Trebuie să fugim urgent!

 1. a) Ce s-a întîmplat pe pămînt în sanctuarul „locului sfînt“, în timpul celui de-al doilea război mondial? b) Prin urmare, ce întrebare se pune?

DUPĂ cum aţi observat, „locul sfînt“ adevărat se află în domeniul „Ierusalimului ceresc“ — regatul mesianic al lui Dumnezeu. În timpul celui de-al doilea război mondial, „sfinţii“ care slujesc împreună cu însoţitorii lor, membrii marii mulţimi, în sanctuarul acelui „loc sfînt“ de pe pămînt, au fost călcaţi în picioare îndeosebi în ţările din teritoriile dublei puteri mondiale anglo-americane (Daniel 7:27; 8:10–12; Apocalips 7:9, 15). Vrea oare acest lucru să spună că Anglia şi America sînt „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“? Nu, deoarece „păcatul“ comis de dubla putere mondială include încă o trăsătură. Care este aceasta?

 2, 3. a) Cum a fost conceput regatul fals al lui Dumnezeu? b) Cum este descrisă această concepere în cartea Apocalipsa? c) Cine este deci „lucrul dezgustător“ prezentat în Daniel 11:31 şi Matei 24:15?

² Dubla putere mondială Anglo-Americană a servit scopului lui Satan şi în alt mod. Ea a conceput şi un fals regat al lui Dumnezeu. Atît în profeţia lui Daniel cît şi în cartea biblică Apocalipsa, „fiarele“ şi „coarnele“ lor sînt întrebuinţate ca simboluri ale puterilor politice mondiale. Apocalipsa capitolul 13 descrie cea de-a şaptea putere mondială din istoria biblică — Anglia şi America — sub forma unei fiare cu două coarne, care dă viaţă unui „chip“ al guvernării umane, asemănător unei fiare. Acest „chip“ al fiarei este o fiară de culoare stacojie şi de natură compozită, care are şapte capete şi zece coarne (Apocalips 17:3). Ea a apărut prima dată sub numele de Liga Naţiunilor în 1920, şi a fost reactualizată în 1945, sub numele de Organizaţia Naţiunilor Unite, avînd ca susținători principali pe Anglia şi America, la care s-a alăturat Uniunea Sovietică (Apocalips 13:11, 15; 17:8). Aceasta a fost şi o împlinire a lui Daniel 11:31, care spune: „Şi ei cu siguranţă vor pune în loc lucrul dezgustător care cauzează pustiire.“a

³ Aşadar, acesta este „lucrul dezgustător“ din zilele noastre, despre care Isus a vorbit în Matei 24:15. Dar cum a ajuns el să stea într-un loc sfînt? Să vedem ce spun faptele.

 4. a) De ce poate fi descrisă Liga Naţiunilor ca fiind „dezgustătoare“? b) Ce pretenţii „dezgustătoare“ au emis conducătorii religioşi la adresa O.N.U.?

⁴ Cînd, în 1918, Anglia şi America au fost primele care au propus Liga Naţiunilor, bisericile creştinătăţii şi-au dat sprijinul unanim. Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America a salutat Liga Naţiunilor drept „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt“. Ce blasfemie! Să se spună că o combinaţie a naţiunilor politice ale lumii lui Satan ar putea fi regatul lui Dumnezeu de pe pămînt! Aceasta era într-adevăr un lucru dezgustător, respingător, în ochii lui Iehova şi ai acelora care stăteau cu adevărat în „locul sfînt“, ca ambasadorii tereştri ai „Ierusalimului ceresc“, care guvernează în prezent. Dar ce au spus clericii lumii cu privire la Naţiunile Unite, succesoarea Liga Naţiunilor? Ei au descris-o în termeni variaţi, ca fiind singura speranţă de supravieţuire a omenirii, „ultima speranţă de înţelegere şi pace“ şi „forumul suprem de pace şi dreptate“. Ca şi în cazul Liga Naţiunilor, ei au plasat Organizaţia Naţiunilor Unite „într-un loc sfînt“, pretinzînd că ea va aduce ceea ce numai regatul lui Dumnezeu poate să realizeze.

 5. De ce putem spune că O.N.U. nu este o parte a locului sfînt?

⁵ Clericii creştinătăţii au optat pentru plasarea Naţiunilor Unite „într-un loc sfînt“, care aparţine de drept „Ierusalimului ceresc“ — regatul lui Dumnezeu — şi „sfinţilor“ care îl reprezintă pe pămînt. Dar O.N.U. nu are nimic „sfînt“ în ea. Ea are o capelă de rugăciune şi un clopot budist, iar pe zidul dinspre piaţă al clădirii sînt gravate cuvintele din Isaia 2:4 (A.V.): „Ei îşi vor transforma săbiile în pluguri şi suliţele în foarfece de tuns pomii: [o] naţiune nu va mai ridica sabia împotriva [altei] naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul“. Dar toate aceste lucruri nu pot face ca Organizaţia Naţiunilor Unite să fie „sfîntă“. Naţiunile membre ale acesteia se ceartă încontinuu şi un număr impresionant dintre ele sînt acum anti-religioase şi ateiste. Însă „lucrul dezgustător“ stă „într-un loc sfînt“ şi din alt punct de vedere.

UN CORESPONDENT ACTUAL SURPRINZĂTOR

 6. a) Care sînt cele două grupuri contrare care au trăit în Ierusalim în primul secol al erei noastre? b) Ce asemănare există între religioniştii evrei şi strămoşii lor?

⁶ Pînă în anul distrugerii lui, evreii considerau Ierusalimul antic drept un oraş sau un loc sfînt. În anul 56, chiar şi apostolul Pavel s-a dus la templul din Ierusalim, unde, împreună cu alţi patru creştini aflaţi sub jurămînt, s-a curăţit în mod oficial (Fapte 21:23–26). Acolo, el a fost înconjurat de o gloată de evrei de felul acelora care îi persecutau pe creştinii adevăraţi, acuzîndu-l că umpluse Ierusalimul cu învăţătura sa (Fapte 5:28). Aceşti evrei ţineau la tradiţiile şi închinarea apostată, asemenea strămoşilor lor din timpul lui Ieremia şi se încredeau „în cuvinte înşelătoare şi spuneau: „Templul lui Iehova, templul lui Iehova, templul lui Iehova sînt ei!“ (Ieremia 7:4). Dar această încredere era orientată greşit.

 7. a) De ce este considerată creştinătatea un corespondent actual al Ierusalimului apostat? b) Care este pretinsul „loc sfînt“ al creştinătăţii?

⁷ Astăzi există o situaţie similară, deoarece Ierusalimul apostat din antichitate, precum şi templul său, au un corespondent surprinzător în creştinătatea actuală. Observaţi că religia creştinătăţii ridică, de asemenea, pretenţii că are „un loc sfînt“ — pretinsele ei drepturi şi un cîmp de activităţi religioase. De-a lungul secolelor şi-a asigurat un domeniu îndrăgit de ea, în care îşi exercită controlul asupra maselor. Ea pretinde că acesta este dreptul ei spiritual. Domeniul ei include, de asemenea, catedrale costisitoare, altare împodobite cu giuvaeruri, ferestre cu vitraliib scumpe, proprietăţi funciare şi conturi bancare imense. Toate acestea fac parte din aşa-zisul „loc sfînt“. Ea îl consideră sacru şi nimeni nu îndrăzneşte să se atingă de el. Cel puţin aşa crede ea.

 8. a) Ce legătură există între religia creştinătăţii şi „Babilonul cel Mare“? b) Ce asemănăre există între creştinătate şi Ierusalimul apostat?

⁸ Dar ce s-a întîmplat oare cu Ierusalimul antic şi cu locul său sfînt în anii 607 î.e.n. şi 70 e.n., cînd s-au împlinit profeţiile referitoare la el? Şi ce ne arată Domnul Isus în Apocalipsa sau Revelaţia pe care i-a transmis-o apostolului Ioan? Capitolul 17 al acestei cărţi vorbeşte despre sentinţa care va fi executată asupra „Babilonului cel Mare“, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului“ (Apocalips 17:5). „Babilonul cel Mare“ nu este altceva decît imperiul mondial al religiei false, a cărei parte principală o constituie bisericile creştinătăţii. Creştinătatea, care pretinde a fi în legămînt cu Dumnezeu, este „Ierusalimul“ apostat al timpului nostru.

 9. Cum a acţionat „mama prostituatelor“ în privinţa „fiarei“, ca urmare a împlinirii actuale a profeţiei?

⁹ De-a lungul secolelor, „mama prostituatelor“ religia falsă — a reuşit foarte bine să controleze afacerile naţiunilor şi imperiilor asemănătoare fiarelor. După cum arată Apocalips 17:9, ea s-a aşezat pe munţii care reprezintă guverne, iar versetul 15 o prezintă şezînd pe „ape“, adică „popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi“. Cînd combinata „fiară de culoare stacojie“ a apărut în 1920 ca Liga Naţiunilor şi cînd a reapărut, în 1945, ca Organizaţia Naţiunilor Unite, „Babilonul cel Mare“ a manevrat în aşa fel lucrurile încît să încalece această „fiară“ internaţională, pentru a obţine cîştiguri şi profituri. Ea nu ţinea seama de faptul că acest „lucru dezgustător“ de natură politică stă acolo unde n-ar trebui să stea, pătrunzînd ilegal în „locul sfînt“ care acum este, pe bună dreptate, domeniul „Ierusalimului ceresc“ — regatul lui Dumnezeu, sub conducerea lui Mesia.

„COARNELE“ INTRĂ ÎN ACŢIUNE

10. Ce sentinţă urmează să fie executată asupra religiei false?

¹⁰ Dar atunci cînd aceste naţiuni vor spune „Pace şi securitate“, „coarnele“ acelei „fiare sălbatice“ infiorătoare vor deveni brusc violente. Ele nu-şi vor mai putea reţine ura îndelungată faţă de „prostituată“. Ele o vor arunca pe prostituată din locul confortabil pe care îl avea pe spatele „fiarei“. Aceste „coarne“ militariste, radicale, precum şi „fiara“, o vor pustii pe „prostituată“, o vor dezbrăca, îi vor mînca părţile cărnoase şi o vor arde complet în foc (Apocalips 17:16). Religia falsă, inclusiv creştinătatea — care a pretins că are pe pămînt un „loc sfînt“ înaintea lui Dumnezeu — va fi pustiită complet. Aşadar, creştinătatea va fi distrusă complet, aşa cum a fost distrus templul din Ierusalimul pămîntesc, despre care Isus a spus: „Categoric că nu va rămînea aici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată.“ — 1 Tesaloniceni 5:3; Marcu 13:2.

11. a) Ce a apărut în 1914 referitor la adevăratul „loc sfînt“? b) Cum a început se fie invadat pretinsul „loc sfînt“ al creştinătăţii?

¹¹ Este oare conştientă religia falsă, această prostituată care include şi creştinătatea, de ceea ce i se va întîmpla în scurtă vreme? Ea ar trebui să fie, dacă ştie să interpreteze modul în care se desfăşoară evenimentele mondiale actuale. De asemenea, ea ar trebui să se cutremure, dacă ar da atenţie adevărurilor profetice din Biblie. Într-adevăr, la scurt timp după ce „Ierusalimul ceresc“ — în calitate de ocupant legitim al „locul sfînt“ — s-a născut, în 1914, presupusul „loc sfînt“ sau cîmp de activitate al creştinătăţii a fost supus presiunilor. În 1917 a avut loc revoluţia marxistă în Rusia. De atunci, puterile socialiste ateiste au preluat conducerea în multe ţări. Aceste puteri au înaintat şi mai agresiv de la al doilea război mondial încoace. Ele anunţă zgomotos că religia este „opiu pentru popor“. La rîndul ei, creştinătatea se plînge că puterile comuniste i-au invadat pretinsul „loc sfînt“ şi că a pierdut foarte multe popoare.

AMENINŢARE LA ADRESA „LOCULUI SFÎNT“ AL CREŞTINĂTĂŢII

12, 13. Cum au accentuat ştirile şi relatările din ziare ameninţarea la adresa „locului sfînt“ al creştinătăţii?

¹² O relatare publicată în ziarul Star din Hong Kong, spre sfîrşitul anului 1981, ne arată ce s-a petrecut în ţările conduse de guvernele comuniste: „Conform relatărilor refugiaţilor, diplomaţilor occidentali şi clericilor străini, guvernul comunist din Vietnam a înrolat în armată pe călugării budişti, a aruncat în închisoara sute de preoţi creştini şi a închis seminariile teologice şi bisericile. Obiectivul urmărit, spun ei, este de a pune toate religiile sub controlul exclusiv al guvernului. Refugiaţii afirmă că Biserica romano-catolică din sudul Vietnamului a fost supusă la presiuni deosebit de mari, autorităţile citînd ca exemplu tulburările din Polonia catolică, pentru a demonstra ‘tendinţa contra-revoluţionară’ a Bisericii romano-catolice.“

¹³ Publicaţia Journal and Constitution, din 2 ianuarie 1982, care apare în Atlanta, a tipărit articolul intitulat „Multe ştiri [publicate în 1981) sînt în legătură cu religia.“ Articolul acesta înşiră tentativa de asasinare a papei Ioan Paul al II-lea, asasinarea preşedintelui Egiptului, Sadat, de către militanţi musulmani, asasinate şi execuţii numeroase în Iran, lupte armate între guerilele arabe şi Israel, care au cauzat moartea a numeroase persoane, atentatele, crimele cu bombe şi decesele cauzate de greve ale foamei, declarate în Irlanda. Într-adevăr, multe dintre tulburările mondiale sînt în legătură cu religia. Dar toate aceste ştiri îşi vor pierde importanţa cînd „cele zece coarne şi fiara“ vor intra în curînd în acţiune pentru a pustii complet religia falsă, inclusiv creştinătatea şi pretinsul ei „loc sfînt“.

14. Cum vor fi ameninţaţi şi cei din adevăratul „loc sfînt“?

¹⁴ Dar ce se va întîmpla cu cei care se închină în adevăratul „loc sfînt“, adică aceia care efectuează un „serviciu sfînt“ aici, pe pămînt, în sprijinul „Ierusalimului ceresc“? Aceştia vor ajunge să fie atacaţi şi ei de „coarnele“ militariste care acum constituie deja o parte din ţările membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Conform cu Apocalips 17:14, această combinaţie politică va dovedi că nu are dreptul să stea într-un „loc sfînt“, pentru că ea „se va lupta cu Mielul“.

15. a) Cine va avea rolul de frunte în atacul asupra „sfinţilor“? b) Cum îşi va ajunge el sfîrşitul?

¹⁵ Daniel 11:40–45 arată că „regele nordului“ comunist va avea rolul de frunte în acest atac impotriva „celor sfinţi“, dar „el va trebui să-şi ajungă sfîrşitul şi nu va fi nimeni care să-l ajute“.c De aceea, toate „coarnele“ naţionaliste şi chiar „fiara de culoare stacojie“ vor fi executate de Isus Cristos şi armatele sale de îngeri. „Deoarece el este Domnul domnilor şi Regele regilor, Mielul îi va învinge“. În războiul de la Har-Maghedon regele domnitor al „Ierusalimului ceresc“ va obţine victoria decisivă asupra tuturor naţiunilor care şi-au dat „puterea şi autoritatea fiarei sălbatice.“ — Apocalips 17:12–14; 16:16.

FUGA LA MUNŢI

16. Cum şi unde va găsi ocrotire poporul lui Dumnezeu?

¹⁶ Atunci, unde şi cum poate găsi protecţie poporul lui Dumnezeu? „Fugind la munţi“ (Matei 24:16). Astăzi, aceşti „munţi“ constituie locul de refugiu furnizat de Dumnezeu — măsura luată de Iehova în vederea ocrotirii „sfinţilor“ care au mai rămas pe pămînt, precum şi în vederea ocrotirii „mulţimii mari“ de „alte oi“ pentru a supravieţui „necazul del mare“. Această ocrotire corespunde profeţiei lui Isus, conform căreia o parte din „carne“ va fi salvată (Matei 24:22). Aşa cum munţii au stabilitate şi sînt deseori identificaţi în Scriptură cu funcţii guvernamentale, tot aşa locul de refugiu pe care Dumnezeu îl furnizează astăzi se identifică cu organizaţia sa teocratică. Ea este reprezentată pe pămînt prin „adunarea Dumnezeului cel viu, un stîlp şi sprijin al adevărului“, care se identifică în prezent cu Societatea mondială a Martorilor lui Iehova. — 1 Timotei 3:15.

17. Ce acţiune hotărîtă se cere din partea celor care ar vrea să fugă la adăpost?

¹⁷ Toţi cei care fug la organizaţia lui Iehova trebuie să înceteze a mai sprijini vreo parte a sistemului pămîntesc al lui Satan. Ei nu trebuie să devină „o parte a acestei lumi“, deci ei nu trebuie să colaboreze cu ea. Ei trebuie să evite religia, politica, manifestările de violenţă, materialismul, imoralitatea (Ioan 18:36). Ei trebuie să se dedice lui Iehova Dumnezeu, să trăiască în conformitate cu principiile sale drepte şi să aducă oamenilor la cunoştinţă scopurile regatului său glorios. Fie ca ei niciodată să nu devină delăsători sau să revină la viaţa de huzur a lumii. Ei trebuie, în permanenţă, să se străduiască mult pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu şi pentru a intra în noua să ordine. — Luca 13:24; 9:23; 2 Timotei 2:15.

18. De ce este nevoie urgentă ca persoanele cu inima înclinată spre dreptate să „înceapă să fugă“ acum?

¹⁸ În acest an 1984, ameninţarea la adresa pretinsului „loc sfînt“ al creştinătăţii a devenit o realitate. Într-adevăr, religia mondială care se află cocoţată pe spinarea „fiarei“ — Naţiunile Unite —, se găseşte într-o situaţie critică. Observînd cu discernămînt această situaţie, Martorii lui Iehova subliniază urgenţa chemării: ‘Fugiţi din religia falsă, da, ieşiţi din toate formele sistemului mondial al lui Satan — fugiţi la adăpostul organizaţiei lui Dumnezeu’! Asemenea Ierusalimului din primul secol, creştinătatea este confruntată acum cu „pustiirile (...) o exterminare“. Şi la fel se întîmplă cu întregul imperiu mondial al religiei false — Babilonul cel Mare! — Daniel 9:26b, 27b; Apocalips 18:2, 4.

19. a) Ce spune Psalm 72 referitor la „munţi“? b) Ce trebuie să facem pentru a ne bucura de „abundenţa păcii“?

¹⁹ Din fericire, „munţii“ de refugiu vor deveni şi „munţii“ de binecuvîntare, deoarece Psalm 72:1–8 spune: „Munţii să ducă pacea la popoare; la fel şi dealurile, prin dreptate (...) (În zilele lui Mesia, Regele) cel drept va răsări şi abundenţa păcii pînă cînd nu va mai fi lună.“ Vrei să te numeri printre aceia care se vor bucura de „abundenţa păcii“ ? Atunci „devino statornic, neclintit fiind întotdeauna ocupat din plin în lucrarea Domnului“. Este nevoie urgentă ca atît timp cît încă se mai poate, să te dedici lucrării de a ajuta persoanele cu inimi inclinate spre dreptate să „înceapă să fugă la munţi“. Aşadar, „stai lîngă aceste lucruri, deoarece, făcînd astfel, te vei salva atît pe tine cît şi pe cei care te ascultă.“ — 1 Corinteni 15:58; 1 Timotei 4:16.

[Note de subsol]

Poţi să răspunzi la aceste întrebări?

□ Care este adevăratul „loc sfînt“?

□ Care este „lucrul dezgustător“ care cauzează pustiire?

□ În ce fel stă „lucrul dezgustător“ „într-un loc sfînt“?

□ Care este pretinsul „loc sfînt“ al creştinătăţii?

□ În ce fel este ameninţat acum „locul sfînt“ al creştinătăţii?

□ În ce fel creştinii de astăzi dau ascultare poruncii de a fugi la munţi?

[Text generic de la pagina 24]

Octombrie 1965: După ce a prezentat Naţiunile Unite drept „cea mai mare dintre toate organizaţiile internaţionale“, papa Paul al VI-lea a mai spus: „Popoarele pămîntului se îndreaptă spre Naţiunile Unite ca spre ultima speranţă de înţelegere şi pace.“

[Text generic de la pagina 25]

Octombrie 1979: Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut o cuvîntare la Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite. În timp ce cu privire la Isus Cristos sau la Regat n-a făcut nici o menţiune, papa a declarat: „Sper că Naţiunile Unite vor rămîne întotdeauna forumul suprem al păcii şi dreptăţii, adevăratul locaş al libertăţii.“