Lupta pentru putere — care va fi rezultatul?

„EST este est şi vest este vest şi cele două nu se vor întîlni vreodată, pînă în ziua în care cerul şi pămîntul vor sta în faţa tronului divin la judecată“. Evenimente recente în lupta pentru putere dintre blocurile Est şi Vest fac ca aceste cuvinte poetice ale lui Rudyard Kiplinga să sune ciudat de actual.

Totuşi, dacă stăm să reflectăm, cînd cineva vorbeşte despre lupta Est-Vest, termenul „Est“ nu înseamnă literal est, după cum nici „Vest“ nu desemnează toate ţările care se află aşezate la vest de anumit punct de pe pămînt. Blocul comunist de astăzi include nu numai Uniunea Sovietică şi naţiunile din estul Europei, ci şi unele ţări africane, precum şi Cuba. Despre nici una dintre acestea nu se poate spune că este situată în est. În mod similar, blocul „Vestic“ cuprinde ţări ca, de exemplu, Canada, Danemarca (inclusiv Groenlanda), Islanda, Norvegia, Australia, Noua Zeelandă şi Japonia. Cu greu s-ar putea spune că toate aceste naţiuni ar fi situate în vest. Atunci de ce vorbesc oamenii despre „lupta Est-Vest“? Deoarece, iniţial, „războiul rece“ se purta îndeosebi între cele două supraputeri — Uniunea Sovietică şi Statele Unite — dintre care una este aşezată, în cea mai mare parte, la est de Europa, iar cealaltă la vest. Astfel, pe măsură ce lucrurile au progresat, „Est“ şi „Vest“ au căpătat sensuri simbolice.

DOI REGI RIVALI

În mod asemănător, în Daniel capitolul 11, Biblia foloseşte în mod potrivit expresiile „regele nordului“ şi „regele sudului“, care desemnează o succesiune de puteri politice rivale. Iniţial, aceşti doi „regi“ erau aşezaţi la nord şi la sud de ţara în care se afla poporul lui Daniel, precum şi de poporul antic al lui Iehova Dumnezeu din Orientul Mijlociu.

Profeţia a început să se împlinească după moartea lui Alexandru cel Mare şi împărţirea Imperiului Macedonian între cei patru succesori ai săi. Doi dintre aceştia, Seleucos I şi Ptolemeu I, au devenit pentru întîia oară în istorie, unul — „regele al nordului“, iar celălalt — „rege al sudului“. Primul a întemeiat Imperiul nordic al seleucizilor, iar celălalt a întemeiat dinastia faraonică a ptolemeilor, în Egipt. Secole de-a rîndul ţara celor care erau atunci poporul lui Iehova a fost mărul discordiei între aceste doua puteri, deoarece ele luptau pentru dominaţie.

Desigur, cu trecerea timpului, puterile simbolizate prin „regele nordului“ şi „regele sudului“ s-au schimbat încontinuu. Dar conflictul pentru dominaţie a continuat de-a lungul secolelor. Această profeţie a prezis, de asemenea, că lupta dintre cei „doi regi“ va continua chiar pînă la „timpul sfîrşitului“ (Daniel 11:27, 35, 40).b Astăzi vedem că lupta pentru putere mondială se desfăşoară mai aprig ca niciodată, între lumea comunistă şi cea necomunistă. Se pot identifica aceste două blocuri rivale cu cei „doi regi“? Să vedem.

„DUMNEZEUL FORTĂREŢELOR“

Imediat după ce vorbeşte despre „timpul sfîrşitului“, profeţia lui Daniel continuă:

„Şi regele [nordului] va acţiona conform voinţei sale, se va înălţa pe sine şi se va preamări mai presus de orice dumnezeu; şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor el va vorbi lucruri nemaiauzite ... Iar dumnezeului părinţilor lui nu-i va aduce nici o consideraţie ... Ci îi va da în schimb slavă dumnezeului fortăreţelor; şi unui dumnezeu pe care părinţii lui nu l-au cunoscut el îi va da slavă cu ajutorul aurului şi al argintului“. — Daniel 11:36–38.

Care dintre aceste două supraputeri a vorbit fără ruşine împotriva „Dumnezeului dumnezeilor“, Iehova, spunînd că religia este „opium pentru popor“? Care dintre ele, de ani de zile, îşi planifică întreaga economie pentru a da prioritate producerii de armament în loc de unt; tancuri şi avioane de război în loc de hrană, îmbrăcăminte şi bunuri de consum, dînd astfel slavă „dumnezeului fortăreţelor“? Care „rege“ s-a închinat „unui dumnezeu pe care părinţii lui nu l-au cunoscut“ — militarismul ştiinţific —, onorîndul „cu ajutorul aurului şi al argintului“, neezitînd să acorde un mare procent din venitul naţional brut tehnologiei militare şi forţelor armate? Nu există nici o îndoială că actualul „rege al nordului“ este blocul comunist, condus de Uniunea Sovietică.

Încă din 1977, Agenţia de Spionaj a Apărării din Statele Unite a recunoscut că armata sovietică este cea mai puternică din lume, cu un mare arsenal şi cu o mare viteză de deplasare“. Această pregătire este susţinută de îndoctrinarea militară care se face în şcoli. Toţi bărbăţii de la 18 ani în sus sînt chemaţi la serviciul militar, petrecînd doi ani la infanterie sau aviaţie şi trei ani la marină. Apoi aceştia rămîn în rezervă pînă la vîrsta de 50 de ani, ceea ce înseamnă că, în prezent, zeci de milioane de cetăţeni sovietici au făcut pregătire militară şi ar putea fi mobilizaţi cu rapiditate.

„CIOCNIRI“ INIŢIATE DE „REGELE SUDULUI“

Deoarece „regele nordului“, modern, este blocul comunist condus de Uniunea Sovietică, „regele sudului“ nu poate fi altul decît cel necomunist rival, sub conducerea Statelor Unite. Privitor la aceşti „regi“, profeţia lui Daniel spune în continuare: „Şi la vremea sfîrşitului; regele sudului se va angaja cu el [cu regele nordului] într-o luptă prin ciocniri“. — Daniel 11:40.

După al doilea război mondial „regele sudului“ s-a angajat în ‘lupta sa prin ciocniri’ într-un mod relativ timid; aceasta a început în anul 1947 prin „doctrina Truman“ de îngrădire (adică de limitare a zonei de influenţă sovietică). Ea a fost urmată, în 1949, de crearea NATO şi mai tîrziu, de crearea altor organizaţii de defensivă mutuală. „Ciocnirile“ s-au accentuat în timpul celui de-al doilea război din Vietnam. Dar acest conflict, precum şi rezultatul său negativ pentru Vest, părea să consolideze opinia „porumbeilor“ — a acelora care în Statele Unite şi în ţările aliate preconizează concilierea cu blocul sovietic.

Însă evenimentele politice recente par să indice că „porumbeii“ sînt predominaţi în prezent de către „uli“, adică de către aceia care sînt în favoarea unei atitudini mai dure faţă de blocul comunist. „Ciocnirile“ iniţiate de către „regele sudului“ împotriva „regelui nordului“ par a se intensifica. Este interesant de observat că solidaritatea anglo-americană a fost confirmată de următoarea ştire: „Primul ministru al Marii Britanii, Margaret Thatcher, care împărtăşeşte neîncrederea domnului Reagan faţă de Kremlin, a fost singurul conducător din alianţa NATO care şi-a afirmat poziţia în mod public. Ea a spus joi seara (29 ianuarie 1981) că nu există nici un semn că pe sovietici i-ai interesa în mod sincer destinderea“ (International Herald Tribune, 31 ianuarie 1981). Cît de departe va merge „regele sudului“ cu „ciocnirea“ este un lucru care va fi urmărit cu interes în viitor.

Se înţelege de la sine că „regele nordului“, reprezentat acum de blocul comunist, reacţionează la această „ciocnire“. Şi aceasta a fost, de asemenea, prezisă în profeţia lui Daniel, cap. 11. Să citim în continuare:

„Şi împotriva lui [împotriva regelui sudului], regele nordului se va năpusti ca o furtună, cu care, cu călăreţi şi cu multe corăbii; şi el cu siguranţă va intra în [acele] ţări, le va inunda şi le va traversa... Şi va continua să-şi întindă mîna împotriva [acelor] ţări; (...) şi el va stăpîni pe deplin peste comori ascunse, de aur şi argint“. — Daniel 11:40–43.

„CARE VA FI REACŢIA REGELUI NORDULUI“?

Reacţiile sovietice la atitudinea dură adoptată recent de „regele sudului“ arată că „regele nordului“ nu vrea să se lase călcat în picioare. De la al doilea război mondial, Uniunea Sovietică „îşi întinde mereu mînă“ pentru a pune stăpînire pe diferite „ţări“ şi „comori ascunse“, inclusiv petrol.

Provocarea aruncată vestului a fost şi este, de asemenea, ideologică, deoarece multe guverne din fostele colonii, care astăzi fac parte din lumea a treia, au adoptat o politică marxistă. Aceste împrejurări au facilitat pătrunderea influenţei sovietice în Asia, Orientul Mijlociu, Africa şi chiar şi în cele două Americi. În plus, „regele nordului“ a avut şi are un succes remarcabil în sprijinirea insurecţiilor conduse de comunişti, ceea ce i-a dat posibilitatea „să intre în aceste ţări“, care au fost astfel influenţate de ideologia sa, precum şi de ajutorul său tehnic şi militar.

Avînd peste patru milioane de persoane care activează în forţele armate ale U.R.S.S. şi ale ţărilor din Estul Europei, precum şi 50.000 de tancuri, 5.775 de avioane de război, 289 de nave de luptă de suprafaţă, de calibru mare, şi cel puţin 257 de submarine, „regele nordului“ are cu siguranţă mijloacele necesare pentru ‘a se năpusti ca o furtună, cu care, cu călăreţi şi cu multe corăbii (...) să le inunde şi să le traverseze’.

Potrivit ştirilor, trupe sovietice sînt deja prezente în Afganistan, Cuba, Etiopia, Irak, Libia, Mali, Mauritania, Vietnam, Siria şi Yemenul de Sud, ca să nu mai vorbim de consilierii militari sovietici din multe alte ţări. Navele de război sovietice cutreieră toate oceanele şi mările strategice, inclusiv Mediterana. Cu ce intensitate îşi va dezlănţui „regele nordului“ — comunist — aceste forţe şi va ‘intra’ în alte „ţări“? Numai viitorul va putea răspunde.

CEI DOI REGI ÎŞI AJUNG SFÎRŞITUL

Oricare ar fi intensitatea „ciocnirilor“ din partea „regelui sudului“, şi fie că „regele nordului“, se va năpusti literalmente şi va inunda alte ţări sau nu, un singur lucru este sigur: potrivit profeţiei lui Daniel, nici unul dintre cei doi „regi“ nu va dobîndi o victorie decisivă asupra celuilalt. Cu privire la „regele nordului“, profeţia afirmă: „El va trebui să-şi ajungă sfîrşitul şi nu va fi nimeni care să-l ajute“ (Daniel 11:45). De altfel o profeţie paralelă spune despre puterea mondială anglo-americană, reprezentată la rîndul ei, prin „regele sudului“, că „ea va fi frîntă fără ajutorul vreunei mîini“. — Daniel 8:25.

Cum îşi vor ajunge sfîrşitul aceşti „regi“, fără „nimeni care să ajute“ şi fără „ajutorul vreunei mîini“? Sfîrşitul lor nu va surveni prin mijloace umane. Profeţia lui Daniel continuă: „Şi în timpul acela, se va ridica Mihail, marele Prinţ care este reprezentantul fiilor poporului tău [al lui Daniel şi, aşadar, al lui Iehova]. Şi cu siguranţă va surveni un timp al nenorocirii, aşa cum n-a mai fost făcut să survină de cînd a venit în existenţă vreo naţiune şi pînă în timpul acela“ (Daniel 12:1). Mihail nu este altul decît Isus Cristos, regele numit al lui Iehova (vezi Apocalipsul 12:7–10). „Timpul nenorocirii“ este „marele necaz“ menţionat în însăşi profeţia lui Cristos despre „încheierea sistemului de lucruri“ şi „prezenţa“ sa în regatul său. — Matei 24:3, 21; Luca cap. 21.

Împlinirea actuală a acestor profeţii arată că acum trăim în „timpul sfîrşitului“. În curînd Cristos îi pune capăt atît „regelui nordului“ — comunist — cît şi „regelui sudului“ — necomunist. Într-adevăr, regele întronat Isus Cristos îi va „lovi“ atît pe ei, cît şi pe toate celelalte naţiuni politice cu o „sabie lungă şi ascuţită“, şi „el îi va păstori cu un toiag de fier“ (Apocalipsul 19:11–21). Astfel, încă o profeţie dramatică din cartea lui Daniel se va împlini complet: „Şi în zilele acestor regi [puteri politice] Dumnezeul cerului va întemeia un regat care nu va fi nimicit niciodată. Şi regatul însuşi nu va trece la vreun alt popor. El va strivi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit“. — Daniel 2:34, 35, 44.

Acest regat va introduce o pace durabilă pe pămînt, într-o nouă ordine, bazată pe dreptate (2 Petru 3:13; Apocalipsul 21:1–5). În el nu vor mai exista „regi“ politici asupritori. Acesta este însuşi „regatul“ pentru care te rogi cînd spui „Rugăciunea Domnului“ (Matei 6:9, 10). El este singura speranţă a omenirii. Martorii lui Iehova vor fi fericiţi să te poată ajuta ca această speranţă să devină şi speranţa ta.

[Note de subsol]