⁶ Însă Belşaţar se gândea la un act şi mai grav. „Împăratul şi mai-marii lui, soţiile [lui secundare, NW] şi celelalte femei ale lui au băut . . . vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de bronz şi de fier, de lemn şi de piatră“ (Daniel 5:3, 4). Prin urmare, Belşaţar voia să-şi înalţe dumnezeii falşi mai presus de Iehova! Se pare că această atitudine era o caracteristică a babilonienilor. Ei îi dispreţuiau pe evreii captivi, îşi băteau joc de închinarea lor şi nu le dădeau nici o speranţă de întoarcere în patria lor mult iubită (Psalmul 137:1–3; Isaia 14:16, 17). Probabil că acest monarh aflat în stare de ebrietate considera că faptul de a-i umili pe aceşti exilaţi şi de a-l insulta pe Dumnezeul lor avea să îi impresioneze pe funcţionarii şi pe femeile lui, făcându-l să pară puternic.a Dar chiar dacă Belşaţar a simţit într-adevăr o oarecare emoţie la gândul că îşi exercita puterea, aceasta nu a durat prea mult.