A înţeles ce înseamnă îndurarea

 1. Ce fel de călătorie îi stătea lui Iona în faţă şi ce simţea în timp ce se apropia de oraşul Ninive?

IONA avea suficient timp să se gândească. În faţă îi stătea o călătorie de peste 800 de kilometri, ce putea dura mai bine de o lună. Mai întâi, trebuia să aleagă între rutele mai lungi, dar mai sigure şi cele mai scurte, dar primejdioase. Apoi era nevoit să-şi croiască drum prin nenumărate văi şi trecători. Probabil că trebuia să ocolească Deşertul Sirian, să treacă peste ape mari, învolburate, precum Eufratul, şi să înnopteze printre străini, în oraşe şi sate din Siria, Mesopotamia şi Asiria. În timpul călătoriei sale, se gândea cu teamă la Ninive, oraşul de care se apropia cu fiecare pas pe care îl făcea.

 2. Cum a învăţat Iona că nu putea fugi de misiunea primită?

² Iona ştia bine că nu se putea întoarce şi nu putea fugi de misiunea primită. Mai încercase asta o dată. Aşa cum am văzut în capitolul anterior, Iehova l-a învăţat cu răbdare o lecţie importantă provocând o furtună pe mare şi salvându-l în mod miraculos prin intermediul unui peşte uriaş. Trei zile mai târziu, peştele l-a lăsat la ţărm teafăr şi nevătămat. Uluit de ceea ce se întâmplase, Iona era de data aceasta hotărât să asculte de Iehova (Iona, capitolele 1 şi 2).

 3. Ce calitate a manifestat Iehova faţă de Iona şi ce întrebare se ridică?

³ Când Iehova i-a poruncit a doua oară să se ducă la Ninive, Iona a ascultat, pornind în anevoioasa călătorie spre est. (Citeşte Iona 3:1–3.) Dar în ce măsură s-a lăsat profetul corectat de Iehova? A devenit el alt om? De pildă, Iehova îi arătase îndurare prin faptul că l-a salvat de la înec, nu l-a pedepsit pentru răzvrătirea lui şi i-a dat din nou posibilitatea să-şi îndeplinească misiunea. A învăţat Iona să fie şi el îndurător cu alţii? În general, oamenilor imperfecţi le este greu să înveţe să manifeste îndurare. În continuare, vom vedea ce lecţie despre îndurare putem desprinde din exemplul lui Iona.

 4, 5. De ce este Ninive numit de Iehova „oraşul cel mare“ şi ce învăţăm din acest lucru despre Iehova?

⁴ Iona nu privea oraşul Ninive la fel ca Iehova. Biblia spune: „Ninive era un oraş mare înaintea lui Dumnezeu“ (Iona 3:3). În cartea Iona, Iehova îl numeşte de trei ori „Ninive, oraşul cel mare“ (Iona 1:2; 3:2; 4:11). De ce era important pentru Iehova acest oraş?

⁵ Ninive era un oraş vechi, fiind printre primele întemeiate de Nimrod după Potop. Se întindea pe o suprafaţă vastă şi cuprindea, din câte se pare, mai multe oraşe. De fapt, unui om îi lua trei zile să-l parcurgă pe jos de la un capăt la altul (Gen. 10:11; Iona 3:3). Ninive era impresionant. Se mândrea cu temple impozante, edificii măreţe şi ziduri masive. Însă nu acestea îl făceau important în ochii lui Iehova Dumnezeu. Ceea ce conta pentru el erau oamenii, oraşul având o populaţie foarte mare pentru vremea aceea. Deşi niniviţii erau răi, lui Iehova îi păsa de ei. Dumnezeu consideră viaţa omului valoroasă şi el ştie că fiecare se poate căi şi poate învăţa să facă binele.

 6. a) De ce este posibil ca oraşul Ninive să-l fi intimidat pe Iona? (Vezi şi nota de subsol.) b) Ce calităţi a manifestat Iona când le-a predicat niniviţilor?

⁶ Iona ajunge în cele din urmă la Ninive. Poate gândul că se află într-un oraş cu peste 120 000 de locuitori îl intimidează şi mai mult.a Merge cale de o zi, pătrunzând în inima acestei metropole aglomerate. Probabil caută un loc central, de unde să-şi răspândească mesajul. Dar cum vorbeşte el cu niniviţii? A învăţat asiriana? A făcut oare Iehova un miracol, punând această limbă pe buzele profetului? Nu ştim. E posibil ca Iona să-şi rostească mesajul în ebraică, limba sa maternă, iar cineva să-l traducă. În orice caz, mesajul său este simplu şi nepopular: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!“ (Iona 3:4). Iona transmite mesajul nu o dată, ci de mai multe ori. Astfel, profetul dovedeşte o credinţă şi un curaj extraordinare, calităţi de care creştinii de azi au nevoie mai mult ca oricând.

 7, 8. a) Cum au reacţionat niniviţii la mesajul lui Iona? b) Ce a făcut regele după ce a auzit avertismentul lui Iona?

⁷ Mulţi niniviţi se opresc şi ascultă ce are Iona de spus. Fără îndoială că el s-a aşteptat la o reacţie ostilă, ba chiar violentă. Totuşi, se petrece un lucru uluitor: Oamenii iau în seamă avertismentul! Mesajul lui Iona se răspândeşte cu iuţeala fulgerului. Curând, întregul oraş vorbeşte despre sfârşitul prezis. (Citeşte Iona 3:5.) Bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, cu toţii se căiesc de faptele lor rele şi postesc. Vestea despre această mişcare populară ajunge în scurt timp la urechile regelui.

⁸ Şi regele reacţionează la mesajul lui Iona şi începe să se teamă de Dumnezeu. Se ridică de pe tron, îşi dă jos veşmântul regal, se îmbracă în pânză de sac, asemenea supuşilor săi, şi chiar ‘se aşază în cenuşă’. Apoi, împreună cu ‘mai marii săi’, nobilii, regele emite un decret prin care postul se transformă dintr-o mişcare populară spontană într-o acţiune oficială. El porunceşte ca toţi să se îmbrace în pânză de sac, de la om la animalul domestic.b Regele recunoaşte cu umilinţă că poporul se face vinovat de răutate şi violenţă şi îşi exprimă speranţa că Dumnezeu se va îndura de ei dacă se vor căi. El spune: „Cine ştie dacă adevăratul Dumnezeu . . . nu se va întoarce din mânia lui aprinsă, ca să nu pierim?“ (Iona 3:6–9).

 9. Ce pun la îndoială unii critici, dar de unde ştim că ei se înşală?

⁹ Unii critici nu cred că niniviţii şi-ar fi putut schimba atât de repede atitudinea. Însă unii biblişti consideră că această reacţie nu era neobişnuită având în vedere caracterul superstiţios şi nestatornic al oamenilor aparţinând unor astfel de culturi din timpurile antice. În plus, ştim că aceşti critici se înşală deoarece chiar Isus Cristos a făcut referire la căinţa oamenilor din Ninive. (Citeşte Matei 12:41.) Iar Isus ştia despre ce vorbea, căci a trăit în ceruri şi a fost martor la acel eveniment (Ioan 8:57, 58). Adevărul este că n-ar trebui niciodată să credem că oamenii nu se pot căi, indiferent cât de păcătoşi ni s-ar părea. Doar Iehova poate citi inima unui om.

10, 11. a) Cum a reacţionat Iehova când niniviţii s-au căit? b) De ce putem fi siguri că judecata lui Iehova nu a fost greşită?

¹⁰ Cum a reacţionat Iehova când niniviţii s-au căit? Iona a scris mai târziu: „Adevăratul Dumnezeu a văzut lucrările lor, că se întorseseră de la calea lor rea. Şi adevăratului Dumnezeu i-a părut rău de nenorocirea pe care spusese că o va aduce asupra lor şi n-a mai adus-o“ (Iona 3:10).

¹¹ Însemna aceasta că judecata lui Iehova cu privire la Ninive era greşită? Nicidecum. Biblia spune că dreptatea lui Iehova este perfectă. (Citeşte Deuteronomul 32:4.) Iehova pur şi simplu îşi potolise mânia, de altfel îndreptăţită. El a observat că locuitorii oraşului se căiseră. Prin urmare, nu a mai considerat necesar să-i pedepsească. Ce dovadă de îndurare!

12, 13. a) Cum demonstrează Iehova că este rezonabil, adaptabil şi îndurător? b) De ce nu se poate spune că profeţia lui Iona a fost falsă?

¹² Iehova nu este câtuşi de puţin un Dumnezeu sever, rece şi aspru, cum îl zugrăvesc adesea conducătorii religioşi. Dimpotrivă, este rezonabil, adaptabil şi îndurător. El nu-i pedepseşte pe cei răi fără să-i avertizeze mai întâi prin reprezentanţi umani. Şi aceasta pentru că vrea ca ei să reacţioneze la fel ca niniviţii: să se căiască şi să-şi schimbe căile (Ezec. 33:11). Iată ce i-a spus Dumnezeu profetului Ieremia: „Oricând voi vorbi împotriva unei naţiuni sau împotriva unui regat, spunând că o voi smulge din rădăcină, o voi dărâma şi o voi distruge, dacă naţiunea aceea împotriva căreia am vorbit se va întoarce de la răutatea ei, atunci şi mie îmi va părea rău de nenorocirea pe care mă gândisem s-o aduc asupra ei“ (Ier. 18:7, 8).

¹³ A fost falsă profeţia lui Iona? Nu, deoarece şi-a îndeplinit menirea: toţi cei avertizaţi şi-au schimbat comportamentul. Dacă niniviţii aveau să se întoarcă la căile lor nelegiuite, Dumnezeu urma să execute asupra lor aceeaşi judecată. Şi exact aşa s-a întâmplat mai târziu (Ţef. 2:13–15).

14. Cum a reacţionat Iona când a văzut că Iehova le-a arătat îndurare niniviţilor?

¹⁴ Cum a reacţionat Iona văzând că distrugerea nu a venit când s-a aşteptat el? Biblia relatează: „Lui Iona nu i-a plăcut deloc lucrul acesta şi s-a aprins de mânie“ (Iona 4:1). El chiar s-a rugat Celui Atotputernic pe un ton plin de reproş, ca şi cum l-ar fi certat. Ar fi trebuit să rămână acasă, pe pământul lui. A ştiut el de la bun început că Iehova n-avea de gând să-i distrugă pe niniviţi! De aceea şi fugise spre Tarsis. Apoi i-a cerut lui Iehova să-i ia sufletul; mai bine să moară decât să trăiască. (Citeşte Iona 4:2, 3.)

15. a) Din ce cauză s-a umplut Iona de amărăciune? b) Cum a reacţionat Iehova când Iona s-a supărat?

¹⁵ De ce s-a supărat Iona? Nu putem şti tot ce i-a trecut prin minte. Ştim însă că el proclamase un mesaj de judecată împotriva niniviţilor. Aceştia l-au crezut şi, prin urmare, n-avea să vină nicio distrugere. I-a fost cumva teamă să nu fie ridiculizat sau să nu fie considerat un profet fals? Cert este că Iona nu s-a bucurat când poporul s-a căit şi nici când Dumnezeu şi-a arătat îndurarea. Din contră, se pare că el s-a afundat tot mai mult în amărăciune, şi-a plâns de milă şi s-a simţit rănit în propriul orgoliu. Dar, în marea sa îndurare, Iehova a văzut dincolo de reacţia nepotrivită a profetului său. În loc să-l pedepsească pentru lipsa lui de respect, Iehova i-a pus cu blândeţe o singură întrebare pentru a-l îndemna la reflecţie: „Pe drept te-ai aprins tu de mânie?“ (Iona 4:4). A răspuns Iona la întrebare? Biblia nu ne dezvăluie.

16. În ce privinţe ar putea unii oameni să nu fie de acord cu Dumnezeu şi ce lecţie învăţăm din exemplul lui Iona?

¹⁶ Este uşor să-l judecăm pe Iona, dar să ne amintim că nu este ceva neobişnuit ca oamenii imperfecţi să nu fie de acord cu Dumnezeu. Poate unii consideră că Iehova ar fi trebuit să împiedice o anumită tragedie, că ar fi trebuit să-i pedepsească imediat pe cei răi sau chiar că ar fi trebuit să pună deja capăt acestui sistem. Exemplul lui Iona ne conştientizează că, ori de câte ori nu suntem de acord cu Iehova Dumnezeu, punctul nostru de vedere trebuie corectat, nu al său.

17, 18. a) Ce a făcut Iona după ce a plecat din Ninive? b) Ce efect a avut asupra lui Iona miracolul prin care Iehova a făcut să crească şi apoi să se usuce o curcubetă?

¹⁷ Supărat, Iona pleacă din Ninive, dar nu se duce acasă, ci se îndreaptă spre est, spre munţi, de unde poate privi oraşul. Îşi face un adăpost şi aşteaptă să vadă ce se va întâmpla cu Ninive. Poate încă speră că va vedea distrugerea oraşului. Cum îl va învăţa deci Iehova pe profetul său neînduplecat să fie îndurător?

¹⁸ În timpul nopţii, Iehova face să crească o curcubetă. Când se trezeşte, Iona vede planta care-i face umbră cu frunzele ei mari. Faţa i se înseninează. E mult mai bună decât mica lui colibă! Iona ‘se bucură foarte mult’, crezând probabil că apariţia ei miraculoasă e un semn al binecuvântării şi al aprobării divine. Totuşi, Iehova nu vrea doar să-l ferească de arşiţă şi să-i potolească mânia nejustificată. Dumnezeu vrea să-i sensibilizeze inima. De aceea, face şi alte miracole. Trimite un vierme ca să atace planta, astfel încât aceasta să se ofilească. Apoi stârneşte „un vânt dogoritor de la est“, iar Iona aproape leşină din cauza căldurii. Se posomorăşte şi-l imploră încă o dată pe Dumnezeu să-i ia viaţa (Iona 4:6–8).

19, 20. Ce i-a spus Iehova lui Iona referitor la curcubetă pentru a-l ajuta să gândească corect?

¹⁹ Iehova îl întreabă din nou pe Iona dacă pe drept s-a aprins de mânie, de data aceasta din cauza curcubetei. În loc să se căiască, Iona se justifică: „Pe drept m-am aprins de mânie, până la moarte!“. Acum este momentul ca Iehova să-i explice clar cum trebuie să privească lucrurile (Iona 4:9).

²⁰ Dumnezeu îl ajută pe Iona să ajungă el însuşi la concluzia corectă, spunându-i că lui îi pare rău de o biată plantă apărută peste noapte, pe care nu el a sădit-o şi nu el a făcut-o să crească. Apoi Iehova îl întreabă: „Şi mie să nu-mi pară rău de Ninive, oraşul cel mare, în care sunt peste o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, ca să nu mai punem la socoteală multele animale de acolo?“ (Iona 4:10, 11).c

21. a) Ce lecţie i-a dat Iehova lui Iona? b) Cum ne poate ajuta relatarea despre Iona să ne autoexaminăm cu sinceritate?

²¹ Înţelegem, aşadar, cât de profundă a fost lecţia pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Iona? Profetul n-a făcut nimic pentru acea curcubetă. Iehova însă era Dătătorul vieţii niniviţilor şi le purta de grijă, aşa cum se îngrijeşte de toate fiinţele de pe pământ. Cum era posibil ca pentru Iona o plantă să fie mai valoroasă decât viaţa a 120 000 de oameni şi a animalelor lor? Oare nu pentru că Iona permisese ca gândirea lui să devină egoistă? La urma urmei, lui îi părea rău de curcubetă doar pentru că-i fusese de folos. Iar înainte, când se supărase din cauză că oraşul nu fusese distrus, nu cumva mânia lui avea la bază tot motive egoiste, precum dorinţa orgolioasă de a nu-şi pierde credibilitatea înaintea niniviţilor, de a se fi dovedit profet adevărat? Relatarea despre Iona ne poate ajuta să ne autoexaminăm cu sinceritate. Cine dintre noi nu are astfel de tendinţe egoiste? Cât de recunoscători suntem pentru că Iehova ne învaţă cu răbdare să fim mai altruişti, să avem mai multă compasiune şi mai multă îndurare, imitându-l astfel pe el!

22. a) Ce efect a avut asupra lui Iona lecţia înţeleaptă despre îndurare pe care i-a dat-o Iehova? b) Ce lecţie trebuie să învăţăm cu toţii?

²² A învăţat profetul ceva din lecţia pe care i-a dat-o Iehova? Cartea sa se încheie cu întrebarea pusă de Iehova, al cărei ecou se aude de peste veacuri. Unii erudiţi critică faptul că Iona nu a dat un răspuns. În realitate, răspunsul este însăşi cartea Iona. Potrivit dovezilor, ea a fost scrisă chiar de profet. Să ni-l imaginăm ajuns cu bine acasă şi aşternând în scris această relatare. Anii au trecut peste el, iar acum e mai înţelept, mai umil. Îl vedem clătinând din cap cu părere de rău în timp ce, mânuind condeiul, îşi istoriseşte greşelile. Cât de răzvrătit a fost, cât de îndărătnic şi de neîndurător! Fără îndoială, Iona a învăţat o lecţie importantă, pe care Iehova i-a dat-o cu înţelepciune. A învăţat să fie îndurător. Vom fi şi noi îndurători? (Citeşte Matei 5:7.)