18, 19. Ce s-a întâmplat cu Iona în adâncul mării, ce creatură l-a înghiţit şi cine a dirijat lucrurile? (Vezi şi nota de subsol.)

¹⁸ Dar iată! Se apropie ceva — o formă întunecată, o făptură uriaşă. Îl pândeşte din umbră, apoi ţâşneşte spre el ca o săgeată. Îşi deschide gura imensă şi-l înghite cu totul!

¹⁹ Gata! S-a sfârşit! Însă, spre uimirea lui, e încă în viaţă. N-a fost strivit, mâncat sau sufocat. Deşi se află în ceea ce ar fi putut să devină mormântul său, Iona are încă suflare de viaţă. Un sentiment de veneraţie îi încălzeşte inima. Fără îndoială, Dumnezeul său, Iehova, este cel care „a trimis un peşte mare ca să-l înghită“ (Iona 1:17).c

20. Ce dezvăluie despre Iona rugăciunea pe care a făcut-o înăuntrul peştelui?

²⁰ Trec minute, apoi ore întregi. Acolo, într-o beznă de nepătruns, Iona îşi pune gândurile în ordine şi se roagă lui Iehova Dumnezeu. Rugăciunea sa, consemnată integral în capitolul doi al cărţii ce-i poartă numele, dezvăluie multe lucruri despre profet. Ea arată că Iona cunoştea foarte bine Scripturile, întrucât a făcut deseori referire la cartea Psalmii. Totodată, ea scoate la iveală o calitate cu adevărat preţioasă: recunoştinţa. În încheierea rugăciunii, Iona spune: „Îţi voi aduce jertfe şi cuvinte de mulţumire. Voi împlini făgăduinţa pe care am făcut-o. Salvarea este a lui Iehova!“ (Iona 2:9).

21. Ce a învăţat Iona privitor la salvare şi ce lecţie valoroasă este bine să ne amintim?

²¹ În acel loc neobişnuit — „înăuntrul peştelui“ —, Iona a învăţat că Iehova îi poate salva oricând pe slujitorii săi, oriunde s-ar afla ei. Chiar şi acolo, Iehova a fost alături de slujitorul său şi l-a salvat (Iona 1:17). Numai El putea păstra în viaţă un om trei zile şi trei nopţi în burta unui peşte mare. Este bine să ne amintim şi noi că Iehova este ‘Dumnezeul în a cărui mână este suflarea noastră’ (Dan. 5:23). Lui îi datorăm fiecare suflare, fiecare clipă a vieţii! Îi suntem recunoscători? Şi cum altfel, decât prin ascultare, ne-am putea dovedi recunoştinţa?

22, 23. a) Cum a fost pusă la încercare recunoştinţa lui Iona după ce peştele l-a vărsat pe uscat? b) Cum ne ajută exemplul lui Iona când facem greşeli?

²² Ce putem spune despre Iona? A învăţat el să-şi dovedească recunoştinţa faţă de Iehova prin ascultare? Cu siguranţă. După trei zile şi trei nopţi, peştele l-a adus la ţărm şi „l-a vărsat . . . pe uscat“ (Iona 2:10). Iona nici măcar n-a fost nevoit să înoate până la mal! Bineînţeles, el a trebuit să-şi dea seama singur unde se află şi să meargă mai departe. Dar nu după mult timp, recunoştinţa i-a fost pusă la încercare. În Iona 3:1, 2 citim: „Apoi cuvântul lui Iehova a venit la Iona a doua oară, zicând: «Scoală-te, du-te la Ninive, oraşul cel mare, şi anunţă acolo ceea ce-ţi spun»“. Ce avea să facă Iona?