13. Ce mesaj de judecată a pronunţat Ţefania  împotriva Moabului, Amonului şi Asiriei?

¹³ Prin intermediul profetului Ţefania, Iehova şi-a exprimat mânia şi împotriva naţiunilor care îi maltrataseră poporul. El a declarat: „«Am auzit insultele Moabului şi batjocurile fiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu şi se ridicau cu îngâmfare împotriva hotarelor lor. De aceea, viu sunt Eu», zice DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, «că Moabul va fi ca Sodoma şi fiii lui Amon ca Gomora: un loc stăpânit de mărăcini, gropi de sare, un pustiu pentru totdeauna; . . ..» El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria şi va preface Ninive într-o ruină, într-un pământ fără apă, ca pustia“. — Ţefania 2:8, 9, 13.

14. Ce dovadă atestă faptul că naţiunile străine ‘s-au înălţat pe ele însele’ împotriva israeliţilor şi a Dumnezeului lor, Iehova?

¹⁴ Moab şi Amon erau vechii duşmani ai Israelului. (Compară cu Judecătorii 3:12–14.) Piatra moabită, aflată la Muzeul Luvru din Paris, poartă o inscripţie conţinând o declaraţie lăudăroasă a regelui moabit Meşa. El relatează cu mândrie că luase câteva cetăţi israelite cu ajutorul dumnezeului său Chemoş (2 Împăraţi 1:1). Ieremia, un contemporan al lui Ţefania, a vorbit despre ocuparea teritoriului israelit Gad de către amoniţi în numele dumnezeului lor Malcam (Ieremia 49:1). Cât despre Asiria, regele Salmanasar al V-lea asediase şi cucerise Samaria cu aproximativ un secol înainte de zilele lui Ţefania  (2 Împăraţi 17:1–6). Puţin mai târziu, regele Sanherib a atacat Iuda, a luat multe dintre cetăţile sale întărite şi chiar a ameninţat Ierusalimul (Isaia 36:1, 2). Reprezentantul regelui asirian s-a înălţat, într-adevăr, pe sine însuşi împotriva lui Iehova când a cerut ca Ierusalimul să capituleze. — Isaia 36:4–20.

15. Cum avea să-i umilească Iehova pe dumnezeii naţiunilor care se înălţaseră pe ei înşişi împotriva poporului său?

¹⁵ Psalmul 83 menţionează un număr de naţiuni, printre care Moab, Amon şi Asiria, care s-au înălţat pe ele însele împotriva lui Israel şi au declarat cu lăudăroşenie: „Veniţi . . . să-i distrugem, să nu mai fie un popor, ca să nu se mai amintească numele lui Israel!“ (Psalmul 83:4). Profetul Ţefania  a anunţat în mod curajos că toate aceste naţiuni trufaşe şi dumnezeii lor aveau să fie umiliţi de Iehova al armatelor. „Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi s-au înălţat pe ei înşişi împotriva poporului DOMNULUI oştirilor. DOMNUL va fi înspăimântător faţă de ei, căci va face să piară de foame toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate insulele neamurilor.“ — Ţefania 2:10, 11.

18. a) Cum a fost executată judecata divină asupra Ierusalimului, şi de ce? b) Cum a fost împlinită profeţia lui Ţefania  referitoare la Moab şi Amon?

¹⁸ Mulţi evrei care l-au aşteptat pe Iehova au ajuns să vadă executarea judecăţilor sale asupra lui Iuda şi a Ierusalimului. Referitor la Ierusalim, Ţefania  profeţise: „Vai de cetatea răzvrătită şi stricată, de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de nici un glas, nu primeşte mustrarea, nu se încrede în DOMNUL, nu se apropie de Dumnezeul său“ (Ţefania 3:1, 2). Din cauza infidelităţii sale, Ierusalimul a fost asediat de două ori de către babilonieni şi, în cele din urmă, cucerit şi distrus în 607 î.e.n. (2 Cronici 36:5, 6, 11–21). În ce priveşte Moabul şi Amonul, potrivit istoricului evreu Josephus, în al cincilea an după căderea Ierusalimului, babilonienii au purtat război cu aceste popoare şi le-au cucerit. După aceea, ele au încetat să mai existe, aşa cum fusese profeţit.