Mesajul lui Obadia — avertizare şi mîngîiere de la Dumnezeu
„VIZIUNEA lui Obadia,” — cu aceste cuvinte începe ce mai scurtă carte a Scripturilor inspirate ebraice. Ea conţine atît un avertisment cu privire la un dezastru pentru ţara şi poporul Edomului (la Sudestul Mării Moarte), cît şi un mesaj de mîngîiere pentru slujitorii lui Dumnezeu. Cuvintele introductive sună astfel:
„Iată ce a spus Domnul Suveran Iehova cu privire la Edom: ’Există o veste pe care am auzit-o de la Iehova şi există un sol care a fost trimis printre naţiuni: „Ridicaţi-vă şi haideţi să pornim cu război împotriva ţării.”’” — Ob. 1.
Numele „Obadia” înseamnă „slujitor al lui Iah [Iehova]; iar asta este tot ce ştim despre scriitorul acestei cărţi profetice. Şi totuşi, cartea lui Obadia este de un real folos pentru închinătorii lui Dumnezeu de astăzi. Felul în care Iehova a tratat cu Edomul, potrivit descrierii lui Obadia, ne furnizează un exemplu de avertizare referitor la modul în care Creatorul va curăţa într-o zi pămîntul de toţi aceia care îl urăsc pe Dumnezeu şi pe poporul său. Pe de altă parte, Obadia îi îmbărbătează pe închinătorii lui Dumnezeu nu numai cu promisiunea eliberării de oprimare, ci şi cu aceea a unei prosperităţi nesfîrşite.
În mod corespunzător, mesajul lui Obadia este numit „Viziune” (Ob. 1). În Biblie profeţii sînt numiţi adeseori „văzători” (I Sam. 9:9; II Sam. 15:27; 1 Cron. 9:22). Chiar dacă profeţii înşişi n-au văzut nimic din ceea ce aveau de transmis, totuşi comunicările lor profetice au fost adeseori numite viziuni. — Dan. 9:24; Naum 1:1.
TRUFAŞUL EDOM ESTE UMILIT
După cum spune Obadia, Dumnezeu avea să ridice naţiunile ca ele să poarte un război distrugător împotriva edomiţilor. Dat fiind că vestea lui Obadia cu privire la aceasta a pornit de la „Domnul Suveran Iehova,” împlinirea ei este sigură.
Poate că edomiţii au înclinat să ridiculizeze o astfel de previziune a dezastrului pentru naţiunea lor. Teritorului Edomului era muntos. Coloniştii timpurii ai acestei regiuni se numeau „horiţi,” care înseamnă locuitori ai peşterilor (Gen. 14:6; Deut. 2:12, 22). Aşezarea lor pe vîrfurile munţilor, la care se ajungea cu greutate, îi făcea pe edomiţi să se simtă în mare siguranţă faţă de atacurile duşmanilor.
În privinţa aceasta Dumnezeu a declarat prin Obadia: „Iată! Te fac mic printre naţiuni. Eşti dispreţuit foarte mult. Îngîmfarea din inima ta este cea care te-a înşelat, tu care locuieşti la adăposturile stîncii, înălţimea unde locuieşte el, zicînd în inima sa: ’Cine mă va doborî la pămînt? Chiar dacă îţi înalţi locul asemenea unui vultur, sau chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul printre stele, şi de acolo te voi doborî,’ este declaraţia lui Iehova.” — Ob. 2–4.
Îngîmfaţii edomiţi urmau să fie făcuţi „mici” atît ca număr, cît şi ca rang. Dumnezeu avea să-i distrugă, oricît de sus şi-ar fi aşezat locuinţele, sau oricît de departe ar fi fost acestea.
„CERCETAT” ÎN AMĂNUNŢIME
Apoi Iehova arată cît de amănunţit vor cotropi duşmanii Edomului această naţiune: „Dacă ar intra hoţii la tine, dacă pradatorii ar intra noaptea, în ce măsură ai fi fost redus la tăcere? N-ar fura ei atîta cît ar pofti? Sau dacă ar fi culegători de vie care ar intra la tine, n-ar lăsa ei cîţiva ciorchini în urmă?” — Ob. 5.
De obicei hoţii fură doar ,cît poftesc,’ şi nu lasă casa pustie. În acelaşi fel, culegătorii de vie lasă întotdeauna cîţiva struguri în urmă. Dar altfel aveau să stea lucrurile cu Edomul.
Obadia a explicat: „Ah, în ce măsură au fost cercetaţi cei ai lui Esau!” Cum au fost cautate comorile lui ascunse! (Obadia 6). Trebuie ca duşmanii edomiţilor să pătrundă în fiecare peşteră şi adăpost ascuns. Nici o comoară ascunsă n-aveau să lase în urma lor.
EDOMUL NU PRIMEŞTE NICI UN AJUTOR
Cînd naţiunile duşmane aveau să înceapă pregătirile de război împotriva Edomului, bineînţeles că această naţiune avea să caute ajutor de la popoarele care pretindeau că îi sînt aliaţi apropiaţi. Dar cînd edomiţii aveau să trimită mesageri la ele pentru ajutor şi protecţie împotriva forţelor invadatoare, mesagerii aveau să fie duşi „pînă la hotarele” acelor ţări unde ei au căutat ajutor. Urma ca ei să fie escortaţi afară fără nici o promisiune de ajutor. La acelaşi tratament puteau să se aştepte edomiţii fugari, care aveau să treacă graniţele ţărilor vecine pentru a–şi salva viaţa. Acestora urma fie să li se refuze intrarea în ţară, fie să suporte expulzarea (Obadia 7). Nimeni dintre edomiţi n-avea să fie suficient de înţelept sau de puternic ca să evite dezastrul. — Ob. 8, 9.
MOTIVUL CATASTROFEI
Motivul acestei nenorociri asupra Edomului este redat în aceste cuvinte: „Datorită violenţei faţă de fratele tău Iacob, te va acoperi ruşinea, iar tu va trebui să fii tăiat pe veşnicie. În ziua în care stăteai de-o parte, în ziua în care străinii i-au luat forţele armate în captivitate şi cînd nişte oameni veniţi din străinătăţi au intrat pe poarta să şi au tras la sorţi pentru Ierusalim, şi tu ai fost că unul dintre ei.” — Ob. 10, 11.
Israeliţi descindeau din Iacob, iar edomiţii din fratele său geaman, Esau. Deoarece Iacob a obţinut dreptul de întîi născut de la fratele său Esau, Esau a început să nutrească o ură criminală faţă de Iacob (Gen. 25:27–34; 27:30–45). De-a lungul istoriei lor, edomiţii au continuat să manifeste această ură faţă de Israel (Num. 20:14–21; II Regi 8:20–22; 2 Cron. 21:8–10; 28:16–20; Ps. 83:4–8). În secolul al IX-lea î.e.n., Iehova, prin profetul său Amos, a condamnat Edomul „din cauză că îşi urmărea propriul frate cu sabia, şi din cauză că şi-a distrus propriile calităţi de a fi îndurător, iar mînia lui continuă să sfîşie veşnic; iar furia lui — el a păstrat-o încontinuu.” — Amos 1:11.
După mai bine de două secole, o etalare exagerat de răutăcioasă a acestei uri s-a manifestat atunci cînd babilonienii, sub regele Nabucodonosor, au distrus Ierusalimul şi templul său. Aruncînd o privire înapoi, asupra acestui eveniment, psalmistul inspirat a scris: „Adu-ţi aminte, O Iehova, de fiii lui Edom, din zilele Ierusalimului, care spuneau: ’Dezgoliţi-l! Dezgoliţi-l pînă la temeliile dinăuntru!’” — Ps. 137:7.
Prin intermediul lui Obadia, Dumnezeu a condamnat Edomul pentru acest caracter duşmănos şi a spus: „Iar tu n-ar trebui să vezi priveliştea în ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui; şi n-ar trebui să te bucuri de fiii lui Iuda în ziua în care ei pier; . . . Iar tu n-ar trebui să stai la răspîntie de drumuri pentru a-i tăia refugiaţii; şi n-ar trebui să-i predai pe supravieţuitorii lui în ziua nenorocirii” (Ob. 12–14). Atitudinea trădătoare a edomiţilor faţă de Israel a mers pînă acolo încît cei ce fugeau să-şi scape viaţa erau vînaţi şi predaţi duşmanilor. Dar, prin faptul că au acţionat astfel, edomiţii dovedeau că le scăpa din vedere un lucru de importanţă vitală. Care anume?
,ZIUA LUI IEHOVA ESTE APROAPE’
Iehova spune în continuare: „Căci ziua lui Iehova împotriva tuturor naţiunilor este aproape. Aşa cum ai făcut ţi se va face. Felul în care tu ai tratat, se va întoarce asupra capului tău. Căci aşa cum aţi băut voi pe muntele meu cel sfînt, tot aşa vor continua să bea naţiunile neîncetat. Iar ele, cu siguranţă, vor bea şi vor înghiţi cu lăcomie şi vor deveni aşa cum n-au fost vreodată.” — Ob. 15, 16.
Edom s-a alăturat duşmanilor lui Dumnezeu ca să sărbătorească cu beţie şi chefuri înfrîngerea şi jefuirea lui Israel. Acum va fi rîndul lor să ,bea cupa’ mîniei lui Dumnezeu. Nu numai edomiţii ci toate ostile naţiunii alese de Dumnezeu vor deveni într-o zi „aşa cum n-au mai fost vreodată.”
EDOMUL DEVINE CA MIRIŞTEA
Iehova a promis că urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacob vor intra în posesia ţării care mai tîrziu a ajuns să poarte denumirea de Palestina (Gen. 15:7, 17–21). Ei au intrat, dar au fost exilaţi din ea de către babilonieni, lăsînd ţara ca o pustietate goală.
Prin Obadia, Iehova a garantat israeliţilor că vor reintra în posesia ei, căci Dumnezeu a spus prin acest profet: „Şi Muntele Sion este locul unde se va dovedi că sînt cei au scăpat, iar el trebuie să devină ceva sfînt; şi casa lui Iacob trebuie să intre în posesia lucrurilor pe care ei trebuie să le posede. Şi casa lui Iacob trebuie să devină un loc, şi casa Iosif o flecară, iar casa lui Esau, ca miriştea; şi ei trebuie să le dea foc şi să-i distrugă. Şi se va dovedi că nu vor fi deloc supravieţuitori ai casei lui Esau; căci Iehova însuşi a spus lucrul acesta.” — Ob. 17, 18.
Israelul nu va mai fi împărţit în regatul celor două triburi, format din Iuda şi Beniamin (numit uneori în Biblie „Iacob”) şi regatul de nord al celor zece triburi (numit uneori „casa lui Iosif”). Aceste cuvinte prezic restaurarea unităţii tuturor celor douăsprezece triburi ale lui Israel. Dimpotrivă, Edomul urma să dispară. Israeliţii urmau să distrugă pe acei descendenţi ai lui Esau, aşa cum focul mistuie miriştea.
A avut loc o asemenea distrugere a Edomului? Da, şi ca să se împlinească sentinţa rostită prin Obadia, atît naţiunile (versetul 1), cît şi Israel (versetul 18) au jucat un rol în aceasta. Să analizăm dovezi care confirmă împlinirea a ceea ce fusese profeţit.
Inscripţiile antice relatează cucerirea Edomului în secolul al VI-lea î.e.n. de către forţele babiloniene sub regele Nabonid. C. J. Gadd, un cercetător al istoriei şi literaturii babiloniene, spune că din trupele lui Nabonid care au cucerit Edomul şi Tema făceau parte şi soldaţi israeliţi. Comentînd acest aspect, John Lindsay scrie într-un articol intitulat „Regii babilonieni şi Edomul”: „Astfel, cel puţin în parte, cuvintele profetului şi-au găsit împlinire atunci cînd el a scris despre Iahve, care i-a spus: ’Mă voi răzbuna pe Edom prin mîna poporului meu Israel’ (Ezech. 25:14). De asemenea avem o împlinire parţială a cuvintelor lui Obadia, care a spus că ,aliaţii’, ,confederaţii’, ,prietenii credincioşi’ vor ,înşela,’ ,triumfa’ şi ,le vor întinde o capcană’. Aici se poate vedea o referire la babilonieni, care, deşi în timpul lui Nabucodonosor erau dispuşi să le acorde o parte din prada luată din Iuda, ei, sub Nabonid, au pus frîu o dată pentru totdeauna ambiţiilor comerciale şi negustoreşti ale Edomului (compară Ob. 1 şi 7).” — Palestine Exploration Quarterly (o revistă trimestrială), ianuarie-iunie 1976 pag. 39.
Aceasta se potriveşte cu dovezile biblice referitoare la timpul căderii Edomului. Aşa cum s-a menţionat deja, cînd Ierusalimul a căzut sub forţele armate ale lui Nabucodonosor Edomul era o naţiune independentă. Totuşi cartea lui Maleahi, scrisă aproximativ la mijlocul secolului al V-lea î.e.n. (cam 100 de ani după campania lui Nabonid în Edom), relatează că Dumnezeu făcuse deja din „munţii” Edomului „un pustiu în ruină, şi moştenirea lui, pentru şacalii deşertului.” — Mal. 1:3.
„IAR REGALITATEA TREBUIE SĂ–I APARŢINĂ LUI IEHOVA”
Israeliţii urmau să reintre în posesia ţării din care fuseseră expulzaţi în timpul exilului în Babilon. Pe lîngă aceasta, cartea lui Obadia descrie întinderea teritoriului lui Israel în toate direcţiile. Ei s-au întins în Negeb, spre sud, în fosta patrie a lui Edom, spre est, şi în Şefela şi ţara filistenilor, spre vest. Spre nord-vest ei aveau să ajungă pe coasta feniciană, pînă la Sarepta, extremitate nordică situată între Tir şi Sidon. Spre nord-est ei aveau să ocupe întreaga zonă ce aparţinuse odinioară regatului celor zece triburi ale lui Israel, care includea Efraim, Samaria şi zona Galaadului, la răsărit de rîul Iordan. În loc să fie îngrădiţi într-o ţară străină îndepărtată, exilaţii din Ierusalim — chiar şi cei din îndepărtatul Sefarad (care se crede că era în Asia Mică) aveau să pe întoarcă şi să pună stăpînire pe o moştenire teritorială care se întindea spre sud pînă în Negeb, unde edomiţii uzurpăseră cîndva ţara. — Ob. 19, 20.
Cartea lui Obadia se termină cu o notă de încurajare care declară: „Şi salvatorii cu siguranţă se vor sui pe Muntele Sion, pentru a judeca regiunea muntoasă a lui Esau; iar regalitatea trebuie să-i aparţină lui Iehova” (Ob. 21). În perioada care a urmat după moartea lui Iosua, Dumnezeu a ridicat judecători care să „salveze” Israelul de oprimare şi să recîştige teritoriul luat de duşmani şi, prin comparaţie, Obadia îi descrie pe israeliţii repatriaţi acţionînd în această calitate. — Jud. 2:16.
Din fericire, într-un sens mai larg, această profeţie garantează că într-o zi toţi duşmanii lui Dumnezeu vor fi nimiciţi, iar conducerea divină se va extinde pe întregul pămînt (Ps. 22:27, 28). Acest mesaj de avertisment şi mîngîiere de la adevăratul Dumnezeu merită a fi răspîndit cît mai mult. Îţi aduci cu regularitate contribuţia la transmiterea lui în folosul altora?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
EDOM
Obadia a anunţat distrugerea Edomului şi restabilirea poporului lui Dumnezeu