Să servim pe Iehova „umăr la umăr“

„Voi schimba limba popoarelor într-o limbă curată, ca toate să invoce numele lui Iehova, ca să-i servească umăr la umăr“. — Ţefania 3:9.

 1. Ce asigurări avem cu privire la cuvîntul profetic al lui Iehova?

CUVÎNTUL profetic al lui Iehova se împlineşte întotdeauna în mod infailibil. El însuşi ne spune: „Astfel se va dovedi cuvîntul care iese din gura mea. El nu se va întoarce la mine fără rezultate, ci cu siguranţă va executa ceea ce îmi face plăcere şi va avea succes sigur în lucrul pentru care l-am trimis“ (Isaia 55:11). Exact aşa stau lucrurile şi cu cele mai multe detalii ale măreţei profeţii a lui Ţefania.

 2. a) La ce grupuri naţionale se face referire în Ţefania 2:4–8? b) Cum confirmă exactitatea profeţiei o vizită făcută în acele locuri?

² De exemplu, Ţefania transmite rînd pe rînd declaraţiile lui Iehova asupra sorţii oraşelor Filistiei, a naţiunii cheretiţilor, a ţării filistenilor şi a Moabului şi Amonului (Ţefania 2:4–8). Toate aceste profeţii au avut o împlinire remarcabilă în decursul anilor şi al secolelor care au urmat. Unde este astăzi naţiunea filistenilor şi oraşele lor şi unde sînt aliaţii lor — cheretiţii? Ei nu mai există. Dar Moabul şi Amonul? Profeţia spune:

„‘Aşa cum eu sînt viu’, este declaraţia lui Iehova al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ‘Moabul însuşi va deveni ca Sodoma şi fiii lui Amon ca Gomora, un loc posedat de urzici, şi o mină de sare, un pustiu părăsit chiar pentru un timp indefinit’“. — Ţefania 2:9.

Dacă ai călători astăzi prin ţinuturile de dincolo de Iordan unde mîndrele naţiuni Moab şi Amon înfloriseră odinioară, ce ai mai putea găsi? Pustiu aşa cum a prezis Iehova! Istoria arată că şi Etiopia cu Egiptul au avut de suferit din partea cuceritorilor babilonieni. — Ţefania 2:12.

UN OBIECT DE STUPEFACŢIE

3, 4. a) Care a fost declaraţia lui Iehova în legătură cu Asiria şi Ninive? b) De ce părea de necrezut aşa ceva? c) Ce fapte confirmă uluitoarea împlinire a profeţiei?

³ Împlinirea declaraţiei lui Iehova privitoare la Asiria şi Ninive este cea mai uluitoare, Cînd mîndra capitală a Asiriei, Ninive, era încă la apogeul gloriei sale, cu cel puţin 15 ani înainte ca acea naţiune să fie răsturnată din poziţia ei de a doua putere mondială a istoriei biblice, Ţefania a anunţat prăbuşirea ei. Cine şi-ar fi putut imagina aşa ceva? Dar Iehova a fost împotriva acestui oraş naţionalist „al vărsării de sînge“ (Naum 3:1, 5). Prin intermediul lui Ţefania, Cel Etern a vorbit despre încheierea socotelilor cu Ninive, zicînd:

„El îşi întinde mîna spre nord şi va distruge Asiria. Şi el va face din Ninive un pustiu părăsit, o regiune aridă ca deşertul. ... Acesta este oraşul triumfător care şedea în siguranţă, care zicea în inima sa: ‘Eu sînt, şi nu mai este nimeni’. O, cum a devenit un obiect de stupefacţie, un loc în care animalele sălbatice stau întinse! Cel ce va trece aproape de ea va fluiera; el îşi va scutura mîna“. — Ţefania 2:13–15.

⁴ ‘Imposibil!’ vor fi zis oamenii acelui timp. Cu toate acestea, propria lor generaţie a fost martoră a acelui eveniment. În anul 633 î.e.n., Nabopolassar din Babilon şi Cyaxares Medul au asediat şi ocupat Ninive. Cronicile babiloniene ne spun: „Ei au luat cu ei o mare pradă din oraş şi din templu şi [au transformat] oraşul într-un morman de ruine“. Devastarea Ninivei a fost atît de completă încît chiar locul ei a devenit necunoscut timp de secole. În anii 1800 ea a fost din nou identificată şi faimoasa bibliotecă a lui Aşurbanipal al II-lea a fost dezgropată. Dar pînă astăzi această zonă a rămas un pustiu gol unde, din cînd în cînd, se odihnesc turmele. Ce împlinire exactă a cuvîntului profetic al lui Iehova!

 5. Ce mesaj puternic conţine această profeţie pentru zilele noastre?

⁵ Dar şi mai important este faptul că această relatare profetică conţine un mesaj pentru zilele noastre. Ea serveşte ca „un avertisment pentru noi, peste care au venit sfîrşiturile sistemelor de lucruri“ (1 Corinteni 10:11, 12; Romani 15:4; 2 Timotei 3:16, 17). Ea ne îndeamnă să evităm mîndria, căutarea plăcerilor, concepţiile materialiste şi tendinţele violente care au adus judecata lui Dumnezeu peste acele naţiuni. De asemenea, ar trebui să reţinem că aceste profeţii sînt foarte vii şi astăzi în împlinirea lor culminantă se apropie cu paşi repezi. Iehova, Dumnezeul cel viu, nu le-a păstrat pînă astăzi ca o simplă relatare istorică. Acele naţiuni antice îşi au echivalentul modern, îndeosebi în puterile politico-militare asemănătoare Asiriei care se laudă cu forţa lor armată. Iehova se va răzbuna negreşit pe astfel de adversari ai Regatului său. — Naum 1:2; Ţefania 1:2, 9.

„VAI ... ORAŞULUI ASUPRITOR!“

 6. Ce întrebare se ridică? De ce este ea potrivită?

⁶ Guvernele totalitare şi autoritare moderne sînt foarte asemănătoare crudei Ninive a imperiului asirian. Dar Iehova arată clar că există o parte a prezentului sistem mondial de lucruri care este şi mai condamnabilă în ochii lui. Care este aceasta?

 7. a) Care „oraş asupritor“ corespunde Ierusalimului antic? În ce privinţe? b) Cum a refuzat el disciplinarea?

⁷ Este vorba de o parte a lumii care pretinde că este poporul lui Dumnezeu, aşa cum a pretins Iuda şi Ierusalimul în timpul lui Ţefania. Ea se pretinde „creştină“ şi este în general cunoscută sub numele de „creştinătate“. Dar clerul ei a respins învăţăturile curate ale Cuvîntului lui Dumnezeu, Biblia, şi naţiunile şi popoarele au abandonat excelentele norme morale consemnate în această carte. De aceea, Ţefania vorbeşte acum împotriva acestui „oraş“ care-l dezonorează pe Dumnezeu, zicînd:

„Vai celui care se răscoală şi se pîngăreşte, vai oraşului cel asupritor! El n-a ascultat un glas; el n-a acceptat disciplinarea. El n-a avut încredere în Iehova. El nu s-a apropiat de Dumnezeul său“.

Iehova şi-a trimis martorii peste tot în creştinătate, în oraşele şi satele ei, din casă în casă. „Dimineaţă de dimineaţă“ ei au declarat sentinţele sale. Pretenţiile sale drepte au devenit clare „în lumina zilei“. Dar conducătorii creştinătăţii şi clerul ei au fost „nepăsători“ şi ‘n-au cunoscut ruşinea’ în opoziţia lor faţă de aceşti mesageri ai Dumnezeului cel drept şi ai regatului său. — Ţefania 3:1–5.

8, 9. a) Ce anunţă Iehova? b) Cît de cuprinzătoare trebuie să fie această judecată? c) De ce ar trebui să fim recunoscători în acest sens?

⁸ Confirmînd cuvintele fidelului său profet, Domnul Suveran Iehova îşi reînnoieşte hotărîrea de condamnare şi o extinde asupra tuturor naţiunilor, aducînd-o la punctul ei culminant prin cuvintele:

„‘De aceea, staţi în aşteptarea mea’ este declaraţia lui Iehova, pînă în ziua în care mă voi ridica la pradă, căci decizia mea judiciară este să adun naţiunile, să strîng regatele, ca să-mi vărs peste ele condamnarea mea, toată mînia mea arzătoare, căci prin focul zelului meu va fi mistuit tot pămîntul“. — Ţefania 3:6–8.

⁹ Astfel executarea sentinţei lui Iehova nu se limitează la pustiirea creştinătăţii, a cărei religie trebuie să piară împreună cu întregul sistem mondial al religiei false, numit în Biblie „Babilonul cel Mare“ (Apocalipsul 18:2–4). Ziua „mîniei arzătoare“ şi focul „zelului [său]“ vor înlătura toată nelegiuirea de pe pămînt (Vezi şi Isaia 34:2–8; Ieremia 25:32, 33). Cît de recunoscători ar trebui să fim că cel mai mare necaz al tuturor timpurilor va fi şi ultimul, potrivit mărturiei lui Isus din Matei 24:21! El va împlini scopul lui Iehova, acela de a cauza o „exterminare totală“, ca şi aceea a anticei Ninive. „Nenorocirea nu se va ridica a doua oră“. — Naum 1:9; Daniel 12:1; Apocalipsul 19:11–21.

CALEA DE SCĂPARE

10. Ce limbă necurată se vorbeşte acum în lume?

¹⁰ Există o cale de supravieţuire din această catastrofă mondială? Da, există. Chiar în următoarele cuvinte ale profeţiei, Iehova Dumnezeu arată care este această cale. El zice:

„Căci atunci voi schimba limba popoarelor într-o limbă curată, ca toate să invoce numele lui Iehova, ca să-i servească umăr la umăr“. —(Ţefania 3:9).

Indiferent de sutele de limbi naţionale pe care le-ar putea folosi, naţiunile lumeşti fac propagandă într-o „limbă“ care este detestabilă în ochii lui Iehova. În locul regatului lui Dumnezeu ei îşi slăvesc propriile programe naţionaliste, încercînd să se folosească de o Organizaţie a Naţiunilor divizată din cauza unor scopuri politice egoiste. Ei resping regatul lui Iehova prin Cristos Isus.

11. a) Ce „limbă curată“ este auzită astăzi? b) Cît de larg vorbită este această „limbă“? c) Cum „invocă numele lui Iehova“ cei ce-o vorbesc? Cu ce rezultat?

¹¹ Cu ce corespunde atunci această schimbare care constă în a obţine o „limbă curată“? Este o întoarcere spre mesajul adevărului, spre înviorătoarea „veste bună“, spre „modelul cuvintelor sănătoase“ care exprimă lauda lui Iehova şi hotărîrile sale drepte prin Cristos Isus (2 Timotei 1:13). Această „limbă curată“ îi uneşte pe cei ce-o vorbesc. Şi ea dovedeşte că în anul marcant 1914 „regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său şi el va domni ca rege pentru totdeauna şi veşnic“ (Apocalipsul 11:15). Cu acest mesaj pe buze, adevăraţii creştini din întreaga lume „invocă numele lui Iehova“, dedicîndu-i-se şi servindu-l printr-un „serviciu sfînt“. Ca unicul popor de pe pămînt cu adevărat unit, ei intră în casele oamenilor şi le comunică „vestea bună“ a regatului întemeiat al lui Iehova. Astfel ei îl servesc pe Iehova „umăr la umăr“ (Matei 24:14; Romani 12:1). Te-ai separat şi tu de lume pentru a i te dedica lui Dumnezeu spre a-i servi cu zel? Astfel, lucrînd împreună cu poporul organizat al lui Iehova, poţi rămîne ‘sănătos şi teafăr’. — Ioel 2:32; vezi şi Osea 14:1, 2; Evrei 13:15.

12, 13. a) Ce probleme poate ridica dobîndirea acestei „limbi“? b) De ce este necesară smerenia pentru a lucra „umăr la umăr“? c) Cum putem cultiva însuşirea „smereniei“?

¹² Unora le-a fost greu să facă „schimbarea“ care constă în a cîştiga o „limbă curată“. Nu este uşor să ieşi din lume, dintr-o lume comodă şi tolerantă şi să faci sacrificiile necesare pentru a „invoca numele lui Iehova“. Trebuie abandonate ideile incorecte, obiceiurile rele, lăcomia şi modul libertin de viaţă, pentru a ne conforma normelor curate şi demne de urmat ale poporului lui Dumnezeu (Efeseni 4:17, 18, 29; 1 Petru 4:3). Trebuie să recunoaştem unica organizaţie de care se serveşte Iehova astăzi pe pămînt, ataşîndu-ne „sclavului fidel şi prevăzător“. Se pretinde smerenie în „examinarea atentă“ a Cuvîntului lui Dumnezeu cu ajutorul publicaţiilor „sclavului“ în scopul de a ne întări credinţa. — Matei 24:45; Faptele 17:11.

¹³ Pentru a-i servi lui Iehova „umăr la umăr“ e nevoie, aşa cum Ţefania subliniază adesea, să cultivăm calitatea smereniei. Cînd greşim, aşa cum toţi oamenii imperfecţi o fac, să fim gata să ne recunoaştem greşelile, aşa după cu şi „sclavul fidel şi prevăzător“, compus din oameni pămînteşti imperfecţi, trebuie să facă şi el rectificările necesare. Noi să nu criticăm niciodată suma adevărurilor pe care Iehova le-a dăruit poporului său unit în cursul ultimilor o sută de ani şi care, graţie corectărilor şi rectificărilor, a ajuns să lumineze tot mai strălucitor pe „cărarea celor drepţi“. — Proverbele 4:18.

14. a) Ce atitudine este opusă smereniei? Cum se manifestă ea? b) Cum procedează aceste persoane mîndre? Ce avertismente trebuie să luăm în seamă? c) Unde vedem că „nu lipseşte nimic“?

¹⁴ Din cînd în cînd se ridică din rîndurile poporului lui Dumnezeu oameni care, asemenea independentului Satan, adoptă o atitudine independentă şi critică. Ei nu vor să servească „umăr la umăr“ cu fraţii din lumea întreagă (Compară Efeseni 2:19–22). În loc de aceasta, ei prezintă un „umăr rebel“ în faţa cuvintelor lui Iehova (Zaharia 7:11, 12). Dispreţuind „limba curată“ cu care şi-a înzestrat Iehova într-un mod atît de binevoitor poporul în cursul ultimilor o sută de ani, aceşti semeţi încearcă să smulgă „oile“ din „turma“ internaţională pe care Isus a adunat-o pămînt (Ioan 10:7–10, 16). Ei încearcă să semene îndoială şi să-i izoleze pe cei creduli de „masa“ îmbelşugată, cu hrană spirituală, distribuită Martorilor lui Iehova în sălile lor ale Regatului unde într-adevăr „nu lipseşte nimic“ (Psalmii 23:1–6). Ei zic că este suficient să citeşti numai Biblia, de unul singur sau în grupe mici, acasă. Dar, ciudat, printr-o asemenea citire a Bibliei ei s-au reîntors la doctrinele prezentate acum 100 de ani în expunerile clerului creştinătăţii şi unii au ajuns pînă acolo încît să ţină sărbătorile creştinătăţii, ca Saturnaliile romane de la 25 decembrie! Isus şi apostolii săi ne-au avertizat cu privire la asemenea nelegiuiţi. — Matei 24:11–13; Faptele 20:28–30; 2 Petru 2:1, 22.

15. a) Cum va acţiona Iehova cu privire la „aroganţi“? b) Cine este „poporul smerit şi modest“? c) Ce asigurare îi dă Iehova acestuia?

¹⁵ Iehova, prin profetul său Ţefania, vorbeşte poporului său despre felul în care se va lipsi de aceia care în mod neruşinat încearcă să semene neînţelegeri în organizaţia sa pămîntească, zicînd:

„Voi îndepărta din mijlocul tău pe cei duşi de o bucurie arogantă; şi tu nu vei mai fi niciodată arogant pe muntele meu cel sfînt.“

Pe urmă Iehova face un fericit contrast, spunînd:

„Voi lăsa cu siguranţă să rămînă în mijlocul tău un popor smerit şi modest, şi el se va refugia cu adevărat la numele lui Iehova“ (Ţefania 3:11, 12).

Da, aceştia sînt cei smeriţi, care lucrează „umăr la umăr“, fiind angrenaţi în „sfînta lucrare a veştii bune“ (Romani 15:15, 16). Ei nu sînt atît de mîndri încît să nu facă modesta lucrare de a merge din casă în casă, după modelul pe care discipolii lui Isus l-au învăţat de la Stăpînul lor (Matei 10:5–13; Luca 9:2–6; Faptele 5:42). Refugiindu-se la numele lui Iehova, ei proclamă acest glorios nume şi scopul lui Iehova de a-l justifica prin regatul victorios al Cristosului său (Ezechiel 38:23; Daniel 2:44). Servind şi trăind conform dreptăţii Dumnezeului său, poporul lui Iehova are încrederea că nu va exista „nimeni care să-l facă să tremure“ (Ţefania 3:13). Membrii lui se bucură de adevărata pace sufletească.

UN TIMP DE ACTIVITATE PLINĂ DE BUCURIE

16. a) Cum îşi exprimă Ţefania bucuria? b) Ce apel profetic se face auzit? Prin cine?

¹⁶ Însuşi Ţefania s-a bucurat de o asemenea asigurare din partea lui Iehova. Adresîndu-se poporului lui Dumnezeu, el a scris:

„Strigă de bucurie, o, fiică a Sionului! Izbucneşte în aclamaţii, o, Israel! Bucură–te şi jubilează din toată inima, o, fiică a Ierusalimului! Iehova a ridicat judecăţile de peste tine. El a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Iehova, este în mijlocul tău. Nu te vei mai teme de nenorocire“ (Ţefania 3:14, 15).

Din 1919, cînd au fost eliberaţi din Babilonul cel Mare, martorii unşi ai lui Iehova i-au servit „umăr la umăr“, depunînd cu bucurie mărturie publică. Iehova i-a judecat şi aprobat pe aceşti copii ai Ierusalimului ceresc (Galateni 4:26; 1 Petru 4:17). Închisorile şi lagărele de muncă de sclavi s-au dovedit incapabile să-i aducă din nou în sclavie spirituală. Bucuria lor este împărtăşită azi de o „mare mulţime“ de Martori însoţitori, identificaţi din 1935 ca parte a „altor oi“ ale Domnului. — Ioan 10:16; Apocalipsul 7:9, 10.

17. a) Ce asigurare îl ajută pe poporul lui Iehova să persevereze în „serviciul sacru“? b) Cum este Iehova „tăcut“, dar totuşi „bucuros (...) cu strigăte de bucurie? Cum ar trebui să reacţionăm noi?

¹⁷ Unşilor care reprezintă Sionul ceresc, şi prin ei colaboratorilor din „marea mulţime“, Iehova le adresează un îndemn încurajator prin cuvintele:

„Nu te teme, o, Sion! Să nu-ţi cadă mîinile!“ [Ţefania 3:16].

Oricît de teribile pot deveni crima şi violenţa, oricît de înfricoşătoare pot deveni dificultăţile erei nucleare şi indiferent cît de crude pot fi persecuţiile ce vin asupra Martorilor lui Iehova, relaţia lor poate fi intimă cu Iehova şi încrederea în Dumnezeul lor îi va ajuta să meargă pînă la capăt. Avînd mîinile pe lungul „serviciului sacru“, să nu ne mai uităm niciodată la lucrurile din urmă şi să nu încetăm să arăm înainte, „umăr la umăr“ (Luca 9:62; Apocalipsul 7:15). Căci, în cele ce urmează, profeţia ne dă această asigurare divină suplimentară:

„Iehova, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău. Ca un Puternic, el va salvă. El va jubila de bucurie cu privire la tine. El va tăcea în iubirea sa. El se va bucura de tine cu strigăte de bucurie“ (Ţefania 3:17).

Iehova este „tăcut“ în sensul că-şi găseşte plăcerea şi bucuria să dea dovadă de iubire faţă de poporul său regăsit şi restabilit, iar bucuria şi jubilarea sa este mare văzînd zelul şi integritatea servilor săi. În aceste zile din urmă ar trebui să ne simţim foarte apropiaţi de viul nostru Dumnezeu, Iehova, servindu-l în unitate „umăr la umăr“. — 2 Timotei 3:1.

18. a) Cum a fost făcut poporul lui Iehova „un nume şi o laudă“ din 1919? b) Cum putem încă servi „umăr la umăr“ în folosul a mii de oameni?

¹⁸ Din 1919 a început o mare zi de restabilire pentru toţi cei din poporul lui Dumnezeu. Ca martori fideli, aceştia au continuat să predice cu zel de misionar, aşa încît organizaţia lui Iehova a crescut chiar pînă la marginile pămîntului (Romani 10:10, 18). Acesta a fost un timp de adunare în poporul lui Iehova, de strîngere laolaltă. În ce scop? Iehova însuşi ne răspunde:

„Voi face ca voi să fiţi un nume şi o laudă printre toate popoarele pămîntului“ (Ţefania 3:20).

Din fericire, rămăşiţa unsă a poporului lui Dumnezeu a devenit „un nume şi o laudă“ prin faptul că ea ţine sus preţiosul nume al Domnului Suveran Iehova şi acum mulţi din acele „popoare ale pămîntului“ lucrează alături de membrii ei, „umăr la umăr“, pentru aducerea la cunoştinţă publică a scopurilor Regatului său. Hotărîrea noastră de a vorbi o „limbă curată“ şi de a continua proclamarea „veştii bune despre regat“ va mai ajuta încă mii de oameni să invoce „numele lui Iehova“, pentru că şi ei să fie „ascunşi de Iehova“ în ziua mîniei sale şi să înainteze curajoşi în lăudarea sa în toată eternitatea.