Iehova răsplăteşte credinţa şi curajul

„Dumnezeul nostru, căruia îi slujim ne poate salva. El ne va salva din cuptorul de foc arzător şi din mîinile tale, o, rege.“ — DANIEL 3:17.

 1. Ce lecţii au fost scoase în evidenţă în articolul precedent, şi de ce ar fi profitabil să le reexaminăm?

IEHOVA DUMNEZEU, Suveranul universului, le–a dat conducătorilor lumii lecţii memorabile referitoare la supremaţia sa. În articolul precedent am putut să observăm acest lucru, ţinînd cont de evenimentele relatate în primele şase capitole ale cărţii lui Daniel. Dar să reexaminăm aceste relatări, pentru a vedea ce anume putem să învăţăm din ele, păstrînd prezente în minte aceste cuvinte inspirate ale apostolului Pavel: „Căci tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin consolarea din Scripturi să avem speranţă.“ — Romani 15:4.

 2, 3. Ce tineri au făcut parte din numărul celor luaţi captivi de către regele Nabucodonosor, şi ce putem să deducem din semnificaţia numelor lor?

² În anul 617 î.e.n., în timpul scurtei domnii a lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele Nabucodonosor a ordonat ca unii din cei mai instruiţi şi mai educaţi tineri evrei să fie aduşi la Babilon. Printre aceştia erau Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. — Daniel 1:3, 4, 6.

³ Judecînd după semnificaţia numelor lor, este limpede că, în ciuda condiţiilor rele care existau în Iuda pe vremea aceea, aceşti patru tineri evrei aveau părinţi temători de Dumnezeu. Într–adevăr, „Daniel“ înseamnă „Judecătorul meu este Dumnezeu“. Numele „Hanania“ înseamnă „Iehova a arătat favoare“; „Iehova a fost îndurător“. Numele „Mişael“ înseamnă probabil „Cine este ca Dumnezeu?“ sau „Cine aparţine lui Dumnezeu?“. Şi numele „Azaria“ înseamnă „Iehova a ajutat“. Fără îndoială, chiar numele lor constituia un stimulent pentru ei ca să–i rămînă fideli singurului Dumnezeu adevărat. Dar în loc să–i cheme pe aceşti patru tineri evrei după numele lor, caldeenii i–au numit Beltşaţar, Şadrac, Meşac şi Abed–Nego. Desigur, fiind sclavi sub putere străină, ei nu aveau de ales în ceea ce priveşte numele pe care li le–au atribuit cei care îi luaseră captivi. — Daniel 1:7.

Credinţa şi curajul le sînt puse la încercare

 4. Ce anume arată că Iehova ţinea la aceea ca poporul său să respecte legile referitoare la animalele curate şi necurate?

⁴ Părinţii acestor patru evrei erau temători de Dumnezeu. Ei le dăduseră un început bun în viaţă nu numai alegînd pentru ei aceste nume, ci şi instruindu–i în perfectă armonie cu Legea lui Moise, inclusiv în respectul faţă de regulile alimentare care decurgeau din ea. Iehova Dumnezeu însuşi acorda o importanţă atît de mare respectării acestor legi încît, după ce a enumerat multe din ele, a declarat: „Şi voi înşivă trebuie să vă dovediţi sfinţi, deoarece eu sînt sfînt.“ — Levitic 11:44, 45.

 5. Cum a fost pusă la încercare fidelitatea celor patru tineri evrei bine instruiţi?

⁵ Fidelitatea acestor patru tineri evrei bine instruiţi a fost pusă în curînd la încercare. Cum anume? Li s–a „fixat o raţie zilnică din delicatesele regelui şi din vinul din care bea el“ (Daniel 1:5). Ei ştiau că printre lucrurile interzise de Legea lui Moise erau unele alimente cum ar fi carnea de porc, de iepure, de stridie şi de anghilă. Chiar consumarea cărnii pe care o autoriza Legea era problematică la curtea regelui Babilonului, căci ei nu puteau să afle dacă aceasta era curăţată de sînge în mod corespunzător. În plus, această carne putea foarte bine să fie profanată prin ritualuri păgîne. — Levitic 3:16, 17.

 6. Cum au reacţionat cei patru evrei în faţa acestei încercări?

⁶ Ce aveau să facă, aşadar, cei patru evrei? Relatarea ne spune că Daniel şi, după toate aparenţele, şi cei trei însoţitori ai săi, s–au hotărît în inima lor să nu se contamineze cu aceste alimente. Aşa se face că ‘el a cerut în mod repetat’ ca să li se dea numai legume în locul mîncărurilor delicioase ale regelui şi apă în locul vinului său. Pentru ei nu se punea problema care erau alimentele cele mai delicioase. Ei trebuiau, desigur, să dea dovadă de credinţă şi curaj pentru a cere în mod insistent acest lucru. Iehova, care veghea asupra acestor patru tineri, a făcut în aşa fel încît Daniel să găsească favoare înaintea funcţionarului principal al curţii. Totuşi, acest bărbat a ezitat să fie de acord cu această cerere, deoarece se temea că un astfel de regim alimentar ar dăuna sănătăţii lui Daniel. Astfel, Daniel a cerut să li se permită să urmeze acest regim timp de zece zile. El era profund convins că ascultarea de Legea divină nu numai că îi va păstra o conştiinţă bună, ci îi va şi menţine o stare bună de sănătate. Din cauza atitudinii lor, cei patru evrei au trebuit, desigur, să îndure multe batjocuri. — Daniel 1:8–14; Isaia 48:17, 18.

 7. Cum a fost recompensată atitudinea curajoasă a acestor tineri evrei?

⁷ Desigur, cei patru evrei au trebuit să dea dovadă de credinţă şi curaj pentru a pune în discuţie problema alimentaţiei lor, dar ei au fost recompensaţi pentru aceasta, căci la sfîrşitul celor zece zile ei aveau cea mai bună înfăţişare şi păreau să fie mai sănătoşi decît toţi ceilalţi! Mai mult decît atît, Iehova le–a acordat cunoştinţă, perspicacitate şi înţelepciune, astfel încît, atunci cînd au fost aduşi în faţa regelui, la sfîrşitul celor trei ani de instruire, el i–a găsit „de zece ori mai buni decît toţi preoţii care practicau magia şi descîntătorii care erau în tot domeniul său regal“. — Daniel 1:20.

 8. Ce învăţătură pot desprinde din această relatare slujitorii de astăzi ai lui Iehova?

⁸ Toţi slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu pot învăţa din această relatare. Aceşti tineri evrei ar fi putut gîndi că restricţiile alimentare ale Legii mozaice nu erau chiar atît de importante, în special dacă le comparau cu cele Zece Porunci sau cu legile referitoare la jertfe şi la sărbătorile anuale. Dar nu, aceşti evrei loiali ţineau să respecte toate prescripţiile Legii lui Dumnezeu. Acest lucru ne aminteşte de principiul enunţat de Isus în Luca 16:10: „Cine este fidel în ceea ce este foarte puţin este fidel şi în mult, şi cine este nedrept în ceea ce este foarte puţin este nedrept şi în mult.“ — Compară Matei 23:23.

 9. În ce împrejurări dau unii Martori dovadă de un curaj asemănător în zilele noastre?

⁹ De multe ori Martorii lui Iehova trebuie să dea dovadă de o credinţă şi de un curaj asemănător, de exemplu atunci cînd merg să le ceară şefilor lor concediu pentru a asista la un congres de district. Şi tot mereu se face excepţie în cazul lor. Martorii care doresc să intre în rîndurile pionierilor sau să devină pionieri auxiliari îşi exprimă insistent dorinţa de a obţine un serviciu cu jumătate de normă şi de repetate ori li s–a acordat acest privilegiu.

10. Ce lecţie pot să înveţe din această relatare Martorii care au copii?

¹⁰ Părinţii cu teamă de Dumnezeu pot să înveţe o lecţie preţioasă din instruirea evidentă pe care au primit–o cei patru tineri evrei. Atunci cînd părinţii creştini acordă o mare importanţă intereselor spirituale ale copiilor lor, ei pun pe primul loc în viaţă chestiunile spirituale în conformitate cu Matei 6:33. În cazul acesta, ei pot să se aştepte la aceea ca copiii lor să fie în măsură să reziste în faţa tentaţiilor şi să nu cedeze la presiunile pe care le vor exercita asupra lor unii din colegii lor, pentru a–i determina să celebreze zile de naştere sau sărbători sau pentru a viola principiile biblice în vreun alt mod. Aceşti părinţi temători de Dumnezeu constată astfel veridicitatea Proverbelor 22:6.

Daniel interpretează fără teamă visurile lui Nabucodonosor

11. În zilele noastre cum putem urma exemplul lui Daniel şi al celor trei prieteni ai săi?

¹¹ Al doilea capitol al cărţii lui Daniel relatează un alt exemplu de credinţă şi curaj. Cînd Daniel a aflat despre ordinul regelui de a–i executa pe toţi înţelepţii Babilonului din cauză că aceştia n–au putut să–i spună visul şi semnificaţia lui, au intrat oare Daniel şi cei trei însoţitori ai săi în panică? Absolut deloc! Dimpotrivă, cu o încredere supremă că Iehova avea să–i descopere informaţia pe care o dorea regele, Daniel s–a prezentat înaintea acestui monarh şi a cerut un răgaz pentru a–i furniza răspunsul. Regele i l–a acordat. Atunci Daniel şi cei trei prieteni ai săi au făcut din această chestiune obiectul rugăciunilor lor fierbinţi iar Iehova le–a recompensat credinţa, descoperindu–le informaţia necesară. Daniel i–a adresat apoi cu sinceritate lui Iehova o rugăciune de recunoştinţă (Daniel 2:23). Pe de altă parte, atunci cînd Daniel i–a făcut cunoscut regelui Nabucodonosor interpretarea visului, interpretare consemnată în capitolul 4 al cărţii lui Daniel, a trebuit să–l anunţe pe acest monarh că avea să trăiască timp de şapte ani printre animalele sălbatice. Aceasta a necesitat o credinţă şi un curaj de care şi slujitorii lui Dumnezeu trebuie să dea dovadă în zilele noastre pentru a proclama puternicul mesaj al răzbunării lui Iehova asupra lumii lui Satan.

‘Stăpînind puterea focului’

12, 13. Conform capitolului 3 din Daniel, cărei încercări au trebuit să–i facă faţă cei trei prieteni ai lui Daniel?

¹² Capitolul 3 din cartea lui Daniel ne prezintă una din împrejurările cele mai marcante ale relatării biblice şi ne arată cum a răsplătit Iehova credinţa şi curajul remarcabil al celor trei slujitori evrei. Imaginează–ţi scena: Toţi demnitarii Babilonului sînt adunaţi în cîmpia Dura înaintea unui chip de aur de aproximativ 27 metri înălţime şi 2,70 metri lăţime. Pentru a face apel la sentimentele lor, regele a prevăzut ca să fie prezentă o orchestră. La sunetul instrumentelor, cei care s–au adunat trebuia ‘să cadă cu faţa la pămînt şi să se închine imaginii ridicate de către Nabucodonosor, regele. Şi oricine nu avea să cadă cu faţa la pămînt şi nu avea să se închine, avea să fie aruncat în acelaşi moment în cuptorul cu foc arzător.’ — Daniel 3:5, 6.

¹³ Fără nici o îndoială, celor trei evrei le–a trebuit multă credinţă şi curaj pentru a refuza să asculte de acest ordin. Dar faptul de a fi rămas ‘fideli în ceea ce este foarte puţin’ îi pregătise să fie ‘fideli şi în mult’. Ameninţarea care, din cauza atitudinii lor, risca să apese asupra celorlalţi evrei era înafara discuţiei. În nici un caz ei nu aveau să se prosterne în faţa chipului pentru a–l adora. Refuzul lor categoric nu a scăpat atenţiei unora dintre colegii lor invidioşi care i–au denunţat imediat regelui.

14. Ce a făcut Nabucodonosor cînd a aflat că cei trei evrei refuzau să se închine şi ce au răspuns ei la ultimatumul său?

¹⁴ „Cu mînie şi furie“ Nabucodonosor a ordonat ca cei trei evrei să fie aduşi la el. Întrebarea sa: „Este adevărat?“ arată că pentru monarh era de neconceput ca ei să refuze să se prosterne în faţa chipului de aur pentru a i se închina. El a fost dispus să le mai acorde o şansă, dar dacă ei persistau în refuzul lor, aveau să fie aruncaţi într–un cuptor în flăcări. „Şi“, a spus semeţul monarh al Babilonului, „cine este dumnezeul care vă poate salva din mîinile mele?“ Cu un curaj remarcabil şi cu o credinţă autentică în Iehova, cei trei evrei i–au răspuns în mod respectuos regelui: „Noi nu avem nevoie să–ţi răspundem nici un cuvînt în privinţa aceasta. Dacă aşa trebuie să fie, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, ne poate salva. El ne va salva din cuptorul de foc arzător (...), o, rege. Dar dacă nu, să iei la cunoştinţă, o, rege, că noi nu le slujim dumnezeilor tăi şi că nu ne vom închina imaginii de aur pe care ai ridicat–o tu.“ — Daniel 3:13–18.

15. Ce ordin a dat Nabucodonosor?

¹⁵ Dacă Nabucodonosor era mînios mai înainte, acum el era furios. Într–adevăr, citim că „expresia feţei sale s–a schimbat“ faţă de cei trei evrei (Daniel 3:19). Faptul că el a ordonat încălzirea cuptorului de şapte ori mai mult decît în mod obişnuit este o dovadă a furiei sale. Atunci nişte bărbaţi puternici din armata sa i–au apucat pe cei trei evrei şi i–au aruncat în cuptorul de foc în flăcări. Flăcările erau însă atît de puternice încît i–a ucis pe soldaţii care au îndeplinit această misiune.

16. Cum a fost răsplătită credinţa celor trei evrei?

¹⁶ Dar cît de surprins a rămas regele cînd a văzut nu trei, ci patru bărbaţi umblînd prin mijlocul focului, fără ca să li se întîmple vreun rău! Cînd, la ordinul său, cei trei evrei au ieşit din cuptor, el a constatat că nici un fir de păr de pe capul lor nu fusese pîrlit şi că veşmintele lor nici măcar nu miroseau a fum. Ce măreaţă răsplătire a credinţei şi curajului lor din partea lui Iehova! Apostolul Pavel se gîndea, fără îndoială, la ei atunci cînd a vorbit despre aceia care, printre marele nor de martori, „au stăpînit puterea focului“ (Evrei 11:34). Ce exemplu minunat pentru toţi slujitorii lui Iehova care au trăit după ei!

17. Ce exemple frumoase, asemănătoare, avem noi azi?

¹⁷ În zilele noastre, slujitorii lui Iehova nu se confruntă cu ameninţarea de a fi aruncaţi într–un cuptor de foc în flăcări. Totuşi, integritatea multora dintre ei a fost cu severitate pusă la încercare în unele ocazii în care se aştepta ca fiecare să manifeste o veneraţie idolatră faţă de simbolurile naţiunii. Fidelitatea altor slujitori ai lui Iehova a fost încercată cînd li s–a cerut să cumpere carnete de partid sau să adere la vreo armată. Iehova i–a sprijinit pe toţi, dîndu–le putere spre a rămîne integri. Primind provocarea, ei au dovedit că Diavolul este un mincinos şi că Iehova este adevăratul Dumnezeu.

Un alt exemplu de credinţă şi curaj

18. Cum raportează Daniel 5:3, 4 modul în care Belşaţar şi–a manifestat dispreţul faţă de Iehova, Dumnezeul iudeilor?

¹⁸ Un alt exemplu de credinţă şi curaj aflăm în capitolul 5 al cărţii lui Daniel. Belşaţar, regele Babilonului, a dat un banchet somptuos şi profanator în cinstea celor o mie de înalţi demnitari ai săi, a concubinelor şi soţiilor sale secundare, cînd, dintr–o dată, pe perete şi–a făcut apariţia o scriere stranie. Acest fenomen l–a îngrozit atît de tare încît încheieturile şoldurilor i s–au desfăcut şi genunchii au început să i se lovească unul de altul. S–a făcut din nou apel la Daniel, slujitorul adevăratului Dumnezeu, ca să interpreteze scrierea, deoarece toţi înţelepţii Babilonului s–au dovedit incapabili s–o facă.

19. Ce lucru remarcabil a făcut Daniel atunci cînd a fost chemat să interpreteze scrierea de pe perete?

¹⁹ Faptul că Daniel era singurul slujitor al lui Dumnezeu în acest cadru pe cît de magnific pe atît de ostil, nu l–a intimidat şi nici nu l–a determinat să–şi dilueze mesajul şi să piardă din vedere controversa. Echilibrat şi plin de demnitate, el a depus mărturie clară în favoarea Dumnezeului său. El nu s–a rezumat doar la interpretarea scrierii, ci a reamintit faptul că bunicul regelui a fost adus în stare de umilinţă de către Iehova care l–a făcut să trăiască la un loc cu animalele sălbatice, pînă cînd regele a recunoscut că Dumnezeul cel Atotputernic este Stăpîn peste regatul oamenilor. „Cu toate că ştiai toate acestea“, i–a spus Daniel lui Belşaţar, „nu te–ai umilit, ci ai profanat vasele templului lui Iehova şi ai dat slavă dumnezeilor de aur, de argint, de cupru, de fier, de lemn şi de piatră, care nu văd nimic şi care nu aud nimic şi care nu ştiu nimic. Dar pe Dumnezeul de care depind toate căile tale nu l–ai glorificat. De la el provine acest decret. Ai fost cîntărit în balanţă şi ai fost găsit nesatisfăcător şi regatul tău a fost împărţit şi dat mezilor şi perşilor.“ Da, din nou Daniel a dat un splendid exemplu de credinţă şi curaj slujitorilor de astăzi ai lui Dumnezeu. — Daniel 5:22–28.

20. Ce alt frumos exemplu de credinţă a mai dat Daniel în timpul domniei lui Darius?

²⁰ În sfîrşit, capitolul 6 al cărţii lui Daniel relatează un alt frumos exemplu de credinţă şi curaj. Noul rege, Darius, îl făcuse pe Daniel unul dintre principalii trei demnitari ai regatului. Invidioşi, ceilalţi demnitari l–au convins pe rege să dea un decret prin care timp de 30 de zile să nu fie adresată nici o rugăciune altcuiva decît regelui. Ei şi–au dat seama că aceasta ar fi singura modalitate de a găsi un pretext pentru a–l acuza pe Daniel. El a desconsiderat pur şi simplu acest decret, continuînd să se roage în camera sa de pe acoperiş, cu geamul deschis spre Ierusalim. Declarat vinovat de încălcarea decretului regal, el a fost condamnat să fie aruncat în groapa leilor, conform pedepsei prevăzute de lege. Dar din nou Dumnezeu a răsplătit credinţa şi curajul lui Daniel. După cum citim la Evrei 11:33, Iehova a „închis gura leilor“.

21. Avînd în vedere remarcabilele exemple de credinţă şi curaj consemnate în primele şase capitole ale cărţii lui Daniel, ce hotărîre fermă ar trebui să luăm?

²¹ Întîmplările relatate de la capitolul 1 la 6 ale cărţii lui Daniel ne întăresc mult credinţa. Iehova le–a oferit o mare răsplată acestor bărbaţi care au dat dovadă de credinţă şi curaj. El nu numai că i–a înălţat ci i–a şi eliberat într–un mod miraculos. Da, relatările despre încercările la care au fost supuşi aceşti martori fideli ne pot înviora. De altfel, chiar în acest scop au fost ele aşternute în scris. Să fim, aşadar, decişi să imităm cu fidelitate credinţa şi curajul acestor bărbaţi! — Romani 15:4; Evrei 6:12.

Întrebări recapitulative

◼ Ce putem deduce din numele fiecăruia dintre cei patru tineri evrei în ceea ce priveşte educaţia lor?

◼ Ce învăţătură tragem din atitudinea evreilor atunci cînd fidelitatea faţă de legile alimentare le–a fost pusă la încercare?

◼ În ce fel este testată astăzi integritatea slujitorilor lui Iehova, aşa cum a fost testată şi integritatea celor trei evrei?

◼ Cum a dat dovadă Daniel de credinţă şi curaj în faţa lui Belşaţar?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Daniel şi însoţitorii săi au învăţat să spună nu