Mai există însă un motiv important pentru care Isus a folosit frecvent expresia „Fiul omului” cu referire la sine. Acesta are legătură cu împlinirea profeției consemnate în Daniel 7:13, 14. În viziune, Daniel a văzut pe „cineva ca un fiu al omului” venind cu norii cerului și primind permisiunea de a intra la „Cel Bătrân de Zile”; „i s-a dat stăpânire, demnitate și un regat, pentru ca popoarele, națiunile și oamenii de toate limbile să-i slujească cu toții”, Regat care nu va fi nimicit.

Având în vedere că, în interpretarea dată de un înger viziunii și consemnată în Daniel 7:18, 22 și 27, „sfinții Celui Suprem” iau în stăpânire acest Regat, mulți exegeți au încercat să aducă dovezi că „fiul omului” reprezintă aici „o entitate colectivă”, adică „sfinții lui Dumnezeu priviți ca grup, ca popor”, „poporul Israel ideal și glorificat”. Raționamentul este însă superficial în lumina Scripturilor grecești creștine. Nu ține cont de faptul că Cristos Isus, Regele uns de Dumnezeu, a încheiat cu continuatorii săi un legământ pentru un regat, în virtutea căruia ei puteau să fie cu el în Regatul său, și de faptul că, deși aceștia vor domni ca regi și preoți, o vor face sub conducerea sa și grație autorității primite de la el (Lu 22:28-30; Re 5:9, 10; 20:4-6). Astfel, ei primesc autoritate regală peste națiuni doar pentru că el a primit deja o asemenea autoritate de la Dumnezeul Suveran (Re 2:26, 27; 3:21).

La înțelegerea corectă a pasajului contribuie răspunsul dat de Isus marelui preot: „Sunt [Cristosul, Fiul lui Dumnezeu]. Și voi îl veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii și venind cu norii cerului” (Mr 14:61, 62; Mt 26:63, 64).

Prin urmare, este clar că profeția referitoare la venirea Fiului omului și intrarea lui în prezența Celui Bătrân de Zile, Iehova Dumnezeu, se aplică la o persoană individuală, la Mesia, Isus Cristos. Dovezile arată că evreii așa au înțeles-o. Scrierile rabinice au aplicat profeția la Mesia (Soncino Books of the Bible, editată de A. Cohen, 1951, comentariu asupra Da 7:13). Fariseii și saducheii i-au cerut lui Isus „să le arate un semn din cer” tocmai pentru că doreau să vadă o împlinire literală a acestei profeții (Mt 16:1; Mr 8:11). După ce Isus a murit ca om și a fost înviat ca ființă spirituală, Ștefan a avut o viziune în care a văzut „cerurile deschise” și „pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu” (Fa 7:56). Aceasta dovedește că, deși și-a sacrificat viața umană ca răscumpărare pentru omenire, Isus Cristos își păstrează pe drept titlul mesianic de „Fiu al omului” și în poziție cerească.

În prima parte a răspunsului dat marelui preot privitor la venirea Fiului omului, Isus a spus despre sine că avea să fie văzut „stând la dreapta puterii”, evident o aluzie la cuvintele profetice din Psalmul 110. Isus Cristos arătase mai devreme că acest psalm se aplica la el (Mt 22:42-45). Psalmul, dar și aplicarea făcută de apostolul Pavel în Evrei 10:12, 13 sunt o dovadă că pentru Isus Cristos urma o perioadă de așteptare înainte ca Tatăl să-l trimită ‘să stăpânească în mijlocul dușmanilor’. Se pare deci că împlinirea profeției din Daniel 7:13, 14 nu are loc odată cu învierea și înălțarea la cer a lui Isus, ci odată cu autorizarea sa de către Dumnezeu pentru a intra în acțiune ca manifestare evidentă a autorității sale regale. Așadar, venirea Fiului omului și intrarea lui înaintea Celui Bătrân de Zile corespunde, se pare, în plan temporal cu situația descrisă în Revelația 12:5-10, când copilul simbolic de sex bărbătesc este adus în existență și luat la tronul lui Dumnezeu.

Regalitatea Fiului lui Dumnezeu. După înlăturarea ultimului rege care a domnit „pe tronul lui Iehova” la Ierusalim (1Cr 29:23), profetul Daniel a primit o viziune în care a văzut întronarea Fiului lui Dumnezeu ca Rege. Acesta primește autoritatea regală de la Iehova, Cel Bătrân de Zile, fapt ce arată clar că Iehova deține poziția de suveran. Relatarea spune: „M-am uitat în viziunile nopții și iată: cu norii cerurilor venea cineva ca un fiu al omului. El a primit permisiunea să intre la Cel Bătrân de Zile și a fost adus aproape, înaintea Lui. Și i s-a dat stăpânire, demnitate și un regat, pentru ca popoarele, națiunile și oamenii de toate limbile să-i slujească cu toții. Stăpânirea lui este o stăpânire de durată indefinită, care nu va trece, și regatul lui este un regat care nu va fi nimicit” (Da 7:13, 14). Comparând aceste versete cu cele din Matei 26:63, 64 se înțelege clar că „fiul omului” din viziunea lui Daniel este Isus Cristos. Lui i se permite accesul în prezența lui Iehova și i se dă stăpânire. (Compară cu Ps 2:8, 9; Mt 28:18.)