‘Să-l căutăm pe Iehova’ închinându-ne lui în modul aprobat de el

 1. De ce binecuvântări ai parte ca membru al poporului lui Dumnezeu?

CE MARE privilegiu este să-l cunoaştem pe Dumnezeul care împlineşte profeţiile! Datorită acestui lucru, şi tu poţi avea parte de condiţia privilegiată despre care a vorbit profetul Osea: „Te voi logodi cu mine în fidelitate şi îl vei cunoaşte pe Iehova“. Osea descria starea de siguranţă şi condiţiile paradiziace de care avea să se bucure poporul lui Dumnezeu după întoarcerea din exilul babilonian. În mod asemănător, poporul lui Dumnezeu din timpurile moderne se bucură de o stare de prosperitate şi siguranţă spirituală asemănătoare unui paradis (Osea 2:18-20). Ca Martori ai lui Iehova, sau slujitori dedicaţi lui, avem onoarea de a-i purta numele, onoare pe care nu vrem s-o pierdem. — Isaia 43:10, 12; Faptele 15:14.

 2, 3. a) De ce a ajuns Iehova să urască modul de închinare al poporului său din vechime? b) De ce trebuie să luăm în considerare mesajele profeţilor?

² Israelul antic era o naţiune dedicată lui Iehova. El i-a dat o serie de legi de care n-a avut parte nicio altă naţiune (Deuteronomul 4:33-35). Totuşi, spre sfârşitul secolului al IX-lea î.e.n., situaţia israeliţilor se schimbase atât de mult, încât Dumnezeu l-a trimis pe profetul Amos să le spună: „Am urât, am respins sărbătorile voastre . . . Chiar dacă îmi veţi aduce ofrande arse sau alte ofrande, nu-mi voi găsi plăcerea în ele“ (Amos 5:21, 22). Deşi în prezent Dumnezeu nu i se adresează în felul acesta congregaţiei sale mondiale, cum te-ai fi simţit dacă s-ar fi spus asemenea cuvinte despre închinarea ta? Ce putem învăţa de aici?

³ Pe atunci, poporul lui Dumnezeu susţinea că i se închină lui Iehova în modul aprobat de el. Totuşi, mulţi israeliţi se închinau la zei păgâni, cum ar fi zeul canaanit Baal şi chipuri de viţei, sau aduceau jertfe pe locuri înalte. Ei se plecau înaintea armatei cerurilor şi, în acelaşi timp, făceau jurăminte folosind numele lui Iehova. De aceea, adevăratul Dumnezeu a trimis profeţi ca să-i îndemne pe membrii poporului său să se întoarcă la el şi la închinarea curată (2 Regi 17:7-17; 21:3; Amos 5:26). Este clar deci că există acţiuni sau atitudini la care şi slujitorii dedicaţi ai lui Dumnezeu trebuie să fie atenţi pentru a fi siguri că sunt în armonie cu închinarea aprobată de Iehova.

 4. Care era situaţia în timpul domniei regelui Ieroboam al II-lea?

⁴ Să facem acum o călătorie în timp, pe vremea când primii dintre cei doisprezece profeţi vorbeau în numele lui Dumnezeu. Ei anunţau că ziua lui Iehova avea să vină peste Israel (regatul celor zece triburi). Însă naţiunea părea să prospere. Aşa cum profeţise Iona, regele Ieroboam al II-lea a restabilit graniţa Israelului, de la nord, din vecinătatea Damascului, până la sud, la Marea Moartă (2 Regi 14:24-27). Deşi Ieroboam a făcut ce este rău, Iehova a manifestat îndelungă răbdare şi nu a vrut să-i extermine pe israeliţi. Dumnezeu le-a dat timp să se căiască şi să accepte invitaţia: „Căutaţi-l pe Iehova şi veţi trăi“. — Amos 5:6.

 5. Ce le lipsea israeliţilor, motiv pentru care Iehova i-a respins?

⁵ Israeliţii bogaţi ar fi putut profita de timpul pe care îl aveau pentru a se întoarce la Iehova, străduindu-se să-l cunoască mai bine şi să facă voinţa sa. Totuşi, aceştia erau siguri de ei, considerând că ‘nenorocirea nu se va apropia şi nu va ajunge până la ei’ (Amos 9:10). S-ar putea spune că l-au uitat pe Iehova, întrucât „s-au săturat şi inima a început să li se înalţe“ (Osea 13:6). Dar să nu ne gândim că aceasta este doar istorie antică şi că nu are nimic de-a face cu noi. Iată de ce Iehova i-a chemat la judecată pe israeliţi: „Pentru că ai respins cunoştinţa, şi eu te voi respinge şi nu-mi vei mai sluji ca preot“. După cum se poate observa, deşi israeliţii şi familiile lor îi erau dedicaţi lui Iehova, la nivel individual le lipsea ‘cunoştinţa despre Dumnezeu’. — Osea 4:1, 6.

 6. În ce sens erau israeliţii deficitari în ce priveşte cunoştinţa despre Dumnezeu?

⁶ Nu se poate spune că israeliţii nu auziseră niciodată cuvintele lui Dumnezeu, pentru că părinţii israeliţi aveau obligaţia să-şi înveţe copiii legile divine. În mod sigur, majoritatea cunoşteau unele relatări biblice pe care le auziseră de la părinţii lor, de la alte persoane sau cu ocazia unor adunări publice (Exodul 20:4, 5; Deuteronomul 6:6-9; 31:11-13). De exemplu, ei auziseră ce s-a întâmplat când Aaron a făcut un viţel de aur în timp ce Moise era pe muntele Sinai pentru a primi Cele Zece Porunci (Exodul 31:18—32:9). Prin urmare, israeliţii din timpul acelor profeţi aveau o oarecare cunoştinţă despre Lege şi despre relatările istorice. Însă cunoştinţa lor era moartă, adică nu-i impulsiona să i se închine lui Dumnezeu aşa cum cerea el.

 7. a) Cum au ajuns israeliţii atât de uşor să fie neascultători? b) Cum poate începe un creştin ‘să-l uite pe Făuritorul lui’?

⁷ Poate că te întrebi de ce au căzut israeliţii atât de uşor pradă neascultării. Osea a explicat cum s-a întâmplat lucrul acesta: „Israel l-a uitat pe Făuritorul lui“ (Osea 8:14). Forma verbului ebraic original, redat prin „a uitat“, exprimă începutul unei acţiuni; ea poate fi redată prin „au început să uite“. Este clar că israeliţii nu l-au uitat dintr-odată pe Iehova, ci au pierdut treptat din vedere importanţa faptului de a i se închina în modul cerut de el. Crezi că un creştin ar putea cădea într-o astfel de capcană? Gândeşte-te, de exemplu, la un soţ care se îngrijeşte cu seriozitate de familia sa (1 Timotei 5:8). Cum este de aşteptat, el îşi consideră foarte importantă munca laică. Însă la locul de muncă apar anumite probleme care l-ar putea determina să lipsească de la unele întruniri. Cu timpul, îi este tot mai uşor să lipsească şi o face tot mai des. Încetul cu încetul, ataşamentul său faţă de Dumnezeu slăbeşte. Fără să-şi dea seama, el începe ‘să-l uite pe Făuritorul lui’. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu un creştin ai cărui părinţi sau rude nu-i împărtăşesc convingerile religioase. De aceea, el trebuie să decidă cât timp le va dedica şi când (Exodul 20:12; Matei 10:37). De asemenea, trebuie să decidă cât timp şi câtă atenţie va acorda călătoriilor, hobby-urilor sau divertismentelor.

 8. Ce se înţelegea în zilele lui Amos prin cuvintele „dinţi curaţi“?

⁸ Chiar dacă studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi punem în practică ceea ce învăţăm, fiecare dintre noi trebuie să reflecteze la cuvintele „dinţi curaţi“, care apar în cartea Amos. Prin Amos, Dumnezeu a dat poporului său următorul avertisment: „V-am dat dinţi curaţi în toate oraşele voastre şi lipsă de pâine în toate locurile voastre“ (Amos 4:6). Dinţii erau curaţi nu pentru că fuseseră spălaţi, ci pentru că israeliţii nu aveau ce să mănânce, pentru că sufereau de foame. De asemenea, Dumnezeu le anunţa nu „foamete de pâine şi nici sete de apă, ci de auzirea cuvintelor lui Iehova“. — Amos 8:11.

 9, 10. a) Cum ar putea un creştin să ajungă să sufere de foame spirituală? b) De ce trebuie să fim conştienţi că există pericolul de a muri de foame în sens spiritual?

⁹ În sens spiritual, descrierea făcută de Amos îşi găseşte o împlinire în starea lamentabilă a creştinătăţii. În contrast cu aceasta, pentru poporul lui Dumnezeu din întreaga lume „zăgazurile cerurilor“ sunt deschise. Acest popor este binecuvântat cu hrană spirituală din belşug (Maleahi 3:10; Isaia 65:13, 14). Totuşi, un creştin s-ar putea întreba: „În ce măsură trag foloase din această hrană spirituală?“ Unii cercetători au descoperit un lucru interesant la cobai: dacă le este afectat centrul foamei, aflat în creier, aceştia nu mai simt nevoia să mănânce şi, chiar dacă au mâncare din belşug, ajung să moară de foame. Dar cum stau lucrurile cu un creştin? S-ar putea oare ca centrul foamei sale spirituale să fie atât de afectat, încât el să ajungă să moară de foame în mijlocul unui belşug de hrană spirituală?

¹⁰ Să ne gândim la propria situaţie în timp ce analizăm următorul aspect: Iehova le-a dat israeliţilor hrană spirituală din belşug. Ei aveau Legea, care le putea întări relaţiile cu Dumnezeu, dispuneau de un program de instruire prin care să le inculce copiilor lor cunoştinţa divină şi aveau profeţi care să-i ajute să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei au început să-l uite pe Iehova. Biblia spune că, în zilele lui Osea, ei „s-au săturat şi inima a început să li se înalţe“ (Osea 13:6; Deuteronomul 8:11; 31:20). Dacă nu vrem ca situaţia noastră materială să devină mai importantă decât relaţiile cu Dumnezeu, trebuie să fim conştienţi în fiecare zi de acest pericol. — Ţefania 2:3.

11, 12. a) De ce în timpul domniei regelui Ozia profeţii au trebuit să îndemne poporul să se întoarcă la Iehova? b) Ce problemă a scos în evidenţă Ioel?

¹¹ În timp ce Ieroboam al II-lea domnea în Israel, în Iuda domnea Ozia (numit şi Azaria). Ozia a lărgit graniţele ţării sale şi a întărit sistemul de apărare al Ierusalimului. El „s-a dovedit foarte puternic“, pentru că „adevăratul Dumnezeu îl ajuta“. Ozia „a făcut ce este drept în ochii lui Iehova“ şi „s-a străduit neîncetat să-l caute pe Dumnezeu“. Totuşi, mulţi locuitori ai lui Iuda făceau în continuare să se înalţe fum de jertfă pe locurile înalte. — 2 Cronici 26:4-9.

¹² De aici putem înţelege că, deşi poporul lui Iuda şi al lui Israel purta numele lui Dumnezeu, deseori închinarea lor includea practici dezaprobate de el. De aceea, profeţii au încercat să-i ajute să deosebească închinarea adevărată de cea falsă. De exemplu, prin Ioel, Dumnezeu i-a rugat: „Întoarceţi-vă acum la mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi cu vaiet“ (Ioel 2:12). Să observăm că Dumnezeu dorea ca poporul său să se întoarcă la el „cu toată inima“. Fără îndoială, problema era inima lor (Deuteronomul 6:5). Ei i se închinau lui Iehova în mod mecanic, nu cu toată inima. De repetate ori, Iehova a subliniat prin intermediul profeţilor importanţa bunătăţii iubitoare, a dreptăţii şi a smereniei, calităţi care provin din inimă. — Matei 23:23.

13. La ce trebuiau să reflecteze iudeii întorşi din exilul babilonian?

¹³ Să vedem în continuare ce s-a întâmplat după ce iudeii s-au întors în ţara lor. Deşi închinarea adevărată, care era în conformitate cu Legea, fusese restabilită, nu toate lucrurile mergeau aşa cum trebuia. Iudeii posteau în amintirea unor evenimente legate de distrugerea Ierusalimului. „Oare pentru mine aţi postit?“, a întrebat Iehova. Acest oraş fusese condamnat la distrugere de Dumnezeu, aşadar locuitorii lui nu aveau niciun motiv să-şi deplângă soarta. În loc să privească în trecut şi să postească în semn de doliu, iudeii ar fi trebuit să exulte, să se bucure în perioadele de sărbătoare, datorită binecuvântărilor pe care le aducea închinarea adevărată (Zaharia 7:3-7; 8:16, 19). Ei trebuiau, de asemenea, să acorde atenţie altor lucruri, după cum reiese din următorul îndemn: „Judecaţi cu adevărată dreptate şi arătaţi bunătate iubitoare şi îndurare unul faţă de altul . . . şi nu urziţi în inima voastră nimic rău unul împotriva altuia!“ (Zaharia 7:9, 10). Cei doisprezece profeţi au explicat poporului lui Dumnezeu ce însemna să i se închine lui Iehova cu toată inima. Şi noi putem trage foloase din explicaţiile lor.

14. a) Ce trebuiau să includă în închinarea lor iudeii întorşi din exil? b) Cum au scos în evidenţă profeţii aspectele cele mai importante ale închinării adevărate?

¹⁴ Ce înseamnă a-i aduce închinare lui Iehova cu toată inima? Să ne gândim: Ce li se cerea membrilor poporului lui Dumnezeu atât înainte, cât şi după exil? Ştim bine că ei trebuiau să respecte normele lui Dumnezeu. Legea pretindea însă şi unele acţiuni sau activităţi concrete, cum ar fi faptul de a se întruni ca să asculte şi să înveţe care este voinţa lui Dumnezeu. Mai mult, prin profeţii săi, Dumnezeu îndemna poporul să cultive şi să manifeste bunătate iubitoare, dreptate, smerenie, îndurare şi modestie. Să remarcăm câtă importanţă acordă Iehova acestor calităţi: „Îmi găsesc plăcerea în bunătate iubitoare, nu în jertfă, şi în cunoştinţa despre Dumnezeu mai mult decât în ofrandele arse“. „Semănaţi în dreptate, seceraţi potrivit bunătăţii iubitoare!“ (Osea 6:6; 10:12; 12:6). Mica a spus: „Ce altceva cere Iehova de la tine, decât să practici dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ (Mica 6:6-8). Profetul Ţefania a îndemnat poporul lui Dumnezeu: „Căutaţi-l pe Iehova, voi, toţi cei smeriţi de pe pământ . . . . Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia“ (Ţefania 2:3). Dacă vrem ca Dumnezeu să aprobe închinarea noastră, este important să manifestăm aceste calităţi.

15. În armonie cu îndemnurile profeţilor, ce trebuie creştinii să facă în cadrul închinării lor?

¹⁵ Ce rol au aceste calităţi în închinarea noastră? Cu toţii ştim că predicarea veştii bune despre Regat este vitală (Matei 24:14; Faptele 1:8). Dar întreabă-te: „Tind să consider predicarea în zona mea o însărcinare neplăcută, o povară? Sau o consider o ocazie de a-i ajuta pe oamenii care au nevoie să audă mesajul salvator de vieţi al Bibliei? Arăt îndurare faţă de ei?“ Fără îndoială, atât îndurarea, cât şi bunătatea iubitoare ar trebui să ne motiveze să-i avertizăm pe alţii cu privire la ziua lui Iehova. Nu trebuie să uităm însă că şi dreptatea ne îndeamnă să ajungem cu mesajul la orice fel de oameni. — 1 Timotei 2:4.

16, 17. De ce sunt smerenia şi modestia importante în închinarea noastră?

¹⁶ Să luăm în considerare un alt aspect al închinării noastre: obligaţia de a asista la întrunirile creştine, despre care ştim că sunt foarte importante (Evrei 10:24, 25). Te-ai gândit vreodată că lucrul acesta pretinde smerenie şi modestie? Persoanele smerite sunt suficient de umile ca să se lase învăţate şi să aplice apoi ceea ce învaţă, respectând astfel hotărârea judecătorească a lui Iehova. În mod asemănător, o persoană modestă îşi recunoaşte limitele şi este conştientă că are nevoie de încurajarea şi de informaţiile pe care le primeşte la întruniri.

¹⁷ Aspectele dezbătute aici arată cum putem trage foloase din învăţăturile profeţilor. Dar ce poţi face dacă îţi dai seama că trebuie să faci schimbări în unul sau mai multe dintre domeniile menţionate mai sus? Sau ce poţi face dacă ai comis greşeli grave şi te simţi tulburat când îţi aduci aminte de ele? Cei doisprezece profeţi îţi oferă mângâiere şi ajutor.

18. a) Pentru cine au cei doisprezece profeţi un mesaj deosebit de mângâietor? b) Ce simţi când ştii că Iehova îi roagă pe oameni să se întoarcă la el?

¹⁸ După cum am văzut, profeţii despre care vorbim nu s-au limitat la a demasca şi a condamna. Ei l-au descris pe Iehova drept un Dumnezeu care îşi îndeamnă poporul să se întoarcă la el. Gândeşte-te la sentimentele pe care le transmit îndemnurile lui Osea: „Veniţi să ne întoarcem la Iehova, căci el ne-a sfâşiat, dar el ne va şi vindeca. El ne-a lovit, dar el ne va şi lega rănile. . . . Îl vom cunoaşte, ne vom strădui să-l cunoaştem pe Iehova“ (Osea 6:1-3). Este adevărat că, în dreptatea sa, Iehova Dumnezeu a executat judecata împotriva lui Israel şi apoi împotriva lui Iuda. Însă poporul său ar fi trebuit să considere acest lucru drept o modalitate de a fi ajutat să se restabilească pe plan spiritual (Evrei 12:7-13). Dacă poporul său neascultător s-ar fi întors, el l-ar fi ‘vindecat’ şi i-ar fi ‘legat rănile’. Imaginează-ţi o persoană care stă în genunchi şi leagă rănile prietenului său. Gândeşte-te acum că Iehova este cel ce leagă rănile. Ce Dumnezeu îndurător este Iehova, care îi vindecă pe cei ce doresc să se întoarcă la el! Nu ne impulsionează acest lucru să dorim să ne întoarcem la el dacă păcătuim împotriva lui? — Ioel 2:13.

19. Ce înseamnă a-l cunoaşte pe Iehova?

¹⁹ Ce înseamnă să ne întoarcem la Dumnezeu? Osea ne aminteşte nu numai necesitatea de a-l „cunoaşte“ pe Dumnezeu, ci şi de a ne „strădui să-l cunoaştem“. Într-o lucrare de referinţă se spune cu privire la Osea 6:3: „Există o deosebire considerabilă între a cunoaşte ceva despre Dumnezeu şi a-l cunoaşte pe Dumnezeu. Este aceeaşi deosebire ca între a citi despre dragoste şi a te îndrăgosti“. Aşadar, nu este suficient să avem o cunoştinţă superficială despre Iehova. El trebuie să fie o persoană reală pentru noi, un Prieten de încredere la care putem apela oricând (Ieremia 3:4). Având astfel de relaţii de prietenie cu Dumnezeu, putem înţelege ce simte el când acţionăm într-un anumit fel. Acest lucru ne ajută mult să ne închinăm lui în modul aprobat de el.

20, 21. Cum a arătat regele Iosia că aprecia cu adevărat cunoştinţa despre Dumnezeu?

²⁰ Regele Iosia a fost un slujitor exemplar al lui Dumnezeu. Să analizăm experienţa sa de viaţă. Când Iosia a urcat la tron, naţiunea era degradată din cauza idolatriei, a violenţei şi a înşelătoriei pe care le practicase pe scară largă în timpul domniei lui Manase şi a lui Amon (2 Regi 21:1-6, 19-21). Îndemnul lui Ţefania de ‘a-l căuta pe Iehova’ a avut în mod sigur un efect pozitiv asupra lui Iosia, întrucât el „a început să-l caute pe Dumnezeul lui David“. Iosia a pornit o campanie de înlăturare a idolatriei nu numai în Iuda, ci şi în regiunile care aparţinuseră regatului de nord. — Ţefania 1:1, 14-18; 2:1-3; 3:1-4; 2 Cronici 34:3-7.

²¹ După această acţiune de purificare spirituală, Iosia a continuat să-l caute pe Iehova. El a poruncit să se înceapă lucrările de reparare a templului. În această perioadă s-a găsit „cartea legii lui Iehova, dată prin Moise“, după cât se pare, manuscrisul original al Legii. Cum a reacţionat Iosia când i s-a citit cartea? „Când a auzit cuvintele legii, regele şi-a sfâşiat veşmintele.“ De asemenea, el şi-a ‘sfâşiat inima’ şi a pus imediat în aplicare cele citite. El nu a încercat să găsească scuze, spunând că făcuse deja multe lucruri bune. Îţi aminteşti care a fost rezultatul reformei sale? „În toate zilele lui, ei [fiii lui Israel] n-au încetat să-l urmeze pe Iehova, Dumnezeul strămoşilor lor.“ — 2 Cronici 34:8, 14, 19, 21, 30-33; Ioel 2:13.

22. În ce fel ne ajută exemplul lui Iosia?

²² Poate că te întrebi: „Cum aş fi reacţionat eu?“ Ai fi ascultat, întocmai ca Iosia, de cuvintele profeţilor şi ai fi făcut schimbările necesare în comportament sau în gândire? Deşi nu trăim în zilele lui Ţefania şi ale lui Iosia, ne dăm seama cât este de important să dăm ascultare mesajelor şi sfaturilor lui Dumnezeu. Dacă un creştin simte în inima sa că este necesar să facă schimbări în viaţă sau în modul de închinare, analizarea celor douăsprezece cărţi profetice îl va impulsiona să treacă la acţiune. — Evrei 2:1.

23. Dacă îţi dai seama că este necesar să faci unele îmbunătăţiri, cum trebuie să procedezi?

²³ Uneori poate că simţi ceea ce a simţit Iona în pântecele peştelui uriaş când i-a spus lui Iehova: „Am fost alungat dinaintea ochilor tăi! Cum voi mai putea să văd templul tău sfânt?“ (Iona 2:4). Pentru noi, nişte oameni imperfecţi, înclinaţi să greşim, următoarele cuvinte ale lui Iehova sunt cât se poate de încurajatoare: „Întoarceţi-vă la mine şi mă voi întoarce şi eu la voi“ (Maleahi 3:7). Dacă îţi dai seama că este necesar să-ţi întăreşti relaţiile cu Iehova, bătrânii din congregaţia ta vor fi încântaţi să te ajute. Dar, ca atunci când eşti la volanul unei maşini, trebuie mai întâi „să demarezi“. Odată ce ai pornit, îţi va fi mai uşor să progresezi. Poţi fi sigur că Iehova te va primi şi te va ajuta, deoarece el este „binevoitor şi îndurător, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare“ (Ioel 2:12-14). Cu siguranţă, mesajele profeţilor sunt încurajatoare pentru toţi cei ce vor să i se închine lui Dumnezeu aşa cum doreşte el.