ (Efes. 2:1, 2). Noi ar trebui să încetăm de a umbla după „sistemul de lucruri al acestei lumi“. Noi trebuie să încetăm de a locui sub umbra protectoare a ceea ce era prefigurat prin „Faraon şi întreaga sa mulţime“.

36. Odată ce am ieşit de sub organizaţia vizibilă a lui Satan, cum ar trebui să ascultăm sfatul din Isaia 31:1?

³⁶ Odată ce am ieşit de sub organizaţia vizibilă a marelui adversar al lui Dumnezeu, noi n–ar trebui să recurgem din nou la ea pentru ajutor şi protecţie. Este cursul sensului comun şi al înţelepciunii pentru noi de a da ascultare cuvintelor inspirate: „Vai de cei ce coboară în Egipt pentru ajutor, de aceia care se reazimă pe caişi, care îşi pun încrederea lor pe carele de război, deoarece ele sînt numeroase, şi în călăreţi, deoarece ei sînt foarte puternici, dar care nu privesc spre sfîntul lui Israel şi nu caută pe Iehova.“ Isaia 31:1.

37, 38. Cum sînt iudeii, care după dărîmarea Ierusalimului au fost lăsaţi acolo, în această privinţă un exemplu de avertizare pentru noi?

³⁷ Noi avem un exemplu de avertizare împotriva acestei recurgeri la Egipt pentru ajutor în ciuda faptului ca el este condamnat. Profeţia lui Ezechiel a fost dată în anul al XI–lea al robiei, luna a treia, ziua întîi (Ezech. 31:1). In a cincea zi a lunii a patra (Tamuz 9, 607 î.e.n.) „despotul babilonian al naţiunilor“ a cucerit Ierusalimul. In ziua următoare, ei l–au distrus, şi au deportat pe cei mai mulţi dintre supravieţuitori în Babilon. In luna a şaptea (Tişri, 607 î.e.n.), guvernatorul lăsat în urmă peste aceştia a fost asasinat.

³⁸ De frică a ceea ce babilonienii ar putea să le facă acum, rămăşiţa de iudei s–a decis să părăsească ţara lui Iuda şi să fugă jos în Egipt pentru a–şi căuta refugiu sub „cedrul simbolic din Liban“. Profetul Ieremia i–a sfătuit împotriva acestui fapt. El i–a avertizat că regele Babilonului va cuceri Egiptul şi oarecum îi va lua sub puterea sa. Neascultători faţă de avertismentul lui Ieremia, rămăşiţa iudaică a fugit în Egipt, luînd cu ei pe profetul lui Iehova. Dar Egiptul i–a dezamăgit, pentru că cu cîţiva ani mai tîrziu, regele Babilonului a adăugat ţara Egiptului la imperiul său. Din nou, ca în trecut, Egiptul n–a făcut faţă iudeilor necredincioşi, dar cuvîntul lui Dumnezeu nu dă greş. 2 Regi 25:1–26; Ezech. 29:17–20; Exod 40:7—43:13.

39. Care este, aşadar, speranţa omenirii şi din ce cauză?

³⁹ Sistemul lumesc de lucruri este acum în ultimele sale zile. Ca şi Egiptum antic, care a dezamăgit pe aceia care au căutat adăpost sub ramurile lungi ale acestui simbolic „cedru din Liban“, tot aşa va dezamăgi pe aceia care–şi pun încrederea lor în el şi coboară la el Pentru ajutor cu resurse militare economice. Dominaţia sa asupra afacerilor pămîntului trebuie să fie tăiată. Impărăţia viitoare a lui Iehova, îl va tăia cu ajutorul Fiului său regal, Isus Cristos. Speranţa omenirii este în acea împărăţie a lui Dumnezeu, care va aduce un sistem nou şi drept de lucruri, care va fi cu adevărat „frumos“. Ea va restatornici „grădina lui Dumnezeu“, un paradis edenic literal, pe pămînt, şi va îmbrăca pămîntul întreg cu gloria şi frumuseţea lui.

40. Pentru ce n–ar trebui să rămînem în legătură cu această lume şi ce înseamnă pentru noi ca să ne comportăm ca şi Isus şi apostolii săi?

⁴⁰ Avînd în vedere starea disperată a lumii, n–ar trebui să mai rămînem în legătură cu această lume condamnată la nimicire a oamenilor nelegiuiţi şi a sistemului de lucruri. Dacă noi dorim să participăm la binecuvîntările veşnice, pe care regele Isus Cristos trebuie să le acorde supuşilor săi, noi trebuie să ne comportăm exact aşa cum s–a comportat el şi apostolii săi. „Ei nu sînt o parte a lumii, tot aşa după cum nici eu nu sînt o parte a lumii“ (Ioan 17:14, 16). Fiind astfel separat de lume, nu ne vom împărtăşi de distrugerea acestei „lumi a oamenilor nelegiuiţi“ (2 Pet. 2:5; 3:6). Noi vom fi păstraţi în viaţă şi vom locui pentru totdeauna sub noul sistem drept de lucruri, în care, nu Faraon şi mulţimea sa, ci Isus Cristos şi moştenitorii săi glorificaţi împreună cu el, vor servi ca regi şi preoţi ai lui Dumnezeu pentru binecuvîntarea omenirii. Apoc. 20:4, 6.