Ce ne-am face fără ploaie?

V-AŢI gândit vreodată ce ne-am face fără ploaie? E adevărat că prea multă ploaie poate provoca inundaţii şi nu prea le face plăcere celor ce locuiesc în zone reci şi umede (Ezra 10:9). Dar cum se simt cei ce îndură căldura şi uscăciunea verii mai tot timpul anului? Pentru ei, ploaia înseamnă mult aşteptata răcoare!

Şi în ţinuturile biblice, precum cele din centrul Asiei Mici, unde apostolul Pavel a activat ca misionar, oamenii aşteptau cu nerăbdare ploaia. Iată ce le-a zis Pavel licaonienilor: „[Dumnezeu] nu s-a lăsat fără mărturie, fiindcă a făcut bine, dându-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, umplându-vă inimile până la refuz de hrană şi de bucurie“ (Faptele 14:17). Să observăm că, înainte de toate, Pavel a vorbit despre ploaie, deoarece, fără ea, nu ar creşte nimic şi nu ar exista „anotimpuri roditoare“.

Biblia vorbeşte adesea despre ploaie. Cuvintele ebraice şi greceşti pentru ploaie apar de peste 100 de ori în Scripturi. Aţi dori să ştiţi mai multe despre acest dar minunat şi totodată să vă întăriţi încrederea în exactitatea ştiinţifică a Bibliei?

Ce spune Biblia despre ploaie

Isus Cristos a îndreptat atenţia asupra unui lucru fără de care ploaia nu ar exista. El a spus că Tatăl ceresc „face să răsară soarele său şi peste cei răi, şi peste cei buni şi face să plouă şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:45). Să observăm că, înainte de a vorbi despre ploaie, Isus a menţionat soarele. Şi pe bună dreptate deoarece soarele nu numai că dă plantelor energia necesară creşterii, dar şi face posibil circuitul apei în natură. Într-adevăr, datorită căldurii soarelui, aproximativ 400 de milioane de metri cubi de apă de mare se transformă anual în vapori de apă dulce. Dat fiind că Iehova a creat soarele, el este numit pe drept cuvânt cel care ‘trage în sus apa’ ce se transformă apoi în ploaie.

Iată cum descrie Biblia circuitul apei în natură: „Dumnezeu . . . trage în sus picăturile de apă; ele se cern sub formă de ploaie şi ceaţă, astfel că norii se scurg, picură peste oameni din belşug“ (Iov 36:26–28). Au trecut mii de ani de când acest adevăr ştiinţific a fost aşternut în scris, iar omul a avut destul timp să-l înţeleagă. Dar potrivit lucrării Water Science and Engineering, publicată în 2003, „nici acum nu se cunoaşte pe deplin mecanismul formării picăturilor de ploaie“.

Oamenii de ştiinţă ştiu totuşi că ploaia se formează din particule microscopice care devin nucleul micilor stropi de apă din nori. Aceşti stropi trebuie să îşi mărească volumul de un milion de ori sau chiar mai mult pentru a forma picăturile de ploaie. Procesul este complex şi poate dura câteva ore. În lucrarea Hydrology in Practice se spune: „Există diverse teorii despre felul în care stropii din nori devin picături de ploaie, iar cercetările pe această temă continuă“.

Creatorul mecanismelor ploii i-a pus slujitorului său Iov câteva întrebări pentru a-l face conştient de poziţia lui umilă: „Are ploaia tată? Sau cine a dat naştere picăturilor de rouă? Cine a pus înţelepciune în straturile de nori? . . . Cine poate, în înţelepciunea lui, să numere norii sau cine poate răsturna vasele de apă ale cerului?“ (Iov 38:28, 36, 37). Şi după circa 3 500 de ani, oamenii de ştiinţă tot nu le-au dat de capăt!

Cum circulă apa în natură

Filozofii greci au lansat ideea că nu ploaia este sursa apei din râuri, ci apa mărilor care ar ajunge pe sub pământ până pe vârful munţilor şi s-ar transforma apoi în apă dulce. O lucrare de analiză biblică spune că această idee se regăseşte şi în cuvintele lui Solomon: „Toate râurile se varsă în mare, totuşi marea nu se umple. Râurile se întorc la locul de unde pornesc, pentru ca de acolo să curgă din nou“ (Eclesiastul 1:7). Dar a vrut Solomon să spună că apa din mări s-ar ridica într-adevăr pe sub pământ până pe vârful munţilor pentru ca apoi să izvorască şi să formeze râurile? Ca să răspundem la această întrebare, să vedem cum priveau lucrurile evreii acelor vremi. Oare erau sclavii unor concepţii eronate?

Biblia arată că, la mai puţin de o sută de ani după ce Solomon a scris cuvintele de mai sus, Ilie, un profet al lui Dumnezeu, ştia de unde vine ploaia. O secetă cumplită a devastat ţara timp de trei ani (Iacov 5:17). Iehova a adus acest necaz asupra Israelului deoarece poporul îl respinsese şi se închina lui Baal, zeul canaanit al ploii. Dar după ce a ajutat poporul să se căiască, Ilie s-a rugat lui Iehova pentru ploaie. În timp ce se ruga, Ilie i-a cerut slujitorului său ‘să privească spre mare’. Când slujitorul i-a spus că „din mare se ridică un nor mic, ca o palmă de om“, Ilie şi-a dat seama că rugăciunea îi fusese ascultată. Puţin mai târziu, „cerul s-a întunecat de nori şi de vânt şi a început o ploaie mare“ (1 Regi 18:43–45). Iată o dovadă că Ilie înţelegea circuitul apei în natură. El ştia că norii se formează deasupra mării, fiind purtaţi apoi de vânt spre est, deasupra Ţării Promise. Şi azi se întâmplă la fel în acele ţinuturi.

După circa o sută de ani, un agricultor umil pe nume Amos a dat un detaliu important despre cum se desfăşoară circuitul apei. Dumnezeu l-a însărcinat să profeţească împotriva israeliţilor care se închinau la dumnezei falşi şi îi oprimau pe săraci. Amos i-a îndemnat: „Căutaţi-l pe Iehova şi veţi trăi“. Profetul a arătat apoi că numai lui Iehova trebuiau să i se închine întrucât el este Creatorul, „Cel ce cheamă apele mării ca să le verse pe faţa pământului“ (Amos 5:6, 8). Mai târziu Amos a repetat acest adevăr uimitor despre circuitul apei (Amos 9:6). Aşadar, el a arătat că mările şi oceanele sunt sursa principală a ploilor ce ajung pe pământ.

Acest adevăr a fost demonstrat ştiinţific de Edmond Halley, în 1687. Dar a mai trecut ceva timp până când dovezile aduse de Halley să fie larg acceptate. Iată ce citim în Encyclopædia Britannica Online: „Ideea că apa de mare ajunge prin pământ în vârful munţilor luând apoi calea râurilor a persistat până în secolul al XVIII-lea“. Azi, circuitul apei în natură nu mai este un mister pentru nimeni. Aceeaşi lucrare explică: „Apa din mare se evaporă, după care se condensează în atmosferă, cade pe pământ sub formă de precipitaţii şi în final ajunge din nou în mare prin râuri“. Aşadar, este limpede că, în Eclesiastul 1:7, Solomon a descris tocmai acest proces.

Ce efect ar trebui să aibă toate acestea asupra noastră?

Descrierea exactă pe care diverşi scriitori ai Bibliei au făcut-o circuitului apei în natură este una dintre extraordinarele dovezi că Biblia este inspirată de Creatorul omului, Iehova Dumnezeu (2 Timotei 3:16). E adevărat, omul a administrat defectuos pământul, fapt ce a provocat dezechilibre climatice, cu grave consecinţe, precum inundaţii şi secetă. Dar Iehova Dumnezeu, Creatorul circuitului apei, a promis că în cele din urmă va interveni ‘distrugându-i pe cei ce distrug pământul’ (Revelaţia 11:18).

Cum ne putem manifesta recunoştinţa pentru minunatele daruri divine, cum este ploaia? De pildă, studiind Cuvântul său, Biblia, şi aplicând în viaţă cele învăţate. Astfel vom dobândi speranţa de a trăi în lumea nouă a lui Dumnezeu unde ne vom putea bucura pentru eternitate de toate darurile divine! Căci, într-adevăr, „orice dar bun şi orice cadou perfect“ coboară de la Sursa ploii, Iehova Dumnezeu (Iacov 1:17).

[Diagrama/Ilustraţia de la paginile 16, 17]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

CONDENSARE

PRECIPITAŢII

TRANSPIRAŢIA PLANTELOR

EVAPORARE

SCURGERE

APĂ INFILTRATĂ ÎN SOL

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]

În timp ce Ilie se ruga, slujitorul său ‘privea spre mare’