Capitolul şaisprezece

Regii rivali se apropie de sfârşitul lor

1, 2. Cum s-a schimbat identitatea regelui nordului după cel de-al doilea război mondial?

REFLECTÂND la climatul politic al Statelor Unite ale Americii şi al Rusiei, istoricul şi filozoful francez Alexis de Tocqueville a scris în 1835: „Una dintre ele are libertatea ca principal mijloc de acţiune, cealaltă are servitutea. Căile . . . lor sunt diferite, însă fiecare dintre ele pare să fi fost chemată de glasul misterios al Providenţei să ţină într-o bună zi în mâinile ei destinele unei jumătăţi de lume“. Cât de exactă s-a dovedit a fi această previziune după terminarea celui de-al doilea război mondial? Istoricul J. M. Roberts a scris: „La finalul celui de-al doilea război mondial se părea, în sfârşit, că este posibil ca destinele lumii să fie dirijate de două mari şi foarte diferite sisteme care deţineau puterea, unul dintre ele avându-şi centrul în ceea ce a fost cândva Rusia, iar celălalt în Statele Unite ale Americii“.

² În timpul celor două războaie mondiale, Germania fusese duşmanul principal al regelui sudului, adică al Puterii Mondiale Anglo-Americane, şi ocupase poziţia de rege al nordului. După cel de-al doilea război mondial, Germania s-a divizat. Germania de Vest a devenit o aliată a regelui sudului, iar Germania de Est a luat poziţie de partea altei entităţi puternice, şi anume blocul ţărilor comuniste condus de Uniunea Sovietică. Acest bloc, sau această entitate politică s-a ridicat în calitate de rege al nordului, aflându-se într-o puternică opoziţie cu alianţa anglo-americană. Cât despre rivalitatea dintre cei doi regi, aceasta s-a transformat în războiul rece care a durat din 1948 până în 1989. Înainte, regele german al nordului acţionase „împotriva legământului sfânt“ (Daniel 11:28, 30). Cum avea să acţioneze blocul comunist în privinţa acestui legământ?

CREŞTINII ADEVĂRAŢI SE POTICNESC, DAR ÎNVING

3, 4. Cine sunt cei care „acţionează cu răutate împotriva legământului“, şi în ce relaţii s-au aflat ei cu regele nordului?

³ Îngerul lui Dumnezeu a spus: „Pe aceia care acţionează cu răutate împotriva legământului, el [regele nordului] îi va duce la apostazie prin intermediul unor cuvinte dulci“. Apoi a adăugat: „Dar cât despre poporul care îl cunoaşte pe Dumnezeul său, el va învinge şi va acţiona cu eficienţă. Iar cu privire la cei care au perspicacitate în mijlocul poporului, ei vor da înţelegere multora. Şi, în mod sigur, ei vor fi făcuţi să se poticnească prin sabie şi prin flacără, prin captivitate şi prin jaf pentru un anumit număr de zile“. — Daniel 11:32, 33, NW.

⁴ Cei „care acţionează cu răutate împotriva legământului“ nu pot fi decât conducătorii creştinătăţii, care pretind că sunt creştini, dar care, prin acţiunile lor, profanează chiar denumirea de creştinism. În cartea sa Religion in the Soviet Union (Religia în Uniunea Sovietică), Walter Kolarz afirmă: „[Pe parcursul celui de-al doilea război mondial,] guvernul sovietic a depus eforturi ca să-şi asigure sprijinul moral şi material din partea bisericilor, pentru apărarea patriei-mamă“. După război, conducătorii bisericilor au încercat să păstreze această prietenie în pofida politicii ateiste duse de puterea care devenise regele nordului. Astfel, creştinătatea a devenit mai mult ca oricând o parte a acestei lumi, adică o apostazie dezgustătoare în ochii lui Iehova. — Ioan 17:16; Iacov 4:4.

5, 6. Care a fost „poporul care îl cunoaşte pe Dumnezeul său“, şi care a fost situaţia membrilor acestuia când s-au aflat sub stăpânirea regelui nordului?

⁵ Ce se poate spune despre creştinii adevăraţi, adică despre „poporul care îl cunoaşte pe Dumnezeul său“ şi „cei care au perspicacitate“? Cu toate că s-au ‘supus autorităţilor superioare’ în mod corespunzător, creştinii care trăiesc sub guvernarea regelui nordului nu au făcut parte din această lume (Romani 13:1, NW; Ioan 18:36). Fiind atenţi să dea „Cezarului ce este al Cezarului“, ei i-au dat şi „lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Matei 22:21). Pentru acest motiv, integritatea lor a fost testată. — 2 Timotei 3:12.

⁶ Ca urmare, creştinii adevăraţi au ajuns şi să „se poticnească“ şi să ‘învingă’. Ei s-au poticnit în sensul că au suferit aspre persecuţii, unii fiind chiar omorâţi. Dar au învins în sensul că marea majoritate au rămas fideli. Creştinii adevăraţi au învins lumea, aşa cum Isus a învins-o (Ioan 16:33). Mai mult decât atât, ei nu au încetat niciodată să predice, chiar dacă s-au aflat în închisori sau în lagăre de concentrare. Astfel, ei au ‘dat înţelegere multora’. În pofida persecuţiei, în majoritatea ţărilor guvernate de regele nordului numărul Martorilor lui Iehova a crescut. Graţie fidelităţii ‘celor care au perspicacitate’, în aceste ţări apar din ce în ce mai mulţi membri ai ‘marii mulţimi’. — Apocalipsa 7:9–14.

POPORUL LUI IEHOVA ESTE PURIFICAT

 7. Cum au fost „ajutaţi puţin“ creştinii unşi care au trăit sub stăpânirea regelui nordului?

⁷ „Când [membrii poporului lui Dumnezeu] vor cădea [vor fi făcuţi să se poticnească, NW], vor fi ajutaţi puţin“ (Daniel 11:34a). Triumful regelui sudului în cel de-al doilea război mondial a atras după sine o oarecare eliberare pentru creştinii din ţările aflate sub stăpânirea regelui rival (compară cu Apocalipsa 12:15, 16). În mod asemănător, cei ce au fost persecutaţi de regele care a urmat au cunoscut din când în când perioade de eliberare. Când războiul rece s-a apropiat de sfârşit, mulţi conducători politici au ajuns să-şi dea seama că creştinii fideli nu constituie o ameninţare, acordându-le, prin urmare, recunoaştere legală. Un ajutor a venit, de asemenea, din partea marii mulţimi mereu crescânde, care a reacţionat la predicarea fidelă a celor unşi şi i-a ajutat. — Mat. 25:34–40.

 8. Cum s-au unit unele persoane cu poporul lui Dumnezeu „din făţărnicie“?

⁸ Pe parcursul anilor războiului rece, nu toţi cei ce afirmau că sunt interesaţi să-i slujească lui Dumnezeu au avut motivaţii corecte. Îngerul a avertizat: „Mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie“ (Daniel 11:34b). Un număr considerabil de oameni au manifestat interes faţă de adevăr, dar nu au fost dispuşi să se dedice lui Dumnezeu pentru a-i sluji. Alţii însă, care păreau să accepte vestea bună, erau, în realitate, spioni ai autorităţilor. Într-un raport provenit dintr-o ţară se spune: „Unii dintre aceşti indivizi lipsiţi de scrupule s-au dovedit a fi comunişti care se strecuraseră în organizaţia Domnului, afişaseră un mare zel şi chiar fuseseră numiţi în poziţii de serviciu înalte“.

 9. De ce a permis Iehova ca unii dintre creştinii fideli „să se poticnească“ din cauza celor ce s-au infiltrat?

⁹ Îngerul a continuat: „Chiar şi dintre cei înţelepţi vor cădea [vor fi făcuţi să se poticnească, NW], ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la timpul sfârşitului; căci sfârşitul nu va fi decât la timpul hotărât“ (Daniel 11:35). Cei ce s-au infiltrat i-au făcut pe unii dintre cei fideli să cadă în mâinile autorităţilor. Iehova a permis să se întâmple acest lucru pentru ca poporul său să fie purificat. Aşa cum Isus „a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit“ şi aceşti creştini fideli au învăţat perseverenţa prin testarea credinţei lor (Evrei 5:8; Iacov 1:2, 3; compară cu Maleahi 3:3). Astfel, ei sunt „încercaţi, curăţiţi şi albiţi“.

10. Ce se înţelege prin expresia „până la timpul sfârşitului“?

¹⁰ Membrii poporului lui Iehova aveau să cunoască poticnirea şi purificarea „până la timpul sfârşitului“. Desigur, ei se aşteaptă să fie persecutaţi până la sfârşitul acestui sistem rău de lucruri. Cu toate acestea, purificarea şi albirea poporului lui Dumnezeu în urma intervenţiei regelui nordului nu avea să fie „decât la timpul hotărât“. Prin urmare, „timpul sfârşitului“ din Daniel 11:35 trebuie să aibă legătură cu sfârşitul perioadei necesare ca poporul lui Dumnezeu să fie purificat în timp ce suportă atacul dat de regele nordului. Poticnirea a luat sfârşit, conform dovezilor, la timpul hotărât de Iehova.

REGELE SE PREAMĂREŞTE

11. Ce a spus îngerul despre atitudinea regelui nordului faţă de suveranitatea lui Iehova?

¹¹ Cu privire la regele nordului, îngerul a adăugat: „Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi [refuzând să recunoască suveranitatea lui Iehova] va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va prospera, până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seama nici de Dumnezeul părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; nu va ţine seama de nici un dumnezeu, căci se va slăvi pe sine mai presus de toţi“. — Daniel 11:36, 37.

12, 13. a) Cum l-a respins regele nordului pe „Dumnezeul părinţilor săi“? b) Cine au fost ‘femeile’ de a căror ‘dorinţă’ nu a ţinut seama regele nordului? c) Cărui „dumnezeu“ i-a adus cinste regele nordului?

¹² Împlinind aceste cuvinte profetice, regele nordului l-a respins pe „Dumnezeul părinţilor săi“, cum ar fi divinitatea trinitară a creştinătăţii. Blocul comunist a promovat făţiş ateismul. Astfel, regele nordului s-a făcut pe sine însuşi dumnezeu, ‘slăvindu-se mai presus de toţi’. Neţinând seama de „dorinţa femeilor“ — adică de ţările aservite regimului său, cum a fost Vietnamul de Nord —, regele a acţionat cum ‘a voit’.

¹³ Continuând profeţia, îngerul a spus: „În schimb, va cinsti pe dumnezeul fortăreţelor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri plăcute“ (Daniel 11:38). De fapt, regele nordului şi-a pus încrederea în militarismul ştiinţific modern, „dumnezeul fortăreţelor“. El a căutat salvarea prin intermediul acestui „dumnezeu“, sacrificând bogăţii imense pe altarul lui.

14. Cum a ‘acţionat cu eficienţă’ regele nordului?

¹⁴ „Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra [acţiona cu eficienţă, NW] împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi ţara ca răsplată“ (Daniel 11:39). Încrezându-se în acest „dumnezeu străin“ militarist, regele nordului a acţionat cu cea mai mare „eficienţă“, dovedindu-se a fi o extraordinară putere militară în „zilele din urmă“ (2 Timotei 3:1). Cei ce i-au susţinut ideologia au fost recompensaţi cu sprijin politic, financiar şi uneori chiar militar.

‘O ÎMPUNGERE’ ÎN TIMPUL SFÂRŞITULUI

15. Cum s-a angajat regele sudului într-o ‘împungere’ cu regele nordului?

¹⁵ Îngerul i-a spus lui Daniel: „La timpul sfârşitului, împăratul de la miazăzi [regele sudului, NW] se va împunge cu el “ (Daniel 11:40a). L-a ‘împuns’ regele sudului pe regele nordului pe parcursul ‘timpului sfârşitului’ (Daniel 12:4, 9)? Da, desigur. După primul război mondial, tratatul de pace punitiv impus regelui nordului de atunci — Germania — a constituit cu siguranţă ‘o împungere’, o incitare la răzbunare. După victoria repurtată în al doilea război mondial, regele sudului a făcut din rivalul său o ţintă spre care a îndreptat arme nucleare înspăimântătoare şi a înfiinţat împotriva lui o puternică alianţă militară, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). În legătură cu scopul acestei organizaţii, un istoric britanic a spus: „A fost principalul instrument folosit în «politica de limitare a sferei de influenţă» a U.R.S.S., care era considerată de acum principala ameninţare la adresa păcii Europei. Misiunea ei a durat 40 de ani şi a fost dusă la îndeplinire cu un succes indiscutabil“. Pe măsură ce anii războiului rece s-au scurs, ‘împungerea’ venită din partea regelui sudului a inclus spionajul care foloseşte tehnologie de vârf precum şi ofensive diplomatice şi militare.

16. Cum a reacţionat regele nordului la împungerea venită din partea regelui sudului?

¹⁶ Cum a reacţionat regele nordului? „Împăratul de la miazănoapte [regele nordului, NW] se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi cu călăreţi şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa şi va trece prin ele“ (Daniel 11:40b). Istoria zilelor din urmă este caracterizată de expansionismul regelui nordului. În timpul celui de-al doilea război mondial, „regele“ nazist a trecut peste graniţele sale, invadând ţările vecine. La sfârşitul acestui război, „regele“ care l-a succedat şi-a clădit un puternic imperiu. În timpul războiului rece, regele nordului s-a luptat cu rivalul său, sprijinind războaie şi conflicte armate care au avut loc în Africa, Asia şi America Latină. El i-a persecutat pe adevăraţii creştini, limitându-le, fără să le oprească însă, activitatea. Cât despre ofensivele sale militare şi politice, acestea au adus numeroase ţări sub controlul său. Acest lucru corespunde în mod exact cu profeţia îngerului: „Va intra şi în ţara cea minunată [proprietatea spirituală a poporului lui Dumnezeu] şi mulţi [multe ţări, NW] vor cădea“. — Daniel 11:41a.

17. Ce limite au fost impuse expansiunii regelui nordului?

¹⁷ Cu toate acestea, regele nordului nu a ajuns să cucerească lumea. Îngerul a prezis: „Dar Edomul, Moabul şi căpetenia fiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui“ (Daniel 11:41b). În antichitate, Edomul, Moabul şi Amonul erau situate între ţinutul regelui egiptean al sudului şi ţinutul regelui sirian al nordului. În timpurile moderne, ele reprezintă naţiuni şi organizaţii pe care regele nordului le-a avut drept ţintă, dar pe care nu le-a putut aduce sub influenţa sa.

EGIPTUL NU SCAPĂ

18, 19. În ce privinţe a simţit regele sudului influenţa rivalului său?

¹⁸ Îngerul lui Iehova a continuat: „[Regele nordului] îşi va întinde mâna peste felurite ţări; şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Şi se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii îi vor urma paşii“ (Daniel 11:42, 43). Nici chiar regele sudului, ‘Egiptul’, nu a scăpat de efectele politicii expansioniste a regelui nordului. De exemplu, el a suferit o înfrângere importantă în Vietnam. Şi ce se poate spune despre ‘libieni şi etiopieni’? Aceşti vecini ai Egiptului antic ar putea prefigura foarte bine naţiuni care, din punct de vedere geografic, sunt vecine cu ‘Egiptul’ modern (regele sudului). Uneori, ele au fost adepte ale regelui nordului, ‘urmând paşii’ acestuia.

¹⁹ A stăpânit oare regele nordului peste ‘vistieriile Egiptului’? Este cert faptul că el a avut o puternică influenţă asupra modului în care regele sudului şi-a folosit resursele financiare. Temându-se de rivalul său, regele sudului a alocat sume uriaşe pentru întreţinerea unor extraordinare forţe armate terestre, navale şi aeriene. În acest sens s-ar putea spune despre regele nordului că a ‘stăpânit’, sau a controlat, modul în care regele sudului şi-a folosit bogăţiile.

ULTIMA CAMPANIE

20. Cum descrie îngerul ultima campanie a regelui nordului?

²⁰ Rivalitatea dintre regele nordului şi regele sudului — manifestată pe plan militar, economic sau pe alte planuri — se apropie de sfârşit. Dezvăluind detalii ale conflictului care urmează să aibă loc, îngerul a spus: „Nişte zvonuri [ştiri, NW], venite de la răsărit şi de la miazănoapte, îl vor tulbura [pe regele nordului] şi atunci va porni cu o mare mânie, ca să extermine şi să distrugă pe mulţi. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele frumuseţii sfinte. Apoi îşi va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-i va fi în ajutor“. — Daniel 11:44, 45.

21. Ce mai trebuie să aflăm despre regele nordului?

²¹ Destrămarea Uniunii Sovietice în decembrie 1991 a constituit un mare pas înapoi pentru regele nordului. Cine va fi acest rege la împlinirea profeţiei din Daniel 11:44, 45? Va fi el identificat cu vreuna dintre ţările care făceau parte din fosta Uniune Sovietică? Sau urmează să-şi schimbe complet identitatea, aşa cum a făcut-o de câteva ori până acum? Oare producerea de arme nucleare de către alte naţiuni va duce la o nouă cursă a înarmării şi va indica identitatea acestui rege? Numai timpul va răspunde la aceste întrebări. Este înţelept să nu facem speculaţii. Când regele nordului se va lansa în ultima campanie, împlinirea profeţiei va fi înţeleasă în mod clar de toţi cei a căror perspicacitate se bazează pe Biblie. — Vezi „Regii din Daniel, capitolul 11“, la pagina 284.

22. Ce întrebări se pun cu privire la atacul final lansat de regele nordului?

²² Cu toate acestea, noi ştim ce acţiune va întreprinde în curând regele nordului. Impulsionat de ştirile „venite de la răsărit şi de la miazănoapte [nord, NW]“, el va porni o campanie „ca să extermine . . . pe mulţi“. Împotriva cui este îndreptată această campanie? Şi ce „ştiri“ vor declanşa acest atac?

TULBURAT DE ŞTIRI ALARMANTE

23. a) Ce eveniment remarcabil trebuie să aibă loc înainte de Armaghedon? b) Cine sunt ‘împăraţii de la răsăritul soarelui’?

²³ Să vedem ce are de spus cartea Apocalipsa despre sfârşitul Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false. Înainte de „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, sau Armaghedon, acest mare duşman al închinării adevărate ‘va fi ars în foc’ (Apocalipsa 16:14, 16; 18:2–8). Distrugerea lui este prefigurată de turnarea celui de-al şaselea potir al mâniei lui Dumnezeu peste simbolicul fluviu Eufrat. Fluviul este secat „ca să fie pregătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui“ (Apocalipsa 16:12). Cine sunt aceşti regi? Nimeni altcineva decât Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos! — Compară cu Isaia 41:2; 46:10, 11.

24. Ce acţiune a lui Iehova l-ar putea tulbura pe regele nordului?

²⁴ Distrugerea Babilonului celui Mare este descrisă în mod plastic în cartea Apocalipsa, unde se spune: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut [regii care guvernează în timpul sfârşitului] şi fiara [Organizaţia Naţiunilor Unite] vor urî pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc“ (Apocalipsa 17:16). De ce conducătorii vor distruge Babilonul cel Mare? Deoarece ‘Dumnezeu le pune în inimă să-I aducă la îndeplinire gândul’ (Apocalipsa 17:17). Printre aceşti conducători se numără şi regele nordului. Ceea ce aude el „de la răsărit“ s-ar putea referi foarte bine la această acţiune a lui Iehova, prin care el va pune în inima conducătorilor umani gândul să distrugă marea prostituată religioasă.

25. a) Ce ţintă aparte are regele nordului? b) Unde îşi „întinde corturile palatului său“ regele nordului?

²⁵ Dar furia regelui nordului este îndreptată spre o ţintă aparte. Îngerul spune că acesta îşi va „întinde corturile palatului său între mare [marea cea mare, NW] şi muntele frumuseţii sfinte [muntele sfânt, NW]“. În timpul lui Daniel, marea cea mare era Marea Mediterană, iar muntele sfânt era Sionul, locul unde se aflase odinioară templul lui Dumnezeu. Aşadar, ca împlinire a profeţiei, furiosul rege al nordului porneşte o campanie împotriva poporului lui Dumnezeu. În sens spiritual, locul „dintre marea cea mare şi muntele sfânt“ reprezintă proprietatea spirituală a slujitorilor unşi ai lui Iehova. Aceştia au ieşit din „marea“ omenirii înstrăinate de Dumnezeu şi au speranţa de a guverna împreună cu Isus Cristos pe muntele ceresc Sion. — Isaia 57:20; Evrei 12:22; Apocalipsa 14:1.

26. Potrivit cu ceea ce indică profeţia lui Ezechiel, care ar putea fi sursa ştirii venite „de la miazănoapte“?

²⁶ Ezechiel, un contemporan al lui Daniel, a profeţit şi el că va avea loc un atac împotriva poporului lui Dumnezeu „în perioada finală a zilelor“ (NW). El a spus că ostilităţile vor fi declanşate de Gog din Magog, adică de Satan Diavolul (Ezechiel 38:14, 16). Simbolic vorbind, din ce direcţie vine Gog? Iehova spune prin intermediul lui Ezechiel: „Din adâncurile miazănoaptei“ (Ezechiel 38:15). Oricât de violent ar fi acest atac, el nu va distruge poporul lui Iehova. La această ciocnire spectaculoasă se va ajunge în urma unei manevre strategice executate de Iehova pentru a anihila forţele lui Gog. De aceea, Iehova îi spune lui Satan: „[În mod sigur, NW] . . . şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate. Te voi sui din adâncurile miazănoaptei şi te voi aduce pe munţii lui Israel“ (Ezechiel 38:4; 39:2). Prin urmare, ştirea venită „de la miazănoapte“, care îl înfurie pe regele nordului, trebuie să provină de la Iehova. Însă mesajul pe care îl vor conţine în cele din urmă ştirile „venite de la răsărit şi de la miazănoapte“ numai Dumnezeu îl va stabili, iar timpul ni-l va arăta.

27. a) De ce va întărâta Gog naţiunile, inclusiv pe regele nordului, să atace poporul lui Iehova? b) Ce final va avea atacul lui Gog?

²⁷ Cât despre Gog, el declanşează acest atac îndârjit din cauza prosperităţii ‘Israelului lui Dumnezeu’, care, împreună cu ‘marea mulţime’ de „alte oi“, nu mai face parte din lumea lui (Galateni 6:16; Apocalipsa 7:9; Ioan 10:16; 17:15, 16; 1 Ioan 5:19). Gog priveşte cu ochi răi „poporul acesta strâns din mijlocul popoarelor, care are turme şi bunuri [spirituale]“ (Ezechiel 38:12). Considerând proprietatea spirituală a creştinilor drept o ‘ţară cu sate fără ziduri’, uşor de cucerit, Gog depune un efort maxim pentru a înlătura acest obstacol care îl împiedică să stăpânească asupra întregii omeniri. Dar nu reuşeşte (Ezechiel 38:11, 18; 39:4). În momentul când regii pământului, inclusiv regele nordului, vor ataca poporul lui Iehova, ei ‘îşi vor ajunge sfârşitul’.

‘REGELE ÎŞI VA AJUNGE SFÂRŞITUL’

28. Ce ştim despre viitorul regelui nordului şi al regelui sudului?

²⁸ Ultima campanie a regelui nordului nu va fi îndreptată împotriva regelui sudului. De aceea, când regele nordului îşi va ajunge sfârşitul, acest lucru nu va fi din cauza marelui său rival. În mod asemănător, nici regele sudului nu va fi distrus de către regele nordului. Regele sudului va fi distrus „fără mână de om“, de către Regatul lui Dumnezeu (Daniel 8:25).a De fapt, toţi regii pământeşti vor fi înlăturaţi de Regatul lui Dumnezeu în bătălia de la Armaghedon şi acest lucru i se va întâmpla, evident, şi regelui nordului (Daniel 2:44). În Daniel 11:44, 45 sunt descrise unele evenimente care duc la această bătălie finală. Nu este surprinzător faptul că, atunci când regele nordului îşi va găsi sfârşitul, „nimeni nu-i va fi în ajutor“!

[Notă de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Cum s-a schimbat identitatea regelui nordului după cel de-al doilea război mondial?

• Ce se va întâmpla în cele din urmă cu regele nordului şi cu regele sudului?

• Ce foloase aţi tras în urma faptului că aţi acordat atenţie profeţiei lui Daniel referitoare la rivalitatea dintre cei doi regi?

[Tabelul/Ilustraţia de la pagina 284]

REGII DIN DANIEL, CAPITOLUL 11

Regele nordului Regele sudului

Daniel 11:5 Seleucos I Nicator Ptolemeu I

Daniel 11:7–9 Seleucos II Ptolemeu III

Daniel 11:10–12 Antiochos III Ptolemeu IV

Daniel 11:20 Augustus

Daniel 11:21–24 Tiberius

[Notă de subsol]

[Fotografii pe toată pagina 271]

[Legenda fotografiilor de la pagina 279]

„Împungerea“ venită din partea regelui sudului a inclus atât spionajul care foloseşte tehnologie de vârf, cât şi ameninţarea cu acţiuni militare