Să ne întărim încrederea în dreptatea lui Dumnezeu

„Pentru ca încrederea ta să fie în Iehova însuşi, ţi-am dat cunoştinţă.“ — PROVERBELE 22:19, NW.

 1, 2. a) De ce au Martorii lui Iehova încredere în Iehova (Proverbele 22:19)? b) De ce unele persoane trebuie să-şi întărească încrederea în Iehova?

ADEVĂRAŢII creştini sunt binecuvântaţi cu o cunoştinţă exactă despre Iehova şi despre scopurile sale. Un „sclav fidel şi prevăzător“ le furnizează cu iubire „hrană [spirituală] la timpul potrivit“ (Matei 24:45, NW). Cunoştinţa pe care o dobândesc ei le oferă o bază solidă pe care să-şi clădească încrederea în Dumnezeu. Astfel, ca grup, Martorii lui Iehova au o mare încredere în Iehova şi în dreptatea sa.

² Ca persoane individuale însă, se pare că unii Martori ai lui Iehova trebuie să-şi întărească această încredere. Din când în când, Societatea primeşte scrisori în care unii îşi exprimă îndoiala cu privire la explicaţiile date în publicaţiile ei. Poate că aceste îndoieli sunt o reacţie la modificările în înţelegere sau poate că se datorează unor probleme care îi influenţează mai ales din punct de vedere afectiv pe autorii acestor scrisori. — Compară cu Ioan 6:60, 61.

 3. Ce li se poate întâmpla chiar şi slujitorilor fideli ai lui Iehova, şi de ce?

³ Chiar şi slujitorii adevăraţi ai lui Iehova constată veridicitatea cuvintelor din Eclesiastul 9:11: „M-am întors şi am văzut sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate depind de timp şi de împrejurări“. Cum se adevereşte lucrul acesta într-un sens mai larg, spiritual? Poate că am cunoscut creştini care urmau cu promptitudine sfaturile biblice, care apărau cu tărie adevărul, care aplicau cu înţelepciune principiile biblice şi care căutau cu zel cunoştinţa exactă. Totuşi, din cauza „timpurilor şi a împrejurărilor“, poate că unii dintre ei constată că, în urma unui accident sau a vârstei înaintate, nu mai pot activa ca altădată. Poate că ei se întreabă dacă vor intra în lumea nouă a lui Dumnezeu fără să moară vreodată.

 4, 5. De ce creştinii nu au motive să-şi piardă încrederea în dreptatea lui Iehova?

⁴ Durerea şi pierderea pe care le resimte un creştin când îi moare partenerul conjugal sunt sfâşietoare. Probabil că cei doi soţi i-au slujit împreună lui Iehova mulţi ani, poate chiar zeci de ani. Partenerul rămas în viaţă ştie că moartea pune capăt legăturii conjugale (1 Corinteni 7:39).a Ca să nu-i slăbească încrederea, el trebuie acum să-şi ţină sub control sentimentele. — Compară cu Marcu 16:8.

⁵ Ce înţelept este să consideri moartea partenerului conjugal, a unui părinte, a unui copil sau a unui prieten creştin apropiat ca pe o ocazie de a-ţi demonstra încrederea în dreptatea lui Iehova! Chiar şi atunci când pierdem o fiinţă dragă, putem fi siguri că Iehova nu este nedrept. Putem avea încredere că toţi cei ce vor dobândi viaţă veşnică — fie ca supravieţuitori, fie prin înviere — vor fi fericiţi. Iată ce spune psalmistul despre Dumnezeu: „Îţi deschizi mâna şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă. DOMNUL este drept în toate căile Lui şi îndurător în toate faptele Lui. DOMNUL este lângă toţi cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă“. — Psalmul 145:16–19.

Dacă avem sentimentul că am suferit inutil

 6, 7. a) De ce s-ar putea ca unii Martori care au suferit în trecut să aibă acum o înţelegere diferită? b) De ce nu ar trebui să-l considerăm nedrept pe Iehova pentru faptul că a permis ca aceştia să sufere în trecut?

⁶ În trecut, unii Martori au avut de suferit din cauză că au refuzat să ia parte la o activitate pe care acum conştiinţa lor ar putea să le-o permită. De exemplu, cu ani în urmă, aceasta ar fi putut fi alegerea unui anumit tip de serviciu civil. Un frate ar putea considera acum că poate îndeplini cu o conştiinţă curată acest serviciu, păstrându-şi, în acelaşi timp, neutralitatea faţă de prezentul sistem de lucruri.

⁷ A fost Iehova nedrept pentru că a permis ca un creştin să sufere deoarece a refuzat ceva ce acum ar putea face fără mustrări de conştiinţă? Mulţi dintre cei ce au trecut prin această situaţie nu gândesc astfel. Dimpotrivă, ei se bucură că au avut ocazia să-şi demonstreze public şi cu claritate hotărârea de a păstra o poziţie fermă în cadrul controversei privitoare la suveranitatea universală (compară cu Iov 27:5). Ce motive ar putea avea cineva să regrete că s-a lăsat condus de propria-i conştiinţă şi a luat o poziţie fermă de partea lui Iehova? Susţinând cu loialitate principiile creştine aşa cum le-au înţeles sau reacţionând la imboldurile conştiinţei, aceste persoane au dovedit că sunt demne de prietenia lui Iehova. Bineînţeles că este înţelept să nu avem o conduită care ar putea leza conştiinţa altora sau care i-ar putea poticni pe alţii. În această privinţă ne putem gândi la exemplul dat de apostolul Pavel. — 1 Corinteni 8:12, 13; 10:31–33.

 8. De ce creştinii evrei, care mai înainte respectaseră Legea, nu aveau motive să pună la îndoială dreptatea lui Iehova?

⁸ Pentru a-i fi plăcuţi lui Iehova, evreilor li se cerea să respecte Cele Zece Porunci, la care se adăugau alte 600 de legi. Mai târziu, în congregaţia creştină, respectarea legilor amintite mai sus nu mai era o cerinţă pentru slujitorii lui Iehova, nici măcar pentru evreii din naştere. Legile privitoare la circumcizie, respectarea Sabatului, oferirea jertfelor de animale şi respectarea anumitor interdicţii alimentare nu mai erau obligatorii (1 Corinteni 7:19; 10:25; Coloseni 2:16, 17; Evrei 10:1, 11–14). Evreii — inclusiv apostolii — care au devenit creştini au fost scutiţi de obligaţia de a respecta legile de care trebuiseră să asculte când s-au aflat sub legământul Legii. S-au plâns ei că măsurile luate de Dumnezeu erau nedrepte deoarece mai înainte El le ceruse unele lucruri care nu mai erau necesare? Nu, ei s-au bucurat deoarece au înţeles mai bine scopurile lui Iehova. — Faptele 16:4, 5.

 9. Ce se poate spune despre unii Martori, dar de ce aceştia nu au nici un motiv să regrete?

⁹ În timpurile moderne, au existat unii Martori care au fost foarte riguroşi cu privire la ce este şi ce nu este permis. Din cauza aceasta, ei au suferit mai mult decât alţii. Mai târziu, o cunoaştere mai amplă i-a ajutat să vadă mai bine lucrurile. Însă lor nu le pare rău că mai înainte au acţionat aşa cum le-a dictat conştiinţa, chiar dacă din acest motiv au avut, probabil, mai mult de suferit. Este cu adevărat lăudabil faptul că ei au demonstrat că sunt gata să sufere în mod fidel pentru Iehova, pentru a „face totul din consideraţie faţă de vestea bună“. Iehova binecuvântează această devoţiune sfântă (1 Corinteni 9:23, NW; Evrei 6:10). Apostolul Petru a scris cu clarviziune: „Dacă suferiţi cu răbdare când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este demn de laudă înaintea lui Dumnezeu“. — 1 Petru 2:20.

Să învăţăm de la Iona

10, 11. Cum a manifestat Iona neîncredere în Iehova a) când a primit însărcinarea de a merge la Ninive? b) când Dumnezeu nu i-a distrus pe niniviţi?

¹⁰ Când i s-a poruncit să meargă la Ninive, Iona nu a arătat apreciere faţă de încrederea pe care o avea Iehova în el. După ce a trecut printr-o situaţie înspăimântătoare din cauza propriei neascultări, Iona şi-a venit în fire, şi-a dat seama de greşeala pe care o făcuse, a acceptat misiunea de a merge în străinătate şi i-a avertizat pe niniviţi cu privire la o distrugere iminentă. După aceea a urmat ceva la care nu s-a aşteptat: Deoarece niniviţii s-au căit, Iehova a hotărât să nu-i mai nimicească. — Iona 1:1—​3:10.

¹¹ Cum a reacţionat Iona? Supărat, el s-a plâns lui Dumnezeu în rugăciune. Iată motivul principal al nemulţumirii lui: „Mă gândeam eu că aşa o să se întâmple. Din cauza asta nu am vrut la început să merg la Ninive. Acum, după toate peripeţiile prin care am trecut, inclusiv spaima şi umilirea de a fi fost înghiţit de un peşte mare, şi după ce m-am străduit să-i avertizez pe niniviţi cu privire la o distrugere iminentă, iată rezultatul! Toată strădania şi suferinţa mea au fost zadarnice! Mai bine aş muri!“ — Iona 4:1–3.

12. Ce putem învăţa din experienţa lui Iona?

¹² Avea Iona motive întemeiate să se plângă? A fost nedrept Iehova pentru că a manifestat îndurare faţă de nişte răufăcători penitenţi? De fapt, Iona ar fi trebuit să se bucure; zeci de mii de oameni nu au mai fost distruşi (Iona 4:11)! Însă nemulţumirea şi lipsa lui de respect au demonstrat că el nu a manifestat încredere deplină în dreptatea lui Iehova. El se gândea prea mult la sine şi prea puţin la alţii. Să învăţăm de la Iona şi să punem sentimentele personale pe plan secundar. Să fim convinşi că ascultarea de Iehova, urmarea îndrumărilor date prin organizaţia sa şi acceptarea hotărârilor sale este lucrul cel mai bun. Noi suntem convinşi că „binele este pentru cei ce se tem de Dumnezeu“. — Eclesiastul 8:12.

Acum este momentul să ne întărim încrederea

13. Cum ne putem întări cu toţii încrederea în Iehova?

¹³ Faptul de a ne întări încrederea în Iehova este calea înţelepciunii (Proverbele 3:5–8). Bineînţeles, trebuie să facem mai mult decât să ne rugăm ca Iehova să ne ajute să avem mai multă încredere. Deoarece încrederea se dezvoltă pe baza cunoaşterii exacte, trebuie să ne rezervăm timp în fiecare zi pentru a studia personal Biblia, citind atât Biblia, cât şi publicaţiile care explică Biblia. Este foarte important să asistăm cu regularitate la întrunirile creştine, precum şi să fim bine pregătiţi şi să dăm răspunsuri în măsura posibilităţilor. De asemenea, dacă ne facem obiceiul de a le împărtăşi altora adevărurile biblice, răspunzând cu tact la obiecţii, ne vom întări încrederea în Iehova şi în Cuvântul său. În felul acesta, cu fiecare zi ce trece ne vom ataşa mai mult de el.

14. De ce peste puţin timp poporului lui Dumnezeu i se va cere să aibă mai mult ca oricând încredere în Iehova?

¹⁴ În viitorul apropiat va izbucni pe neaşteptate cel mai mare necaz care s-a abătut vreodată asupra familiei umane (Matei 24:21). Când se va întâmpla lucrul acesta, slujitorii lui Dumnezeu vor trebui să aibă mai mult ca oricând încredere în dreptatea lui Iehova şi în îndrumarea dată de organizaţia sa. În sens simbolic, ei vor asculta atunci cu încredere de porunca lui Dumnezeu: „Vino, poporul meu, intră în cămările tale şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!“ (Isaia 26:20). Ei au intrat deja în mediul protector al celor peste 85 000 de congregaţii din 232 de ţări. Orice ar mai putea fi adăugat la porunca „intră în cămările tale“, putem fi siguri că Iehova ne va ajuta să îl ducem la îndeplinire.

15. Cum este subliniat pe parcursul anului 1998 faptul de a avea încredere, şi de ce este potrivit lucrul acesta?

¹⁵ Este imperios necesar să ne întărim acum încrederea. Dacă nu avem încredere în fraţii noştri creştini, în organizaţia lui Iehova şi, mai presus de toate, în Iehova însuşi, nu vom putea supravieţui. De aceea, cât de potrivit este ca, pe parcursul anului 1998, Martorilor lui Iehova de pe tot globul să li se amintească de repetate ori cuvintele textului anual: „Oricine invocă numele lui Iehova va fi salvat“ (Romani 10:13, NW)! De aceea trebuie să avem în continuare încredere. Dacă sesizăm chiar şi cea mai mică urmă de îndoială, trebuie să ne străduim să o înlăturăm acum, chiar astăzi!

Judecata lui Iehova va fi dreaptă

16. Ce se poate întâmpla dacă nu se cultivă încrederea, şi ce putem face pentru a preîntâmpina lucrul acesta?

¹⁶ Creştinii unşi sunt avertizaţi în Evrei 3:14 astfel: „Căci devenim părtaşi ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârşit siguranţa [încrederea, NW] neclintită de la început“. În principiu, aceste cuvinte se aplică şi la creştinii care au speranţă pământească. Dacă nu este cultivată, încrederea de la început poate slăbi. Cât de important este să căutăm în continuare cunoştinţa exactă, consolidându-ne, astfel, temelia încrederii noastre!

17. De ce putem fi siguri că, în ce priveşte persoanele care vor supravieţui, judecata lui Isus va fi dreaptă?

¹⁷ În curând, toate popoarele vor fi examinate de Cristos, ca să-i poată „despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre“ (Matei 25:31–33). Putem avea încredere că Cristos va stabili printr-o judecată dreaptă cine merită să supravieţuiască. Iehova i-a dat înţelepciune, perspicacitate şi alte calităţi necesare pentru a „judeca după dreptate pământul locuit“ (Faptele 17:30, 31). Fie ca să avem o încredere asemănătoare cu a lui Avraam, care a spus: „Să omori pe cel drept împreună cu cel rău, aşa ca cel drept să fie ca cel rău? Departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel care judecă tot pământul nu va face ce este drept?“ — Geneza 18:25.

18. De ce nu ar trebui să devenim exagerat de preocupaţi de lucrurile pe care nu le cunoaştem în prezent?

¹⁸ Dacă avem încredere deplină în dreptatea lui Iehova, nu avem de ce să ne îngrijorăm în ce priveşte găsirea unor răspunsuri la întrebări de genul: „Cum vor fi judecaţi nou-născuţii şi copiii mici? S-ar putea ca atunci când va veni Armaghedonul vestea bună să nu fi ajuns la mulţi oameni? Şi ce se va întâmpla cu bolnavii mintal? Dar cu . . . ?“ Este adevărat, poate că în prezent nu ştim cum va rezolva Iehova aceste chestiuni. Însă el va face lucrul acesta cu dreptate şi îndurare. Nu ar trebui să ne îndoim niciodată de aceasta. De fapt, vom fi uimiţi şi încântaţi când vom vedea că el va rezolva totul într-un mod la care nici măcar nu ne-am gândit. — Compară cu Iov 42:3; Psalmii 78:11–16; 136:4–9; Matei 15:31; Luca 2:47.

19, 20. a) De ce nu este greşit să punem întrebări rezonabile? b) Când ne va furniza Iehova răspunsurile de care avem nevoie?

¹⁹ Organizaţia lui Iehova nu este împotriva întrebărilor sincere şi oportune, aşa cum afirmă în mod greşit unii împotrivitori (1 Petru 1:10–12). Însă Biblia ne sfătuieşte să ne ferim de întrebările speculative şi stupide (Tit 3:9). Faptul de a pune întrebări rezonabile şi de a face cercetări în Cuvântul lui Dumnezeu şi în publicaţiile creştine pentru a găsi răspunsuri scripturale ne poate spori cunoştinţa exactă şi, astfel, ne poate întări încrederea în Iehova. Organizaţia urmează exemplul lui Isus. El a refuzat să facă comentarii cu privire la unele întrebări pentru care nu sosise timpul să se răspundă. Iată ce a spus el: „Mai am să vă spun încă multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta“ (Ioan 16:12). De asemenea, el a recunoscut că nici el nu cunoştea anumite lucruri la data aceea. — Matei 24:36.

²⁰ Iehova mai are multe lucruri de revelat. Cât de înţelept este să-l aşteptăm pe Iehova, având încredere că el îşi va revela scopurile la timpul potrivit! Putem avea încredere că, odată sosit timpul stabilit de Iehova, vom avea bucuria de a înţelege mai bine căile sale. Într-adevăr, dacă vom manifesta o încredere deplină în Iehova şi în organizaţia pe care o foloseşte el, vom fi recompensaţi. Iată ce asigurare găsim în Proverbele 14:26: „În teama de Iehova există o puternică încredere, iar pentru fiii săi va exista un refugiu“ (NW).

[Notă de subsol]

Ce părere aveţi?

◻ De ce nu este înţelept să lăsăm ca sentimentele să ne submineze încrederea în Iehova?

◻ Ce putem învăţa din experienţa lui Iona?

◻ De ce studierea Bibliei şi prezenţa la întruniri sunt foarte importante?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Chiar şi atunci când pierdem o fiinţă dragă, putem fi siguri că Iehova este drept

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 18]

Sunteţi siguri că v-aţi pus încrederea în Iehova?