Uniţi în închinare sub conducerea Păstorului şi Regelui nostru
„Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: ‘Iată că îi iau pe fiii lui Israel (...) şi un singur rege vor avea toţi ca rege.’“ — Ezechiel 37:21, 22.
1, 2. a) Ce simbolizează cele două toiege descrise în Ezechiel 37:16? b) Ce s-a întimplat cu aceste toiege?
UNITATEA noastră o datorăm Regatului. De altfel aceasta este în perfectă armonie cu sfîrşitul capitolului 37 din Ezechiel. În versetul 16, Iehova îl invită pe profet să ia două toiege. Pe unul dintre ele, profetul scrie: „Pentru Iuda şi pentru fiii lui Israel, însoţitorii săi“, iar pe celălalt: „Pentru Iosif, toiagul lui Efraim, şi toată casa lui Israel, însoţitorii săi.“ Dar ce reprezintă aceste toiege?
2 Ele simbolizează cele două părţi ale regatului lui Israel după sciziunea sa, şi anume Iuda, la sud şi Efraim, la nord. Aceste două naţiuni au plecat în exil una după cealaltă; întîi cea din nord, în 740 î.e.n., şi apoi cea din sud, în 607 î.e.n. Dar în 537 î.e.n., din cele 12 triburi ale Israelului s-a întors la Ierusalim o rămăşiţă, pentru a restabili acolo închinarea unificată la Iehova. Cum este anunţată această reîntoarcere în profeţia lui Ezechiel?
3. În conformitate cu Ezechiel 37:19, ce trebuie să domnească în mijlocul poporului restabilit al lui Iehova?
3 Pentru a afla aceasta să ascultăm cuvintele pe care Iehova le-a adresat profetului în versetul Eze 37:19:
„Vorbeşte-le: «Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: ‘Iată că iau toiagul lui Iosif, care este în mîna lui Efraim, şi triburile lui Israel, însoţitorii săi şi îl voi pune peste acesta, adică peste toiagul lui Iuda, şi le voi face într-adevăr un singur toiag şi ele vor trebui să devină unul singur în mîna mea.’»
Unitatea trebuie neaparat să domnească în mijlocul poporului restabilit al lui Iehova.
Uniţi în închinare
4. Cum s-au realizat a) în 537 î.e.n. şi b) în secolul al XX-lea e.n. cuvintele consemnate în Ezechiel 37:21?
4 Slujitorii lui Dumnezeu nu vor mai fi divizaţi în două naţiuni, iar fidelitatea lor nu se va mai îndrepta cînd spre regatul de nord cînd spre cel de sud. Dimpotrivă, ei vor deveni „o singură naţiune în ţară“. Din porunca lui Iehova, profetul le spune următoarele cuvinte de mîngîiere:
„Şi vorbeşte-le: «Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova: ‘Iată că îi iau pe fiii lui Israel dintre naţiunile la care au plecat şi îi voi aduna de primprejur şi îi voi duce pe glia lor (. . .) şi un singur rege vor avea toţi ca rege.’»“ — Ezechiel 37:21, 22.
La fel cum aceste cuvinte s-au împlinit cu privire la rămăşiţa unificată a Ierusalimului, care a revenit din exilul ei în 537 î.e.n., tot aşa şi rămăşiţa restabilită a Martorilor unşi din epoca noastră au avut bucuria de a fi adunaţi într-o singură ţară paradiziacă şi a cunoaşte prosperitatea spirituală. — Vezi şi Ezechiel 36:33–36.
5. În ce sens au fost curăţaţi slujitorii lui Dumnezeu?
5 În acelaşi timp, slujitorii lui Dumnezeu au fost curăţaţi de orice murdărie care provenea din „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false, al cărui stăpîn este Satan (Apocalips 17:5; 18:2, 4). Eliberarea lor de doctrinele şi practicile religiei false reprezintă împlinirea în mare a cuvintelor profetice care s-au realizat la scară mică asupra israeliţilor din antichitate la ieşirea lor din Babilon, după cum urmează:
„Şi nu se vor mai mînji cu idolii lor bălegaţi şi cu lucrurile lor dezgustătoare şi cu toate transgresiunile lor; şi în mod sigur îi voi salva din toate locurile lor de locuit, în care au păcătuit şi îi voi curăţa şi va trebui ca ei să devină poporul meu şi eu însumi voi deveni Dumnezeul lor.“ — Ezechiel 37:23.
6. a) De ce Israelul spiritual se bucură în prezent de intimitate cu Dumnezeu? b) Cum putem să arătăm că rămînem uniţi chiar dacă cineva deviază de la adevăr?
6 Slujitorii lui Dumnezeu reînsufleţiţi, au respins idolatria dezgustătoare pe care o practică religiile creştinătăţii şi ale păgînismului. Ei nu mai venerează creaturile; ei nu mai respectă obiceiurile religioase ale lumii şi nici sarbătorile care îl dezonorează pe Dumnezeu. Închinarea lor nu este divizată între trei dumnezei care reprezintă un singur dumnezeu, aşa cum ar dori pretinsul mister al trinităţii. De altfel, ei sînt uniţi ca un singur popor care i se închină lui Iehova, singurul Dumnezeu. Ei îl laudă la unison pe Suveranul Domn al universului, iar faptul acesta îi apropie unii de alţii într-o unitate care nu are egal pe tot pămîntul (Isaia 52:8). De fapt, chiar dacă unul dintre însoţitorii noştri permite conştiinţei sale să devină rea şi să devieze de la ansamblul de adevăruri revelate de Iehova, noi vom rămîne uniţi cu organizaţia divină pentru a continua să îndeplinim lucrarea care i-a fost încredinţată ei şi vom apăra preţioasa noastră intimitate cu Dumnezeu. — Proverbe 3:32; Evrei 10:22, 23.
Să-l recunoaştem pe Rege
7. În afară de închinarea adevărată, ce factor unificator i-a fost promis poporului lui Dumnezeu?
7 Cînd izraeliţii antici au fost aduşi în „ţara“ lor, adevărata închinare devenise pentru ei o forţă unificatoare. Totuşi, regatul nu a fost restabilit în timpul acela. Atunci de ce, în Ezechiel 37:22, 24 Iehova vorbeşte despre „regele“ lor? Iată, de exemplu, ce citim în versetele Eze 37:24 şi 25:
„Şi servitorul meu David va fi rege peste ei şi un singur păstor vor avea; şi vor umbla în deciziile mele judecătoreşti şi vor respecta decretele mele şi le vor îndeplini cu siguranţă. Şi vor locui cu adevărat pe pămîntul pe care l-am dat servitorului meu, lui Iacob, pămînt în care au locuit strămoşii voştri şi îl vor locui, ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pînă în timp indefinit, şi David servitorul meu, va fi căpetenia lor pînă în timp indefinit.“
8. a) De ce această profeţie trebuie să fie aplicată Israelului spiritual? b) Cum putem stabili epoca în care se va împlini ea?
8 Această parte din profeţia lui Ezechiel nu s-a împlinit şi nu se va împlini niciodată asupra Israelului natural. În consecinţă, ea trebuie să se împlinească asupra Israelului spiritual. Dar cînd? Cînd s-a aşezat pe tronul lui David un rege care dispunea de „dreptul legal“ la acest tron? Lucrul acesta nu s-a întîmplat decît în 1914, la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“. Cînd aceste timpuri s-au terminat, „regatul lumii a devenit regatul Dumnezeului nostru“ Iehova, care „va domni pentru totdeauna şi veşnic“, şi al Cristosului său“, Acela care a fost prefigurat de David. — Ezechiel 21:26, 27; Luca 21:24; Apocalips 11:15.
9. Care sînt deci cele două realităţi care ne unesc în prezent?
9 Aşadar astăzi, noi ca martori ai lui Iehova nu numai că sîntem unificaţi prin intermediul închinării adevărate — deşi această închinare este nespus de importantă —, ci şi prin faptul că sîntem adunaţi sub conducerea Regelui şi „căpeteniei“ noastre! Atît închinarea noastră cît şi Regatul reprezintă pentru noi realităţi, şi atît una cît şi cealaltă servesc la unificarea noastră într-o fraternitate mondială.
10. a) Cum îl considerăm noi pe Regele-Păstor? b) Ce trebuie să facem pentru a executa „hoţărîrile judecătoreşti“ ale lui Iehova?
10 Noi îl iubim pe Regele nostru! Pentru noi toţi, el este „singurul păstor“ — un Păstor binevoitor care ne conduce la apele vieţii veşnice. El ne cunoaşte pe fiecare după nume şi îi place să ne cheme şi să ne conducă spre păşuni spirituale abundente. Cît despre noi, trebuie să rămînem uniţi, asemenea oilor dintr-o turmă, şi să umblăm în hotărîrile judecătoreşti ale lui Iehova. Noi trebuie să ne menţinem separaţi de următoarele trei componente ale organizaţiei lui Satan: cercurile politice corupte, sistemele comerciale lacome şi religiile idolatre. Dacă rămînem uniţi conform exemplului lui Isus şi al primilor săi discipoli, vom arăta că nu facem „parte din lume“. Noi dorim, de asemenea, să evităm imoralitatea caracteristică acestei lumi (Ioan 17:14, 16, 20, 21; 18:36). Între noi nu vor exista dezbinări atîta timp cît vom păzi poruncile lui Iehova şi le vom „îndeplini“ întocmai.
11. Prin ce anume se dovedeşte modul nostru de viaţă de cel al religioşilor acestei lumi?
11 Acest mod de viaţă este diametral opus celui pe care îl adoptă religioşii lumii. În general, lor le este permis orice. Ei se complac în societatea tolerantă contemporană şi în murdăria ei morală. Printre altele, ei schimbă deseori măsurile şi greutăţile în funcţie de zona în care locuiesc. Astfel, în ţările bogate, ei rămîn mai mult sau mai puţin ataşaţi monogamiei. În alte locuri, dimpotrivă, ei primesc în rîndurile lor pe aceia care, în conformitate cu obiceiurile lor, au mai multe soţii. (Vezi Matei 19:4–6; 1 Timotei 3:2, 12.) Noi, care sîntem uniţi sub conducerea lui Cristos, Păstorul-Rege, respectăm poruncile şi principiile Bibliei, indiferent de regiunea în care locuim. De exemplu, cînd naţiunile declară război, noi nu îi omorîm pe fraţii noştri sub pretextul că ei trăiesc într-o altă ţară, deoarece Isaia a spus despre noi: „nu vor mai învăţa războiul.“ — Isaia 2:3, 4.
12. Cum demonstrăm că sîntem uniţi „ca o turmă într-un ţarc“?
12 Unitatea membrilor rămăşiţei Israelului spiritual este ilustrată într-un mod minunat în Mica 2:12, unde Iehova declară: „Îi voi pune în unitate ca pe o turmă în ţarc, ca pe o cireadă în mijlocul păşunii ei; vor fremăta de oameni.“ Ce se poate observa la adunările slujitorilor lui Iehova? Mii de persoane care ascultă cu atenţie şi fără zgomot pentru a nu pierde nimic şi care „pasc“ sub îndrumarea lui Iehova şi a Păstorului-Rege numit de el. Asiatici, negri sau albi, membri ai rămăşiţei unse sau „alte oi“ — toţi sînt uniţi în această turmă. Da, congresele şi întrunirile adunărilor noastre constituie dovezi incontestabile că, în lumea întreagă, unitatea noastră a devenit, graţie Regatului, o realitate a timpului nostru.
13. În ce sens putem spune că turma va „fremăta de oameni“?
13 Dar ce semnificaţie să aibă cuvintele „vor fremăta de oameni“, pe care le-a consemnat Mica? Ai remarcat ceea ce se petrece înainte şi după programul de la diferitele noastre întruniri? Se aude zgomotul care semnifică bucuria pe care o sînţim cînd sintem laolaltă, freamătul conversaţiilor plăcute în care ne împărtăşim bucuria cu tovarăşii noştri creştini şi discutăm despre serviciul pentru Iehova. În plus, poporul lui Dumnezeu devine, de asemenea, zgomotos în sensul că el creşte în permanenţă. Şi dat fiind că se înfainţează mereu noi adunări sunetul armonios al cîntecului de a laudă la adresa lui Iehova merge crescendo pe întregul pămînt. — Psalm 96:1–3.
14. De unde anume ştim că lumea observă unitatea noastră?
14 Această unitate fericită, comparabilă cu aceea a unei turme adunate în acelaşi ţarc, nu trece neobservată. Astfel, în timpul congreselor de district „Unitatea Regatului“ care s-au ţinut la Taegu, în Coreea, în 1983, poliţia oraşului a trimis 30 de agenţi la faţa locului, în prima zi. Dar, văzînd ordinea care domnea în mijlocul Martorilor lui Iehova şi modul în care aceştia dirijau circulaţia în afara sălii, pentru următoarele trei zile ale congresului s-au deplasat numai 2 poliţişti. La, Taejon, proprietarul sălii a făcut următoarea remarcă: „Se pare că sînteţi inspiraţi de cer — este extraordinar!“ Complementul a fost exagerat, dar el a redat corect uimirea autorului său. La Rangoon, Birmania, unul dintre membrii comitetului însărcinat cu administrarea Sălii Gandhi a declarat: „Daca peste tot societatea ar fi ca aceea care este la voi, n-ar mai exista probleme în lume.“
„Convenţia de pace“ a lui Iehova
15. În ce constă pacea mult dorită descrisă în Ezechiel 37:26?
15 Adevărata pace aparţine acelora pe care Isus Cristos, Regele şi Păstorul nostru, îi duce la „păscut“. Iar această pace nu poate exista fără unitate. De asemenea, datorită Regatului, unitatea însăşi este, în mod indiscutabil, o realitate în mijlocul Martorilor lui Iehova din lumea întreagă. De altfel, Dumnezeu însuşi ne-a făcut o descriere superbă prin cuvintele pe care el le-a adresat lui Ezechiel şi pe care le găsim în capitolul 37, versetul 26 al cărţii sale:
„Şi eu voi încheia cu ei o convenţie de pace, o convenţie de durată indefinită, iată ce va fi cu ei. Şi îi voi aşeza acolo, şi îi voi înmulţi şi voi aşeza sanctuarul meu în mijlocul lor pe timp indefinit.“
Da, cei asupra cărora se împlineşte profeţia sînt în relaţii de pace cu Dumnezeu. Şi această pace poate să fie veşnică, datorită jertfei pe care Regele şi Păstorul nostru a ofert-o din iubire, cînd a fost pe pămînt.
16. Ce anume a permis „oilor“ să se înmulţească?
16 Acum cînd Israelul spiritual s-a înmulţit astfel încît este pe punctul de a atinge numărul complet de 144 000, o mare mulţime de „alte oi“ s-a alăturat lui pentru a-l sluji pe Iehova printr-un serviciu sacru în sanctuarul său. De altfel, nimic nu le împiedică pe aceste „oi“ să se înmulţească — deja numărul lor s-a ridicat la milioane. Uniţi în lumea întreagă, noi proclamăm tuturor Regatul, mergînd din casă în casă. Această închinare publică este de o importanţă reală pentru noi, deoarece ea face din noi singurul popor care, pe întregul pămînt îşi consacră timpul pentru a preamări numele lui Iehova şi a predica Regatul său al păcii. Ce bucurie este pentru noi de a fi părtaşi la această convenţie a păcii!
17. a) Ce cuvinte de încurajare a pronunţat Iehova în Ezechiel 37:27, 28? b) Ce anume ne permite să afirmăm că israeliţii spirituali nu sînt singurii care beneficiază de supravegherea afectuoasă a lui Iehova?
17 În Ezechiel 37:27, 28 descoperim ultimele cuvinte de încurajare pe care Iehova le adresează turmei sale unite. Iată-le:
„Şi tabernacolul meu se va afla într-adevăr peste ei şi în mod sigur voi deveni Dumnezeul lor şi ei vor deveni poporul meu. Şi în mod sigur naţiunile vor şti că eu, Iehova, eu îl sfinţesc pe Israel, cînd Sanctuarul meu se va afla în mijlocul lor pe timp indefinit.“
Noi manifestăm recunoştinţă faţă de Iehova pentru faptul că el şi-a întins protecţia sa asemenea unui cort asupra slujitorilor săi. De fapt, israeliţii spirituali nu sînt singurii care beneficiază de această supraveghere afectuoasă, deoarece cu privire la membrii „marii mulţimi“ citim, de asemenea: „Şi Cel ce şade pe tron îşi va întinde peste ei cortul său.“ Aşadar, „căldura“ dezaprobării divine nu-i va mai afecta. — Apocalips 7:9–17.
18. a) Cum îl sfinţeşte Iehova pe Israel? b) Cum poate şi „marea mulţime“ să fie considerată dreaptă de către Dumnezeu?
18 Pe noi ne bucură foarte mult faptul că ştim că Iehova locuieşte cu israeliţii spirituali, că el a aşezat sanctuarul său „în mijlocul lor pe timp indefinit“. Acest centru al închinării curate este sfînt, iar cei care vin ca să i se închine trebuie să fie şi ei sfinţi, sfinţiţi sau puşi de-oparte, pentru serviciul lui Dumnezeu. De altfel, Biblia afirmă că creştinii „unşi“ au fost „spălaţi“, „sfinţiţi“ şi „declaraţi drepţi în numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu spiritul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6:11). Aşa cum arată textul din Apocalips 7:9–17, citat mai sus, cei care alcătuiesc o „mare mulţime“ şi care nutresc o speranţă pămîntească şi-au „spălat robele şi le-au albit în sîngele Mielului“, pentru a putea să-i slujească lui Dumnezeu printr-un „serviciu sacru, zi şi noapte, în templul său“. Închinarea pe care atît unii cît şi ceilalţi i-a aduc lui Dumnezeu în orice loc, în unitate, a depus deja o mărturie extraordinară.
19. a) Cum vor fi naţiunile obligate să recunoască declaraţia consemnată în Ezechiel 38:23? b) Pînă atunci, ce anume trebuie să fim hotărîţi să facem?
19 Dacă noi mergem înainte, uniţi prin intermediul Regatului, vom trăi o nespusă bucurie cînd va veni ziua în care Iehova se va justifica. Atunci gloriosul său nume va fi sfinţit, adică spălat de dispreţul cu care a fost acoperit, iar naţiunile va trebui să vadă eliberarea poporului care poartă numele său. Dar Suveranul Domn ne atrage el însuşi atenţia asupra unui punct şi mai important atunci cînd exclamă: „Şi va trebui ca ele să ştie că eu sînt Iehova“ (Ezechiel 38:23). Să rămînem deci ferm ataşaţi realei unităţi Regatului lui Iehova, pină cînd acest glorios nume va fi sfinţit în tot universul!
Pentru a împlini profeţia din Ezechiel 37:15–28, cum:
□ a făcut Iehova din poporul său „un singur toiag“?
□ a stabilit un singur rege şi păstor?
□ a încheiat o „convenţie de pace“ cu slujitorii săi?
□ a aşezat Iehova tabernacolul său „peste ei“?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]
Iehova a încheiat deja cu slujitorii săi uniţi o „convenţie de pace“, care prefigurează prosperitatea care va domni în Paradisul pămîntesc.