Ascunşi în ziua mîniei lui Iehova

„Căutaţi pe Iehova, ... Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Probabil veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova“. — Ţefania 2:3.

 1. De ce interes este astăzi numele şi profeţia lui Ţefania?

A FI ‘ascuns de Iehova’ — aceasta este ideea pe care o sugerează numele lui Ţefania, un profet a lui Dumnezeu. Într-adevăr, acest nume înseamnă „Iehova a ascuns“. Doreşti să fii ascuns de către Iehova? Probabil că da, deoarece lumea de astăzi se adînceşte tot mai mult în suferinţă şi desperare. Iehova, Dumnezeul cel drept, nu va mai permite să dureze mult timp asemenea stări de lucruri. Ziua sa a Armaghedonului este iminentă. Ar trebui să fim cu toţii profund interesaţi de profeţia lui Ţefania, căci aceasta are mult de spus despre ziua hotărîrii. Ea arată cum putem găsi locul de refugiu, astfel încît să fim ‘ascunşi de către Iehova’.

 2. De ce nu este minoră forţa de influenţare sau impactul profeţiei lui?

² Ţefania a profeţit în decursul primei părţi a domniei lui Iosia, regele lui Iuda, domnie care a început în 659 î.e.n., aşadar cu vreo 50 ani înainte a ţării lui Iuda şi a Ierusalimului. Datorită scurtimii profeţiei sale, Ţefania este adesea amintit ca unul dintre „profeţii mici“, dar impactul acestei profeţii nu este cîtuşi de puţin minor. Ea a transmis, în zilele lui Ţefania, un mesaj divin care nu putea fi ignorat. Dar ea vizează şi secolul nostru al douăzecilea, dîndu-ne un puternic avertisment care trebuie luat în seamă de către toţi cei care speră să găsească siguranţă în vederea zilei iminente a mîniei aprinse a lui Iehova. Cartea lui Ţefania face parte din „cuvîntul profetic“ al lui Iehova, pe care apostolul Petru l-a asemănat cu „o lampă care luminează într-un loc întunecos“. — 2 Petru 1:19; vezi de asemenea Romani 15:4.

 3. a) Ce roade imediate a dat activitatea lui Ţefania? b) De ce nu puteau fi însă de durată aceste lucruri?

³ După cît se pare, Ţefania era un descendent din a treia generaţie al regelui fidel Ezechia. Ca profet de descendenţă regală, el a trebuit să fie într-adevăr curajos pentru a proclama sentinţele arzătoare ale lui Iehova asupra prinţilor din Iuda (Ţefania 1:1, 8). Profeţia sa a avut, evident, urmări salutare în zilele tînărului rege Iosia, care a curăţit ţara de religia falsă şi a ajuns să fie cunoscut pentru „actele sale de bunătate, conform cu ce este scris în legea lui Iehova“ (2 Cronici 34:3, 14, 19, 33; 35:26). Rezultatul a fost că Iehova a amînat pentru moment executarea sentinţei sale. Însă conduita justă a lui Iosia nu a îndepărtat răutatea în care se angajase poporul său şi nici nu a făcut ispăşire pentru păcatele bunicului său Manase, care „umpluse Ierusalimul de sînge nevinovat“ (2 Regi 24:3, 4). Ziua lui Iehova, de încheiere a socotelilor, era iminentă!

DECLARAŢIA LUI IEHOVA

 4. a) Cu ce declaraţie categorică începe profeţia? b) Ce se afla la rădăcina relelor din Iuda? Ce se întîmpla de fapt?

⁴ Prin Ţefania Iehova a dat de înţeles cu claritate că el va pune capăt oricărei răutăţi. Profeţia începe cu următoarele cuvinte:

„‘Negreşit voi pune capăt oricărui lucru de pe suprafaţa pămîntului’, este declaraţia lui Iehova“.

Urma să aibă loc o exterminare, o smulgere a tuturor lucrurilor detestabile în ochii lui Iehova. Această „declaraţie“ arată fără ocolişuri că la rădăcina relelor din Iuda se afla religia falsă! Iehova a adăugat:

„Îmi voi întinde mîna împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului şi voi tăia din locul acesta pe cei rămaşi ai lui Baal, numele preoţilor dumnezeilor străini împreună cu preoţii; pe cei care se înclina adînc pe acoperişuri înaintea oştirii cerurilor şi pe cei care se înclină pînă la pămînt, făcînd jurăminte lui Iehova şi făcînd jurăminte pe Malcam; pe cei care se reţin să-l urmeze pe Iehova şi care nu I-au căutat pe Iehova şi nu l-au întrebat pe el“. — Ţefania 1:2–6.

 5. a) De ce baalismul n-a avut un loc legitim în poporul lui Dumnezeu? b) Ce practici detestabile includea el?

⁵ Cîtă răutate! Acei iudei abandonaseră închinarea curată la Iehova pentru a urma baalismul naţiunilor din jur. Baalismul — cu jertfele sale umane, cu prostituţia sa rituală, cu închinarea la idolii muţi şi cu rugăciunile lor formale pentru prosperitate materială — nu îşi avea un loc legitim printre închinătorii lui Iehova (Numerele 25:1–5; Ieremia 7:30, 31; 11:17; 19:3–5). Religia falsă i-a dus la tot felul de practici greşite. Preoţii lui Iuda violaseră cea dintîi poruncă din Decalog, prin întovărăşire cu „preoţii dumnezeilor străini“ (Exodul 20:2, 3). Urmînd răul exemplu al regelui Manase, ei s-au închinat „oştirii cerurilor“ şi au apelat pentru îndrumare la mediile spiritiste (2 Cronici 33:1–6). Pornind de la ideea falsă că „în toate religiile este ceva bun“, ei l-au ridicat pe idolul Malcam la acelaşi rang cu Iehova. Din cauză că s-au abătut de la Dumnezeul cel viu, ei s-au ales cu o „inimă rea, lipsită de credinţă“. — Evrei 3:12.

 6. Ce asemănare izbitoare găsim între practicile lui Iuda şi cele din creştinătatea de astăzi?

⁶ Dar stau oare altfel lucrurile în creştinătatea de astăzi? Naţiunile creştinătăţii se află şi ele, la fel, sub povara unei imense vinovăţii de sînge, din cauza milioanelor de vieţi sacrificate pe altarul războiului în decursul acestui secol. Clerul creştinătăţii, din ambele părţi, a sprijinit aceste războaie şi vinovăţia de sînge a acestuia dăinuieşte (Vezi Ieremia 2:34, 35). Ca şi iudeii care s-au dedat la toate formele de imoralitate sexuală, tot la fel şi membrii creştinătăţii pot fi găsiţi implicaţi în legături sexuale preconjugale, promiscuitate, schimbarea soţilor, divorţuri, homosexualitate şi altele ca acestea, în timp ce clerul se face că nu vede sau chiar scuză asemenea practici. Cît de contrare principiilor biblice sînt toate acestea! — 1 Corinteni 6:9, 10; Evrei 13:4.

 7. a) Ce paralele ale spiritismului şi ale practicilor interconfesionaliste ale iudeilor apostaţi aflăm astăzi? b) În acest sens, ce sfat oportun găsim în Cuvîntul lui Dumnezeu?

⁷ Astrologia, ghicirea şi spiritismul pot fi şi ele găsite printre pretinşii creştini. Sub pretextul că „toate religiile conduc spre aceeaşi ţintă“, religiile aşa-zis creştine deschid un loc larg interconfesionalismului. Ele amestecă Biblia cu superstiţiile închinării false. Astfel, în loc să asculte de porunca lui Isus de a ţine o dată pe an Comemorarea morţii sale, creştinătatea pune pe primul plan Paştele. În ţările anglo-saxone această sărbătoare (numită Easter) şi-a împrumutat numele de la zeiţa iubirii senzuale Ashtoreth (în greceşte, Astarte) şi tot de această sărbătoare sînt legate ritualurile şi simbolurile fertilităţii, ca iepurii şi ouăle de paşte. Şi cine este implicat în asemenea practici ar face bine să urmeze sfatul excelent din 1 Samuel 7:3: „Dacă vă întoarceţi cu toată inima la Iehova, îndepărtaţi zeii străini din mijlocul vostru şi Astarteele şi îndreptaţi-vă inima în mod ferm spre Iehova şi serviţi-l numai pe el, iar el vă va elibera“. Da, este neapărat necesar respectul faţă de Iehova, faţă de Cuvîntul şi cerinţele sale, ca să putem face parte dintre cei invitaţi la ziua justificării sale. Aceasta corespunde celor spuse de Ţefania:

„Păstraţi tăcere înaintea Domnului Suveran Iehova; căci ziua lui Iehova este aproape, căci Iehova a pregătit o jertfă; el şi-a sfinţit invitaţii“. — Ţefania 1:7.

 8. Împotriva cărui raţionament periculos ne avertizează „cuvîntul lui Dumnezeu“?

⁸ În zilele lui Ţefania examinarea de către Iehova a închinătorilor săi declaraţi a fost făcută minuţios. Astfel „Cuvîntul lui Iehova“ spune în continuare:

„Se va întîmpla fără îndoială că în timpul acela eu voi cerceta atent Ierusalimul cu lămpi şi voi acorda atenţie oamenilor care îngheaţă pe drojdiile lor şi care zic în inima lor: ‘Iehova nu va face bine şi el nu va face rău’“. — Ţefania 1:1, 12.

Astfel de egocentrişti erau mulţumiţi cu starea de lucruri existentă. Ei nu doreau ca cineva să agite drojdiile din căzile lor cu vin. Ei erau asemenea creştinătăţii necredincioase de astăzi şi asemenea unora care au căzut de la închinarea lui Iehova, zicînd: „Ce dovezi avem că trăim într-adevăr în ‘zilele din urmă’“? Un astfel de raţionament s-a dovedit catastrofal în zilele lui Ţefania şi el poate fi şi mai catastrofal în zilele noastre, deoarece stăm în faţa sfîrşitului întregului sistem mondial de lucruri. — 2 Petru 3:3, 4, 10.

 9. De ce acum, la fel ca în zilele lui Iuda, este important să cultivăm mai degrabă o concepţie spirituală în loc de una materialistă?

⁹ Privitor la asemenea persoane materialiste şi lipsite de credinţă, Iehova spune:

„Bogăţia lor trebuie să ajungă obiect de jaf şi casele lor un pustiu părăsit. Şi ei vor zidi case, dar nu le vor ocupa; şi ei vor planta vii, dar nu le vor bea vinul“. — Ţefania 1:13.

Bunurile materiale nu vor servi la nimic în ziua judecăţii divine! În loc ca astăzi să căutăm lucrurile materiale, cu cît mai util este să cultivăm concepţia scripturală despre viaţă, iar pentru tineri să se pregătească în vederea serviciului cu timp integral pentru Iehova! Cei care preferă „comori în cer“ în loc să adune ‘comori pe pămînt’, sînt întotdeauna fericiţi! — Matei 6:19–21; Eclesiastul 12:1; 1 Timotei 6:6–8.

ZIUA CEA MARE ESTE APROAPE

10, 11. Cum şi de ce îşi „grăbeşte“ Iehova marea zi?

¹⁰ Domnul Suveran însuşi ne dă următoarea asigurare:

„Ziua cea mare a lui Iehova este aproape şi se grăbeşte mult“. — Ţefania 1:7, 14.

¹¹ Nimeni să nu creadă că judecarea acestui lumi rele de către Dumnezeu este departe, în viitor. Astăzi întreaga viaţă umană este ameninţată cu distrugerea, dar Dumnezeu nu va permite aceasta! Nu oamenii instabili din punct de vedere politic, ci Domnul Suveran Iehova va fi acela care va pune capăt acestei nebunii a erei nucleare. El îşi va „grăbi“ ziua sa a Armaghedonului. Orice „om puternic“ care va încerca să se opună acestei executări a sentinţei nu va putea să-şi reţină un ţipăt disperat, căci Iehova însuşi declară:

„Ziua aceea este o zi de furie, o zi de dezastru şi de suferinţă, o zi de furtună şi de pustiire, o zi de întuneric şi de obscuritate, o zi de nori şi de obscuritate densă, o zi de sunete de corn şi de semnale de alarmă, împotriva oraşelor fortificate şi împotriva înaltelor turnuri de colţ“. — Ţefania 1:15, 16.

12. De ce putem fi fericiţi că în acea zi va exista o distrugere selectivă?

¹² Fortificaţiile acestei lumi militarizate, chiar dacă ar fi în măsură să sfideze pînă şi rachetele nucleare, se vor dovedi fără valoare în faţa arsenalului ceresc al lui Iehova. Ba mai mult, această distrugere va fi selectivă, în armonie cu cuvintele profetice ale lui David: „Iehova îi păzeşte pe toţi cei care-l iubesc, dar pe toţi cei nelegiuiţi el îi va nimici“ (Psalmii 145:20). Va fi într-adevăr o zi teribilă de judecată pentru cei care nu au păstrat o tăcere respectuoasă înaintea lui Iehova. Căci, prin Ţefania, el declară în continuare:

„Eu voi cauza nenorocire oamenilor şi cu siguranţă ei vor umbla asemenea orbilor. Căci au păcătuit împotriva lui Iehova. Şi sîngele lor va fi vărsat ca ţărîna şi măruntaiele lor ca balega“. — Ţefania 1:17.

13. Ce valori materiale se vor dovedi fără valoare în ziua furiei?

¹³ Vor folosi la ceva în acea zi un cont bancar ridicat, chiar într-o ţară „neutră“, sau aurul adunat, sau o investiţie într-o proprietate mare sau adăposturile subterane? La nimic! Însuşi Domnul Suveran Iehova clarifică aceasta prin cuvintele:

„Nici argintul şi nici aurul lor nu putea să-i scape în ziua furiei lui Iehova; ci întregul pămînt va fi mistuit de focul zelului său, pentru că el va recurge la o exterminare înspăimîntătoare a tuturor locuitorilor pămîntului“ [Ţefania 1:18].

Cînd va veni această zi decisivă, ‘întregul pămînt’ va fi supus executării finale a sentinţei divine. Dar există o cale de scăpare! Care este aceasta?

„ADUNAŢI-VĂ ÎMPREUNĂ“

14. Care este dovada faptului că apelul din Ţefania 2:1 nu a fost luat în seamă a) nici de Iuda, b) nici de creştinătate?

¹⁴ Ca şi cum ar adresa un apel final propriului său popor, însuşi profetul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe cei ce pot spera să supravieţuiască:

„Adunaţi-vă împreună, da, înfăptuiţi adunarea, o, naţiune car nu păleşte de ruşine“ [Ţefania 2:1].

Dar a răspuns favorabil Iuda, ca naţiune, la acest apel? Nimicirea aprinsă a acestei naţiuni de către Iehova în anul 607 î.e.n. arată că n-a făcut-o. Dar au existat persoane — iudei şi alţii, ca Ieremia, Ebed-Melec şi casa lui Ionadab — care au supravieţuit din cauză că au luat în seamă cuvîntul lui Iehova (Ieremia 39:11, 12, 16–18; 35:18, 19). Astăzi situaţia este similară. Într-un mod neruşinat, creştinătatea se opune mesajului Regatului pe care Martorii lui Iehova îl predică în sfera ei de influenţă. Ea a respins regatul lui Dumnezeu prin Cristos Isus ca singura speranţă pentru naţiuni, înlocuindu-l cu un expedient omenesc, cu un paliativa cunoscut astăzi sub numele de Naţiunile Unite. Orice adunare făcută de creştinătate este destinată distrugerii în Armaghedon. — Psalmii 2:2, 3; Apocalipsul 16:13–16.

15. Ce altă adunare are loc în timpurile moderne?

¹⁵ Dar „partea finală a zilelor“ în care sîntem astăzi, poate vedea înfăptuirea unei adunări. În primul rînd, este vorba de adevăraţii creştini unşi, ieşiţi mai ales din religiile aşa-zis creştine, iar apoi de o „mare mulţime“ nenumărată „din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile“, care se adună, de asemenea, pentru a supravieţui necazul iminent (Apocalipsul 7:1–4, 9, 14; Isaia 2:2, 3). Din cine se compune această „mare mulţime“? Din oameni smeriţi, dispuşi să dea atenţie sfaturilor profetului lui Dumnezeu.

16, 17. Ce numărătoare inversă se desfăşoară acum? La ce chemare trebuie să răspundă cei ce doresc să supravieţuiască?

¹⁶ Numărătoarea inversă pentru Armaghedon îşi urmează implacabil cursul. Este oportun, deci, avertismentul profetului lui Dumnezeu, adresat acestor oameni smeriţi:

„Înainte ca hotărîrea să nască ceva, înainte ca ziua să treacă aşa ca pleava, înainte ca să vină peste voi mînia arzătoare a lui Iehova, înainte ca să vină peste voi ziua mîniei lui Iehova“,

— acţionaţi! — Ţefania 2:2.

¹⁷ Iehova a decretat pieirea creştinătăţii, aşa cum şi Ierusalimul infidel a avut parte de exterminare în 607 î.e.n., din aceleaşi motive (Ezechiel 22:3–5). Ea este vinovată de sînge, iar clerul ei a abandonat legea lui Iehova. Religia ei este o parte a Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiei false, despre care apostolul Ioan a scris: „Toate naţiunile au fost înşelate de practicile tale spiritiste. Da, în ea s-a găsit sîngele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost ucişi pe pămînt“. Nu e de mirare că celor ce doresc să fie plăcuţi lui Dumnezeu le este destinată chemarea: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei“. — Apocalipsul 18:4, 23, 24.

„CĂUTAŢI PE IEHOVA“

18. Ce trebuie să mai facă cei umili?

¹⁸ Dar este suficient oare să ne separăm de lume şi de religia ei falsă? Ţefania arată că cei umili trebuie să ia şi alte măsuri pozitive.

19. Ce înseamnă a-l căuta pe Iehova?

¹⁹ Pentru început, profetul lui Dumnezeu spune:

„Căutaţi pe Iehova, voi toţi cei smeriţi de pe pămînt, care aţi executat sentinţa sa judecătorească“ [Ţefania 2:3a].

Ei trebuie să caute să-l cunoască pe Iehova şi minunatele sale calităţi şi intenţii, întocmai aşa cum l-a prezentat fiul său Isus Cristos. Acţiunea lor smerită le va aduce o mare răsplată, potrivit cu cele spuse de Isus însuşi: „Viaţa veşnică înseamnă ca ei să cîştige cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“ (Ioan 1:18; 17:3). Căutîndu-l pe Iehova, ei vor învăţa să-l iubească din ‘toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea’ şi vor urma exemplul lui Isus în înfăptuirea serviciului sfînt pe care Iehova îl pretinde de la ei. — Marcu 12:29, 30; 1 Petru 2:21; Matei 4:17; Apocalipsul 7:15.

20. Ce fel de dreptate trebuie să căutăm? Cu ce convingere?

²⁰ Apoi Ţefania adaugă:

„Căutaţi dreptatea“ [Ţefania 2:3b].

Nu o dreptate ca a fariseilor! Nu ne ajută la nimic să ‘avem zel pentru Dumnezeu’ dacă acesta nu este in armonie cu cunoştinţa exactă a Cuvîntului său. Noi trebuie să ‘cunoaştem dreptatea lui Dumnezeu pentru a ne supune acestei dreptăţi’. E necesar să ne conformăm viaţă normelor lui Dumnezeu — şi nu celor ale oamenilor — şi să îmbrăcăm personalitatea creştină „creată potrivit voinţei lui Dumnezeu, în dreptate şi loialitate adevărată“ (Romani 10:2, 3; Efeseni 4:22–24). Această dreptate şi loialitate autentică pretind ca noi să nu permitem ca gîndirea libertină şi atitudinile lumeşti să pătrundă în viaţa noastră. După cum ne-a îndrumat Isus, trebuie ‘să continuăm deci să căutăm mai întîi regatul [lui Dumnezeu] şi dreptatea lui’, cu încrederea sau convingerea că, întrucît îl servim, el ne va asigura ce este necesar pentru susţinerea vieţii şi ne va proteja în ziua mîniei lui Iehova. — Matei 6:31–33.

21. a) Cum accentuează profeţia calitatea smereniei? b) La ce trebuie să veghem atent în această privinţă?

²¹ În al treilea rînd, profetul lui Iehova zice:

„Căutaţi smerenia“ [Ţefania 2:3c].

Mai înainte Ţefania i-a prezentat deja pe cei ce acordă atenţie profeţiei sale ca fiind „cei smeriţi de pe pămînt“. Astfel acum el accentuează din nou această calitate. Cît de important este să continuăm să ‘căutăm smerenia’ sau umilinţa, avînd în vedere că sîntem înconjuraţi de o lume invadată de atitudini orgolioase, încăpăţînate, pretenţioase şi egoiste. Există pericolul continuu de a fi şi noi influenţaţi de asemenea atitudini. Trebuie să veghem, dispuşi întotdeauna să acceptăm disciplinarea din partea lui Iehova şi din partea organizaţiei sale şi să ne conformăm voinţei sale. Nu trebuie niciodată să credem că ni se poate aplica formula „salvat odată pentru totdeauna“, căci răsplata salvării este pentru cei ce ‘continuă în adevăr’. — Proverbele 22:4; Ioan 8:31, 32; 3 Ioan 3, 4.

22. a) De ce spune Ţefania ‘probabil’? b) De ce vor avea parte în final cei ‘ascunşi de Iehova’?

²² Celor „umili de pe pămînt“ Ţefania le vorbeşte astfel:

„Probabil veţi fi ascunşi în ziua mîniei lui Iehova“ [Ţefania 2:3d].

De ce „probabil“? Pentru că salvarea finală depinde de atitudinea individului, potrivit cu cele arătate de Isus cînd a zis: „Cel care va răbda pînă la sfîrşit va fi salvat“. Răbdaţi deci, toţi cei smeriţi, făcînd cu umilinţă voia lui Dumnezeu pentru acest timp, voie care include predicarea acestei veşti bune despre regatul stabilit al lui Dumnezeu pe întregul pămînt locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor (Matei 24:13, 14). Făcînd astfel, puteţi fi printre cei ‘ascunşi de Iehova’ în ziua mîniei sale. Psalmistul David scrie despre astfel de persoane: „Cei smeriţi vor poseda pămîntul şi într-adevăr îşi vor găsi plăcerea minunată în abundenţa păcii“. — Psalmii 37:11.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 23]

„E DOAR O CHESTIUNE DE TIMP“

În discursul său la radio, fostul preşedinte al Statelor Unite, Jimmy Carter, a afirmat următoarele despre armamentele nucleare: „Pericolul a devenit mai mare. Întrucît arsenalele supraputerilor cresc cantitativ şi se perfecţionează şi deoarece alte guverne, poate în viitor chiar zeci de guverne, vor obţine aceste arme, este doar o chestiune de timp pînă ce nebunia, desperarea, lăcomia sau eroarea de calcul să declanşeze această teribilă forţă“. Or, lumea este deja plină de nebunie! Un editorial din New York „Times“ din 31 ianuarie 1981 avertiza că supraputerilor le mai rămîne „cel mult un an pentru a se înţelege asupra limitării armamentului“, altfel „vor pierde“ toate şansele previzibile pentru limitarea armelor nucleare.