Ce înrîurire are asupra ta credinţa în Fiul lui Dumnezeu?
«Comportaţi-vă într-un fel demn de vestea bună despre Cristos, . . . stînd ferm într-un spirit, cu un suflet, luptînd umăr la umăr pentru credinţă veştii bune.» — Fil. 1:27.
1. (a) Ce lucrare se apropie acum de punctul ei culminant? (b) Ce anume atestă că astăzi se află într-adevăr credinţă pe pămînt?
ÎMPLINIREA profeţiilor arată că am înaintat adînc în timpul «încheierii sistemului de lucruri» (Mat. 28:20). Sînt acum aproape 65 de ani de cînd «Fiul omului», Isus Cristos, a sosit cu toţi îngerii ca să «şadă pe gloriosul său tron (ceresc)». Judecarea şi despărţirea oamenilor în «oi» credincioase şi «capre» necredincioase este aproape de punctul culminant (Mat. 25:31–33). Astfel ne întrebăm: A găsit «Fiul omului» într-adevăr credinţă pe pămînt? Strîngerea adunării internaţionale a Martorilor lui Iehova, cu o forţă numerică de peste două milioane — dovedeşte cu claritate că da.
2. De ce sînt descrise adunările poporului lui Dumnezeu, în mod adecvat, ca fiind „afară din această lume“?
2 Mass-media (mijloacele de informare în masă) a descris adunările martorilor lui Iehova ca fiind „afară din această lume“. Si ele si sînt ceva de excepţie! Aceasta, — pentru că poporul lui Dumnezeu tinde spre desăvîrşire. De fapt, această largă adunare se află în călătorie din lumea imperfectă din prezent, spre o „nouă ordine“ glorioasă în care nu va mai fi boală, moarte, tristeţe. Cuvîntul lui Dumnezeu ne dă asigurări în privinţa aceasta! (Apoc. 21:1–4). Ca să atingem acest ţel, trebuie să ţinem cu putere la cucerirea noastră prin credinţă. Cum putem face lucrul acesta?
ÎNCEPE JUDECATA LUMII
3. Ce schimbări au avut loc de la 1914 şi ce au însemnat ele?
3 Cînd a început în anul 1914 „încheierea sistemului de lucruri“, au început să aibă loc pe acest pămînt nemaipomenite schimbări. Au survenit, aşa cum însuşi Isus a prevestit — războaie internaţionale, cutremure de pămînt, epidemii, foamete, creşterea nelegiuirii şi pierderea iubirii. (Mat. 24:3–12, Luca 21:10,11). Toate acestea marcau începutul unui timp de judecată a lumii.
4, 5. (a) Cum au dat dovadă religiile creştinătăţii de lipsă de credinţă? (b) De ce se deosebesc ele de Martorii lui Iehova în ce priveşte relaţiile cu lumea? (c) Cum se manifestă credinţă noastră invincibilă?
4 Cum au reacţionat religiile creştinătătii la această situaţie? S-au dovedit a fi ele cuceritoare prin credintă? Nici vorbă de aşa ceva! In loc să accepte „semnul“ că Regatul lui Dumnezeu este aproape, clerul creştinătăţii a dat tot sprijinul ‘sistemului muribund de lucruri’. Cînd Europa a fost înghiţită de prăpastia războiului mondial, bisericile ambelor părţi beligerante i-au îndemnat pe creştini să ucidă creştini, atrăgîndu-şi astfel o îngrozitoare vinovăţie de vărsare de sînge. Iar cînd războiul a luat sfîrşit, religiile creştinătăţii au optat nu pentru regele care domnea acum, Isus Cristos, ci pentru un organism politic făcut de mîini omeneşti şi pe care l-au etichetat în mod defăimător la adresa lui Dumnezeu, drept „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pămînt Aceasta era Liga Naţiunilor, adusă în existenţă în 1919 pentru scopul declarat de apărare a păcii şi securităţii mondiale. Cartea biblică Apocalips o descrie ca pe o „fiară sălbatică de culoare stacojie, . . . plină de nume blasfemiatoare.“ — Apoc. 17:3
5 Dîndu-şi sprijinul războiului total şi apoi paliativului făcut de mîini omeneşti, Ligii Naţiunilor, bisericile creştinătăţii şi-au dezvăluit limpede poziţia pe care se aflau ca parte a acestei lumi. Pe de altă parte, prin faptul că au adoptat o poziţie neutră faţă de violenţa internaţională şi fată de politică, Martorii lui Iehova au arătat clar că ei nu sînt „o parte a lumii“. (Ioan 15:19). Credinţa noastră nu se bazează pe un braţ de carne, şi nici pe maşina de război a oamenilor muritori. Credinţa noastră invincibilă îl recunoaşte în schimb pe „Dumnezeu ca stăpînitor mai degrabă decît pe oameni“. Si pentru că „ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpînitor decît de oameni“ în mărturisirea privitoare la scopurile Regatului său, noi dovedim că avem spiritul lui Dumnezeu. (Fapte 5:29–32). Astfel am primit energia necesară pentru a face lucrările despre care Isus a spus: „Cel care exercită credinţă în mine va face şi el lucrările pe care le fac eu; ba va face lucrări încă şi mai mari decît acestea“ — în predicarea mondială a regatului întemeiat al lui Dumnezeu. — Ioan 14:12
6. Cum s-a evidenţiat spiritul sfînt de la anul 1919?
6 Acest spirit sfînt al lui Iehova s-a evidenţiat în mod deosebit la adunările internaţionale ale martorilor lui Iehova ţinute la Cedar Point, Ohio, S.U.A. în anul 1919 şi 1922. El a întărit credinţa micii rămăşiţe a creştinilor unşi şi i-a umplut de energia necesară pentru a răspunde la chemarea: „Vestiţi, vestiţi, vestiţi pe Rege şi Regatul său.“ Ei au procedat la o viguroasă anunţare, pretutindeni, a „veştii bune“. In momentul declanşării celui de al doilea război mondial numărul lor ajunsese deja de la cîteva mii, la peste 67.000 de vestitori în diferite ţări ale lumii.
CREDINŢA ÎINVINGE PERSECUŢIILE
7. Ce exemple dovedesc că credinţa triumfă asupra persecuţiilor?
7 Această expansiune nu putea fi realizată fără aspre persecuţii. Spre exemplu, pentru că Martorii care ţineau la integritatea lor au refuzat să se închine statului nazist, au fost pur şi simplu vînaţi şi strînşi în oribile lagăre de concentrare, cu de-a sila, ca nişte vite. Sase sute treizeci şi cinci dintre ei au murit în locurile de detenţie. Credinţa lor însă nu a putut fi înfrîntă. Un observator a afirmat despre Martori că fiecare era „o fortăreaţă care nimicită putea fi, dar cucerită niciodată.“ Ca martor ocular al execuţiei publice a propriului său frate împuşcat cu brutalitate de către gărzile naziste SS, el a putut relata: „Toţi au fost impresionaţi de calmul şi stăpînirea lui de sine, pe care nu le poate avea decît cineva care deja a cîştigat bătălia“.
8. (a) Cum a prosperat credinţă creştină prin anii de încercări ai celui al II-lea război mondial? (b) Ce au binecuvîntat şi au ridicat însă în slăvi, conducătorii religioşi?
8 După cum s-a mai arătat, Martorii lui Iehova au intrat în dificultăţile anilor celui de al doilea război mondial cu un efectiv de circa 67.000, dar au ieşit din conflagraţie cu o forţă numerică de peste 141.000. Cu toate interdicţiile, întemniţarile şi alte încercări ale integrităţii lor, ei au rămas neclintiţi în credinţă. In schimb religiile creştinătăţii au binecuvîntat şi aprobat acţiunile de persecuţie şi exterminare. Si cu toate că „fiara stacojie“ sub forma de Ligă a Naţiunilor le-a înşelat aşteptările, conducătorii religioşi i-au urat cu promtitudine bun venit cînd ea a ieşit din nou la suprafaţă sub formă de Organizaţia Naţiunilor Unite. Ei şi-au legat de ea toate nădejdile lor. (Apoc. 17:3–8). Cu prilejul vizitei sale din anul 1965 la sediul central din New Yoek al O.N.U., precedentul papă Paul al VI-lea a ridicat în slăvi această organizaţie ca fiind „cea mai mare dintre toate organizaţiile internaţionale“ şi drept „cea din urmă speranţă de concordie şi pace“.
O NEÎNTRERUPTĂ CUCERIRE PRIN CREDINTĂ
9. (a) Ce informaţie au adus martorii lui Iehova la cunoştinţa publică în anul 1942? (b) Cum a înaintat poporul lui Dumnezeu în campania sa de cucerire?
9 In anul 1942, atunci cînd naţiunile aliate au avansat pentru întîia oară ideea unei organizaţii a Naţiunilor Unite, martorii lui Iehova întruniţi la un congres internaţional, au adus la cunoştinţa publică adevărul că organizaţia propusă nu va fi nimic altceva decît o reînviere a Ligii. Ei au mai arătat din Cuvîntul lui Dumnezeu, că Organizaţia Naţiunilor Unite îşi va găsi în cele din urmă sfîrşitul, împreună cu toate organizaţiile politice, prin nimicirea lor în conflictul final de la Har-Maghedon. Inconjurat din toate părţile de dovezile „timpului sfîrşitului“ poporul lui Iehova a continuat să înainteze în campania sa de cucerire prin credinćă. (Dan. 11:35). In 1943 a fost organizată Şcoala de Biblie Galaad a Societăţii Turnul de veghere şi au fost trimişî misionari practic pînă la marginile pămîntului. Cu ce rezultat? Ei bine, dacă în 1945 existau 141.606 vestitori ai Regatului, activi în 66 ţări, în 1978 au ajuns să fie 2.182.341 care au dat raport de serviciu în 205 ţări. Astfel cucerirea prin credinţă este cît se poate de evidentă, mai ales în cele peste 40 de ţări în care martorii lui Iehova servesc acum în stare de interdicţie sau sub alte restricţii.
10. Cum s-a manifestat calitatea încercată a credinţei în Malawi şi în alte ţari în care există restrictţii?
10 Dintre ţările în care a existat o aspră încercare a credinţei, demnă de luare aminte este mica naţiune africană Malawi. Pînă în anul 1962 martorii lui Iehova au înregistrat o creştere rapidă în acea ţară. Dar în 1964 s-a declanşat acolo împotriva lor, o violentă persecuţie. Pentru că martorii lui Iehova au refuzat să se închine părţii ḿalawiene a ‘fiarei sălbatice ieşită din mare’ (Apoc. 13:1, 4), prin faptul că nu au vrut să cumpere carnete de atestare a apartenenţei politice, ei au fost alungaţi din casele lor, mulţi fiind siluiţi şi ucişi. In cele din urmă, cei mai mulţi au fost izgoniţi din patria lor. Dar calitatea încercată a credinţei lor, dovedită ca prin foc, a fost o pricină de bucurie nu numai pentru ei înşişi, ci pentru fraţii creştini din întreaga lume. (1 Petr. 1:7). O asemenea calitate veritabilă a credinţei se poate observa în toate tările în care martorii lui Iehova sînt siliţi să serveacă subteran. Toţi aceşti Martori, care depăşesc cifra de 200.000, din asemenea ţări, se bucură de excelente succese în campania lor de cucerire prin credinţă.
11. Ce arată că trebuie să fim răbdători în campania noastră de cucerire prin credinţă?
11 Ce se poate spune însă cu privire la martorii lui Iehova din ţările în care ne bucurăm de mai bune posibilităţi de mişcare şi în care nu sîntem nevoiţi să trăim într-o permanentă primejdie de a fi arestaţi, întemniţaţi sau de a ne pierde viaţa? Din păcate, în unele dintre aceste locuri lucrurile nu stau la fel de bine. Ne gîndim la multe dintre ţările prospere, în care există nenumărate tentaţii ale plăcerilor şi imoralităţii. Nimeni nu ar trebui să piardă însă din vedere faptul că trebuie să răbdăm în campania noastră de cucerire prin credinţă pînă la eliberarea noastră din acest sistem rău de lucruri, fie prin moarte, fie prin supravieţuirea „necazului cel mare“.
12. Ce cuvinte ale profeţiei lui Isus ar trebui să se bucure astăzi de atenţia noastră încordată şi de ce?
12 Este extrem de urgent să avem cu toţii această clară înţelegere. Din toate părţile avem dovezi limpezi că lumea se clatină pe marginea prăpastiei minicirii. „Zilele din urmă“ se află aproape de încheierea desfăşurării lor. De, aceea, cuvintele de încheiere ale profeţiei lui Isus privitoare la încheierea sistemului de lucruri ar trebui să aibă acelaşi mobilizator răsunet în urechile întregului popor al lui Iehova de astăzi: „Luaţi seama la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de prea multă mîncare şi băutură şi de îngrijorările vieţii şi ziua aceea să vină deodată, pe neaşteptate, peste voi, ca un laţ. Căci ea va veni peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pămîntului. Continuaţi deci să vă menţineţi treji, făcînd tot timpul implorări ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri care sînt hotărîte să se întîmple, si să staţi în picioare în faţa Fiului omului.“ — Luca 21:34–36
„TIMPUL HOTĂRÎT“ SE APROPIE
13. De ce este urgent să stăm în aşteptarea judecăţii lui Iehova?
13 Chiar dacă „necazul cel mare“ nu a venit conform aşteptărilor multora dintre noi, totuşi acesta nu e deloc un motiv de descurajare. Dumnezeu nu se schimbă (Mal. 3:6) şi nici măreţele sale scopuri nu s-au schimbat. Iehova spune următoarele cu privire la „vestea bună“: „Aşa se va dovedi şi cuvîntul care iese din gura mea: el nu se va reîntoarce la mine fără rezultat, ci va face, în mod cert, lucru în care îmi găsesc plăcerea şi va avea, cu certitudine, succes în lucrurile pentru care l-am trimis.“ (Is. 55:11). Timpul lui Dumnezeu de a-şi executa judecata nu s-a modificat. El se apropie cu fiecare zi tot mai mult. Să ne aducem astfel aminte de cuvintele din Isaia 30:18: „Iehova este un Dumnezeu al judecăţii. Fericiţi sînt toţi aceia care stau în aşteptarea lui.“
14. (a) Păstrarea cărei încrederi ne va face în stare să ne însuşim în cele din urmă pe deplin cuvintele lui Iosua? (b) Ce încurajare găsim în profeţia lui Habacuc?
14 Ceea ce ne face în stare să cîştigăm biruinţa prin credinţă este nu faptul că depindem de o anumită perioadă de timp, ci încrederea noastră din toată inima în Iehova, ca Dumnezeul care „nu poate să mintă“. (Tit 1:2). Această încredere ne va duce în cele din urmă la punctul în care, ca şi Iosua, la bătrîneţe, le vom putea spune celor care ne vor însoţi în această campanie de cucerire prin credinţă: „Sînteţi temeinic convinşi din toată inima şi din tot sufletul, că din toate cuvintele bune pe care le-a rostit Iehova, Dumnezeul vostru, pentru voi, nici unul nu a dat greş. Toate s-au împlinit cu privire la vci. Nici unul singur din ele nu a dat greş.“ (Ios. 23:14; 21:45). Putem avea astfel toată încrederea în cuvintele lui Habacuc care a spus că „viziunea este încă pentru timpul hotărît şi ea merge suflînd din greu spre sfîrşit“. Fie ca şi noi să înaintăm, suflînd din greu alături de acea viziune, pînă cînd cucerirea noastră va fi deplină! Profeţia ne dă asigurarea: „Ea nu se va dovedi o minciună. Chiar dacă ar întîrzia, rămîi în aşteptarea ei, căci va deveni negreşit realitate. Ea nu va întîrzia.“ — Hab. 2:3
„IEHOVA NU ESTE ÎNCET“
15. (a) De ce se poate spune că „Iehova nu este încet“? (b) Cum va veni, în cele din urmă, ziua sa?
15 Nouăsprezece secole s-au scurs din zilele apostolilor. Dar în ochii lui Dumnezeu acest timp este mai scurt decît două zile. Este întocmai aşa cum s-a exprimat apostolul Petru: „Să nu pierdeţi din vedere un fapt, prea iubiţilor, şi anume că o zi la Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani ca i zi. Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii oameni (ca fiind) încetineală, ci el este răbdător cu voi, pentru că el nu doreşte să fie nimeni nimicit, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă. Insă ziua lui Iehova va veni ca un hot“ — 2 Petr. 3:8–10
16. De ce nu a sosit încă ziua lui Iehova şi astfel care ar trebui să fie reacţia noastră în faţa acestei situaţii?
16 Astfel, avem ceva împotrivă dacă ziua lui Iehova este programată pentru o oră mai tîrzie de pe cadranul ceasului cu care măsoară El timpul? Să nu ne bucurăm mai degrabă că în felul acesta s-au putut aduna cîteva sute de mii de „oi“ în plus? Pe cînd ceasul continuă încă să bată, zeci de mii de foşti catolici din ţările sud-europene se îngrămădesc în jurul Regatului, sute de inşi din insulele izolate ale mării îşi părăsesc idolii şi mii de asiatici o rup cu superstiţiile orientale pentru a îmbrătişa „vestea bună“. Motivul pentru care încă nu a sosit ziua lui Iehova care vine ca un hoţ este acela că el încă mai are pentru noi o lucrare de îndeplinit, şi anume aceea de a le aduna pe „alte oi“. Iehova nu este încet. Nici noi să nu fim înceţi în a ne folosi de orice prilej pentru a participa din plin la lucrarea sa.
17. (a) Ce sfat oportun pentru aceste zile dă Petru? (b) Prin ce se caracte rizează poporul lui Iehova şi cum îşi manifestă el credinţă?
17 Apostolul Petru dă sfatul: „Sfîrşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat. De aceea fiţi sănătoşi la minte şi vigilenţi în vederea rugăciunii. Mai presus de toate, să aveţi o iubire intensă unii faţă de alţii.“ (1 Petr. 4:7, 8). Intrucît acest „sistem de lucruri“ rău se apropie de ultimul său zadarnic efort de a nimici poporul lui Dumnezeu, e nevoie cu adevărat să rămînem calmi, treji şi vigilenţi în rugăciune, plini de încredere în succesul cempaniei noastre de cucerire prin credinţă. Este nevoie să fim uniţi prin acea intensă iubire care caracterizează atît de evident poporul lui Iehova de pe întregul pămînt. Cînd a existat oare, în întreaga istorie a omenirii, un popor ca martorii lui Iehova de astăzi? Aceasta este singura fraternitate care a pătruns pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale pămîntului locuit. Care altă forţă decît spiritul lui Iehova ar fi putut uni două milioane de oameni „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“ într-o atît de minunată unitate de credinţă, de scop şi de activitate? Noi ne-em realizat împreună prin credinţă şi tot împreună ne manifestăm acea credinţă, prin mărturia privitoare la Regatul lui Iehova de sub autoritatea Fiului său. — Apoc. 7:9
ÎN TIMP CE SE APROPIE SFÎRŞITUL
18, 19. (a) Cum au evoluat în zilele apostolilor evenimentele în favoarea împlinirii profeţiei Biblice? (b) Ce regretabilă greşeală nu este exclusă fi comis unii?
18 Poporul lui Iehova de astăzi este ca acei creştini credincioşi din Ierusalim, care cu mult în urmă, în zilele apostolilor, aşteptau cu nerăbdare împlinirea iniţială a „semnului“. Ei vegheau cu privire la venirea „lucrului scîrbos“ care avea să stea în „locul sfînt“. In cele din urmă lucrul acesta s-a şi întîmplat. Armatele romane au atacat şi au pătruns pînă la zidul dinspre apus, din zona templului. Ce trebuia să facă creştinii acum? Isus spusese ‘să înceapă să fugă la munţi’. Cînd acea armată s-a retras pe neaşteptate, creştinii nu au pierdut ocazia de a fugi, pentru a se refugia la munţii Pereei. Dar au fost salvaţi definitiv în felul acesta? Nu, încă nu. — Mat. 24:15, 16
19 Creştinii au aşteptat cu nerăbdare evoluţia ulterioară a evenimentelor, respectiv executarea judecăţii lui Iehova asupra Ierusalimului. Au aşteptat un an dar nu s-a întîmplat nimic. Au aşteptat doi, şi nimic. Au aşteptat trei ani şi tot nimic. Unii dintre creştinii aceia se poate să fi obosit tot aşteptînd. Se poate ca ei să fi spus: ‘Haideţi să ne reîntoarcem la Ierusalim şi să ne vedem din nou de afaceri şi de un fel mai comod de viaţă’. Ce regretabilă greşeală ar fi fost aceasta!
20. Cum a avut atunci credinţa ca efect salvarea?
20 Da, — ar fi fost o greşeală regretabilă căci în al patrulea an armatele romane s-au reîntors. Oraşul şi templul său au căzut pradă unei atît de complete nimiciri încît practic nu a mai rămas piatră pe piatră. A fost întocmai aşa cum profeţise Isus. (Luca 19:41–44; 21:20–24). Dar poporul lui Dumnezeu din afara Iudeei a continuat să se menţină activ şi treaz. Cei care alcătuiau acest popor îl aşteptau pe Iehova. Credinţa lor a avut ca efect salvarea lor.
21. Ce remarcabilă împlinire a profeţiei Biblice a avut loc de la anul 1945?
21 Astăzi sîntem într-o situaţie asemănătoare. Creştinătatea este echivalentul din zilele noastre al necredinciosului oraş din antichitate — Ierusalim. „Lucrul scîrbos“ din profeţia lui Isus este identificat limpede de Scripturi cu Organizaţia Naţiunilor Unite de astăzi. El este unul şi acelaşi lucru cu „fiara stacojie“ din Apocalips, capitolul 17. Cînd acea „fiara“ s-a ridicat din nou din abis în anul 1945, „Babilonul cel mare — imperiul mondial al religiei false, în care creştinătatea deţine o poziţie de frunte, a reuşit s-o încalece şi chiar să exercite într-o oarecare măsură control asupra ei.
22. Ce situaţie schimbată se poate vedea acum în O.N.U. şi ce semnificaţie are aceasta?
22 Astăzi însă lucrurile s-au schimbat. Naţiunile care consideră religia drept „opium pentru popor“ au ajuns să exercite o puternică influenţa în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ele constituie o adevărată ameninţare pentru sfera de acţiune a religiilor creştinătăţii, ba chiar la adresa religiei în general. Ne putem aştepta să vedem foarte curînd cele „zece coarne“ ale „fiarei sălbatice“ îndreptîndu-se împotriva religiilor din întreaga lume şi devastînd pînă şi domeniul religios al creştinătăţii. Acest eveniment va marca începutul „necazului cel mare“, iar acest necaz se va desfăşura rapid spre punctul său culminant de la Har-Maghedon. — Apoc. 17:12–18; 19:19–21
23. (a) Avîd în vedere situaţia critică de pe pămînt, ce trebuie să facem noi acum? (b) Cum vei putea avea tu succes în calitate de cuceritor al lumii prin credinţă?
23 Ce trebuie să facă martorii lui Iehova cînd văd această situaţie critică de pe pămînt? Noi trebuie să ne asigurăm că fuga noastră la „muntele“ ocrotitor al Regatului lui Dumnezeu este completă. Noi trebuie să fim neşovăitori în continuarea (urmarea) campaniei noastre de cucerire prin credinţă. Trebuie să fim hotărîţi să ieşim biruitori cu ajutorul Dumnezeului nostru care ne iubeşte. Cît mai este vreme, trebuie să participăm în continuare cu zel la predicarea acestei veşti bune a Regatului pe tot pămîntul, precum şi la facerea de discipoli. Veţi continua oare, alături de toţi Martorii lui Iehova din întreaga lume, şa staţi ferm „într-un spirit, cu un suflet, luptînd umăr la umăr pentru credinţa veştii bune“? (Fil. 1:27). Veţi glorifica astfel numele lui Iehova şi Regatul Fiului său, Isus Cristos? Dacă da, atunci veţi avea un glorios succes în calitate de cuceritori ai lumii prin credinţă.