Învăţăminte din Scripturi: Obadia 1–21
Avertismente divine care te afectează
„CINE vă atinge pe voi se atinge de pupila ochiului meu“ (Zaharia 2:8). Aceste cuvinte ameninţătoare constituie un mesaj de avertizare pentru fiecare om: Iehova ia în considerare modul în care naţiunile îl tratează pe poporul său. De ce i se întîmplă unei naţiuni care sfidează un astfel de avertisment divin şi cauzează prejudicii poporului lui Dumnezeu? Cartea cea mai mică din Scripturile ebraice, Obadia, răspunde la această întrebare.
Nenorocire pentru Edom
Nimeni nu scapă de judecata lui Iehova. Profeţia lui Obadia pronunţată în jurul anului 607 î.e.n., anunţă că edomiţii vor fi expulzaţi din ţara lor, cu toate că, trăind pe înălţimi, „printre stele“ ei par a fi în siguranţă. Deşi Scripturile nu ne furnizează nici un detaliu referitor la viaţa personală a lui Obadia, fapt este că acest scriitor biblic acţionează în armonie cu semnificaţia numelui său, aceea de „slujitor al lui Iehova“. Cum anume? Anunţînd o judecată distrugătoare. Cu ocazia căderii sale, Edomul va fi complet jefuit de către prietenii care încheiaseră legămînt cu el. Nu vor supravieţui nici chiar bărbaţii înţelepţi şi puternici. — Obadia 1–9.
Dumnezeu aduce nenorocirea asupra celor care se fac vinovaţi de acte de violenţă împotriva poporului său. De ce este hotărîtă nenorocirea împotriva edomiţilor? Deoarece ei s–au dedat la repetate acte de violenţă împotriva fiilor lui Iacob, fraţii lor. În calitate de descendenţi ai lui Esau, edomiţii erau înrudiţi cu israeliţii. Însă ei s–au făcut vinovaţi de faptul de a–şi fi jefuit rudele şi de a se fi bucurat în mod răutăcios de căderea Ierusalimului intensificîndu–şi răutatea pînă la punctul de a–i preda pe supravieţuitori în mîinile duşmanului. Procedînd astfel, Edom şi–a semnat condamnarea. — Obadia 10–16.
Casa lui Iacob este restabilită
Toate promisiunile lui Iehova sînt vrednice de încredere. În zilele lui Obadia, Iehova a dat asigurarea că poporul său va intra din nou numai în posesia ţării sale şi ci în posesia ţărilor aparţinînd naţiunilor din jur. Israel nu avea să mai fie divizat. Casa lui Iacob (cele două triburi din nord) aveau să fie reunite şi să devasteze Edomul aşa cum focul devastează miriştea şi să ocupe teritoriul acestei naţiuni. Obadia îşi încheie cartea cu o notă încurajatoare declarînd că israeliţii repatriaţi i se vor închina lui Dumnezeu în unitate şi vor fi supuşi săi. Într–adevăr, regalitatea îi aparţine lui Iehova. — Obadia 17–21.
Învăţăminte pentru timpul nostru: Ignorarea avertismentelor conduce la dificultăţi. În consecinţă, puternicul mesaj al lui Obadia referitor la Edon, ar trebui să răsune în urechile adversarilor lui Dumnezeu din timpul nostru: Cei care luptă împotriva lui Iehova şi a poporului său vor fi înlăturaţi pentru totdeauna.
Învăţăminte din Scripturi: Iona 1:1—4:11
CUM ar putea cineva evita nenorocirea şi cum ar putea obţine îndurare? Luînd în considerare învăţătura care se desprinde din cartea lui Iona, o relatare autentică a unor evenimente care au avut loc cu mai bine de 2 800 de ani în urmă. Scrisă în jurul anului 844 î.e.n. de către profetul galileean Iona, ea conţine un mare număr de învăţăminte de ordin spiritual.
Iona fuge
Trebuie să avem încredere că Iehova ne va susţine în serviciul său. Iona încearcă să se sustragă de la misiunea divină în loc să se bazeze pe sprijinul lui Iehova. Misiunea sa, într–adevăr, nu era uşoară. El trebuia să avertizeze în mod îndrăzneţ oraşul corupt Ninive că Dumnezeu intenţionează să aducă nenorocirea asupra sa. Dar Iona pleacă în direcţia opusă îndreptîndu–se spre Tarsis, actuala Spanie. Pe drum izbucneşte o furtună. Ea devine atît de violentă încît corabia şi echipajul par a fi pierdute. Iona îşi mărturiseşte vina, marinarii îl aruncă peste bord şi marea se linişteşte. Un peşte mare îl înghite pe profet. — Iona 1:1–17.
Slujitorii lui Dumnezeu pot fi siguri că el va răspunde la rugăciunile lor. Din burta peştelui, Iona strigă la Iehova după ajutor. În rugăciunea sa, el îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru faptul că îl salvase de la înec şi promite că îşi va îndeplini jurămîntul. În cele din urmă peştele îl varsă pe uscat. — Iona 2:1–10.
Iona se duce la Ninive
Să nu ne sustragem niciodată de la sarcinile pe care ni le încredinţează Iehova. În mod evident, reţinînd această lecţie, profetul altădată şovăitor, predică în „marea cetate“. Iona face să răsune un avertisment simplu dar semnificativ: „Numai patruzeci de zile încă şi Ninive va fi doborîtă.“ Extraordinară schimbare a situaţiei, niniviţii se căiesc şi scapă de nenorocire. — Iona 3:1–10.
Omul nu poate fixa limite îndurării divine. Iona se mînie deoarece Ninive este cruţată. Dar, folosindu–se de o plantă, Iehova îl face să înţeleagă că el este hotărît să dea dovadă de îndurare conform bunei sale plăceri. — Iona 4:1–11.
Învăţăminte pentru timpul nostru: Vom evita nenorocirea dacă vom acorda atenţie profeţiilor divine. Să–i imităm pe niniviţi. Să ascultăm în mod umil de Isus Cristos, un profet mai mare decît Iona. — Luca 11:32.
[Chenarul de la pagina 16]
EXAMINAREA CÎTORVA VERSETE BIBLICE
○ Obadia 7 — În timpurile biblice expresia ’a mînca hrana‘ împreună cu cineva semnifica în realitate faptul de a fi în relaţii de legămînt cu un prieten. Ce ironie! Naţiunea edomiţilor avea să fie distrusă de către „oamenii aflaţi în legămînt“ cu ea, adică de babilonieni. Este adevărat că pe vremea lui Nabucodonosor, babilonienii le oferiseră edomiţilor o parte din prada luată din Iuda după devastarea Ierusalimului. Dar mai tîrziu, regele babilonian Nabonid a pus capăt o dată pentru totdeauna ambiţiilor comerciale ale Edomului.
○ Obadia 10 — Edomul a fost condamnat să fie „tăiat pentru timp indefinit“ din cauza urii sale înverşunate şi a nemiloasei sale lipse de afecţiune naturală faţă de „fiii lui Iuda“, fraţii săi (versetul Obadia 12). Această naţiune avea să fie nimicită în sensul că nu avea să mai existe pe pămînt un loc geografic al unui stat edomit format dintr–un guvern şi dintr–un popor. Astăzi nici o naţiune nu poate fi identificată cu descendenţii edomiţilor; Edomul a ’devenit ca şi cum n–ar fi fost niciodată‘. — Versetul Obadia 16.
[Chenarul de la pagina 17]
EXAMINAREA CÎTORVA VERSETE BIBLICE
○ Iona 1:17 — Caşalotul are capul şi esofagul suficient de larg pentru a putea înghiţi un om. Deşi balenele sînt rare în Marea Mediterană unele baleniere făceau altădată escală la Iope. Cît despre rechinul alb, el are reputaţia de a însoţi vapoarele în Mediterana şi de a mînca tot ce se aruncă peste bord. Şi el poate să înghită un om întreg. Însă, în cazul lui Iona, Dumnezeu s–a servit de un „peşte mare“ probabil o creatură pe care ştiinţa modernă n–a descoperit–o încă.
○ Iona 2:1, 2 — În „părţile interioare ale peştelui“, Iona nu avea desigur condiţii ideale pentru a compune un poem. Dar el a relatat mai tîrziu experienţa sa. Din adîncul inimii sale au ieşit cuvinte asemănătoare celor din Psalmi, cuvinte care au exprimat sentimentele sale. — Compară Iona 2:2 cu Psalmii 120:1 şi Psalmul 130:1; Iona 2:5 cu Psalmul 69:1.
○ Iona 3:3 — Suprafaţa oraşului Ninive nu era deloc exagerată. Deşi zidurile care înconjurau oraşul aveau un perimetru de numai 13 kilometri, numele acestuia includea şi cartierele sale periferice care se întindeau probabil pe o distanţă de aproximativ 42 kilometri.
○ Iona 3:10 — Cuvîntul ebraic redat prin „i–a părut rău“ înseamnă a schimba părerea cu privire la o acţiune trecută (sau viitoare). Astfel, lui Iehova a putut ’să–i pară rău‘ sau să–şi schimbe părerea, cruţîndu–i pe oamenii păcătoşi care se căiesc în mod sincer.