Capitolul treisprezece

Doi regi în conflict

1, 2. De ce ar trebui să ne intereseze profeţia consemnată în Daniel, capitolul 11?

DOI regi rivali sunt încleştaţi într-o luptă aprigă pentru supremaţie. Pe măsură ce anii trec, câştigă autoritate mai întâi unul, apoi celălalt. Din când în când, unul ajunge conducător suprem în timp ce celălalt devine inactiv, iar în unele perioade nu există nici un conflict. Dar atunci izbucneşte pe neaşteptate alt război şi conflictul continuă. Printre cei ce au luat parte la această dramă s-au numărat regele sirian Seleucos I Nicator, regele egiptean Ptolemeu Lagos, prinţesa siriană Cleopatra I, care a devenit ulterior regină egipteană, împăraţii romani Augustus şi Tiberius şi regina Zenobia a Palmyrei. Pe măsură ce conflictul se apropie de final, Germania nazistă, blocul ţărilor comuniste, Puterea Mondială Anglo-Americană, Liga Naţiunilor şi Organizaţia Naţiunilor Unite sunt şi ele implicate. Finalul acestei drame îl constituie un episod care nu a fost prevăzut de nici una dintre aceste entităţi politice. Îngerul lui Iehova i-a comunicat profetului Daniel această profeţie emoţionantă cu aproximativ 2 500 de ani în urmă. — Daniel, capitolul 11.

² Cât de emoţionat trebuie să fi fost Daniel când l-a auzit pe înger dezvăluindu-i în mod amănunţit cum urma să se desfăşoare rivalitatea dintre cei doi regi care aveau să vină! Această dramă prezintă interes şi pentru noi, deoarece lupta pentru putere dintre cei doi regi continuă şi în zilele noastre. Observarea felului în care istoria a confirmat autenticitatea primei părţi a profeţiei ne va întări credinţa şi încrederea că ultima parte a relatării profetice se va împlini cu siguranţă. Acordând atenţie acestei profeţii, vom înţelege cu claritate în ce moment ne aflăm în scurgerea timpului. De asemenea, ne vom întări hotărârea de a rămâne neutri faţă de acest conflict, aşteptând cu răbdare ca Dumnezeu să intervină în folosul nostru (Psalmul 146:3, 5). Să ascultăm, aşadar, cu multă atenţie în timp ce îngerul lui Iehova îi vorbeşte lui Daniel.

ÎMPOTRIVA REGATULUI GRECIEI

 3. Pe cine a ajutat îngerul „în anul întâi al lui Darius Medul“?

³ „În anul întâi al lui Darius Medul [539/538 î.e.n.]“, a spus îngerul, „eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l întăresc“ (Daniel 11:1). Darius nu mai era în viaţă, însă îngerul a făcut referire la domnia acestuia ca fiind punctul de plecare al mesajului profetic. Acesta a fost regele care ordonase ca Daniel să fie scos din groapa leilor. Darius decretase, de asemenea, ca toţi supuşii lui să se teamă de Dumnezeul lui Daniel (Daniel 6:21–27). Cu toate acestea, cel la care fusese îngerul pentru a-l sprijini nu a fost Darius Medul, ci tovarăşul îngerului, adică Mihail, prinţul poporului lui Daniel (compară cu Daniel 10:12–14). Îngerul lui Dumnezeu îi dăduse acest sprijin, în timp ce Mihail se lupta cu prinţul-demon al Medo-Persiei.

4, 5. Cine au fost cei patru regi prezişi ai Persiei?

⁴ Îngerul lui Dumnezeu a continuat: „Iată, se vor mai ridica trei împăraţi în Persia. Cel de al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi; şi, când va deveni puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei“ (Daniel 11:2). Cine erau aceşti conducători persani?

⁵ Primii trei regi au fost Cirus cel Mare, Cambise II şi Darius I. Întrucât Bardiya (sau probabil un impostor numit Gaumata) a domnit numai şapte luni, profeţia nu a luat în considerare guvernarea lui de scurtă durată. În 490 î.e.n., cel de-al treilea rege, Darius I, a încercat pentru a doua oară să invadeze Grecia. Însă perşii au fost înfrânţi la Marathon şi s-au retras în Asia Mică. Deşi Darius a făcut pregătiri minuţioase în vederea unei noi campanii împotriva Greciei, el nu a putut să o ducă până la capăt deoarece a murit patru ani mai târziu. Finalizarea campaniei a fost lăsată în seama fiului şi succesorului său, cel de-al „patrulea“ rege, Xerxes I. Acesta a fost regele Assuerus,a care s-a căsătorit cu Estera. — Estera 1:1; 2:15–17.

6, 7. a) Cum a ‘răsculat totul împotriva împărăţiei Greciei’ cel de-al patrulea rege? b) Care a fost rezultatul campaniei conduse de Xerxes împotriva Greciei?

⁶ Xerxes I, într-adevăr, a ‘răsculat totul împotriva împărăţiei Greciei’, adică împotriva statelor greceşti independente, ca grup. În cartea The Medes and Persians — Conquerors and Diplomats (Mezii şi perşii, învingători şi diplomaţi) se spune: „Îndemnat de curteni ambiţioşi, Xerxes a început un atac atât pe uscat, cât şi pe mare“. Istoricul grec Herodot, care a trăit în secolul al V-lea î.e.n., scrie că „nici o altă expediţie militară nu poate fi comparată cu acest atac al lui Xerxes“. Relatarea lui Herodot arată că forţa militară maritimă „era alcătuită din 517 610 oameni. Numărul pedeştrilor a fost de 1 700 000; cel al călăreţilor de 80 000; la care trebuie adăugat numărul arabilor călare pe cămile şi al libienilor care luptau în care de război, pe care îl apreciez la 20 000. Aşadar, numărul total al celor ce alcătuiau forţele militare terestră şi maritimă se ridică la 2 317 610 oameni“.

⁷ Întrucât obiectivul urmărit de Xerxes I era o victorie completă, în 480 î.e.n., el şi-a îndreptat uriaşa-i forţă militară împotriva Greciei. După ce au zădărnicit, la Termopile, o acţiune de întârziere, perşii au devastat Atena. La Salamina, în schimb, au suferit o înfrângere zdrobitoare. În 479 î.e.n., grecii au repurtat încă o victorie asupra perşilor la Plateea. Nici unul dintre cei şapte regi care i-au urmat lui Xerxes la tronul Imperiului Persan de-a lungul următorilor 143 de ani nu a mai invadat Grecia. Însă, după aceea, în Grecia s-a ridicat un rege puternic.

UN MARE IMPERIU ÎMPĂRŢIT ÎN PATRU

 8. Cine a fost acel „rege puternic“ care s-a ridicat, şi cum a ajuns el să ‘domnească printr-o stăpânire întinsă’?

⁸ „Se va ridica un împărat viteaz [rege puternic, NW], care va stăpâni cu o mare putere [va domni printr-o stăpânire întinsă, NW] şi va lucra după voinţa lui“, a spus îngerul (Daniel 11:3). În anul 336 î.e.n., Alexandru, în vârstă de douăzeci de ani, ‘s-a ridicat’ ca rege al Macedoniei. El a devenit într-adevăr „un rege puternic“ — Alexandru cel Mare. Impulsionat fiind de un plan al tatălui său, Filip II, el a ocupat provinciile persane din Orientul Mijlociu. Traversând fluviul Eufrat şi râul Tigru, cei 47 000 de oameni ai lui i-au risipit pe cei 250 000 de oşteni ai lui Darius III la Gaugamela. După aceea, Darius a fugit şi a fost ucis, cu el încheindu-se dinastia regilor persani. Grecia a devenit putere mondială, iar Alexandru ‘a domnit printr-o stăpânire întinsă şi a lucrat după voinţa lui’.

9, 10. Cum s-a adeverit profeţia potrivit căreia regatul lui Alexandru nu-i va reveni descendenţei lui?

⁹ Guvernarea lui Alexandru asupra lumii avea să fie de scurtă durată, întrucât îngerul lui Dumnezeu a adăugat: „Şi când el se va fi ridicat, regatul său va fi sfărâmat şi va fi împărţit spre cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu pentru descendenţa sa şi nu potrivit stăpânirii cu care stăpânise el; deoarece regatul său va fi dezrădăcinat, dar pentru alţii decât pentru aceştia“ (Daniel 11:4, NW). Alexandru încă nu împlinise 33 de ani, când, în urma unei boli neaşteptate, a murit în Babilon în 323 î.e.n.

¹⁰ Vastul imperiu al lui Alexandru nu a trecut sub conducerea ‘descendenţei sale’. Fratele lui Alexandru, Filip III Arrhidaios, a domnit mai puţin de şapte ani, fiind ucis în 317 î.e.n. la cererea mamei lui Alexandru, Olimpia. Fiul lui Alexandru, Alexandru IV, a domnit până în 311 î.e.n., când a fost ucis de Cassandru, unul dintre generalii tatălui său. Fiul nelegitim al lui Alexandru, Heracles, a încercat să domnească în numele tatălui său, dar a fost asasinat în 309 î.e.n. Astfel s-a sfârşit linia lui Alexandru, ‘stăpânirea lui’ depărtându-se de familia lui.

11. Cum a fost regatul lui Alexandru „împărţit spre cele patru vânturi ale cerurilor“?

¹¹ După moartea lui Alexandru, regatul lui a fost „împărţit spre cele patru vânturi“. Între mulţii săi generali s-au iscat conflicte din cauză că fiecare încerca să acapareze teritorii. Generalul Antigonos I Monophtalmos a încercat să ia în stăpânire întregul imperiu al lui Alexandru, însă a fost ucis în bătălia de la Ipsos, în Frigia. În anul 301 î.e.n., patru dintre generalii lui Alexandru se aflau la conducerea vastului teritoriu pe care îl cucerise comandantul lor. Cassandru guverna Macedonia şi Grecia. Lisimah a luat în stăpânire Asia Mică şi Tracia. Seleucos I Nicator a obţinut Mesopotamia şi Siria. Ptolemeu Lagos a guvernat Egiptul şi Palestina. Potrivit cuvântului profetic, marele imperiu al lui Alexandru a fost împărţit în patru regate elenistice.

APAR DOI REGI RIVALI

12, 13. a) Cum s-a ajuns ca din patru regate elenistice să rămână două? b) Ce dinastie a întemeiat Seleucos în Siria?

¹² La câţiva ani după venirea lui la putere, Cassandru a murit, iar, în 285 î.e.n., Lisimah a intrat în posesia părţii europene a Imperiului Grec. În 281 î.e.n., Lisimah a fost ucis în bătălie de Seleucos I Nicator, acesta preluând conducerea celei mai mari părţi a teritoriilor din Asia. Antigonos II Gonatas, nepotul unuia dintre generalii lui Alexandru, a urcat pe tronul Macedoniei în 276 î.e.n. Cu timpul, Macedonia a devenit dependentă de Roma şi, în cele din urmă, în 146 î.e.n., a ajuns provincie romană.

¹³ Acum se distingeau numai două dintre cele patru regate elenistice: unul condus de Seleucos I Nicator şi altul condus de Ptolemeu Lagos. Seleucos a întemeiat dinastia seleucidă în Siria. Printre oraşele fondate de el se numără Antiohia, noua capitală siriană, şi portul maritim Seleucia. Mai târziu, apostolul Pavel a predat în Antiohia, unde continuatorii lui Isus au primit, pentru prima oară, numele de creştini (Faptele 11:25, 26; 13:1–4). Seleucos a fost asasinat în 281 î.e.n., însă dinastia lui a domnit până în 64 î.e.n., când generalul roman Cnaeus Pompeius a transformat Siria în provincie romană.

14. Când a fost întemeiată dinastia ptolemeică în Egipt?

¹⁴ Dintre cele patru regate elenistice, cel care a durat cel mai mult a fost regatul lui Ptolemeu Lagos, sau Ptolemeu I, care, în 305 î.e.n., a adoptat titlul de rege. Dinastia ptolemeică întemeiată de el a guvernat Egiptul până la cucerirea acestuia de către Roma, în 30 î.e.n.

15. Cine sunt cei doi regi puternici care au apărut din cele patru regate elenistice, şi ce luptă au început ei?

¹⁵ Astfel, din patru regate elenistice au apărut doi regi puternici: Seleucos I Nicator al Siriei şi Ptolemeu I al Egiptului. Cu aceşti doi regi a început lunga luptă dintre „regele nordului“ şi „regele sudului“, regi descrişi în cartea lui Daniel, capitolul 11. Îngerul lui Iehova nu a menţionat numele regilor, deoarece, pe parcursul secolelor, identitatea şi naţionalitatea acestor regi aveau să se schimbe. Lăsând la o parte detalii inutile, îngerul a menţionat numai guvernările şi evenimentele care au legătură cu acest conflict.

ÎNCEPE CONFLICTUL

16. a) Faţă de cine erau cei doi regi situaţi la nord şi, respectiv, la sud? b) Cine au fost primii regi care au îndeplinit rolurile de ‘rege al nordului’ şi de ‘rege al sudului’?

¹⁶ Ascultaţi! Descriind începutul acestui conflict impresionant, îngerul lui Iehova spune: „Şi regele sudului va deveni puternic, chiar unul dintre prinţii săi [ai lui Alexandru]; şi el [regele nordului] va triumfa asupra lui şi în mod sigur, va domni printr-o stăpânire întinsă mai mare decât puterea de guvernare a aceluia“ (Daniel 11:5, NW). Apelativele „regele nordului“ şi „regele sudului“ se referă la regii aflaţi la nord şi la sud de poporul lui Daniel, care fusese eliberat atunci din captivitatea babiloniană şi restabilit în ţinutul lui Iuda. Primul ‘rege al sudului’ a fost Ptolemeu I al Egiptului. Unul dintre generalii lui Alexandru care a triumfat asupra lui Ptolemeu I şi a domnit „printr-o stăpânire întinsă“ a fost regele sirian Seleucos I Nicator. El a preluat rolul de ‘rege al nordului’.

17. Sub a cui stăpânire s-a aflat ţinutul lui Iuda la începutul conflictului dintre regele nordului şi regele sudului?

¹⁷ La începutul conflictului, ţinutul lui Iuda s-a aflat sub stăpânirea regelui sudului. Din aproximativ 320 î.e.n., Ptolemeu I a început să-i convingă pe evrei să meargă în Egipt în calitate de colonişti. În Alexandria, unde Ptolemeu I înfiinţase o bibliotecă vestită, a înflorit o colonie evreiască. Evreii din Iuda au rămas sub dominaţia Egiptului ptolemeic, regele sudului, până în anul 198 î.e.n.

18, 19. Pe parcursul timpului, cum au încheiat cei doi regi rivali „un acord echitabil“?

¹⁸ Cu privire la cei doi regi, îngerul a profeţit: „După câţiva ani se vor uni şi fiica împăratului de la miazăzi [regelui sudului, NW] va veni la împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW], ca să facă o alianţă [un acord echitabil, NW]. Dar ea nu îşi va păstra puterea braţului; şi nici el nu va rezista, nici braţul lui; şi ea va fi părăsită, ea şi cei care au adus-o, şi cel datorită căruia s-a născut, şi cel care o ajuta [o făcea să fie puternică, NW] în acele timpuri“ (Daniel 11:6). Cum aveau să se întâmple toate acestea?

¹⁹ Profeţia nu l-a luat în consideraţie pe fiul şi succesorul lui Seleucos I Nicator, Antiochos I, deoarece el nu a purtat un război decisiv împotriva regelui sudului. Succesorul acestuia însă, Antiochos II, a dus un război de lungă durată împotriva lui Ptolemeu II, fiul lui Ptolemeu I. Antiochos II şi Ptolemeu II îi reprezentau, fiecare în parte, pe regele nordului şi pe regele sudului. Antiochos II a fost căsătorit cu Laodice şi au avut un fiu numit Seleucos II, în timp ce Ptolemeu II a avut o fiică numită Berenice. În 250 î.e.n., aceşti doi regi au încheiat „o alianţă [un acord echitabil, NW]“. Pentru a plăti preţul acestei alianţe, Antiochos II a divorţat de soţia lui, Laodice, şi s-a căsătorit cu Berenice, „fiica împăratului de la miazăzi [regelui sudului, NW]“. De la Berenice a avut un fiu care a devenit moştenitorul tronului sirian, în locul fiilor lui Laodice.

20. a) În ce sens nu a rezistat ‘braţul’ lui Berenice? b) Cum au fost abandonaţi Berenice, „cei care au adus-o“ şi „cel care o făcea să fie puternică“? c) Cine a devenit rege al Siriei după ce Antiochos II şi-a pierdut „braţul“, sau puterea?

²⁰ ‘Braţul’ lui Berenice, sau forţa care o sprijinea, a fost tatăl ei, Ptolemeu II. În 246 î.e.n., când acesta a murit, ea nu şi-a ‘păstrat puterea braţului’ alături de soţul ei. Antiochos II a repudiat-o, s-a recăsătorit cu Laodice şi l-a desemnat pe fiul lor succesor la tron. Aşa cum a plănuit Laodice, Berenice şi fiul ei au fost ucişi. Conform dovezilor, slujitorii care o aduseseră pe Berenice din Egipt în Siria, „cei care au adus-o“, au avut parte de acelaşi sfârşit. Laodice chiar l-a otrăvit pe Antiochos II, şi astfel „braţul lui“, sau puterea lui, ‘nu a rezistat’. Prin urmare, atât tatăl lui Berenice, „cel datorită căruia s-a născut“, cât şi soţul ei sirian, cel care a făcut-o „puternică“ pentru un timp, au murit. Acest lucru a făcut ca Seleucos II, fiul lui Laodice, să devină rege al Siriei. Cum avea să reacţioneze la toate acestea următorul rege ptolemeic?

UN REGE RĂZBUNĂ MOARTEA SURORII SALE

21. a) Cine a fost „un lăstar“ din ‘rădăcina’ lui Berenice, şi cum ‘s-a ridicat’ el? b) Cum a venit Ptolemeu III împotriva ‘cetăţuii împăratului de la miazănoapte [regelui nordului, NW]’, şi cum a triumfat asupra acestuia?

²¹ „Se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaşi rădăcină cu ea“, a spus îngerul, „şi va veni împotriva armatei, va intra în cetăţuia împăratului de la miazănoapte [regelui nordului, NW], va face ce va voi cu ea şi se va arăta puternic [va triumfa, NW]“ (Daniel 11:7). „Un lăstar“ al părinţilor lui Berenice, sau al ‘rădăcinii’ ei, a fost fratele acesteia. La moartea tatălui său, el ‘s-a ridicat’ în calitate de rege al sudului, fiind faraonul egiptean Ptolemeu III. Imediat după aceea, el şi-a propus să răzbune moartea surorii sale. Mărşăluind împotriva regelui sirian Seleucos II, de care Laodice se folosise pentru a o ucide pe Berenice şi pe fiul ei, Ptolemeu III a venit împotriva ‘cetăţuii împăratului de la miazănoapte [regelui nordului, NW]’. El a ocupat partea fortificată a Antiohiei şi a ucis-o pe Laodice. Străbătând partea de est a teritoriului stăpânit de regele nordului, el a jefuit Babilonia şi şi-a continuat drumul spre India.

22. Ce a adus Ptolemeu III înapoi în Egipt, şi de ce ‘l-a lăsat în pace câţiva ani pe împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW]’?

²² Ce s-a întâmplat după aceea? Îngerul lui Dumnezeu ne spune: „Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu cei captivi, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa câţiva ani în pace pe împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW]“ (Daniel 11:8). Cu peste 200 de ani înainte, regele persan Cambise II cucerise Egiptul şi adusese acasă dumnezei egipteni, „chipurile lor turnate“. Jefuind Suza, fosta capitală regală a Persiei, Ptolemeu III a reintrat în posesia acelor dumnezei şi i-a luat ‘captivi’ în Egipt. El a luat, de asemenea, ca pradă de război o mulţime de ‘vase scumpe de argint şi de aur’. Întrucât a trebuit să se întoarcă în Egipt pentru a reprima o răscoală, Ptolemeu III ‘l-a lăsat în pace pe împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW]’, fără să-i mai pricinuiască vreo pierdere.

REGELE SIRIAN PLĂTEŞTE CU ACEEAŞI MONEDĂ

23. De ce regele nordului ‘s-a întors în ţara sa’ după ce a năvălit în regatul regelui sudului?

²³ Cum a reacţionat regele nordului? Lui Daniel i s-a spus: „Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului de la miazăzi [regelui sudului, NW], dar se va întoarce iarăşi în ţara sa“ (Daniel 11:9). Regele nordului, şi anume regele sirian Seleucos II, a ripostat. El a năvălit în ‘împărăţia’, sau pe teritoriul, regelui egiptean al sudului, însă a fost înfrânt. Aproximativ în anul 242 î.e.n., Seleucos II ‘s-a întors în ţara sa’ doar cu o mică rămăşiţă a armatei lui, retrăgându-se în capitala siriană, Antiohia. La moartea sa i-a succedat la tron fiul său, Seleucos III.

24. a) Ce s-a întâmplat cu Seleucos III? b) Cum ‘s-a revărsat’ regele sirian Antiochos III peste domeniile regelui sudului „ca un râu care iese din matcă“?

²⁴ Ce s-a prezis cu privire la urmaşii regelui sirian Seleucos II? Îngerul i-a spus lui Daniel: „Totuşi fiii săi se vor agita şi vor strânge o mare mulţime de oşti, iar unul va înainta, se va revărsa ca un râu care iese din matcă şi el va veni iar [se va întoarce, NW] şi va duce războiul până la cetăţuia lui“ (Daniel 11:10). Seleucos III şi-a încheiat domnia în mai puţin de trei ani, deoarece a fost asasinat. Fratele său, Antiochos III, i-a succedat la tronul Siriei. Acest fiu al lui Seleucos II a strâns o mare armată în vederea unui atac îndreptat împotriva regelui sudului, care, la vremea aceea, era Ptolemeu IV. Noul rege sirian al nordului a luptat cu succes împotriva Egiptului şi a recucerit portul maritim Seleucia, provincia Coilé Siria, oraşele Tir şi Ptolemais, precum şi unele oraşe din împrejurimi. El a înfrânt o armată a regelui Ptolemeu IV şi a ocupat mai multe oraşe din Iuda. În primăvara anului 217 î.e.n., Antiochos III a părăsit oraşul Ptolemais şi s-a îndreptat spre nord, „până la cetăţuia lui“ din Siria. În scurtă vreme însă urma să aibă loc o schimbare.

SITUAŢIA SE SCHIMBĂ

25. Unde a purtat Ptolemeu IV bătălia cu Antiochos III, şi ce a fost „dată în mâinile“ regelui egiptean al sudului?

²⁵ Asemenea lui Daniel, şi noi ascultăm cu răbdare ce prezice îngerul lui Iehova mai departe: „Împăratul de la miazăzi [Regele sudului, NW], mâniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW]; va ridica o mare mulţime, dar mulţimea va fi dată în mâinile lui“ (Daniel 11:11). În fruntea unei armate alcătuite din 75 000 de oameni, regele sudului, Ptolemeu IV, a pornit spre nord împotriva duşmanului. Regele sirian al nordului, Antiochos III, ridicase „o mare mulţime“ alcătuită din 68 000 de oameni care să-i ţină piept acestuia. Dar „mulţimea“ a fost „dată în mâinile“ regelui sudului în bătălia de la Rafia, oraş de coastă situat aproape de graniţa Egiptului.

26. a) Ce ‘mulţime’ a fost capturată şi ucisă de regele sudului în bătălia de la Rafia, şi ce a prevăzut tratatul de pace încheiat acolo? b) În ce sens ‘nu şi-a folosit poziţia puternică’ Ptolemeu IV? c) Cine a devenit următorul rege al sudului?

²⁶ Profeţia continuă astfel: „Atunci când va captura mulţimea, inima împăratului se va îngâmfa, va doborî zeci de mii, dar tot nu va birui [nu îşi va folosi poziţia puternică, NW]“ (Daniel 11:12). Ptolemeu IV, regele sudului, a ‘capturat’ şi ucis 10 000 de infanterişti sirieni şi 300 de călăreţi şi a luat 4 000 de prizonieri. Apoi, cei doi regi au încheiat un tratat potrivit căruia Antiochos III păstra portul maritim sirian Seleucia, dar pierdea Fenicia şi Coilé Siria. În urma acestei victorii, inima regelui egiptean al sudului ‘s-a îngâmfat’, în special faţă de Iehova. Iuda a rămas sub stăpânirea lui Ptolemeu IV. Însă acesta nu ‘şi-a folosit poziţia puternică’ pentru a-şi consolida victoria repurtată asupra regelui sirian al nordului. În loc să facă acest lucru, Ptolemeu IV s-a întors la o viaţă depravată şi, cu câţiva ani înainte de moartea lui Antiochos III, fiul său în vârstă de cinci ani, Ptolemeu V, a devenit următorul rege al sudului.

VITEAZUL SE REÎNTOARCE

27. Cum s-a întors regele nordului „la sfârşitul timpurilor“ ca să-şi redobândească teritoriile de la Egipt?

²⁷ Datorită faptelor lui de vitejie, Antiochos III a ajuns să fie numit Antiochos cel Mare. Îngerul a spus despre el următoarele: „Împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW] se va întoarce şi va strânge o oştire mai mare decât cea dintâi; şi, după câţiva ani [la sfârşitul timpurilor, NW], el va înainta cu o oştire numeroasă şi bine înarmată [şi cu multe bunuri, NW]“ (Daniel 11:13). Acele ‘timpuri’ au durat 16 ani, sau chiar mai mult, ani care s-au scurs după ce egiptenii i-au înfrânt pe sirieni la Rafia. Când tânărul Ptolemeu V a devenit rege al sudului, Antiochos III a pornit cu „o oştire mai mare decât cea dintâi“ ca să-şi redobândească teritoriile pe care i le luase regele egiptean al sudului. Pentru realizarea acestui obiectiv, el şi-a unit forţele cu regele macedonean Filip V.

28. Ce probleme a avut tânărul rege al sudului?

²⁸ Regele sudului a avut probleme şi în regatul lui. „În acele timpuri, mulţi se vor ridica împotriva împăratului de la miazăzi [regelui sudului, NW]“, a spus îngerul (Daniel 11:14a). Într-adevăr, mulţi ‘s-au ridicat împotriva regelui sudului’. În afara faptului că avea de înfruntat armatele lui Antiochos III şi ale aliatului macedonean al acestuia, tânărul rege al sudului se confrunta cu probleme acasă, în Egipt. Din cauză că tutorele său, Agatocle, care domnea în numele său, îi trata cu aroganţă pe egipteni, mulţi dintre aceştia s-au răsculat. Îngerul a adăugat: „Şi o ceată de derbedei [fiii tâlharilor, NW] din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească viziunea; dar vor cădea [vor trebui să se poticnească, NW]“ (Daniel 11:14b). Chiar unii oameni din poporul lui Daniel au devenit ‘fii ai tâlharilor’, sau revoluţionari. Dar orice ‘viziune’ pe care aceşti evrei ar fi putut să o aibă cu privire la sfârşitul stăpânirii păgâne care se exercita asupra ţării lor era falsă, iar ei aveau să dea greş, sau să se „poticnească“.

29, 30. a) Cum au cedat „armatele din sud“ în faţa atacului venit din nord? b) Cum a ajuns regele nordului să ‘stea în ţara cea frumoasă’?

²⁹ Îngerul lui Iehova a prezis în continuare: „Împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW] va înainta, va ridica întărituri şi va lua cetăţile întărite. Armatele de la miazăzi [din sud, NW], nici chiar cei mai aleşi oameni ai săi, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească. Cel care va merge împotriva lui va face ce va voi şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri [va sta, NW] în ţara minunată [cea frumoasă, NW], şi nimicirea va fi în mâna lui“. — Daniel 11:15, 16.

³⁰ Forţele militare conduse de Ptolemeu V, sau „armatele din sud“, nu au rezistat atacului venit din nord. La Paneas (Cezareea Filipi), Antiochos III l-a obligat pe generalul egiptean Scopas şi pe cei 10 000 de oameni de elită, sau „cei mai aleşi oameni“, să intre în Sidon, care era ‘o cetate întărită’. Aici, Antiochos III a ‘ridicat întărituri’, ocupând acest port maritim fenician în 198 î.e.n. El a ‘făcut ce a voit’, deoarece armatele regelui egiptean al sudului nu au reuşit să i se împotrivească. Antiochos III a pornit apoi în marş spre Ierusalim, capitala ‘ţării minunate [celei frumoase, nota de subsol]’, Iuda. În 198 î.e.n., Ierusalimul şi Iuda au trecut de sub stăpânirea regelui egiptean al sudului sub stăpânirea regelui sirian al nordului. Antiochos III, regele nordului, a început să ‘stea în ţara cea frumoasă’. ‘Nimicirea a fost în mâna lui’ pentru toţi evreii şi egiptenii care i se opuneau. Cât timp urma ca acest rege al nordului să poată acţiona după bunul său plac?

ROMA ÎL CONSTRÂNGE PE VITEAZ

31, 32. De ce a sfârşit regele nordului prin a stabili „termeni echitabili“ de pace cu regele sudului?

³¹ Îngerul lui Iehova ne dă acest răspuns: „El [regele nordului] îşi va îndrepta faţa să vină cu puterea întregii sale împărăţii, şi oameni drepţi vor fi împreună [vor exista termeni echitabili, NW] cu el; şi el va lucra [cu eficacitate, NW] şi îi va da pe fiica femeilor, ca să-l distrugă [să o ducă la distrugere, NW]; dar ea nu va rămâne şi nu va fi pentru el“. — Daniel 11:17.

³² Regele nordului, Antiochos III, ‘şi-a îndreptat faţa’ pentru a domina Egiptul „cu puterea întregii sale împărăţii“. Însă a sfârşit prin a stabili „termeni echitabili“ de pace cu Ptolemeu V, regele sudului. Cererile formulate de Roma l-au determinat pe Antiochos III să-şi schimbe planul. Când el şi regele Filip V al Macedoniei au creat o ligă împotriva tânărului rege egiptean, pentru a-i lua teritoriile, tutorii lui Ptolemeu V s-au îndreptat spre Roma pentru ocrotire. Profitând de posibilitatea de a-şi extinde sfera de influenţă, Roma şi-a demonstrat puterea.

33. a) Care au fost condiţiile de pace propuse de Antiochos III lui Ptolemeu V? b) În ce scop a fost încheiată căsătoria Cleopatrei I cu Ptolemeu V, şi de ce nu au reuşit planurile?

³³ Obligat de Roma, Antiochos III i-a propus pace regelui sudului. În loc să cedeze teritoriile cucerite, aşa cum ceruse Roma, Antiochos III a plănuit un transfer formal al acestora prin căsătoria fiicei sale Cleopatra I, „fiica femeilor“, cu Ptolemeu V. Ea avea să primească drept zestre câteva provincii, printre care şi Iuda, „ţara cea frumoasă“. În 193 î.e.n. însă, când a avut loc căsătoria, regele Siriei nu a permis ca acele provincii să treacă în stăpânirea lui Ptolemeu V. Aceasta a fost o căsătorie din interese politice, încheiată pentru a supune Egiptul Siriei. Însă planurile nu au reuşit, deoarece Cleopatra I ‘nu a fost pentru el’, ea trecând ulterior de partea soţului ei. Când a izbucnit războiul între Antiochos III şi romani, Egiptul a trecut de partea Romei.

34, 35. a) Care au fost „ţările de coastă“ spre care şi-a îndreptat privirile regele nordului? b) Cum a pus Roma capăt ‘oprobriului’ adus de regele nordului? c) Cum a murit Antiochos III, şi cine a devenit următorul rege al nordului?

³⁴ Referindu-se la înfrângerile regelui nordului, îngerul a adăugat: „El [Antiochos III] îşi va întoarce faţa spre ţările de coastă şi, într-adevăr, va captura multe dintre ele. Şi un comandant [Roma] va trebui să facă să înceteze pentru el [Roma] oprobriul adus de acesta, astfel încât oprobriul lui [cel adus de Antiochos III] să nu mai fie. El [Roma] îl va face să cadă asupra acestuia. Şi el [Antiochos III] îşi va întoarce faţa spre fortăreţele propriei lui ţări, şi, cu siguranţă, se va poticni şi va cădea şi nu va mai fi găsit“. — Daniel 11:18, 19, NW.

³⁵ „Ţările de coastă“ au fost Macedonia, Grecia şi Asia Mică. În 192 î.e.n., în Asia Mică a izbucnit un război, acesta determinându-l pe Antiochos III să vină în Grecia. Nemulţumită de eforturile regelui sirian de a acapara noi teritorii în zonă, Roma i-a declarat în mod oficial război. El a fost înfrânt de Roma la Termopile. În 190 î.e.n., la aproape un an după pierderea bătăliei de la Magnezia, el a trebuit să renunţe la toate teritoriile din Grecia, Asia Mică şi din regiunile aflate la vest de Munţii Taurus. Roma a impus un tribut greu şi şi-a consolidat stăpânirea asupra regelui sirian al nordului. Fiind alungat din Grecia şi din Asia Mică şi pierzându-şi aproape întreaga flotă, Antiochos III ‘şi-a întors faţa spre fortăreţele propriei lui ţări’, Siria. Romanii ‘au făcut să cadă asupra lui oprobriul pe care el îl adusese asupra lor’. Antiochos III a murit în 187 î.e.n. în timp ce încerca să jefuiască un templu din Elymais (Persia). Astfel, el ‘a căzut’ în moarte, fiind succedat la tron de fiul său Seleucos IV, care a devenit următorul rege al nordului.

CONFLICTUL CONTINUĂ

36. a) Cum a încercat regele sudului să continue lupta, dar ce s-a întâmplat cu el? b) Cum a căzut Seleucos IV, şi cine i-a succedat la tron?

³⁶ În calitate de rege al sudului, Ptolemeu V a încercat să redobândească provinciile care ar fi trebuit să-i revină ca zestre a Cleopatrei, însă strădaniile lui au încetat, deoarece a fost otrăvit. Succesorul lui a fost Ptolemeu VI. Ce s-a întâmplat însă cu Seleucos IV? Având nevoie de bani pentru a plăti tributul greu pe care îl datora Romei, el l-a trimis pe trezorierul său Heliodor să pună mâna pe bogăţiile despre care se spunea că ar fi depozitate în templul din Ierusalim. Întrucât îşi dorea tronul, Heliodor l-a ucis pe Seleucos IV. Însă Eumenes, regele Pergamului, împreună cu fratele său Attalos l-au întronat pe Antiochos IV, fratele regelui ucis.

37. a) Cum a încercat Antiochos IV să se dovedească mai puternic decât Iehova Dumnezeu? b) La ce a dus profanarea templului din Ierusalim de către Antiochos IV?

³⁷ Noul rege al nordului, Antiochos IV, s-a străduit să se dovedească mai puternic decât Dumnezeu, încercând să suprime închinarea la Iehova adusă în mod organizat. Sfidându-l pe Iehova, el a dedicat templul din Ierusalim lui Zeus, sau Jupiter. În decembrie 167 î.e.n., deasupra marelui altar din curtea templului, unde se aduceau lui Iehova arderile de tot zilnice, a fost înălţat un altar păgân. Zece zile mai târziu, pe altarul păgân s-a adus o jertfă lui Zeus. Această profanare a declanşat o răscoală a evreilor condusă de macabei. Antiochos IV a purtat război cu evreii timp de trei ani. În 164 î.e.n., la comemorarea profanării, Iuda Macabeul a rededicat templul lui Iehova şi a fost instituită sărbătoarea dedicării, sau Hanukkah. — Ioan 10:22.

38. Cum s-a pus capăt domniei macabeilor?

³⁸ Probabil că macabeii încheiaseră un tratat cu Roma în 161 î.e.n. şi întemeiaseră un regat în 104 î.e.n. Însă fricţiunile dintre ei şi regele sirian al nordului au continuat. În cele din urmă s-a solicitat intervenţia Romei. În anul 63 î.e.n., generalul roman Cnaeus Pompeius a cucerit Ierusalimul după un asediu care a durat trei luni. În 39 î.e.n., Senatul roman l-a numit rege al Iudeii pe Irod, un edomit. Ocupând Ierusalimul în 37 î.e.n., el a pus capăt domniei macabeilor.

39. Ce foloase aţi tras din analizarea textului din Daniel 11:1–19?

³⁹ Cât de emoţionant este să vedem împlinindu-se în amănunt prima parte a profeţiei despre cei doi regi aflaţi în conflict! Într-adevăr, cât de emoţionant este să scrutăm istoria celor aproximativ 500 de ani care s-au scurs după ce Daniel a primit mesajul profetic şi să identificăm conducătorii care au ocupat poziţiile de rege al nordului şi de rege al sudului! Totuşi, identitatea politică a acestor doi regi se schimbă, pe măsură ce conflictul dintre ei continuă atât în perioada în care a trăit Isus Cristos, cât şi, mai departe, până în zilele noastre. Stabilind corespondenţe între evenimentele istorice şi detaliile interesante pe care le dezvăluie această profeţie, vom putea să-i identificăm pe aceşti doi regi aflaţi în luptă.

[Notă de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Care sunt cele două linii de regi puternici care au ieşit din regatele elenistice, şi ce luptă au început aceşti regi?

• Aşa cum s-a prezis în Daniel 11:6, cum au încheiat cei doi regi un „acord echitabil“?

• Cum a continuat conflictul dintre:

Seleucos II şi Ptolemeu III (Daniel 11:7–9);

Antiochos III şi Ptolemeu IV (Daniel 11:10–12);

Antiochos III şi Ptolemeu V (Daniel 11:13–16)?

• Cu ce scop a fost încheiată căsătoria Cleopatrei I cu Ptolemeu V, şi de ce nu au reuşit planurile (Daniel 11:17–19)?

• Ce foloase v-a adus analizarea textelor din Daniel 11:1–19?

[Tabelul/Fotografiile de la pagina 228]

REGII MENŢIONAŢI ÎN DANIEL 11:5–19

Daniel 11:5 Seleucos I Nicator Ptolemeu I

Daniel 11:7–9 Seleucos II Ptolemeu III

Daniel 11:10–12 Antiochos III Ptolemeu IV

[Legenda fotografiei]

Monedă reprezentându-i pe Ptolemeu II şi pe soţia lui

[Legenda fotografiei]

Seleucos I Nicator

[Legenda fotografiei]

Antiochos III

[Legenda fotografiei]

Ptolemeu VI

[Legenda fotografiei]

Ptolemeu III şi succesorii lui au construit acest templu al lui Horus la Idfu, Egiptul Superior

[Harta/Fotografiile de la paginile 216, 217]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Apelativele „regele nordului“ şi „regele sudului“ se referă la regii aflaţi la nord şi la sud de ţara poporului lui Daniel

MACEDONIA

GRECIA

ASIA MICĂ

ISRAEL

LIBIA

EGIPT

ETIOPIA

SIRIA

Babilon

ARABIA

[Legenda fotografiei]

Ptolemeu II

[Legenda fotografiei]

Antiochos cel Mare

[Legenda fotografiei]

Stelă conţinând decrete emise de Antiochos cel Mare

[Legenda fotografiei]

Monedă reprezentându-l pe Ptolemeu V

[Legenda fotografiei]

Poarta lui Ptolemeu III, din Karnak, Egipt

[Ilustraţie pe toată pagina 210]

[Legenda fotografiei de la pagina 215]

Seleucos I Nicator

[Legenda fotografiei de la pagina 218]

Ptolemeu I