„Aşteptaţi-mă“

„«De aceea, aşteptaţi-mă», este declaraţia lui Iehova.“ — ŢEFANIA 3:8, NW.

 1. Ce avertisment a fost dat de profetul Ţefania, şi ce interes prezintă acesta pentru oamenii care trăiesc astăzi?

„ZIUA cea mare a DOMNULUI este aproape.“ Acest strigăt de avertizare a fost rostit de profetul Ţefania  pe la mijlocul secolului al VII-lea î.e.n. (Ţefania 1:14). Profeţia s-a împlinit în mai puţin de 40 sau 50 de ani, când ziua de executare a judecăţilor lui Iehova a venit asupra Ierusalimului şi asupra acelor naţiuni care sfidaseră suveranitatea lui Iehova maltratându-i poporul. De ce prezintă interes lucrul acesta pentru oamenii care trăiesc la încheierea secolului al XX-lea? Noi trăim în timpul când „ziua cea mare“ finală a lui Iehova se apropie cu repeziciune. Întocmai ca în timpul lui Ţefania, ‘mânia’ aprinsă a lui Iehova este pe punctul de a izbucni împotriva corespondentului modern al Ierusalimului — creştinătatea — şi împotriva tuturor naţiunilor care maltratează poporul lui Iehova şi sfidează suveranitatea sa universală. — Ţefania 1:4; 2:4, 8, 12, 13; 3:8; 2 Petru 3:12, 13.

Ţefania, un martor curajos

 2, 3. a) Ce ştim despre Ţefania, şi ce arată că el era un martor curajos al lui Iehova? b) Ce fapte ne ajută să identificăm timpul şi locul unde a profeţit Ţefania?

² Se cunosc puţine lucruri despre profetul Ţefania, al cărui nume (în ebraică, Tsephanyáh) înseamnă „Iehova a ascuns (a tezaurizat)“. Totuşi, spre deosebire de alţi profeţi, Ţefania  şi-a consemnat genealogia până la cea de-a patra generaţie, până la „Ezechia“ (Ţefania 1:1; compară cu Isaia 1:1; Ieremia 1:1; Ezechiel 1:3). Lucrul acesta este atât de neobişnuit, încât majoritatea exegeţilor în materie îl identifică pe stră-străbunicul lui cu fidelul rege Ezechia. În acest caz, Ţefania  a fost un descendent regal, iar lucrul acesta trebuie să fi dat şi mai multă greutate asprei sale condamnări la adresa prinţilor lui Iuda şi să fi arătat că el era un curajos martor şi profet al lui Iehova. Cunoştinţele sale profunde cu privire la topografia Ierusalimului şi la ceea ce se întâmpla la curtea regală sugerează că el a proclamat judecăţile lui Iehova, probabil, chiar în capitală. — Vezi Ţefania 1:8–11.

³ Este demn de remarcat faptul că, deşi Ţefania  a proclamat judecăţi divine împotriva ‘prinţilor’ civili ai lui Iuda (nobili, sau căpetenii tribale) şi a ‘fiilor împăratului’, niciodată el nu l-a menţionat în criticile sale pe rege personal (Ţefania 1:8; 3:3)a. Aceasta sugerează că tânărul rege Iosia manifestase deja înclinaţie pentru închinarea pură, deşi, având în vedere situaţia dezaprobată categoric de Ţefania, este evident că el nu începuse încă reformele sale religioase. Toate acestea sugerează că Ţefania  a profeţit în Iuda în timpul primilor ani ai lui Iosia, care a domnit din 659 până în 629 î.e.n. Fără îndoială, modul energic în care a profeţit Ţefania  l-a conştientizat şi mai mult pe tânărul Iosia de idolatria, violenţa şi corupţia care predominau în Iuda la data aceea şi a încurajat campania sa de mai târziu împotriva idolatriei. — 2 Cronici 34:1–3.

Motivele mâniei aprinse a lui Iehova

 4. Cu ce cuvinte şi-a exprimat Iehova mânia împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului?

⁴ Iehova avea motive întemeiate să se mânie pe conducătorii şi pe locuitorii din Iuda şi din capitala sa, Ierusalimul. Prin profetul său Ţefania, el a declarat: „Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici din locul acesta rămăşiţele lui Baal, numele slujitorilor săi şi preoţii împreună cu ei, pe cei care se pleacă pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor, pe cel care se pleacă jurând pe DOMNUL, dar care jură şi pe împăratul lor Malcam“. — Ţefania 1:4, 5.

 5, 6. a) Care era situaţia religioasă în Iuda în timpul lui Ţefania? b) Care era starea conducătorilor civili ai lui Iuda şi a subalternilor lor?

⁵ Iuda era murdărită de degradantele ritualuri ale cultului fertilităţii aparţinând închinării la Baal, de astrologia demonică şi de închinarea la dumnezeul păgân Malcam. Dacă Malcam este acelaşi cu Moloh, după cum sugerează unii, atunci închinarea falsă a lui Iuda includea şi respingătoarea practică a jertfirii copiilor. Astfel de practici religioase erau dezgustătoare în ochii lui Iehova (1 Împăraţi 11:5, 7; 14:23, 24; 2 Împăraţi 17:16, 17). Ei şi-au atras şi mai mult mânia sa, deoarece închinătorii idolatri făceau încă jurăminte în numele lui Iehova. El nu avea să mai tolereze o astfel de necurăţie religioasă şi avea să-i ucidă pe preoţii păgâni şi apostaţi deopotrivă.

⁶ În plus, conducătorii civili ai lui Iuda erau corupţi. Prinţii săi erau asemenea unor lacomi „lei care răcnesc“, iar judecătorii săi erau ca nişte „lupi“ hămesiţi (Ţefania 3:3). Subalternii lor erau acuzaţi că ‘umpleau cu violenţă şi cu înşelăciune casa stăpânului lor’ (Ţefania 1:9). Materialismul era larg răspândit. Mulţi profitau de această situaţie pentru a acumula bogăţii. — Ţefania 1:13.

Îndoieli cu privire la ziua lui Iehova

 7. Cu cât timp înainte de „ziua cea mare a DOMNULUI“ a profeţit Ţefania, şi care era starea spirituală a multor evrei?

⁷ După cum am văzut deja, situaţia religioasă dezastruoasă care predomina în zilele lui Ţefania  indică faptul că el şi-a îndeplinit lucrarea de martor şi profet înainte ca regele Iosia să-şi înceapă campania împotriva idolatriei, în jurul anului 648 î.e.n (2 Cronici 34:4, 5). Se pare deci că Ţefania  a profeţit cu cel puţin 40 de ani înainte ca „ziua cea mare a DOMNULUI“ să vină peste regatul lui Iuda. În această perioadă, mulţi evrei au avut îndoieli şi „s-au întors“ de la serviciul lui Iehova, devenind indiferenţi. Ţefania  vorbeşte despre cei care „nu caută pe DOMNUL, nici nu întreabă de El“ (Ţefania 1:6). Evident, unii oameni din Iuda erau apatici, nu se preocupau de Dumnezeu.

 8, 9. a) De ce avea să-i inspecteze Iehova pe „oamenii care stau liniştiţi pe drojdiile lor“? b) În ce moduri avea să-şi îndrepte Iehova atenţia asupra locuitorilor lui Iuda şi asupra conducătorilor lor civili şi religioşi?

⁸ Iehova şi-a făcut cunoscut scopul de a-i inspecta pe cei ce susţineau că sunt poporul său. Printre cei ce se pretindeau închinătorii săi, el avea să-i caute pe cei în ale căror inimi existau îndoieli în ce priveşte capacitatea sau intenţia sa de a interveni în treburile omului. El a declarat: „În timpul acela, voi scormoni Ierusalimul cu felinare şi voi pedepsi pe toţi oamenii [îmi voi îndrepta atenţia asupra oamenilor, NW] care stau liniştiţi pe drojdiile lor şi zic în inima lor: «DOMNUL nu va face nici bine, nici rău»“ (Ţefania 1:12). Expresia „oamenii care stau liniştiţi pe drojdiile lor“ (o aluzie la procesul de preparare a vinului) se referă la cei care s-au aşezat liniştiţi, ca drojdiile pe fundul unei căzi, şi care nu doresc să fie deranjaţi de vreo proclamaţie referitoare la o iminentă intervenţie divină în treburile omului.

⁹ Iehova avea să-şi îndrepte atenţia asupra locuitorilor lui Iuda şi ai Ierusalimului şi asupra preoţilor lor care amestecaseră închinarea sa cu cea păgână. Dacă ei se simţeau în siguranţă în interiorul zidurilor Ierusalimului, ca sub o pătură de întuneric, el avea să-i caute ca şi cu felinare luminoase care aveau să împrăştie întunericul spiritual în care îşi găsiseră ei refugiu. El avea să-i trezească din apatia lor religioasă, mai întâi prin înfricoşătoare mesaje de judecată, apoi prin executarea acelor judecăţi.

„Ziua cea mare a DOMNULUI este aproape“

10. Cum a descris Ţefania  „ziua cea mare a DOMNULUI“?

¹⁰ Iehova l-a inspirat pe Ţefania  să proclame: „Ziua cea mare a DOMNULUI este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Glasul zilei DOMNULUI [este amar, NW]“ (Ţefania 1:14). Într-adevăr, zile amare îi aşteptau pe toţi — preoţi, prinţi şi popor — care refuzau să ţină seama de avertisment şi să se întoarcă la închinarea pură. Descriind ziua aceea de executare a judecăţii, profeţia continuă: „Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de suferinţă, o zi de ruină şi de nimicire, o zi de întuneric şi de negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna cornul de berbec şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor înalte“. — Ţefania 1:15, 16.

11, 12. a) Ce mesaj de judecată a fost pronunţat împotriva Ierusalimului? b) Avea să-i salveze pe evrei prosperitatea materială?

¹¹ După câteva decenii care au trecut repede, armatele Babilonului aveau să invadeze Iuda. Ierusalimul nu avea să scape. Cartierele sale cu locuinţe şi cele comerciale aveau să fie devastate. „«În ziua aceea», zice DOMNUL, «se vor auzi strigăte de jale la Poarta Peştilor, urlete în celălalt cartier al cetăţii şi un mare prăpăd pe dealuri. Văitaţi-vă, locuitori din Macteş [un cartier al Ierusalimului]! Căci toţi cei care fac comerţ sunt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sunt exterminaţi».“ — Ţefania 1:10, 11.

¹² Refuzând să creadă că ziua lui Iehova era aproape, mulţi evrei s-au implicat adânc în afaceri profitabile. Dar, prin fidelul său profet Ţefania, Iehova a profeţit că bogăţia lor avea să ajungă „de jaf şi casele lor o ruină“. Ei nu aveau să bea vinul pe care îl făcuseră şi ‘nici argintul, nici aurul lor nu putea să-i scape, în ziua mâniei DOMNULUI’. — Ţefania 1:13, 18.

Alte naţiuni judecate

13. Ce mesaj de judecată a pronunţat Ţefania  împotriva Moabului, Amonului şi Asiriei?

¹³ Prin intermediul profetului Ţefania, Iehova şi-a exprimat mânia şi împotriva naţiunilor care îi maltrataseră poporul. El a declarat: „«Am auzit insultele Moabului şi batjocurile fiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu şi se ridicau cu îngâmfare împotriva hotarelor lor. De aceea, viu sunt Eu», zice DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, «că Moabul va fi ca Sodoma şi fiii lui Amon ca Gomora: un loc stăpânit de mărăcini, gropi de sare, un pustiu pentru totdeauna; . . ..» El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria şi va preface Ninive într-o ruină, într-un pământ fără apă, ca pustia“. — Ţefania 2:8, 9, 13.

14. Ce dovadă atestă faptul că naţiunile străine ‘s-au înălţat pe ele însele’ împotriva israeliţilor şi a Dumnezeului lor, Iehova?

¹⁴ Moab şi Amon erau vechii duşmani ai Israelului. (Compară cu Judecătorii 3:12–14.) Piatra moabită, aflată la Muzeul Luvru din Paris, poartă o inscripţie conţinând o declaraţie lăudăroasă a regelui moabit Meşa. El relatează cu mândrie că luase câteva cetăţi israelite cu ajutorul dumnezeului său Chemoş (2 Împăraţi 1:1). Ieremia, un contemporan al lui Ţefania, a vorbit despre ocuparea teritoriului israelit Gad de către amoniţi în numele dumnezeului lor Malcam (Ieremia 49:1). Cât despre Asiria, regele Salmanasar al V-lea asediase şi cucerise Samaria cu aproximativ un secol înainte de zilele lui Ţefania  (2 Împăraţi 17:1–6). Puţin mai târziu, regele Sanherib a atacat Iuda, a luat multe dintre cetăţile sale întărite şi chiar a ameninţat Ierusalimul (Isaia 36:1, 2). Reprezentantul regelui asirian s-a înălţat, într-adevăr, pe sine însuşi împotriva lui Iehova când a cerut ca Ierusalimul să capituleze. — Isaia 36:4–20.

15. Cum avea să-i umilească Iehova pe dumnezeii naţiunilor care se înălţaseră pe ei înşişi împotriva poporului său?

¹⁵ Psalmul 83 menţionează un număr de naţiuni, printre care Moab, Amon şi Asiria, care s-au înălţat pe ele însele împotriva lui Israel şi au declarat cu lăudăroşenie: „Veniţi . . . să-i distrugem, să nu mai fie un popor, ca să nu se mai amintească numele lui Israel!“ (Psalmul 83:4). Profetul Ţefania  a anunţat în mod curajos că toate aceste naţiuni trufaşe şi dumnezeii lor aveau să fie umiliţi de Iehova al armatelor. „Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi s-au înălţat pe ei înşişi împotriva poporului DOMNULUI oştirilor. DOMNUL va fi înspăimântător faţă de ei, căci va face să piară de foame toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate insulele neamurilor.“ — Ţefania 2:10, 11.

„Aşteptaţi“

16. a) Pentru cine a fost o sursă de bucurie apropierea zilei lui Iehova, şi de ce? b) Ce chemare entuziasmantă i-a fost adresată acestei rămăşiţe fidele?

¹⁶ Deşi în rândul conducătorilor şi al multor locuitori din Iuda şi Ierusalim predominau letargia spirituală, scepticismul, idolatria, corupţia şi materialismul, este evident că unii evrei fideli luau aminte la profeţiile avertizatoare ale lui Ţefania. Ei erau întristaţi din cauza practicilor respingătoare ale prinţilor, ale judecătorilor şi ale preoţilor lui Iuda. Declaraţiile lui Ţefania  erau o sursă de mângâiere pentru cei loiali. Departe de a fi o cauză de nelinişte, apropierea zilei lui Iehova a fost o sursă de bucurie pentru ei, deoarece ea avea să pună capăt acestor practici detestabile. Această rămăşiţă fidelă a luat aminte la entuziasmanta chemare a lui Iehova: „«De aceea aşteptaţi numai [aşteptaţi-mă, NW]», zice DOMNUL, «până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng popoarele, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs indignarea peste ele, toată aprinderea mâniei Mele»“. — Ţefania 3:8.

17. Când şi cum au început să se împlinească mesajele de judecată ale lui Ţefania  asupra naţiunilor?

¹⁷ Cei care au dat ascultare acestui avertisment nu au fost luaţi prin surprindere. Mulţi au ajuns să vadă împlinirea profeţiei lui Ţefania. În 632 î.e.n., Ninive a fost cucerită şi distrusă de o coaliţie între babilonieni, mezi şi nişte hoarde din nord, probabil sciţii. Istoricul Will Durant relatează: „O armată a babilonienilor sub Nabopolassar s-a unit cu o armată a mezilor sub Ciaxare şi cu o hoardă de sciţi din Caucaz şi, cu o uluitoare uşurinţă şi rapiditate, au cucerit citadelele din nord. . . . Dintr-o singură lovitură, Asiria a dispărut din istorie“. Exact cum profeţise Ţefania. — Ţefania 2:13–15.

18. a) Cum a fost executată judecata divină asupra Ierusalimului, şi de ce? b) Cum a fost împlinită profeţia lui Ţefania  referitoare la Moab şi Amon?

¹⁸ Mulţi evrei care l-au aşteptat pe Iehova au ajuns să vadă executarea judecăţilor sale asupra lui Iuda şi a Ierusalimului. Referitor la Ierusalim, Ţefania  profeţise: „Vai de cetatea răzvrătită şi stricată, de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de nici un glas, nu primeşte mustrarea, nu se încrede în DOMNUL, nu se apropie de Dumnezeul său“ (Ţefania 3:1, 2). Din cauza infidelităţii sale, Ierusalimul a fost asediat de două ori de către babilonieni şi, în cele din urmă, cucerit şi distrus în 607 î.e.n. (2 Cronici 36:5, 6, 11–21). În ce priveşte Moabul şi Amonul, potrivit istoricului evreu Josephus, în al cincilea an după căderea Ierusalimului, babilonienii au purtat război cu aceste popoare şi le-au cucerit. După aceea, ele au încetat să mai existe, aşa cum fusese profeţit.

19, 20. a) Cum i-a recompensat Iehova pe cei care l-au aşteptat? b) De ce ne interesează aceste evenimente, şi ce se va examina în articolul următor?

¹⁹ Împlinirea acestor detalii, precum şi a altora din profeţia lui Ţefania  a constituit o experienţă întăritoare de credinţă pentru evreii şi neevreii care l-au aşteptat pe Iehova. Printre cei care au supravieţuit distrugerii care s-a abătut asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului s-au aflat Ieremia, etiopianul Ebed-Melec şi casa lui Ionadab, recabitul (Ieremia 35:18, 19; 39:11, 12, 16–18). Evreii fideli din exil şi descendenţii lor care au continuat să-l aştepte pe Iehova au devenit o parte a acelei rămăşiţe fericite care a fost eliberată din Babilon în 537 î.e.n. şi s-a întors în Iuda pentru a restabili închinarea pură. — Ezra 2:1; Ţefania 3:14, 15, 20.

²⁰ Ce înseamnă toate acestea pentru timpul nostru? În multe privinţe, situaţia din zilele lui Ţefania  corespunde lucrurilor detestabile care se petrec astăzi în creştinătate. Mai mult, diversele atitudini ale evreilor din acele timpuri îşi găsesc corespondentul în unele atitudini ce pot fi întâlnite astăzi, uneori chiar în rândul poporului lui Iehova. Aceste chestiuni vor fi analizate în articolul următor.

[Notă de subsol]

Să recapitulăm

◻ Care era situaţia religioasă în Iuda în zilele lui Ţefania?

◻ Ce stare predomina printre conducătorii civili, şi care era atitudinea multora din popor?

◻ Cum s-au înălţat naţiunile pe ele însele împotriva poporului lui Iehova?

◻ Ce avertisment le-a dat Ţefania  lui Iuda şi altor naţiuni?

◻ Cum au fost recompensaţi cei ce l-au aşteptat pe Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Piatra moabită confirmă faptul că Meşa, regele Moabului, a rostit cuvinte de ocară împotriva anticului Israel.

[Provenienţa fotografiei]

Piatra moabită: Muzeul Luvru, Paris

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Sprijinind profeţia lui Ţefania, această placă cuneiformă a Cronicii babiloniene relatează distrugerea cetăţii Ninive de către o coaliţie de armate.

[Provenienţa fotografiei]

Placă cuneiformă: Cu amabilitatea British Museum