4. a) Pe cine a ridicat Iehova pentru a fi profet pentru propriul său popor Israel? Pe cine a prefigurat acest profet? b) Ce însărcinare a primit Ezechiel?

⁴ Datorită puterii sale, Iehova a ştiut dinainte că însăşi creştinătatea va trebui să audă avertismentul său final cu privire la ea. El a ştiut ce indica sau prefigura istoria poporului ales de al din vremurile precreştine. În anul 613 î.e.n. el a ridicat un evreu cu numele Ezechiel, pentru a fi profet pentru propriul său popor. Astfel deşi Ezechiel era atunci exilat în Babilon el era veghetorul lui Iehova pentru Israel. Cuvintele lui profetice erau transmise în direcţia sud-vest, pînă la Ierusalim, în ţara Iuda. Ceea ce Iehova i-a spus lui Ezechiel în acel timp prezintă interes pentru noi astăzi, deoarece el îi reprezintă pe martorii unşi din zilele noastre. Această clasă unsă a acţionat conform celor spuse de Iehova lui Ezechiel prin aceste cuvinte: „Fiul omului te-am făcut veghetor pentru casa lui Israel, iar tu trebuie să auzi cuvintele din gura mea şi să-i avertizezi din partea mea. Cînd voi spune unui nelegiuit: „Vei muri categoric” iar tu nu-l vei avertiza şi nu vei vorbi pentru a-l avertiza pe cel nelegiuit de calea sa nelegiuită, astfel încît să-l menţii în viaţă, deoarece el este nelegiuit el va muri în eroarea sa, dar sîngele lui îl voi cere înapoi din propria ta mînă.” — Ezech. 3:17, 18.

5, 6. a) În ce perioadă a trăit Ezechiel? b) De ce nu ar putea fi acuzat Dumnezeu că ar fi pus o sarcină dificilă pe umerii lui Ezechiel?

⁵ De ce i-a vorbit Iehova pe un ton atît de grav acestui evreu, Ezechiel? Deoarece în anul 613 î.e.n. Ezechiel trăia în ultimele zile ale regatului lui Iuda, regat condamnat la pieire, care îşi avea capitala la Ierusalim. Supuşii acelui regat intraseră într-o convenţie naţională cu Iehova prin intermediul mediatorului său, profetul Moise, astfel încît, ca membru al acestui popor, Ezechiel era supus lui Iehova toată viaţa sa. El era şi preot care ar fi trebuit să slujească în templul lui Iehova la Ierusalim. Reiese cu claritatea, deci, că el îi datora ceva lui Iehova. De aceea Dumnezeu nu putea fi acuzat că ar fi impus în mod abuziv o sarcină dificilă asupra lui Ezechiel care prin însăşi naşterea sa era cuprins în convenţia naţională şi se afla sub îndatoririle preoţiei aaronice condusă în timpul acela de Seraia. — 2 Regi 25:18.

8. a) Ce distrugere inevitabilă din primul secol ne ajută să precizăm timpul viitoarei distrugeri mondiale executate de Dumnezeu? b) Cine a făcut să răsune avertismentul lui Dumnezeu atunci şi cît de importantă a fost lucrarea lor de avertizare?

⁸ Cît de puţin timp mai avem la dispoziţie astăzi putem deduce numai din ceea ce s-a petrecut pe pămînt conform profeţiei biblice. În profeţia lui Isus consemnată la Matei capitolele 24 şi 25 el a avertizat pe acei discipoli ai săi care urmau să alcătuiască prima parte a clasei „sclavului fidel şi prevăzător” cu privire la distrugerea care urma să vină asupra Ierusalimului chiar în timpul generaţiei lor. Astfel el şi-a înştiinţat discipolii cu privire la răspunderea pe care o aveau faţă de locuitorii evrei din provincia Iudeea. Ei se gaseau în acest pericol grav datorită catastrofei naţionale iminente. Dacă în acel timp critic clasa creştină a „sclavului” din acel loc nu îi avertiza şi nu îi îndemna pe evreii calamitaţi să iasă din zona de pericol cît mai repede cu putinţă, atunci ei se făceau părtaşi sau răspunzători de pierderea vieţii şi libertăţii evreilor neavertizaţi.

9. În ce măsură a fost Ezechiel un excelent exemplu pentru „sclavul” uns al lui Dumnezeu de astăzi?

⁹ Ce s-ar fi întîmplat dacă cu mult timp în urmă Ezechiel nu s-ar fi achitat de sarcina sa de a-i avertiza de la distanţă pe compatrioţii săi periclitaţi? El nu ar fi supravieţuit distrugerii Ierusalimului din 607 î.e.n. deoarece Iehova l-ar fi socotit răspunzător de sîngele lor. Că Ezechiel şi-a dus la îndeplinire cu credinţă însărcinarea divină atîta timp cît comunicarea cu Ierusalimul condamnat a fost posibilă, este un fapt evident, deoarece Iehova a permis ca Ezechiel să rămînă în viaţă. Iehova a fost satisfăcut de el şi l-a folosit pentru a pronunţa o profeţie în al 27–lea an al exilului în Babilon. Aceasta s-a petrecut la 16 ani după baia de sînge a Ierusalimului în 607 î.e.n. (Ezech. 29:17; 40:1). În această privinţă el a fost un excelent exemplu pentru clasa unsă a „sclavului” din epoca noastră primejdioasă. Într-adevăr, dacă unii membri din clasa „sclavului” se vor retrage de la acţiunea de a mai transmite avertismentul şi a-i înştiinţa pe cei nelegiuiţi, aceşti membri vor trebui să dea socoteală lui Iehova. Dar, în cea mai mare parte, clasa „sclavului” se va dovedi a fi asemenea lui Ezechiel. Ei nu vor putea fi acuzaţi de sîngele vreunei persoane.