Îi va nimici Dumnezeu pe cei răi? — Habacuc răspunde afirmativ!

OAMENII din întreaga lume se întreabă. „Va executa Dumnezeu vreodată judecata sa asupra celor răi?“ Profetul inspirat Habacuc ne dă deplina asigurare că în curînd Dumnezeu va intra în acţiune împotriva celor răi de pretutindeni. Atunci, şi numai atunci, pămîntul va fi „plin de cunoştinţa gloriei lui Iehova, aşa cum apele acoperă marea“. — Habacuc 2:14.

Scurta profeţie a lui Habacuc este, de fapt, redarea unei serii de trei hotărîri judecătoreşti ce urmau a fi executate, hotărîri luate de Dumnezeul cerului şi al pămîntului. Două dintre ele s-au împlinit deja; a treia se va împlini în curînd. Studierea acestor sentinţe ne va da încredere în descrierea lui Habacuc şi în rezultatul iminentului război universal al Har-Maghedonului.

SENTINŢA ÎMPOTRIVA LUI IUDA

În orice direcţie privea Habacuc în ţara lui Iuda, nu vedea decît violenţă, asuprire, dispute, dezbinare şi nedreptate. Toate acestea l-au mişcat să exclame: „Pînă cînd, o, Iehova, trebuie să strig după ajutor fără ca tu să mă auzi? Pînă cînd voi apela la tine pentru sprijin împotriva violenţei fără ca tu să mă salvezi?“ (Habacuc 1:1–4). Habacuc a primit un răspuns care i se părea de necrezut, ba chiar l-a şocat pe profet (Habacuc 1:5). Care era hotărîrea lui Iehova?

Iată răspunsul lui Dumnezeu: „Eu îi ridic pe caldeeni, o naţiune crudă şi năvalnică, ce avansează spre întinderile pămîntului ca să ia în stăpînire locuinţe care nu-i aparţin. Ea este înspăimîntătoare şi puternică“. — Habacuc 1:6, 7.

Astfel caldeenii sau babilonienii urmau să fie instrumentul utilizat de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe israeliţii infideli şi nimic nu-i putea ori să îndeplinească hotărîrea lui Dumnezeu. Această naţiune urma să cucerească fiecare loc fortificat! Regatul lui Iuda, cu capitala la Ierusalim, pur şi simplu nu avea nici o speranţă de scăpare. — Habacuc 1:10.

Aşa cum îi spusese Iehova lui Habacuc, caldeenii au pornit împotriva Ierusalimului. Biblia ne relatează că regele Babilonului, Nabucodonosor, „le-a ucis tinerii cu sabia în casa sanctuarului lor, neavînd milă nici faţă de tînăr, nici faţă de fecioară, nici faţă de bătrîn, nici faţă de cel neputincios. ... În plus, pe cei ce scăpaseră de sabie, i-a dus captivi în Babilon“. — 2 Cronicile 36:17–20.

Într-adevăr, Iehova şi-a executat sentinţă împotriva tuturor celor răi din ţara lui Iuda.

SENTINŢA ÎMPOTRIVA IERUSALIMULUI

Babilonienii au acţionat sub impulsul propriilor dorinţe, fără să ştie că serveau ca instrumente ale lui Dumnezeu pentru executarea sentinţei sale drepte împotriva unui popor infidel. Ce se poate spune însă despre Babilon? Lui Habacuc i-a venit greu să înţeleagă cum i-a putut folosi Dumnezeu la executarea sentinţei sale pe babilonienii care erau răi. Nu numai că nu erau închinători ei săi, dar erau şi cruzi, neavînd alt gînd decît să cucerească. Ei îi considerau pe oameni ca pe nişte simpli ‘peşti şi tîrîtoare’ ce trebuia să fie capturate şi subjugate. — Habacuc 1:14–17.

Răspunzînd obiecţiei lui Habacuc privitoare la utilizarea caldeenilor, Dumnezeu i-a făcut cunoscut că aceştia nu avea să rămînă nepedepsiţi pentru lăcomia lor nemiloasă şi pentru vinovăţia de sînge. Privitor la Babilon el a declarat: „Pentru că ei au jefuit multe naţiuni, toţi cei rămaşi din popoare te vor jefui, din cauza vărsării de sînge omenesc şi a violenţei făcute pe pămînt“. — Habacuc 2:8.

Ba mai mult, babilonienii erau închinători la idoli. Ca urmare, Iehova a spus prin profetul său: „De ce folos a fost o imagine sculptată, cînd autorul ei a sculptat-o, o statuie de metal turnată şi un învăţător învăţînd minciuna? [De ce folos a fost] cînd autorul formei ei şi-a pus încrederea în ea, pînă acolo încît să-şi facă dumnezei fără valoare, care sînt muţi? Vai de cel ce zice unei bucăţi de lemn: „O, trezeşte-te“! şi unei pietre fără grai: „O, scoală–te!“ — Habacuc 2:18, 19.

Babilonienii idolatri erau acum pe punctul ca judecata lui Dumnezeu să fie executată asupra lor. Aceasta s-a întîmplat în 539 î.e.n., cînd Babilonul a fost cucerit de mezi şi perşi.

Cei care au auzit despre hotărîrile luate împotriva lui Iuda şi împotriva Babilonului le-au socotit incredibile, şocante chiar. Dar cuvîntul profetic rostit prin Habacuc s-a împlinit. — Habacuc 2:2, 3.

Biblia arată că evenimente similare urmează să aibă loc în curînd împotriva celor răi de pretutindeni.

MARŞUL LUI DUMNEZEU PE ÎNTREGUL PĂMÎNT ÎMPOTRIVA CELOR RĂI

Scripturile creştine greceşti fac referiri la profeţia lui Habacuc şi situează împlinirea ei finală în viitor, chiar în generaţia noastră (Evrei 10:36–39: Habacuc 2:3, 4). Din acest motiv profeţia ne interesează în mod deosebit. În al treilea capitol al profeţiei lui Habacuc, acesta îl roagă pe Dumnezeu să reactualizeze acţiunile sale triumfale din trecut (Habacuc 3:1, 2). Apoi Habacuc începe să-l descrie pe Dumnezeu în marşul împotriva duşmanilor săi. Acesta este un marş de proporţii mondiale. El îi va nimici în numeroase şi diferite feluri.

„Înaintea lui merge molima“ zice profetul, „şi febra arzătoare iese de sub picioarele sale“ (Habacuc 3:3–5). În viitorul apropiat, cînd Iehova va porni marşul spre „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic“ de la Har-Maghedon, el va cauza moartea multora dintre adversarii săi prin mijloace neviolente, nezgomotoase — epidemiile. Va fi periculos, chiar fatal ca cineva să stea în calea marşului spre victorie al lui Iehova, căci el va trimite epidemii înaintea paşilor săi, iar în urma sa va lăsa victime cuprinse de febra mistuitoare aducătoare de moarte. — Apocalipsul 16:14–16.

Rugăciunea lui Habacuc, asemănătoare cu un cîntec funebru, continuă: „El stă nemişcat, ca să zguduie pămîntul. Priveşte şi le face pe naţiuni să salte. Şi munţii cei eterni sînt spulberaţi; dealurile care datează din timp indefinit se prăbuşesc“. — Habacuc 3:6.

Poziţia luată de Iehova va cauza un şoc pămîntului simbolic ce se întinde înaintea lui. Ea va produce, cu alte cuvinte, un cutremur de pămînt în organizaţia pămîntească a duşmanului. Cînd va deveni evident că Iehova este acela care-i stă în faţă, această organizaţie va zvîcni zguduită înainte de a se prăbuşi. Naţiunile vor înţelege în cele din urmă că Iehova, Cel Atotputernic, le „priveşte“. Ele vor tresări, într-adevăr de spaimă. Vor sălta nu de bucurie ci zguduindu-se, pentru ca apoi să izbucnească între ele panica. Nici organizaţiile asemănătoare munţilor nu-l vor împiedeca pe Iehova în marşul spre victorie. Acestea se vor cutremura. Înaintarea irezistibilă a lui Iehova va semăna teroare în rîndul tuturor acelora care vor auzi despre aceasta şi care nu sînt prieteni ai lui Iehova şi ai poporului său.

Pentru nimicirea celor nelegiuiţi, Iehova posedă mai multe feluri de arme în arsenalul său divin. Habacuc ne vorbeşte despre aceasta, zicînd: „O vijelie de ape trece. Noianul de ape îşi face auzit sunetul. Ele îşi ridică mîinile în sus. Soarele — luna — se opresc în locul lor din înălţime. Săgeţile tale zboară ca lumina. Fulgerul lăncii tale serveşte de lumină“. — Habacuc 3:7–11.

La dispoziţia Creatorului se află ape repezi care-i îneacă pe duşmani. Printr-o vijelie el poate face să se reverse apele din ceruri. Ba mai mult, el poate face ca apele din pămînt să ţîşnească afară, de parcă adîncul şi-ar ridica mîinile pentru a participa la distrugerea celor răi.

Armele supraomeneşti ale lui Iehova nu lasă nici o şansă de scăpare duşmanilor. Nici unul dintre cei nelegiuiţi nu se va putea sustrage nimicirii. Trăsnetele asurzitoare şi fulgerele vor fi la dispoziţia lui Iehova. Cînd Dumnezeu va îndrepta armele sale ucigătoare împotriva duşmanilor săi, lumina va fi atît de intensă ziua şi noaptea încît soarele şi luna vor lăsa impresia că existenţa lor nu mai este necesară, ca şi cum s-ar fi oprit pe orbitele lor, nemaiservind ca luminători şi lăsînd ca strălucitoarele proiectile ale lui Iehova să facă o puternică demonstraţie a intensităţii luminii lor. Cea mai puternică armă a lui Iehova, asemănătoare unei lănci, va spinteca aerul, iluminînd cîmpul de luptă. Imaginaţi-vă efectul pe care-l va avea aceasta asupra moralului duşmanilor lui Iehova şi ai poporului său!

ÎNCHINĂTORII ADEVĂRAŢI VOR FI SALVAŢI

Profetul continuă spunînd: „Cu ameninţare mărşăluieşti pe pămînt. Treieri naţiunile în mînie. Şi ieşi pentru salvarea poporului tău, ca să-ţi salvezi unsul tău. Tu sfărîmi capul casei celui rău. Temelia va fi dezgolită pînă la gît“. — Habacuc 3:12, 13.

Poporul lui Iehova poate avea încrederea că Dumnezeul său îi va veni în ajutor în războiul de la Har-Maghedon. Atunci închinătorii lui Iehova vor fi ţinta atacului internaţional al totalităţii naţiunilor devenite între timp ateiste. De ce vor fi ateiste? Deoarece se vor îndrepte împotriva religiei false şi o vor şterge de pe faţa pămîntului. Astfel, acest atac asupra închinătorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu va avea loc după surprinzătoarea distrugere a „Babilonului cel Mare“, imperiul mondial al religiei false, care include creştinătatea (Apocalipsul 17:1–5, 16–18). Naţiunile ateiste care vor provoca această distrugere îşi vor uni forţele în scopul de a şterge din existenţă de pe pămînt închinarea curată la singurul Dumnezeu viu Iehova. Condiţiile distrugerii religiei false sînt pregătite de pe acum. Unele naţiuni, de fapt, şi-au şi anunţat scopul de a promova ateismul.a

Pentru a împiedeca naţiunile să-şi atingă scopul lor murdar, Iehova se va ridica pentru salvarea poporului său. Astfel, „ameninţînd naţiunile rău-intenţionate, el va mărşălui pe pămînt şi, mînios, va treiera naţiunile, zdrobindu-le sub picioare asemenea grîului din aria de treierat.

Această acţiune din partea lui Iehova va aduce salvare „poporului“ său. „Poporul“ atacat în Armaghedon este rămăşiţa discipolilor unşi de spirit ai lui Isus Cristos. Ei compun „unsul“ lui Iehova în Armaghedon. Împreună cu „unsul“ lui Iehova se va afla şi o „mare mulţime“ de co–închinători care vor fi salvaţi în Armaghedon. — Apocalipsul 7:9–17.

Într-un contrast dramatic cu salvarea „unsului“ şi a „marii mulţimi“ se va afla completa pustiire a „casei celui rău“. Asemenea unei case care este dezgolită şi distrusă de la acoperiş pînă la temelie, sistemul de lucruri rău de sub influenţa invizibilă a lui Satan Diavolul va fi sfărîmat. „Capul“ sau conducătorul acestei „case“ internaţionale, va fi zdrobit, sfărîmat în bucăţi. Cei care compun infrastructurab acestui sistem internaţional nu vor scăpa, căci aceasta va fi în întregime demolată. Nici chiar, „fundaţia“ nu va fi lăsată în pămînt pentru a servi ca bază unei noi construcţii. „Casa celui rău“ nu va mai exista pe pămînt.

Pe cîmpul de luptă al Armaghedonului, duşmanii „unsului“ lui Iehova şi ai tovarăşilor lor vor fi aruncaţi într-o confuzie cu efect de sinucidere. Într-o viziune profetică privitoare la acest lucru, profetul Habacuc se roagă lui Iehova, vorbindu-i ca unui Războinic:

„Cu propriile lui toiege străpungi capul războinicilor săi, cînd înaintează vijelios ca să mă împrăştie. Jubilarea lor este ca a celor porniţi să devoreze pe cel îndurerat într-o ascunzătoare. Tu treci marea cu caii tăi, prin îngrămădirile de ape mari“. — Habacuc 3:14, 15.

Cînd vorbeşte despre tentativa internaţională de a-l împrăştia cu forţa unei vijelii, Habacuc vorbeşte despre sine ca despre reprezentantul „unsului“ lui Iehova, poporul care are nevoie de salvare în faţa asediatorilor. Asemenea unor tîlhari care-şi aşteaptă victima într-un loc ascuns, naţiunile adunate în deplină ordine de luptă la Har-Maghedon vor întreprinde un asalt împotriva „unsului“ lui Iehova şi a „marii mulţimi“, pentru a-i distruge aşa cum au distrus „Babilonul cel Mare“ religios. ‘Jubilînd’, duşmanul este sigur că va termina cu închinătorii lui Iehova care par a fi ca un „îndurerat.“

Iehova nu va fi luat prin surprindere. El nu va conduce pe „unsul“ său îndurerat şi pe însoţitorii săi loiali într-o ambuscadă a inamicului. Cînd naţiunile adversare ale lui Dumnezeu se vor dezlănţui ca o furtună, ca să-i împrăştie pe cei ce practică religia adevărată, Dumnezeu va îndrepta armele naţiunilor asediatoare înspre ele însele pentru ca acestea să lupte între ele. Duşmanii lui Iehova îşi vor folosi propriile toiege militare pentru a străpunge capetele războinicilor lor. Dumnezeu va face şi mai mult: El va folosi forţe supraumane pentru a duce la sfîrşit nimicirea lor. Cu „caii“ armatelor cereşti de sub Isus Cristos, el va înainta victorios prin „mare“ şi prin „îngrămădirile de ape mari“ ale duşmanilor, care vor urla zăpăcite (Apocalipsul 19:11–21). În acest fel; propriul său popor va fi martor ocular al sublimei victorii a lui Iehova!

Atunci vor dispărea toţi cei nelegiuiţi! Şi pentru eternitate, nimeni nu va putea să pună la îndoială distrugerea totală a hoardelor asediatoare, potrivnice lui Dumnezeu.

Profeţiile lui Habacuc ne dau încrederea puternică că în curînd Dumnezeu îşi va executa sentinţa asupra tuturor celor răi. Nimic nu poate împiedeca aceasta. Astfel stînd situaţia, vei lua tu oare poziţie acum, cît mai este timp, de partea Dumnezeului adevărat? Iehova, Marele Războinic, va cîştiga bătălia împotriva celor nelegiuiţi. Acum e timpul de-a face paşii necesari ca să fii de partea victorioasă!

[Note de subsol]

De asemenea, revista Time din 17 noiembrie 1980, relatează următoarele despre Cambodgia, numită acum Kampuchia: „Khmerii roşii au pornit o distrugere sistematică a oricărui vestigiu al religiei. Slujitorii creştini au fost asasinaţi şi moscheile musulmane distruse. Cea mai mare înjosire le-a fost rezervată însă budiştilor, care constituie 90 la sută din populaţia Kampuchiei. Insurgenţii veniţi din junglă au jefuit cele 2.800 temple ale ţării. ‘Statuile lui Buda au fost aruncate în rîuri sau folosite ca lemne de foc’, îşi aminteşte Qum Soum, director adjunct al Institutului Budist din Pnom-Penh. ‘Templele nedistruse au devenit magazii de îngrăşăminte chimice’. Bonzii [călugării] au fost acuzaţi de ‘parazitism’. Cei norocoşi au fost pur şi simplu alungaţi din temple pe cîmp. Din 80.000 de călugări cambodgieni, 50.000 au fost ucişi“. — P. 90.