Leul: maiestuoasa felină cu coamă din Africa

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN KENYA

SOARELE răsare deasupra câmpiei Serengeti, din Africa. Răcoarea dimineţii ne pătrunde în timp ce şedem în Land Roverul nostru şi privim un grup de leoaice care stau cu puii lor. Blana lor moale de culoare cafenie cu reflexe aurii străluceşte, armonizându-se foarte bine cu iarba uscată şi înaltă. Puii sunt jucăuşi şi plini de energie. Ei sar şi se joacă în jurul trupurilor mari ale femelelor, care par să nu bage deloc în seamă zbenguielile lor caraghioase.

Brusc, întregul grup încremeneşte. Toţi ochii se îndreaptă spre un punct, privind ţintă în depărtare. Din poziţia noastră, aflată pe un loc înalt, urmărim direcţia în care privesc leoaicele şi descoperim care este obiectul atenţiei lor. În lumina soarelui aflat la răsărit se profilează magnifica formă a unui leu uriaş. Privirile noastre se întâlnesc, leul uitându-se fix la noi. Începem să tremurăm, dar nu din pricina răcorii din această dimineaţă, ci pentru că ne dăm seama că suntem în centrul atenţiei lui. Chiar dacă animalul ne dă fiori, remarcăm frumoasa lui înfăţişare. Capul masiv este încadrat de o coamă aurie bogată, presărată cu smocuri negre. Ochii lui mari şi vioi sunt de culoarea chihlimbarului. Însă familia lui îi atrage atenţia şi încet îşi îndreaptă privirea spre leoaice, după care porneşte spre grupul lor.

Mersul lui este impunător, chiar regal. Fără să ne mai arunce vreo privire, el trece exact prin faţa maşinii noastre şi se apropie de femele şi de puii lor. Toate femelele se ridică să-l întâmpine şi, pe rând, îşi apasă faţa pe botul său puternic, acesta fiind un salut caracteristic felinelor, care, de obicei, îşi freacă obrajii. Ajungând în centrul grupului, masculul se prăbuşeşte, ca şi cum ar fi fost extenuat după această plimbare, şi se rostogoleşte pe spate. Letargia lui este molipsitoare, iar în scurt timp întregul grup cade într-un somn uşor, sub mângâierea primelor raze calde ale soarelui de dimineaţă. În faţa ochilor avem o imagine de pace şi mulţumire, încadrată de ierburile aurii, care se unduiesc în bătaia vântului din câmpia întinsă.

O creatură care îţi stârneşte curiozitatea, dar te şi fascinează

Probabil că nici un animal nu a dat aripi imaginaţiei omului aşa cum a făcut-o leul. Cu mult timp în urmă, artiştii africani au pictat pe stânci imagini cu lei care vânează. Palatele şi templele din antichitate erau împodobite cu uriaşe statui de piatră ce reprezentau lei cu o coamă bogată. În prezent, la grădinile zoologice, oamenii se îngrămădesc să vadă aceste feline fascinante. Leul a devenit personajul principal în unele cărţi şi filme, cum ar fi Born Free (Născut liber), în care este vorba despre povestea adevărată a unui pui de leu rămas orfan, care a fost crescut în captivitate, iar în cele din urmă i s-a dat drumul în sălbăticie. Tot leul a devenit şi personajul negativ în unele povestiri — pe jumătate adevărate —, fiind prezentat drept un mâncător de oameni plin de cruzime. Nu este de mirare că leul continuă să fie o creatură care îţi stârneşte curiozitatea, dar te şi fascinează!

Leii pot fi extrem de fioroşi, dar, uneori, sunt la fel de blânzi şi de jucăuşi ca nişte pisicuţe. Ei torc liniştit când sunt mulţumiţi, însă pot scoate un răget puternic care poate fi auzit de la 8 kilometri depărtare. Uneori, ei par leneşi şi letargici, dar au capacitatea de a se mişca cu o viteză uimitoare. Omul a imortalizat leul pentru curajul lui, iar despre o persoană vitează se spune că are o inimă de leu.

Simbaa — o felină sociabilă

Leii se numără printre cele mai sociabile feline. Ei trăiesc în grupuri familiale, care pot număra de la doar câteva exemplare până la peste 30 de exemplare. Grupul este format din mai multe leoaice, între care poate exista o legătură foarte strânsă. Ele trăiesc, vânează şi dau naştere la pui împreună. Această legătură strânsă, care poate exista pe tot parcursul vieţii lor, constituie fundamentul grupului familial de lei şi îi asigură supravieţuirea.

În fiecare grup există unul sau mai mulţi lei adulţi care patrulează pe teritoriul grupului respectiv, teritoriu pe care l-a însemnat cu mirosul lor. Aceste superbe creaturi sălbatice pot măsura peste 3 metri în lungime, de la vârful botului lor negru până la smocul din vârful cozii, şi pot cântări mai mult de 225 de kilograme. Deşi masculii domină grupul, cele care conduc sunt femelele. Leoaicele sunt cele care încep de obicei o acţiune, de exemplu, când trebuie să se mute într-o zonă cu umbră sau să pornească la vânătoare.

În mod normal, leoaicele nasc la fiecare doi ani. La naştere, puii de leu sunt complet neajutoraţi. Creşterea puilor este o activitate a comunităţii, şi toate femelele din cadrul unui grup vor ocroti şi vor alăpta puii. Puii cresc repede; la două luni, ei aleargă şi se joacă. Dându-se de-a rostogolul ca nişte pisicuţe, ei se luptă cu tovarăşii lor de joacă, se năpustesc unii asupra altora şi sar prin iarba înaltă. Îi fascinează tot ceea ce mişcă şi, ca urmare, sar la fluturi, urmăresc insectele şi se luptă cu vreascurile şi cu vrejurile plantelor. Cea mai irezistibilă mişcare este cea a cozii mamei lor, care şi-o mişcă în mod intenţionat, invitându-i la joacă.

Fiecare grup trăieşte pe un teritoriu bine delimitat, care poate ocupa o suprafaţă de mai multe hectare. Leii preferă zonele înalte, unde există apă din belşug şi umbră pentru a se adăposti de soarele arzător de la miezul zilei. Ei trăiesc printre elefanţi, girafe, bivoli şi alte animale de câmpie. Viaţa unui leu constă din ore întregi de somn şi scurte perioade de vânătoare şi împerechere. Realitatea este că leii pot fi găsiţi odihnindu-se, dormind sau stând aşezaţi timp de 20 de ore pe zi — incredibil de mult! Văzându-i în timp ce dorm, ei par paşnici şi blânzi. Totuşi, nu vă lăsaţi înşelaţi: leul este unul dintre cele mai feroce animale sălbatice!

Vânătorul

Înainte de lăsarea serii, savana arsă de soare începe să se răcească. Cele trei leoaice din grupul pe care noi îl privim încep să se mişte, dând semne că şi-au terminat siesta de la prânz. Mânate de foame, felinele încep să umble, adulmecând aerul în timp ce cercetează savana gălbuie. Migraţia antilopelor gnu este în toi, iar zeci de mii de asemenea antilope cu un aspect dizgraţios pasc liniştite la sud de noi. Cele trei leoaice se îndreaptă acum în această direcţie. Împrăştiindu-se pe un front larg, ele se furişează prin zona accidentată. Felinele cafenii aproape că nu se zăresc din iarba înaltă şi reuşesc să se apropie până la o distanţă de 30 de metri de turma care nu bănuieşte nimic. În acest moment, leoaicele se hotărăsc să acţioneze. Cu o viteză fulgerătoare, ele pătrund în turma de antilope gnu luate prin surprindere. Antilopele o iau la goană în toate direcţiile. Aceste animale cu privirea speriată aleargă să-şi scape viaţa. Sute de copite lovesc pământul şi ridică în aer un nor de praf roşiatic. Pe măsură ce praful se aşterne, observăm că cele trei leoaice stau singure şi răsuflă din greu. Prada le-a scăpat. Probabil că mai târziu se va ivi o altă ocazie ca să vâneze, dar se poate întâmpla şi să nu se mai ivească nici o ocazie în această seară. Deşi sunt agili şi rapizi, leii nu reuşesc întotdeauna să prindă o pradă. Vânatul este încununat cu succes doar în proporţie de 30%. Prin urmare, unul dintre cele mai mari pericole cu care se confruntă leii este foametea.

Puterea unui leu adult este uimitoare. Leii vânează în grupuri şi se ştie despre ei că doboară şi ucid animale care cântăresc peste 1 300 de kilograme. Când încep să urmărească o pradă, leii pot atinge viteze de până la 59 km/h, însă nu reuşesc să păstreze această viteză mult timp. De aceea, ca să obţină ceva de mâncare, ei stau la pândă şi creează ambuscade. Leoaicele sunt cele care efectuează 90% din vânătoare, însă masculii mai mari iau de obicei partea leului când începe masa. Când animalul vânat este mic, leii sunt uneori atât de flămânzi, încât nu-i lasă nici chiar pe puii lor să ia din pradă.

Vânatul

Cu mult timp în urmă, maiestuosul leu se plimba nestingherit pe tot continentul african şi prin unele zone din Asia, Europa, India şi Palestina. Fiind un vânător, el trăieşte în competiţie cu omul. Ameninţând turmele şi făcându-le rău oamenilor, leul a ajuns un animal care este împuşcat pe loc. Creşterea rapidă a populaţiei de oameni a redus foarte mult habitatul leului. În prezent, nu mai există decât câteva sute de exemplare care trăiesc în sălbăticie în afara Africii. Acum leii se află în siguranţă, fără să fie ameninţaţi de om, numai în interiorul zonelor ocrotite şi în parcurile naţionale.

Din fericire, acestor superbe creaturi sălbatice le sunt rezervate unele schimbări. Biblia vorbeşte despre un timp când leul va trăi în pace cu oamenii (Isaia 11:6–9). Creatorul nostru iubitor va face ca acest lucru să devină o realitate. În acele zile, maiestuoasa felină cu coamă din Africa va trăi în armonie şi pace cu tot restul creaţiei.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 19]

Când un leu RAGE

LEII sunt cunoscuţi pentru capacitatea lor vocală unică, şi anume faptul de a scoate un răget puternic care poate fi auzit de la o distanţă de câţiva kilometri. Răgetul leului a fost considerat unul dintre „cele mai impresionante sunete naturale“. De obicei, leii rag în timpul nopţii şi în zorii zilei. Şi masculul, şi femela rag, iar uneori un întreg grup de lei îşi unesc vocile şi scot un răget comun.

Oamenii de ştiinţă care studiază leii avansează ipoteza că răgetul este folosit cu un anumit scop. Masculii rag ca să anunţe care sunt limitele teritoriului lor şi ca să-i avertizeze pe alţi masculi care s-ar putea să pătrundă pe teritoriul lor, în cazul acesta răgetul fiind o expresie de agresivitate. În mod potrivit, Biblia a vorbit despre agresivii, mândrii şi lacomii conducători asirieni şi babilonieni, care s-au opus cu violenţă poporului lui Dumnezeu şi l-au devorat, numindu-i „pui de lei“ care rag. — Isaia 5:29; Ieremia 50:17.

Cu ajutorul răgetului, membrii unui grup pot să se localizeze atunci când se află departe unii de alţii sau când este întuneric. După ce un membru al grupului a ucis un animal, acest sunet îi anunţă pe ceilalţi lei din grup unde este locul în care îi aşteaptă masa. Referindu-se la această caracteristică, Biblia face următoarea observaţie: „Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii lui, dacă n-a prins nimic?“ — Amos 3:4.

Este surprinzător faptul că, atunci când vânează animale sălbatice, leii nu folosesc răgetul ca pe o strategie de vânătoare pentru a-şi înspăimânta prada. În cartea sa The Behavior Guide to African Mammals, Richard Estes declară că nu există „nici un indiciu care să arate că leii rag în mod voit pentru a împinge prada într-o ambuscadă (din câte ştiu eu, speciile care constituie prada leului ignoră, în general, răgetul leului)“.

Prin urmare, de ce Biblia îl descrie pe Satan ca pe un „leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită“ (1 Petru 5:8)? Deşi animalele sălbatice nu par să fie intimidate de răgetul leului, nu la fel stau lucrurile şi cu omul şi turmele lui de animale domestice. Înspăimântătorul răget al unui leu care se aude în întunericul nopţii le va da fiori şi îi va intimida pe toţi cei care nu se află în siguranţă în spatele unei uşi închise. Cu mult timp în urmă s-a făcut această observaţie exactă: „Leul răcneşte: cine nu se va speria?“ — Amos 3:8.

Satan este iscusit în ce priveşte folosirea fricii pentru a-i intimida pe oameni, determinându-i astfel să i se supună. Din fericire, poporul lui Dumnezeu are un aliat puternic. Având o încredere neclintită în faptul că Iehova îi va susţine, ei pot rezista cu succes în faţa acestui puternic „leu care răcneşte“. Creştinii sunt îndemnaţi să „i se împotrivească lui tari în credinţă“. — 1 Petru 5:9.