Capitolul 10
„Nu le va mai fi foame“
1. Cît de gravă a devenit problema hranei în lume?
UNA dintre principalele probleme cu care este confruntată lumea de astăzi este aceea a hranei. Preţurile ridicate le crează multora dificultăţi. Alţii au de a face cu foametea propriu-zisă. S-a comunicat recent că circa 40 de milioane de persoane anual — iar în unii ani chiar 50 de milioane — mor din cază că nu dispun de hrana necesară. Aproape de zece ori mai mulţi suferă din cauza unei grave malnutriţii. Cu toate că unele ţări produc mai mult decît pot consuma, rivalitatea politică şi lăcomia comercială zădărnicesc adesea eforturile care se fac pentru ca surplusul să ajungă la aceia care au cea mai mare nevoie de el. — Vezi Apocalips 6:5, 6.
2. De ce au oamenii motive de îngrijorare chiar şi în ţările în care există totul din abundenţă?
2 Chiar şi ţările care par să aibă totul din abundenţă sînt confruntate cu un viitor neliniştitor. Din ce motiv? Metodele curente de cultivare a pămîntului depind adesea de petrol, iar rezervele mondiale nu sînt nelimitate. Marele accent pus pe îngrăşămintele chimice poluează resursele de apă ale acestor ţări. Utilizarea excesivă a pesticidelor, cu intenţia de a ocroti recoltele, duce în acelaşi timp la distrugerea microorganismelor de care depinde productivitatea solului. Aproape în orice domeniu al străduinţelor omeneşti problemele grave continuă să se multiplice. Aurelio Peccei, preşedintele unui forum internaţional al intelectualilor, a asemănat lumea cu „un glonte care ricoşează, deplasîndu-se în zig-zag din dezastru în dezastru“. Ar fi realist oare să ne punem încrederea noastră de viitor într-o lume care are un asemenea dosar? — Ieremia 10:23; Proverbe 14:12.
3. Cine este în măsură să asigure hrană din belşug pentru întreaga omenire? Pe ce se bazează această încredere?
3 Dînd dovadă de înţelepciune, milioane de oameni şi-au recunoscut nevoia de a primi acel ajutor pe care numai Dumnezeu îl poate da. Şi pentru că au examinat profeţia biblică, ei ştiu că Iehova Dumnezeu deja l-a întronat pe Fiul său ceresc, Isus Cristos, şi i-a dat în posesie întregul pămînt (Psalm 2:7, 8). El dispune de înţelepciunea şi de capacitatea necesară pentru a garanta că întreaga omenire va fi aprovizionată cu generozitate din produsele pămîntului (Psalm 72:7, 8, 16; Coloseni 1:15–17). Cînd sistemul egoist din prezent va fi înlăturat, Cristos va dirija în aşa fel eforturile supravieţuitorilor încît întregul pămînt să devină un paradis roditor.
4. Ce trebuie să facem acum pentru a beneficia de acela îngrijiri de ordin material?
4 Însă aceia care vor trage foloase permanente din guvernarea sa sînt aceia care înţeleg că omul nu trăieşte numai cu pîine, care preţuiesc valorile spirituale şi necesitatea vitală de a primi putere prin învăţarea şi înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. Biblia subliniază de repetate ori importanţa acestui lucru (Ioan 4:34; 6:27; Ieremia 15:16). Isus a subliniat-o atunci cînd a zis: „Este scris: «Omul nu trebuie să trăiască numai cu pîine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova»“ (Matei 4:4). Noi avem deci nevoie de această hrană spirituală, dacă vrem să supravieţuim sfîrşitului lumii din prezent. Modul în care o putem obţine este ilustrat pentru noi în relatarea biblică privitoare la Iosif şi fraţii săi.
„DUCEŢI-VĂ LA IOSIF“
5. Cum a ajuns Iosif sclav în Egipt?
5 Dumnezeu i-a dat lui Iosif, un strănepot al lui Avraam, visuri care arătau că el va avea un rol proeminent în viaţă. Din cauza acestui lucru, precum şi datorită faptului că el era iubit de tatăl său, cei zece fraţi vitregi ai săi l-au urît pe Iosif. Ei au pus la cale uciderea lui, dar pînă la urmă l-au vîndut ca sclav şi a fost dus în Egipt. Cum avea să se desfăşoare acum scopul lui Dumnezeu cu privire la Iosif? — Geneza 37:3–11, 28.
6. (a) Cum s-a îndreptat atenţia faraonului asupra lui Iosif? (b) Care au fost visurile care l-au tulburat pe faraon?
6 Cînd Iosif avea treizeci de ani, Iehova a făcut ca Faraon, stăpînitorul Egiptului, să aibă două visuri care l-au tulburat. În cel dintîi vis el a văzut şapte vaci „frumoase la înfăţişare şi grase la carne“, precum şi alte şapte vaci „urîte la înfăţişare şi slabe la carne“. Vacile slabe le-au mîncat pe cele grase. Într-un alt vis Faraon a văzut şapte spice de grîu pe o singură tulpină, „grase şi bune“, şi alte şapte spice care erau „slabe şi uscate de vîntul de răsărit“. Şi în cazul acesta, cele şapte spice slabe le-au consumat pe cele grase. Ce însemnau toate acestea? Nici unul dintre înţelepţii Egiptului nu a fost în stare să interpreteze visurile. Dar paharnicul faraonului şi-a adus aminte că, atunci cînd era la închisoare, Iosif, un tovarăş de detenţie, a interpretat corect nişte visuri. Faraon l-a chemat numaidecît pe Iosif. — Geneza 41:1–15.
7. (a) Cum a ajuns Iosif administrator al resurselor alimentare ale Egiptului? (b) Ce au făcut egiptenii pentru a trăi, atunci cînd foametea a devenit cumplită?
7 Fără să-şi atribuie vreun merit personal, Iosif i-a zis lui Faraon: „Visul lui Faraon nu este decît unul singur. Adevăratul Dumnezeu i-a comunicat lui Faraon ceea ce va face El (Geneza 41:16, 25). Iosif i-a explicat că al doilea vis însemna acelaşi lucru ca şi primul şi că întărea certitudinea realizării lui. Şapte ani de belşug în Egipt aveau să fie urmaţi de şapte ani de foamete. El l-a sfătuit pe Faraon să-i încredinţeze unui bărbat capabil sarcina de a face rezerve de cereale în timpul anilor de belşug, pentru a se pregăti în vederea anilor de foamete. Recunoscînd că însuşi Dumnezeu i-a dezvăluit lui Iosif toate acestea, Faraon l-a numit pe Iosif în funcţia de administrator al resurselor alimentare, numindu-l pe Iosif al doilea ca autoritate în Egipt după Faraon. Aşa cum s-a prezis, au venit şapte ani de belşug neobişnuit şi Iosif a făcut enorme rezerve de alimente. Apoi, cei şapte ani de foamete care au fost prezişi au cuprins ţara în nemiloasa lor strînsoare. Cînd poporul a stăruit pe lîngă Faraon, cerînd pîine, el a răspuns: „Duceţi-vă la Iosif. Va trebui să faceţi tot ce vă spune.“ Iosif le-a vîndut deci grîne, plătite mai întîi cu bani, apoi în schimbul animalelor lor, iar în final s-au vîndut pe ei înşişi şi pămîntul lor. Pentru a continua să trăiască, a trebuit ca ei să renunţe complet la ei înşişi, punîndu-se în serviciul lui Faraon. — Geneza 41:26–49, 53–56; 47:13–26.
8. (a) Ce li s-a cerut fraţilor vitregi ai lui Iosif, pentru a obţine alimentele necesare? (b) De ce a fost păstrată consemnarea privitoare la aceste fapte?
8 Foametea a afectat şi ţările din jurul Egiptului. În cele din urmă, au coborît din Canaan şi fraţii vitregi ai lui Iosif. Trecuseră mai bine de douăzeci de ani de cînd vînduseră în sclavie şi ei nu l-au recunoscut. Ei s-au înclinat adînc în faţa lui, aşa cum preziseseră cu mult timp în urmă visurile lui Iosif şi au cerut alimente (Geneza 37:6, 7; 42:5–7). Iosif i-a pus cu abilitate la o încercare prin care a reuşit să vadă dovezi evidente ale faptului că atitudinea lor faţă de el şi faţă de tatăl lor s-a schimbat într-adevăr. În cele din urmă, el şi-a dezvăluit adevărata identitate şi le-a explicat că, în realitate, Dumnezeu îl trimisese înaintea lor în Egipt „pentru păstrarea vieţii“. La îndrumarea lui, ei s-au mutat cu tatăl lor şi cu familia lor în Egipt (Geneza 45:1–11). Toate acestea au fost consemnate spre folosul nostru, iar semnificaţia lor profetică implică evenimente din zilele noastre. — Romani 15:4.
POTOLIREA FOAMEI ŞI SETEI NOASTRE ÎN PREZENT
9. (a) Cum se explică foametea spirituală din lumea de azi? (b) Care este una dintre cauzele esenţiale ale problemelor omenirii?
9 Una dintre cauzele fundamentale ale problemelor omenirii este foametea spirituală. Pentru că oamenii l-au abandonat pe Iehova, el nu îi favorizează cu înţelegerea cuvîntului său şi, drept rezultat, ei suferă de „o foame nu de pîine şi o sete nu de apă, ci de auzirea cuvîntului lui Iehova“ (Amos 8:11). Oamenii înfometaţi spiritual bîjbîie după răspunsuri la întrebări capitale ca acestea: Care este sensul vieţii? De ce mor oamenii? Există vreo speranţă adevărată de viitor? Pradă foamei spirituale, asemenea oameni îşi fac adesea rău lor înşişi precum şi altora, angajîndu-se într-o conduită imorală şi criminală, pentru a-şi satisface dorinţele nesăţioase.
10. (a) Ce stări există între servitorii lui Iehova, ca împlinire a textului din Isaia 65:13, 14? (b) Cînd au loc perioadele de foamete spirituală şi de belşug spiritual?
10 În contrast cu această situaţie, Iehova le-a dat servitorilor săi loiali belşug spiritual, şi printre ei există o iubire autentică. El a deschis înţelegerii lor adevăruri spirituale dătătoare de satisfacţii, adevăruri care fuseseră închise în Cuvîntul său inspirat şi le-a dat de făcut o lucrare ca martori ai săi. Ei le împărtăşesc şi altora, cu bucurie, aceste adevăruri, şi anume acelora care sînt flămînzi spiritual şi care caută să trăiască în bune relaţii cu Dumnezeu (Isaia 65:13, 14; Luca 6:21). În Egiptul antic, cei şapte ani de foamete au urmat după cei şapte ani de belşug. Dar în zilele noastre perioadele de foamete spirituală şi de belşug spiritual au loc simultan.
11. (a) Cine este ilustrat prin Faraon şi prin Iosif şi de ce? (b) În ce fel se aseamănă linia de conduită pe care o urmează „marea mulţime“ cu aceea a egiptenilor atinşi de foamete?
11 Astăzi, nu un faraon este acela care stăpîneşte, ci Iehova Dumnezeu, Suveranul Universal, Cel mai Mare decît faraon. El i-a acordat lui Isus Cristos autoritatea imediat următoare propriei Sale autorităţi. În calitate de Cel mai Mare decît Iosif, Isus este Acela căruia Iehova i-a încredinţat responsabilitatea de a distribui hrană spirituală susţinătoare de viaţă. Filozofiile religioase şi profane ale lumii au lăsat omenirea într-o chinuitoare foame spirituală. Numai îndreptîndu-se spre Isus Cristos şi obţinînd hrană spirituală în modul indicat de el, pot fi ei sprijiniţi. Milioane de oameni, ilustraţi prin egiptenii atinşi de foamete, fac lucrul acesta. Prin intermediul lui Isus Cristos ei i se dedică pe deplin şi pentru totdeauna lui Iehova şi astfel ei sînt incluşi în marea mulţime de viitori supravieţuitori ai zilei mîniei divine, care se apropie.
12. (a) Cum face Isus, care este în cer, ca hrana spirituală să ne fie accesibilă aici pe pămînt? (b) Ce anume vă convinge cu privire la identitatea „sclavului fidel şi prevăzător“?
12 Dar Isus este în cer. Cum furnizează el hrană spirituală spre folosul nostru, al celor de aici, de pe pămînt? El a prezis că va face lucrul acesta printr-un anumit „sclav fidel şi prevăzător“ al său (Matei 24:45–47). Acesta e un „sclav“ colectiv, constituit din adunarea celor unşi de spirit, în timp ce mai sînt încă pe pămînt. (Vezi Isaia 43:10.) O rămăşiţă dintre aceştia se mai află încă pe scena pămîntească. Această adevărată adunare creştină este uşor de identificat prin compararea învăţăturilor şi practicilor ei cu Biblia. Ea îi învaţă cu adevărat pe alţii ceea ce a poruncit Isus. De aceea, ea nu este implicată în problemele politice ale lumii, ci toţi membrii ei sînt proclamatori publici ai Regatului lui Dumnezeu. Ei nu sînt divizaţi printre sectele creştinătăţii. Ei sînt uniţi, aşa cum a zis Isus să fie, şi anume, Martori ai lui Iehova, cu toţii imitîndu-l pe Domnul lor. (Vezi Ioan 17:16, 20, 21; Matei 24:14; 28:19, 20; Apocalips 1:5.) Ei se bucură de belşug spiritual şi sînt foarte dispuşi să-l împartă cu alţii.
13. (a) În ce privinţă s-au dovedit mulţi oameni a fi asemănători celor zece fraţi vitregi ai lui Iosif? (b) Cum putem beneficia cu toţii de hrana spirituală furnizată de Cristos prin clasa „sclavului“?
13 Mulţi oameni i-au luat în rîs pe aceşti creştini unşi, zicînd: ’Vă închipuiţi că sînteţi mai buni decît noi? Vă închipuiţi că sînteţi singurii care aveţi dreptate?‘ Dar cu timpul unii recunosc cu umilinţă că Iehova are într-adevăr martori pe pămînt şi că ei vestesc într-adevăr Cuvîntul Său. Ei ajung să îşi dea seama că Biblia arată că nu există decît o singură adunare creştină şi că membrii ei trebuie să fie uniţi (Efeseni 4:5; Romani 12:5). O examinare cinstită şi smerită a faptelor i-a condus la acea organizaţie. Cei zece fraţi ai lui Iosif au prefigurat asemenea persoane care, mai înainte, i-au persecutat pe continuatorii unşi ai lui Isus sau care le-au dat sprijin moral unor asemenea persecutori, dar care acum dau dovadă de o schimbare autentică a stării inimii lor (Ioan 13:20). Ei acceptă cu recunoştinţă hrana spirituală furnizată de Isus Cristos prin clasa ’sclavului‘ său ’fidel‘. Pe măsură ce se nutresc cu adevărurile Bibliei, discutate în publicaţiile Societăţii Turnul de Veghere, participă la întrunirile Martorilor lui Iehova şi iau parte activă la îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu, ei cîştigă putere spirituală. Faceţi parte dintre aceşti oameni smeriţi? — Evrei 10:23–25; compară Ioan 4:34.
14. De ce stare spirituală se bucură aceia care trăiesc în armonie cu principiile învăţate din această dramă biblică?
14 Toţi aceia care îşi pun cu iubire viaţa la dispoziţia Creatorului lor, prin Isus Cristos, se bucură de o fericită înviorare. Lor „nu le va mai fi foame şi nu le va mai fi sete“ din punct de vedere spiritual, „căci Mielul [Isus Cristos], care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va conduce spre izvoarele apelor vieţii.“ — Apocalips 7:16, 17; Isaia 25:6–9.