3, 4. a) Ce reprezintă cele „şaptezeci de săptămîni,“ cînd au început şi cînd se vor încheia? b) Ce evenimente urmau să dea ultimei „săptămîni de ani“ o importanţă deosebită?

³ Daniel 9:24–27 vorbeşte despre o perioadă de „şaptezeci de săptămîni de ani“ (An American Translation, Moffat, vezi de asemenea notele de subsol din Jerusalem Dhorme et Segond), sau 490 de ani care trebuia număraţi „de la ieşirea cuvîntului pentru restabilirea şi reconstruirea Ierusalimului.a“ Cărui an îi corespunde acea dată? Neemia 2:1–7 relatează că „în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes al Persiei“ regele însuşi l-a împuternicit pe paharnicul evreu, Neemia, îndemnîndu-l să se întoarcă în oraşul străbunilor săi, pentru a-l „reconstrui.“ Potrivit istoriei laice, acest al douăzecilea an al lui Artaxerxes corespunde anului 455 î.e.n. Dacă numărăm 490 de ani plecînd de la acea dată, ajungem la anul 36 e.n. Profeţia lui Daniel ne spune că ultimei „săptămîni de ani,“ cuprinsă între anii 29–36 e.n., i se va acorda o importanţă deosebită. Datorită cărui motiv?

⁴ Iată răspunsul: „De la darea decretului de restabilire şi reconstruire a Ierusalimului pînă la Mesia Cîrmuitorul vor trece şapte săptămîni precum şi şaizeci şi două de săptămîni.“ Aşadar Mesia urma să apară la începutul celei de a şaptezecea săptămîni. Acest eveniment semnifica, de asemenea, începutul „zilelor din urmă“ ale sistemului de lucruri iudaic. În timpul primilor şapte ani ai acestei perioade de judecată Mesia avea să confirme convenţia avraamică în folosul iudeilor care l-au primit favorabil. „La jumătatea“ acestei săptămîni de ani, adică în anul 33 e.n., Mesia urma să fie „tăiat“ sau supus morţii, marea sa jertfă de răscumpărare făcînd „să înceteze jertfă şi ofranda“ care se aduceau [conform legii poporului Israel] şi care, de la acea dată, urmau să fie lipsite de valoare. — Evrei 10:12, 18.

 5. a) Ce fapt demonstrează că evreii cunoşteau bine data cronologică a celor „şaptezeci de săptămîni“? b) Din ce motiv au fost înşelate aşteptările evreilor? c) În ce mod a fost dovedită veridicitatea profeţiei lui Daniel?

⁵ Fără îndoială evreii cunoşteau bine această dată cronologică a celor „şaptezeci de săptămîni,“ deoarece scriitorul biblic Luca ne spune că în acele zile „poporul era în aşteptarea“ lui Cristos (Luca 3:15). În ciuda acestui fapt, evreii îşi puseseră toate speranţele în venirea unui rege războinic, glorios, care va repurta victorii împotriva asupritorilor romani. Credinţa lor nu era atît de puternică încît să accepte că Mesia va fi „tăiat“ sau supus morţii în anul 33 e.n. În plus, ei nu credeau nici în avertismentul potrivit căruia Ierusalimul şi locuitorii lui urmau să sufere din nou o „exterminare.“ Totuşi veridicitatea profeţiei lui Daniel a fost pe deplin confirmată atunci cînd Ierusalimul a fost devastat de către legiunile romane ale generalului Titus, în anul 70 e.n.

[Chenarul de la pagina 18]

„Şaptezeci de săptămâni de ani“ (Daniel 9:24–27)

DE LA „ieşirea cuvîntului“ regelui Persiei către Neemia în anul 455 î.e.n.

De la 455 î.e.n. la 1 î.e.n. — 454 ani

De la 1 î.e.n. la 1 e.n. — 1 ani

De la 1 e.n. la 36 e.n. — 35 ani

De la 455 î.e.n. la 36 e.n. — 490 ani

Mesia trebuia să fie „tăiat (. . .) la jumătatea săptămînii,“ adică în aprilie 33 e.n.

PÎNĂ la încheierea perioadei de graţie acordate evreilor în anul 36 e.n., odată cu convertirea lui Corneliu şi a casei sale.