Un veghetor modern asemănător cu Ezechiel

 1. a) De cînd a poruncit Dumnezeu clasei „veghetorului” să transmită avertismentul şi cu ce scop? b) Ce a făcut creştinătatea în loc să comunice acel avertisment?

CU PESTE 30 de ani înainte de explozia bombelor atomice în Orientul Îndepărtat, Iehova, plin de îndurare, l-a instalat în post pe veghetorul său pentru a-i avertiza pe oameni cu privire la ceea ce urmează să vină foarte curînd, în această generaţie. Chiar înainte de izbucnirea primului război mondial, în 1914, el a poruncit clasei sale a „veghetorului,” să ia poziţie pentru a transmite acest avertisment. Aceasta s-a făcut nu numai pentru a-i avertiza pe cei care voiau să ştie cum să supravieţuiască, ci şi să-i facă atenţi pe duşmanii îndărătnici ai lui Iehova. Astfel, aceşti duşmani vor cunoaşte sursa din care vine distrugerea. Nimeni dintre cei ce au o atitudine critică nu va avea vreun motiv temeinic pentru a se plînge că Iehova nu le-a dat un avertisment prealabil. Creştinătatea, care are Sfînta Biblie în peste o mie de limbi, ar fi trebuit să fie mijlocul prin care răsune avertismentul, datorită afirmării pretenţiilor ei. Dar ea n-a servit ca un astfel de mijloc. În schimb, ea s-a alăturat celor două războaie mondiale, precum şi altor războaie din acest secol, care au degradat considerabil pămîntul. Cine este, atunci, acel „veghetor,” în sens colectiv?

 2, 3. a) Pe cine a ales Dumnezeu ca să comunice avertismentul cu privire la venirea potopului mondial? Pe cine a folosit el pentru a comunica un avertisment asemănător astăzi? b) De ce nu poate fi învinuit Iehova de pierderea nici unei vieţi?

² În timpul lui Noe acesta nu numai că a predicat, dar el a şi construit o arcă uriaşă pentru a da confirmare concretă mesajului său verbal. Deci Noe a fost în acel timp martorul proeminent şi veghetorul lui Iehova. Familia sa compusă din şapte membri i s-a alăturat în îndeplinirea sarcinilor de veghetor. Evrei 11:1–7 ne spune că Noe primise mărturia că Dumnezeu era mulţumit de el. El era un martor aprobat al lui Iehova Dumnezeu. El era un „predicator al dreptăţii” (2 Pet. 2:5). Astăzi sîntem puşi în faţa unui „act al lui Dumnezeu” la fel de cunoscut pe întregul pămînt cum a fost şi potopul din timpul lui Noe. Potrivit faptelor istorice, pe cine foloseşte Dumnezeu pentru a anunţa acest fapt lumii întregi? — Prin ceştinii consacraţi cunoscuţi pretutindeni ca „Martorii lui Iehova.” Prin urmare lui Iehova nu i se poate imputa nimic pînă în prezent. El a comunicat neîncetat avertismentul divin prin intermediul milioanelor de martori ai săi!

³ Aşadar răspunderea pentru pierderea vieţilor omeneşti pe tot cuprinsul pămîntului pe parcursul inevitabilului sfîrşit al sistemului de lucruri actual nu o poartă Iehova. Ea va cădea în mod categoric pe umerii celor care nu au reuşit să acţioneze în urma înştiinţării divine. Creştinătatea însăşi nu a ţinut seama de avertismentul anunţat de martorii lui Iehova. Ce s-ar fi întîmplat dacă ea s-ar fi alăturat martorilor lui Iehova în transmiterea avertismentului dat de Dumnezeu? Cu totul alta ar fi fost situaţia omenirii în acest caz!

VEGHETORUL ISRAELULUI ANTIC

 4. a) Pe cine a ridicat Iehova pentru a fi profet pentru propriul său popor Israel? Pe cine a prefigurat acest profet? b) Ce însărcinare a primit Ezechiel?

⁴ Datorită puterii sale, Iehova a ştiut dinainte că însăşi creştinătatea va trebui să audă avertismentul său final cu privire la ea. El a ştiut ce indica sau prefigura istoria poporului ales de al din vremurile precreştine. În anul 613 î.e.n. el a ridicat un evreu cu numele Ezechiel, pentru a fi profet pentru propriul său popor. Astfel deşi Ezechiel era atunci exilat în Babilon el era veghetorul lui Iehova pentru Israel. Cuvintele lui profetice erau transmise în direcţia sud-vest, pînă la Ierusalim, în ţara Iuda. Ceea ce Iehova i-a spus lui Ezechiel în acel timp prezintă interes pentru noi astăzi, deoarece el îi reprezintă pe martorii unşi din zilele noastre. Această clasă unsă a acţionat conform celor spuse de Iehova lui Ezechiel prin aceste cuvinte: „Fiul omului te-am făcut veghetor pentru casa lui Israel, iar tu trebuie să auzi cuvintele din gura mea şi să-i avertizezi din partea mea. Cînd voi spune unui nelegiuit: „Vei muri categoric” iar tu nu-l vei avertiza şi nu vei vorbi pentru a-l avertiza pe cel nelegiuit de calea sa nelegiuită, astfel încît să-l menţii în viaţă, deoarece el este nelegiuit el va muri în eroarea sa, dar sîngele lui îl voi cere înapoi din propria ta mînă.” — Ezech. 3:17, 18.

 5, 6. a) În ce perioadă a trăit Ezechiel? b) De ce nu ar putea fi acuzat Dumnezeu că ar fi pus o sarcină dificilă pe umerii lui Ezechiel?

⁵ De ce i-a vorbit Iehova pe un ton atît de grav acestui evreu, Ezechiel? Deoarece în anul 613 î.e.n. Ezechiel trăia în ultimele zile ale regatului lui Iuda, regat condamnat la pieire, care îşi avea capitala la Ierusalim. Supuşii acelui regat intraseră într-o convenţie naţională cu Iehova prin intermediul mediatorului său, profetul Moise, astfel încît, ca membru al acestui popor, Ezechiel era supus lui Iehova toată viaţa sa. El era şi preot care ar fi trebuit să slujească în templul lui Iehova la Ierusalim. Reiese cu claritatea, deci, că el îi datora ceva lui Iehova. De aceea Dumnezeu nu putea fi acuzat că ar fi impus în mod abuziv o sarcină dificilă asupra lui Ezechiel care prin însăşi naşterea sa era cuprins în convenţia naţională şi se afla sub îndatoririle preoţiei aaronice condusă în timpul acela de Seraia. — 2 Regi 25:18.

⁶ Membrii poporului lui Ezechiel erau acei cărora Iehova le spusese anterior prin profetul său Isaia: „,Voi sînteţi martorii mei’, este declaraţia lui Iehova, ,chiar servitorul meu pe care l-am ales’” (Is. 43:10–12). Deci Ezechiel prefigura corpul organizat al martorilor unşi de spirit ai lui Iehova din timpul actual, israeliţii spirituali. Aceşti martori unşi trăiesc într-un timp cu mult mai însemnat decît timpul lui Ezechiel.

 7. a) Ce guvern era în pericol în timpul lui Ezechiel şi cum stau lucrurile astăzi? b) Cîtă vreme a trecut Ezechiel să răsune avertismentul pînă la sosirea nimicirii profeţite?

⁷ În acel timp exista un singur guvern, micul regat Iuda, care era în pericol. Astăzi este în pericol ceea ce a prefigurat acel regat antic, adică creştinătatea împreună cu toţi asociaţii ei de pretutindeni. De fapt, întregul sistem de lucruri de pe pămînt este judecat, întocmai cum pe timpul lui Noe întreaga lume a fost condamnată la pieire. Avertismentul divin pe care trebuia să-l comunice Ezechiel avea un caracter deosebit de urgent pentru că profetul a început să transmită avertismentul cu numai patru ani înainte de invadarea ţării de către armata babiloneană, sau cu şase ani înainte de distrugerea oraşului Ierusalim şi a templului său care se aflau sub stare de asediu. Mulţi locuitori din Ierusalimul asediat au murit de foame, ciumă şi sabia duşmanului. Mulţi dintre supravieţuitori au fost tîrîţi în exil şi au murit în îndepărtatul Babilon. Aşadar, pe generaţia lui Ezechiel o pîndea pericolul acestei catastrofe.

 8. a) Ce distrugere inevitabilă din primul secol ne ajută să precizăm timpul viitoarei distrugeri mondiale executate de Dumnezeu? b) Cine a făcut să răsune avertismentul lui Dumnezeu atunci şi cît de importantă a fost lucrarea lor de avertizare?

⁸ Cît de puţin timp mai avem la dispoziţie astăzi putem deduce numai din ceea ce s-a petrecut pe pămînt conform profeţiei biblice. În profeţia lui Isus consemnată la Matei capitolele 24 şi 25 el a avertizat pe acei discipoli ai săi care urmau să alcătuiască prima parte a clasei „sclavului fidel şi prevăzător” cu privire la distrugerea care urma să vină asupra Ierusalimului chiar în timpul generaţiei lor. Astfel el şi-a înştiinţat discipolii cu privire la răspunderea pe care o aveau faţă de locuitorii evrei din provincia Iudeea. Ei se gaseau în acest pericol grav datorită catastrofei naţionale iminente. Dacă în acel timp critic clasa creştină a „sclavului” din acel loc nu îi avertiza şi nu îi îndemna pe evreii calamitaţi să iasă din zona de pericol cît mai repede cu putinţă, atunci ei se făceau părtaşi sau răspunzători de pierderea vieţii şi libertăţii evreilor neavertizaţi.

 9. În ce măsură a fost Ezechiel un excelent exemplu pentru „sclavul” uns al lui Dumnezeu de astăzi?

⁹ Ce s-ar fi întîmplat dacă cu mult timp în urmă Ezechiel nu s-ar fi achitat de sarcina sa de a-i avertiza de la distanţă pe compatrioţii săi periclitaţi? El nu ar fi supravieţuit distrugerii Ierusalimului din 607 î.e.n. deoarece Iehova l-ar fi socotit răspunzător de sîngele lor. Că Ezechiel şi-a dus la îndeplinire cu credinţă însărcinarea divină atîta timp cît comunicarea cu Ierusalimul condamnat a fost posibilă, este un fapt evident, deoarece Iehova a permis ca Ezechiel să rămînă în viaţă. Iehova a fost satisfăcut de el şi l-a folosit pentru a pronunţa o profeţie în al 27–lea an al exilului în Babilon. Aceasta s-a petrecut la 16 ani după baia de sînge a Ierusalimului în 607 î.e.n. (Ezech. 29:17; 40:1). În această privinţă el a fost un excelent exemplu pentru clasa unsă a „sclavului” din epoca noastră primejdioasă. Într-adevăr, dacă unii membri din clasa „sclavului” se vor retrage de la acţiunea de a mai transmite avertismentul şi a-i înştiinţa pe cei nelegiuiţi, aceşti membri vor trebui să dea socoteală lui Iehova. Dar, în cea mai mare parte, clasa „sclavului” se va dovedi a fi asemenea lui Ezechiel. Ei nu vor putea fi acuzaţi de sîngele vreunei persoane.

10. a) Cît de importantă este funcţia de veghetor? b) Cum îşi manifestă Dumnezeu preocuparea atît pentru cei care trebuie să fie avertizaţi, cît şi pentru veghetorul său?

¹⁰ Aşadar este limpede că funcţia de veghetor este de foarte mare răspundere. În timp de război dacă un soldat adoarme cînd este de gardă, este omorît deoarece în felul acesta este periclitată viaţa altora şi există primejdia de a suferi o înfrîngere din partea duşmanului (Jud. 7:19). Deci Dumnezeu este preocupat nu numai de viaţa celor care trebuie avertizaţi ci şi de viaţa veghetorului său. Aceasta se vede din următoarele cuvinte pe care el le adresează lui Ezechiel: „Cît despre tine, în caz că ai avertizat pe cel nelegiuit, iar el nu se întoarce de la calea sa nelegiuită el însuşi va muri din cauza erorii sale; cît despre tine îţi vei fi salvat sufletul. Iar cînd cineva drept se întoarce de la dreptatea lui şi comite de fapt nedreptate, iar eu trebuie să pun o piatră de poticnire înaintea lui, el însuşi va muri deoarece nu l-ai avertizat. Datorită păcatului său el va muri, iar faptele sale drepte nu vor fi reamintite, dar sîngele lui îl voi cere din propria ta mînă. Cît despre tine în caz că ai avertizat pe cineva drept ca cel drept să nu păcătuiască, iar cel drept de fapt, nici nu păcătuieşte, el va continua să trăiască negreşit, deoarece a fost avertizat, iar tu însuţi îţi vei fi salvat sufletul.” — Ezech. 3:19–21; 33:2–9.

11. În ce măsură este munca „sclavului fidel şi prevăzător” asemenea celei de veghetor?

¹¹ Psalmul 127:1 spune: „Dacă Iehova însuşi nu apăra oraşul, nu este de nici un folos că garda a stat trează.” Totuşi unui veghetor pe zidul unui oraş i se încredinţează salvgardarea vieţii oamenilor care locuiesc acolo. El este obligat să-şi avertizeze concetăţenii de orice primejdie la adresa vieţii şi libertăţii lor. Pe bună dreptate el nu doreşte să fie acuzat de sîngele lor. Deoarece el stă treaz şi veghează, i se încredinţează salvgardarea vieţii celorlalte suflete umane. Aceasta este situaţia clasei „sclavului şi prevăzător” în timpul prezent, cînd sistemul de lucruri vechi este pe sfîrşite. Iehova a numit clasa „sclavului” ca „veghetor” al său pentru a păzi interesele eterne ale tuturor acelora care se declară a fi poporul său ca în cazul lui Ezechiel.

AVERTISMENTE PRIN INTERMEDIUL VEGHETORULUI MODERN

12, 13. a) Ce reacţie doreşte Dumnezeu să vadă la oamenii care aud avertismentul său? b) Ce perspectivă le deschide oamenilor transmiterea avertismentului? Ce se va întîmpla însă cu cei ce nu ascultă acest mesaj?

¹² Dar oare oamenii care se pretind creştini sînt singurii ameninţaţi cu distrugerea, atunci cînd va lua sfîrşit sistemul actual de lucruri? Nu, ci şi membrii tuturor celorlalte religii precum şi cei care refuză să adere la vreo organizaţie religioasă — toţi se află în faţa aceluiaşi pericol. Creatorul pămîntului, Iehova Dumnezeu ştie aceasta. El ar dori să nu distrugă omenirea. Cea dintîi dorinţă a lui este scape de nimicirea eternă cît mai mulţi oameni cu putinţă şi ei să se dovedească demni de viaţă în noul său sistem de lucruri. În acest scop a făcut el să se transmită avertismentul său pe întregul pămînt.

¹³ Plin de îndurare el a avertizat în primul rînd clasa „sclavului” prefigurată prin Ezechiel. În acest fel el a făcut din această clasă „veghetorul” său colectiv. Această clasă a „veghetorului” este special însărcinată să transmită avertismentul divin. Datorită avertismentului lor oportun, tot mai mulţi oameni au posibilitatea să audă şi să acţioneze în conformitate cu ceea ce aud, în speranţa de a trece cu bine prin sfîrşitul lumii vechi. Cît priveşte pe cei care refuză să dea ascultarea avertismentului dat de Dumnezeu, sîngele lor va cădea asupra capului lor.

14, 15. a) Cine a încercat, fără succes, să-i reducă la tăcere pe cei care transmit avertismentul? Cine sînt cei care l-au ascultat şi au răspuns la el? b) Ce va însemna sfîrşitul perioadei de „bunăvoinţă din partea lui Iehova”?

¹⁴ Clasa oamenilor care constituie „veghetorul” lui Iehova a devenit cunoscută în toată lumea. Duşmanii membrilor acestei clase ar dori să reducă la tăcere vocea celor care avertizează, deoarece ei consideră avertismentul ca o acţiune subversivă pentru sistemul lor de lucruri. Dar totul este zadarnic! Avertismentul le-a ţiuit în urechi în deosebi de din 1919, anul în care lumea a început să încerce vindecarea rănilor primite în timpul primului război mondial. Perioada de timp de atunci încoace face parte din ceea ce Isaia 61:2 numeşte „anul de bunăvoinţă din partea lui Iehova.” Aceasta înseamnă că mînia sa n-a fost încă vărsată asupra sistemului de lucruri care îl sfidează pe Dumnezeu. Cărui scop a servit lucrul acesta? Aceasta a permis să fie aduse la îndeplinire pînă în ziua de azi cuvintele profetice ale lui Isus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe întreg pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor” (Mat. 24:14). Ca urmare a acestui lucru, mulţi care astăzi fac parte din rămăşiţa de moştenitori ai Regatului au răspuns la mesajul acestui Regat. Astfel ei s-au folosit de „bunăvoinţa din partea lui Iehova.” Ei au fost făcuţi părtaşi la clasa „veghetorului.” Ei s-au alăturat lucrării de comunicare a avertismentului divin.

¹⁵ „Anul” simbolic acordat datorită „bunăvoinţei din partea lui Iehova” este un timp limitat. Toate semnalmentele actuale arată că el este pe sfîrşite. Încheierea lui nu va însemna un „An nou fericit!”, ci timpul de trecere de la „bunăvoinţa” lui Iehova la mînia sa. Aceasta înseamnă sosirea „zilei de răzbunare din partea Dumnezeului nostru” (Is. 61:1, 2). Ea va fi cea mai întunecată zi pe care a trăit-o omenirea în cursul istoriei sale.

16. Ce rezultate obţine clasa „veghetorului” prin proclamarea avertismentului divin?

¹⁶ Aceasta necesită urgenţă din partea clasei „veghetorului” în comunicarea avertismentului că „anul” bunăvoinţei din partea lui Iehova este pe sfîrşite şi că „ziua mîniei” sale este aproape să înceapă. Faptul că membrii acestei clase transmit în mod fidel avertismentul divin nu va salva vechiul sistem de lucruri cîrpit şi nici pe partizanii săi, de la distrugerea în iminentul „mare necaz.” Dar aceasta nu îi descurajează pe cei din clasa „veghetorului.” Ei sînt asiguraţi că dacă întorc persoanele nelegiuite de la calea lor nelegiuită către dreptate, acestea vor fi salvate de la distrugere împreună cu această lume veche. Astfel, clasa „veghetorului” va evita vinovăţia de sînge în cazul celor care au fost avertizaţi să se îndepărteze de la nelegiuirea lor aducătoare de moarte. De asemenea clasa „veghetorului” are asigurarea că dacă vor continua insistent să avertizeze, ei vor convinge multe persoane drepte de a nu deveni rele şi a nu se alătura lumii nelegiuite, pentru a nu se condamna astfel la pieire, împreună cu ea, în „marele necaz.” Aceasta va constitui o mare răsplată pentru clasa „veghetorului.” Serviciul ei nu va fi fără rezultat!

17. a) Ce recompensă a obţinut clasa „veghetorului”? b) Cine s-a alăturat acum la transmiterea avertismentului?

¹⁷ Clasei „veghetorului” încă nu i s-a stins vocea încît să nu mai poată striga cu putere avertismentul cu privire la „ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru.” Ea nici măcar nu şi-a coborît-o şi este hotărîtă să nu o facă. Drept recompensă, ce privelişte glorificatoare pentru Iehova apare în faţa ochilor ei scrutători! O nenumărată „mare mulţime” de ascultători receptivi se conturează înaintea clasei „veghetorului” (Apoc. 7:9). Ochii acestei „mari mulţimi” au fost deschişi pentru a vedea „sabia” demnitarului executor al lui Iehova care este gata să-i doboare pe adversarii nelegiuiţi ai Regatului său mesianic. Cu patru ani înaintea îzbucnirii celui de al doilea război mondial, această „mare mulţime” a început să prindă contur şi să coopereze îndeaproape cu clasa „veghetorului.” Din fericire, cel de al doilea război mondial nu a culminat cu „ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru.” Dar pe de altă parte, cel de al doilea război mondial şi urmările lui nici nu a oprit sau încetinit strîngerea laolaltă a celor din „marea mulţime” din partea clasei „veghetorului” în timpul persecuţiei mondiale. Prin această acţiune ei şi-au asumat obligaţia de a se alătura clasei „veghetorului” în acţiunea de transmitere fără teamă a avertismentului divin. Ei nu s-au ferit să-şi asume această responsabilitate. Astfel ei vor nu numai să-şi exprime supunerea plină de iubire faţă de Iehova Dumnezeu ci şi să-şi exprime iubirea faţă de aproapele, faţă de semenul lor.

18, 19. a) În conformitate cu cuvintele de la Isaia 52:8, de care activitate este cel mai mult nevoie acum? b) Care sînt motivele care ne îndeamnă să participăm la transmiterea mesajul divin?

¹⁸ La această dată tîrzie, în zilele de sfîrşit ale creştinătăţii şi ale tuturor celor care fac parte din acest sistem de lucruri condamnat, este cea mai mare nevoie de a acţiona în unitate. Cu mult înainte, profetul Ezechiel şi profetul contemporan cu el, Ieremia, şi-au unit glasurile pentru a–şi avertiza naţiunea îndărătnică cu privire la „ziua de răzbunare” care era gata să înceapă pentru ei. Acum, în secolul nostru, de la sfîrşitul primului război mondial, cuvintele de la Isaia 52:8 se aplică poporului consacrat lui Iehova: „Ascultaţi! Proprii voştri veghetori şi-au ridicat glasul. Ei continuă să strige la unison plini de bucurie; căci ei vor vedea cu propriii lor ochi cînd Iehova îi va readuce în Sion.” Toţi cei care au fost adunaţi iarăşi sub „Sionul ceresc” au avut aceeaşi viziune în lumina profeţiei biblice care se împlinea atunci; ei au văzut împreună mîna lui Iehova acţionînd în favoarea lor. Ei au adresat în unitate un mesaj întregii lumi. Astăzi, la peste 60 de ani de atunci, ei trebuie să-şi păstreze mărturia în unitate, dar incluzînd de data aceasta şi avertismentul urgent cu privire le „ziua de răzbunare” a lui Iehova. „Marea mulţime” din multe naţiuni şi de multe limbi trebuie să-şi asocieze glasul cu al „veghetorului.”

¹⁹ Înainte, deci, uniţi cu avertismentul „zilei de răzbunare din partea Dumnezeului nostru!” Să ne păstrăm curaţi de vina sînge, deoarece vrem să fim cruţaţi în timpul „zilei de răzbunare.” Mulţi dintre semenii noştri ar dori să se bucure de aceeaşi salvare. Fie ca dragostea noastră supremă pentru Iehova şi Cristos şi iubirea noastră umanitară pentru aproapele, pentru semenul nostru, să ne mişte în aşa fel încît să facem să răsune irezistibil avertismentul de salvare a vieţii. Vom avea ca rezultat o bucurie extraordinară! Dar mai presus de orice, Iehova va fi justificat, deoarece s-a îngrijit într-un mod plin de iubire.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Aşa cum avertizase Ezechiel, armata babiloneană a distrus Ierusalimul şi a tîrît în exil mulţi supravieţuitori.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Asemenea lui Ezechiel, clasa actuală a „veghetorului” sună avertismentul ajutată acum de „marea mulţime” a tovarăşilor lor de lucru