În cea de–a doua viziune profetică el a văzut un ţap care „venea dinspre apus [vest] pe suprafaţa întregului pămînt“, mişcîndu–se atît de repede încît ’nu atingea pămîntul‘. Ţapul a venit pînă la berbecul cu două coarne, berbec despre care îngerul a spus că „îi reprezintă pe regii Mediei şi Persiei“. Ţapul „l–a doborît pe berbec şi i–a rupt cele două coarne“. Lui Daniel i s–a spus că „ţapul păros îl reprezintă pe regele Greciei“. — Daniel 8:5–8, 20, 21.

Profeţiile s–au împlinit

În primăvara anului 334 î.e.n. Alexandru a intrat în Asia prin Dardanele (Helespontul antic) cu circa 30 000 de infanterişti şi 5 000 de cavalerişti. Cu iuţeala unui leopard simbolic înzestrat cu patru aripi sau a unui ţap care în alergarea lui părea că nici nu atinge pămîntul, el a străbătut vijelios întinderea Imperiului Persan — a cărui suprafaţă era de 50 de ori mai mare decît cea a propriului său regat! Avea el să „domnească printr–o stăpînire întinsă“ şi să facă „potrivit voinţei sale“? Istoria ne dă răspunsul.

Alexandru a cîştigat prima sa victorie împotriva perşilor la rîul Granicos, în extremitatea nord–vestică a Asiei Mici (actuala Turcie). În iarna aceea el a cucerit partea vestică a Asiei Mici. În toamna următoare, la Issos, în extremitatea sud–estică a Asiei Mici, el a obţinut o victorie zdrobitoare asupra armatei persane, care, potrivit unor estimări, avea o jumătate de milion de luptători, iar marele rege Darius al III–lea al Persiei a fugit de pe cîmpul de luptă, lăsîndu–şi familia în mîinile lui Alexandru.

În loc să pornească în urmărirea perşilor care fugeau, Alexandru a mărşăluit spre sud, de–a lungul coastei Mediteranei, cucerind bazele militare folosite de puternica flotă persană. Oraşul insular Tir a rezistat timp de şapte luni. În cele din urmă, folosindu–se de dărîmăturile vechiului oraş Tir care se afla situat pe coastă şi care fusese distrus de Nabucodonosor, Alexandru a construit un dig pînă la oraşul aflat pe insulă. Urmele acestui dig se văd şi astăzi, ele constituind dovada împlinirii profeţiei lui Ezechiel, conform căreia ţărîna Tirului va fi aruncată în mare. — Ezechiel 26:4, 12.

Cruţînd Ierusalimul, care i se predase, Alexandru a înaintat spre sud, cucerind Gaza şi mărîndu–şi ’stăpînirea întinsă‘ şi făcînd „potrivit voinţei sale“ în Egipt, unde populaţia l–a întîmpinat ca pe un eliberator. La Memfis el a adus jertfe taurului Apis, făcînd astfel pe placul preoţilor egipteni. A fondat, de asemenea, oraşul Alexandria, care îi poartă şi azi numele şi care, mai tîrziu, a rivalizat cu Atena ca centru cultural.

Toate obiectivele planului lui Filip fuseseră atinse şi chiar depăşite, dar Alexandru era încă departe de a–şi fi spus ultimul cuvînt. Ca un ţap care aleargă cu repeziciune, el s–a întors înapoi, spre nord–est, prin Palestina şi în sus, spre Tigru. Aici, în anul 331 î.e.n. s–a luptat cu perşii la Gaugamela, în apropiere de ruinele oraşului Ninive, fosta capitală a Imperiului Asirian. Cei 47 000 de ostaşi ai lui Alexandru au învins armata persană reorganizată care avea un efectiv de 1 milion de luptători. Darius al III–lea a fugit şi a fost ulterior asasinat chiar de oamenii săi.

Mîndru de victorie, Alexandru s–a îndreptat spre sud şi a cucerit Babilonul, capitala de iarnă a Imperiului Persan. El a ocupat, de asemenea, capitalele Susa şi Persepolis, punînd mîna pe imensul tezaur persan şi incendiind măreţul palat al lui Xerxes. În cele din urmă, el a cucerit şi capitala Ecbatana. Acest cuceritor rapid a subjugat apoi restul Imperiului Persan, mergînd spre est şi ajungînd pînă la Indus, în Pakistanul de azi. Fără îndoială, Grecia devenise a cincea mare putere mondială din istoria biblică.