Atena — „oraşul cu mulţi dumnezei“

ZEUS, Hera, Artemis, Apollo, Ares — probabil că ai auzit cel puţin de unul dintre aceşti zei şi zeiţe. Resturi ale statuilor lor se pot găsi în Atena, „oraşul cu mulţi dumnezei“. Totuşi cea mai proeminentă dintre toate zeităţile Greciei antice era Atena, aşa-numita zeiţă a înţelepciunii. Ea a dat oraşului Atena numele ei, iar templul ei, Partenonul, este unul din cele mai mari monumente ale oraşului.

Privind la numeroasele vestigii ale zeilor sculptaţi în piatră din toată Atena, vizitatorul acestei metropole în care forfotesc aproape 2,5 milioane de locuitori s-ar putea gîndi la cuvintele spuse aici de apostolul Pavel. După ce a străbătut străzile oraşului el a zis: „Observ că în toate lucrurile voi păreţi a avea mai multă teamă de zeităţi decît alţii“. — Faptele 17:22.

O PRIVIRE GENERALĂ

Ce-ar fi să începem cu o privire generală asupra Atenei? Mergem cu taxiul de-a lungul unei şosele foarte înguste care suie abrupt spre locul de unde porneşte funicularul. Cîteva minute mai tîrziu ajungem în vîrful Muntelui Lycabet, o colină ascuţită în formă de con, care oferă nişte privelişti minunate ale oraşului. Potrivit tradiţiei, capela Sf. Gheorghe de pe marginea colinei este construită pe locul unde se aflase cîndva un altar închinat lui Zeus. În timp ce luăm o gustare în grădina restaurantului, admirăm priveliştea.

Se lasă seara. Căldura înăbuşitoare care apasă asupra oraşului în timpul zilei dispare treptat. Spre sud-vest se vede Pireul, legat de Atena prin kilometri de suburbie. Prin acest port principal şi centru industrial al Greciei se îndreaptă spre diferitele părţi ale globului bogăţiile ţării: măsline, struguri şi alte fructe. Din locul înalt unde ne aflăm constatăm că Atena este înconjurată de munţi şi că este plină de statui, muzee şi biserici.

Pe măsură ce întunericul creşte, atenţia ne este captivată pe neaşteptate. În cealaltă parte a văl în care este situată Atena se văd ţîşnind din 1.500 de reflectoare tot atîtea rîuri de lumină care scaldă Acropole. Într-adevăr o privelişte care îţi taie respiraţia!

DE LA AGORA LA AREOPAG

O vizită la Acropole este o obligaţie care trebuie onorată în ziua următoare. Parcăm automobilul pe una din străzile aglomerate din apropiere de Acropole şi pornim pe jos. Jos, în stînga, vedem ruinele anticei Agora, sau piaţa publică. Ea nu era numai un loc de tranzacţii comerciale, ci şi un loc unde se dezbăteau şi se rezolvau treburile oraşului. Pe drept cuvînt, Agora era centrul vieţii publice. Iată de ce apostolul Pavel a stat un timp acolo în anul 50 e.n. cînd a vizitat Atena cu ocazia celui de-al doilea turneu de misionar. „În fiecare zi, în piaţă (Agora), el discuta cu oamenii cu care se întîlnea“. Curiozitatea lor reiese din cuvintele: „De fapt, toţi atenienii şi străinii care poposeau acolo îşi petreceau timpul liber numai relatînd sau ascultînd noutăţile“. — Faptele 17:17, 21.

Pavel însuşi a intrat în discuţie cu anumiţi filozofi epicurienia şi stoicib şi nu a trecut mult pînă cînd ei l-au luat şi l-au dus în Aeropag şi i-au spus: „Putem să ştim şi noi ce este această învăţătură nouă despre care vorbeşti tu?“ (Faptele 17:18, 19). Astăzi Agora este un loc interesant în centrul Atenei, o întindere la care aleargă amatorii de a lua masa la iarbă verde precum şi pictorii, pentru a scapă de îmbulzeala turiştilor cu aparate de fotografiat, de pe Acropole.

În timp ce ne lăsăm absorbiţi de această imagine modernă, nu vom uita niciodată că situaţia lui Pavel era extrem de periculoasă. El era suspectat de a fi „un proclamator al zeităţilor străine“, iar legea spunea că: ‘nimeni să nu aibă zei proprii sau noi; nici să nu se închine în particular la zei străini, doar cu condiţia ca aceştia să fie acceptaţi în mod public’. Nu-i de mirare deci că apostolul a fost prins şi dus în Areopag pentru a fi interogat. În orice caz, relatarea biblică despre Areopag ne-a îndemnat să mergem să căutăm colina cu numele acesta.

Reuşim să nu ne rătăcim şi după ce parcurgem o mică distanţă, ajungem la poalele Areopagului, sau la Colina lui Marte, la nord-est de Acropole. Este un moment emoţionant. Poate că stăm chiar pe locul unde a stat cîndva Pavel şi a depus memorabila mărturie, consemnată la Faptele 17:22–31. În coasta micuţei coline găsim faimoasa cuvîntare a lui Pavel înscrisă pe o placă de bronz. A sosit timpul ca să ne deschidem Bibliile şi să retrăim ceea ce s-a întîmplat cu 19 secole în urmă.

PREDICAREA TIMPURIE DIN ATENA DĂ ROADE

Elocventa mărturie depusă de Pavel înaintea învăţaţilor din Atena este o excelentă lecţie de tact şi discernămînt. Concomitent cu aceasta, el a subliniat cu măiestrie aspectul juridic al problemei, argumentînd la obiect pentru a răspunde acuzaţiei că a prezentat o nouă zeitate. Apostolul a arătat că el îl face de cunoscut tocmai pe Creatorul cerului şi al pămîntului, Acela care nu locuieşte în temple construite de oameni. Plin de tact, Pavel a spus celor ce îl ascultau că el anunţa pe Dumnezeul Necunoscut căruia ei înşişi îi ridicaseră un altar, onorîndu-l cu adînc respect, fără a-l cunoaşte. Apostolul l-a apropiat de ei pe acest „Dumnezeu Necunoscut“, citînd din scrisorile lui Aratus, un poet Cilician, şi din Imn lui Zeus de Cleante. Astfel Pavel le-a spus atenienilor că tocmai unii dintre poeţii lor au spus: „Şi noi sîntem descendenţii lui“ şi, prin urmare, toţi oamenii îşi datorau existenţa acestui Dumnezeu.

În continuare Pavel a spus că acest Dumnezeu va judeca după dreptate pămîntul locuit, şi anume printr-un om numit de el. Şi ca o garanţie, Dumnezeu l-a înviat din morţi. Cînd a ajuns la acest punct, Pavel a fost întrerupt deoarece, „cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii au început să-şi bată joc, în timp ce alţii au spus: ‘Cu privire la aceasta, te vom asculta altă dată’“. Ce s-a întîmplat după aceea? Pavel a ieşit din mijlocul lor, dar argumentul puternic, prezentat de el, nu a trezit doar aceste două reacţii. A mai fost un grup, al treilea, deoarece „unii s-au alăturat lui şi au devenit credincioşi, printre ei aflîndu-se Dionys, un judecător din tribunalul Areopagului, şi o femeie pe nume Damaris, precum şi alţii“ (Faptele 17:32–34). Foarte curînd creştinismul s-a dezvoltat în „oraşul cu mulţi dumnezei“.

REMEMORĂRI DIN ISTORIA ORAŞULUI

Acropole se ridică la cîţiva paşi depărtare de Areopag. Urcăm treptele de marmură, impresionante, ale Propileei (sau Porţile din faţă), — o splendidă ascensiune spre Partenon, cununa Acropolei. La dreapta noastră se află templul zeiţei Victoria, a cărei statuie a dispărut din templu. Trecem prin falnicele coloane ale Propileei, care, deşi sînt parţial degradate, îţi fac o covîrşitoare impresie că aceasta era cîndva o construcţie solidă. Ajungînd în capul scărilor, vedem imensele ruine ale Partenonului. Cînd a fost oare construit şi ce anume a determinat zidirea lui?

Originea oraşului Atena este învăluită în negura trecutului, deşi arheologia aruncă puţină lumină asupra istoriei ei îndepărtate. În sec. al VII-lea î.e.n. oraşul era condus de eupatrizi, o aristocraţie care mînuia puterea politică şi controla Areopagul, principalul tribunal al timpului. În secolul următor, un legislator pe nume Solon a pus bazele democraţiei. Astfel Atena a devenit centrul primului stat cu o formă de guvern democratic.

Ascensiunea Imperiului Medo-Persan s-a dovedit a fi o ameninţare de temut la adresa Greciei şi, aşa cum profeţise profetul Daniel, al patrulea rege al Persiei va „ridica totul împotriva regatului Greciei“ (Dan. 11:2). Soarta războiului înclina cînd de o parte, cînd de alta pînă cînd, în cele din urmă, ‘al patrulea rege’, Xerxes al Persiei, a ridicat întregul imperiu şi a invadat Grecia în anul 480 î.e.n. El a ajuns pînă la Atena şi a ars pînă la temelii fortăreaţa Acropolei. Totuşi atenienii au scufundat flota persană la Salamina, obligîndu-i pe perşi să se retragă. Atena a cîştigat supremaţia în Grecia, datorită flotei sale puternice.

Aşa a început epoca de aur a Atenei. În timpul înfloririi grandioase de sub conducerea competentă a lui Pericle, oraşul deveni capitala culturală a lumii antice. Atena s-a dezvoltat impetuos ca centru de învăţămînt, în care mişunau profesori, oratori, precum şi filozofi ca: Socrate, Platon, Aristotel. S-au ridicat aici patru şcoli de filozofie: platonică, epicuriană, peripatetică şi stoică (Faptele 17:18, 19). De asemenea, în acea perioadă s-au construit multe clădiri şi temple frumoase, printre care Partenonul, principalul monument al religiei păgîne antice.

BIBLIA CONTRA FILOZOFIEI

În perioada în care Isus şi apostolii se aflau pe pămînt, Atena îşi mai păstra faima, datorită şcolilor de filozofie care activau în oraş. Din Grecia, care era leagănul ei, filozofia s-a răspîndit în alte părţi ale pămîntului. De fapt, Pavel a trebuit să avertizeze chiar şi adunarea creştină din Colose, Asia Mică: „Fiţi atenţi: poate că va fi cineva care vă va purta ca pradă prin filozofie şi prin amăgire goală, conform tradiţiei oamenilor şi nu conform lui Cristos“. Pavel îl propovăduia pe Cristos, şi ca apostol spune: „În el sînt ascunse cu grijă toate comorile înţelepciunii şi cunoştinţei“. — Coloseni 2:3, 8.

Cînd le-a scris grecilor din Corint, Pavel a atacat puternic înţelepciunea umană. În apărarea adevăratului creştinism, el a pus filozofia umană acolo unde îi este locul, spunînd: „Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în acest sistem de lucruri, să devină nebun că să poată deveni înţelept ... ‘Iehova ştie că raţionamentul înţelepţilor este inutil’“ (1 Corinteni 3:18–20). Dar nu numai cugetările lor sînt fără valoare, ci chiar şi lucrarea mîinilor lor este pieritoare.

Priveşte numai la Acropole. S-a dus chipul îmbrăcat în aur al Atenei. Doar o parte din Partenon mai stă în picioare. Dar ce se poate spune despre Erehteum, mormîntul comun al Atenei şi al lui Poseidon? Foarte puţin mai există din fosta lui frumuseţe trufaşă.

În timp ce părăsim Acropole şi coborîm treptele falnicei Propilee, ne amintim cuvintele apostolului Pavel, adresate tribunalului din Atena: „N-ar trebui să vă închipuiţi că Fiinţa Supremă este ca aurul sau argintul sau piatra, ca ceva sculptat de arta şi ingeniozitatea omului“. — Faptele 17:29.

ADEVĂRATUL CREŞTINISM MAI ESTE ÎNCĂ ÎN VIAŢĂ

Ai putut oare pe parcursul acestei excursii să pricepi ceva din spiritul Atenei antice şi moderne? Bineînţeles că pentru a înţelege pe deplin acest spirit trebuie să te contopeşti cu oamenii. Mulţi vizitatori sînt de părere că atenienii sînt într-adevăr ospitalieri. Desigur, nu este întîmplător faptul că cuvîntul grecesc pentru străin înseamnă şi oaspete, deoarece grecii sînt foarte ospitalieri cu străinii.

Deci nu este surprinzător faptul că adevăratul creştinism, care se caracterizează prin acest spirit, a prins din nou rădăcini în Atena şi pe tot cuprinsul Greciei. De fapt numai în Atena cînd peste 7.000 de martori ai lui Iehova, organizaţi în 110 adunări! În toată Grecia sînt 20.000 de Martori ai lui Iehova. Deşi, asemenea lui Pavel, sînt consideraţi ca ‘vestitori de zeităţi străine’, ei continuă să anunţe pe „Dumnezeul Necunoscut“, Iehova, locuitorilor Atenei şi ai Greciei întregi.

Vizita noastră s-a terminat, iar noi ne retragem. Privind de departe înapoi, aruncăm o ultimă privire asupra Acropolei. Soarele care apune, transformă cununa de marmură a oraşului în aur strălucitor. Ce privelişte! Ne încîntă, îndeosebi, faptul că atît de mulţi oameni din Atena, secularul „oraş cu mulţi dumnezei“, se bucură de o adevărată iluminare spirituală!

[Note de subsol]