Toţi să-l glorifice pe Iehova!

„În regiunea luminii ei trebuie să-l glorifice pe Iehova.“ — ISAIA 24:15, NW.

 1. Cum au considerat profeţii lui Iehova numele său, şi cu ce atitudine din creştinătatea de astăzi contrastează acest fapt?

IEHOVA, ilustrul nume al lui Dumnezeu! Cât de mult s-au bucurat profeţii fideli din vechime să vorbească în numele acestuia! Ei l-au glorificat cu exultare pe Domnul lor Suveran, Iehova, al cărui nume îl identifică drept Cel măreţ care are un scop (Isaia 40:5; Ieremia 10:6, 10; Ezechiel 36:23). Chiar şi aşa-numiţii mici profeţi au fost foarte expresivi când i-au dat glorie lui Iehova. Unul dintre aceştia a fost Hagai. În cartea lui Hagai, compusă din 38 de versete, numele lui Dumnezeu este folosit de 35 de ori. O astfel de profeţie pare lipsită de vitalitate dacă preţiosul nume al lui Iehova este înlocuit cu titlul „Domnul“, cum îl redau super-apostolii creştinătăţii în traducerile lor biblice. — Compară cu 2 Corinteni 11:5.

 2, 3. a) Cum s-a împlinit o profeţie remarcabilă referitoare la restabilirea Israelului? b) De ce bucurie au avut parte rămăşiţa de evrei şi însoţitorii lor?

² În Isaia 12:2 (NW), numele apare în două formea. Profetul declară: „Iată, Dumnezeu este salvarea mea. Voi avea încredere şi nu mă voi înfricoşa, fiindcă Iah Iehova este forţa mea şi puterea mea, şi el a devenit salvarea mea“ (vezi şi Isaia 26:4). Astfel, cu aproape 200 de ani înainte de a-i elibera pe israeliţi din captivitatea babiloniană, Iah Iehova îi asigura prin intermediul profetului său Isaia că el era puternicul lor Salvator. Acea captivitate avea să dureze din 607 până în 537 î.e.n. Isaia a mai scris: „Eu, DOMNUL, am făcut toate aceste lucruri . . . [Cel care] zice despre Cirus: «El este păstorul Meu şi el va împlini toată voia Mea»; el va zice Ierusalimului: «Să fii zidit!» şi templului: «Ţi se va pune temelia»“. Cine era acest Cirus? Este remarcabil că el s-a dovedit a fi regele Cirus al Persiei, care a cucerit Babilonul în 539 î.e.n. — Isaia 44:24, 28.

³ În armonie cu cuvintele lui Iehova consemnate de Isaia, Cirus a emis un decret care viza Israelul captiv: „Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să construiască acolo casa DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel — El este adevăratul Dumnezeu — care este în Ierusalim“. O rămăşiţă de evrei exuberantă şi fericită împreună cu netinimii neisraeliţi şi cu fiii slujitorilor lui Solomon s-au întors la Ierusalim. Ei au sosit la timp pentru a celebra Sărbătoarea Corturilor în 537 î.e.n. şi pentru a-i aduce jertfe lui Iehova la altarul său. Anul următor, în luna a doua, ei au pus fundaţia celui de-al doilea templu în mijlocul unor strigăte puternice de bucurie şi de laudă la adresa lui Iehova. — Ezra 1:1–4; 2:1, 2, 43, 55; 3:1–6, 8, 10–13.

 4. Cum s-au împlinit capitolele 35 şi 55 din Isaia?

⁴ Profeţia de restabilire din partea lui Iehova urma să aibă o împlinire glorioasă în Israel: „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul . . . Vor vedea slava DOMNULUI, măreţia Dumnezeului nostru“. „Veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor izbucni în cântări înaintea voastră . . . Şi lucrul acesta va fi un nume pentru DOMNUL, un semn veşnic, nepieritor.“ — Isaia 35:1, 2; 55:12, 13.

 5. De ce a fost de scurtă durată bucuria Israelului?

⁵ Totuşi, acea bucurie a fost de scurtă durată. Popoarele vecine au încercat să încheie o alianţă interconfesională pentru a construi templul. Evreii au rămas neclintiţi la început, spunând: „Nu aveţi nimic cu noi, ca să construiţi împreună cu noi casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom construi DOMNULUI, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit împăratul Cirus, împăratul Persiei“. Acei vecini au devenit acum duşmani înverşunaţi. Ei „au slăbit mâinile poporului lui Iuda; l-au înfricoşat, ca să nu construiască“. Totodată, ei au prezentat în mod eronat situaţia în faţa lui Artaxerxe, succesorul lui Cirus, care a interzis construirea templului (Ezra 4:1–24). Lucrarea a încetat pentru 17 ani. Din nefericire, evreii au adoptat un stil de viaţă materialist în acea perioadă.

„Iehova al armatelor“ vorbeşte

 6. a) Cum a reacţionat Iehova la situaţia din Israel? b) De ce este potrivită semnificaţia aproximativă a numelui lui Hagai?

⁶ Chiar şi în această situaţie, Iehova şi-a manifestat ‘tăria şi puterea’ în favoarea Israelului, trimiţându-i pe profeţi, îndeosebi pe Hagai şi pe Zaharia, ca să-i conştientizeze pe evrei de responsabilităţile lor. Numele lui Hagai are o conotaţie festivă, întrucât, după cât se pare, înseamnă „născut într-o sărbătoare“. În mod potrivit, el a început să profeţească în prima zi a lunii în care se celebra Sărbătoarea Corturilor, într-o perioadă în care evreilor li se cerea ‘să fie foarte bucuroşi’ (Deuteronomul 16:15). Prin intermediul lui Hagai, Iehova a transmis patru mesaje în decurs de 112 zile. — Hagai 1:1; 2:1, 10, 20.

 7. Cum ar trebui să ne încurajeze cuvintele introductive ale lui Hagai?

⁷ În introducerea profeţiei, Hagai a spus: „Iată ce a zis Iehova al armatelor“ (Hagai 1:2a, NW). Cine ar putea fi aceste ‘armate’? Ele sunt oştile îngereşti ale lui Iehova, la care se face referire uneori în Biblie ca la forţele militare (Iov 1:6; 2:1; Psalmul 103:20, 21; Matei 26:53). Nu ne simţim încurajaţi astăzi să ştim că Domnul Suveran Iehova îşi foloseşte aceste forţe cereşti invincibile ca să îndrume lucrarea noastră de restabilire a închinării adevărate pe pământ? — Compară cu 2 Împăraţi 6:15–17.

 8. Ce optică a afectat Israelul, şi cu ce rezultat?

⁸ Care a fost conţinutul primului mesaj al lui Hagai? Poporul spusese: „Nu este încă timpul pentru zidirea casei DOMNULUI!“. Principala lor preocupare nu mai era construirea templului, care reprezenta restabilirea închinării divine. Ei începuseră să construiască palate pentru ei înşişi. O optică materialistă le diminuase entuziasmul faţă de închinarea la Iehova. Ca urmare, el nu i-a mai binecuvântat. Holdele lor nu mai erau productive, iar ei duceau lipsă de haine pentru iernile aspre. Venitul lor ajunsese modest, şi parcă şi-ar fi pus banii într-o pungă spartă. — Hagai 1:2b–6.

 9. Ce avertisment puternic şi îmbolditor a dat Iehova?

⁹ De două ori, Iehova dă puternicul avertisment: „Uitaţi-vă bine la căile voastre!“. Evident, Zorobabel, guvernatorul Ierusalimului, şi marele preot Iosua au reacţionat şi au încurajat cu hotărâre tot poporul să asculte „glasul DOMNULUI Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă DOMNUL Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de DOMNUL“. În plus, „Hagai, trimisul DOMNULUI, a zis poporului, după porunca DOMNULUI: «Eu sunt cu voi», zice DOMNUL“. — Hagai 1:5, 7–14.

10. Cum şi-a folosit Iehova puterea în favoarea Israelului?

¹⁰ Poate că unii dintre vechii locuitori ai Ierusalimului se gândeau că gloria templului reconstruit avea să fie „nimica“ în comparaţie cu cea a templului anterior. Însă, 51 de zile mai târziu, Iehova îl îndeamnă pe Hagai să declare un al doilea mesaj. El proclamă: „«Fii tare Zorobabel!», zice DOMNUL. «Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară», zice DOMNUL, «şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi», zice DOMNUL oştirilor. . . . «Nu vă temeţi!»“. Iehova, care la timpul potrivit avea să-şi folosească puterea atotcuprinzătoare pentru a ‘clătina cerurile şi pământul’, a făcut ca orice opoziţie, chiar şi interdicţia imperială, să fie înlăturată. În decurs de cinci ani, construcţia templului a fost finalizată cu mult succes. — Hagai 2:3–6.

11. Cum a umplut Dumnezeu cel de-al doilea templu cu o ‘glorie mai mare’?

¹¹ Apoi s-a împlinit o profeţie remarcabilă: „Lucrurile dezirabile ale tuturor naţiunilor trebuie să intre; şi, în mod cert, voi umple de glorie această casă», a spus Iehova al armatelor“ (Hagai 2:7, NW). „Lucrurile dezirabile“ s-au dovedit a fi neisraeliţii care au venit să se închine la acest templu, întrucât el reflecta gloria prezenţei maiestuoase a lui Iehova. Cum era acest templu reconstruit în comparaţie cu cel construit în zilele lui Solomon? Profetul lui Dumnezeu a declarat: „«Gloria acestei case ulterioare va ajunge mai mare decât a celei precedente», a spus Iehova al armatelor“ (Hagai 2:9, NW). Ca împlinire iniţială a acestei profeţii, templul reconstruit a durat mai mult timp decât prima casă. El era încă în picioare când a apărut Mesia, în 29 e.n. În plus, înainte ca duşmanii lui apostaţi să-l ucidă în 33 e.n., Mesia însuşi i-a adus glorie când a predicat adevărul acolo.

12. Cărui scop i-au servit primele două temple?

¹² Primul şi al doilea templu din Ierusalim au servit unui scop vital, prefigurând unele caracteristici importante ale serviciului preoţesc al lui Mesia şi păstrând vie închinarea pură adusă lui Iehova pe pământ până la apariţia concretă a lui Mesia. — Evrei 10:1.

Gloriosul templu spiritual

13. a) Ce evenimente referitoare la templul spiritual au avut loc din 29 până în 33 e.n.? b) Ce rol esenţial a avut jertfa de răscumpărare a lui Isus în realizarea acestor lucruri?

¹³ Avea profeţia de restabilire rostită de Hagai vreo semnificaţie specială pentru mai târziu? Sigur că da! Templul reconstruit din Ierusalim a devenit centrul întregii închinări adevărate de pe pământ. Însă el a prefigurat un templu spiritual mult mai glorios. Acesta a început să funcţioneze în 29 e.n., când, la botezul lui Isus în râul Iordan, Iehova l-a uns pe Isus ca Mare Preot, spiritul sfânt coborând asupra lui sub formă de porumbel (Matei 3:16). După ce Isus şi-a încheiat ministerul pământesc printr-o moarte de jertfă, el a fost înviat pentru a merge la cer, loc reprezentat de Sfânta Sfintelor din templu, unde i-a prezentat lui Iehova meritele jertfei sale. Această jertfă a servit ca răscumpărare, acoperind păcatele discipolilor săi, şi a deschis calea pentru ungerea lor, în ziua Penticostei din 33 e.n., ca subpreoţi în templul spiritual al lui Iehova. Ministerul lor fidel până la moarte, efectuat în curtea pământească a templului, avea să ducă la învierea lor cerească viitoare, pentru a-şi continua serviciul preoţesc.

14. a) Ce bucurie a însoţit activitatea zeloasă a congregaţiei creştine timpurii? b) De ce a fost de scurtă durată această bucurie?

¹⁴ Mii de evrei penitenţi, iar mai târziu oameni dintre naţiuni, au venit la acea congregaţie creştină şi au luat parte la declararea veştii bune despre viitoarea domnie a Regatului lui Dumnezeu peste pământ. După circa 30 de ani, apostolul Pavel a putut spune că vestea bună fusese predicată „întregii creaţii de sub cer“ (Coloseni 1:23). Însă, după moartea apostolilor s-a instalat o mare apostazie, iar lumina adevărului a început să pâlpâie. Adevăratul creştinism a fost eclipsat de sectarismul creştinătăţii, bazat pe învăţături şi filozofii păgâne. — Faptele 20:29, 30.

15, 16. a) Cum s-a împlinit profeţia în 1914? b) Ce strângere a caracterizat sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea?

¹⁵ Secolele au trecut. Apoi, prin anii 1870, un grup de creştini sinceri s-au apucat de un studiu aprofundat al Bibliei. Pe baza Scripturilor, ei au reuşit să indice cu precizie anul 1914 ca sfârşitul ‘timpurilor fixate ale naţiunilor’. Atunci s-au încheiat cele şapte „timpuri“ simbolice (2 520 de ani de domnie umană bestială), odată cu întronarea cerească a lui Cristos Isus: Cel care avea „dreptul legal“ să fie Regele Mesianic al pământului (Luca 21:24, NW; Daniel 4:25; Ezechiel 21:26, 27, NW). Îndeosebi din 1919 încoace, aceşti Studenţi în Biblie, cunoscuţi astăzi ca Martorii lui Iehova, s-au angajat cu vigoare în răspândirea pe scară mondială a veştii bune despre venirea Regatului. În 1919, câteva mii dintre aceştia au răspuns chemării la acţiune care a fost lansată la congresul din Cedar Point (Ohio, S.U.A.). Până în 1935 ei au crescut la număr, astfel că 56 153 de persoane dădeau raport de activitate. În acel an, 52 465 s-au împărtăşit din emblemele de pâine şi vin la Comemorarea anuală a morţii lui Isus, exprimându-şi astfel speranţa de a deveni preoţi cu Cristos Isus în domeniul ceresc al marelui templu spiritual al lui Iehova. Ei urmează să slujească şi în calitate de coregenţi ai lui în Regatul său Mesianic. — Luca 22:29, 30; Romani 8:15–17.

¹⁶ Cu toate acestea, Apocalipsa 7:4–8 şi 14:1–4 arată că numărul total al acestor creştini unşi este limitat la 144 000, dintre care mulţi au fost adunaţi în primul secol, înainte de începerea marii apostazii. De la sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuând în secolul al XX-lea, Iehova a finalizat strângerea acestui grup ai cărui membri sunt curăţaţi prin apa din Cuvântul lui, sunt declaraţi drepţi prin credinţa în jertfa de ispăşire a lui Isus şi, în final, sunt pecetluiţi în calitate de creştini unşi pentru a completa numărul de 144 000.

17. a) Ce strângere a avut loc începând din anii ’30? b) De ce Ioan 3:30 prezintă interes în acest context? (Vezi şi Luca 7:28.)

¹⁷ Ce urmează după ce întregul număr de creştini unşi este ales? În 1935, la un congres memorabil din Washington D.C. (S.U.A.), s-a făcut cunoscut că „marea mulţime“ din Apocalipsa 7:9–17 este un grup care trebuia identificat „după“ strângerea celor 144 000, iar perspectiva lor este viaţa veşnică pe un pământ paradiziac. După ce l-a identificat clar pe unsul Isus, Ioan Botezătorul, care va învia pe pământ în cadrul clasei ‘altor oi’, a spus referitor la Mesia: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez“ (Ioan 1:29; 3:30; 10:16; Matei 11:11). Lucrarea de pregătire de discipoli pentru Mesia efectuată de Ioan Botezătorul se încheia în momentul în care Isus prelua selecţia unui număr crescând de discipoli care aveau să fie printre cei 144 000. În anii ’30 s-a întâmplat contrariul. Tot mai puţini erau „chemaţi [şi] aleşi“ să facă parte dintre cei 144 000, în timp ce numărul ‘marii mulţimi’ de „alte oi“ începea să înregistreze o creştere vertiginoasă. Această mare mulţime continuă să crească pe măsură ce sistemul rău al lumii se apropie de sfârşitul lui la Armaghedon. — Apocalipsa 17:14b.

18. a) De ce putem aştepta cu încredere ca ‘milioane care trăiesc în prezent să nu moară niciodată’? b) De ce ar trebui să dăm ascultare cu zel textului din Hagai 2:4?

¹⁸ Pe la începutul anilor ’20, Martorii lui Iehova au ţinut o cuvântare publică, intitulată: „Milioane care trăiesc în prezent nu vor muri niciodată“. Poate că, la vremea respectivă, această afirmaţie denota un optimism exagerat. Însă astăzi ea se poate face cu încredere deplină. Atât lumina crescândă a profeţiei biblice, cât şi anarhia din această lume muribundă arată clar că sfârşitul sistemului lui Satan este foarte, foarte aproape! Raportul din 1996 referitor la Comemorare arată că au asistat 12 921 933 de persoane, dintre care numai 8 757 (0,068 la sută) şi-au exprimat speranţa cerească luând din embleme. Restabilirea închinării adevărate se apropie de desăvârşire. Dar fie ca noi să nu încetinim niciodată ritmul în lucrarea noastră. Da, Hagai 2:4 declară: „«Fii tare şi tu, tot poporul din ţară», zice DOMNUL, «şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi», zice DOMNUL oştirilor“. Să fim hotărâţi să nu lăsăm ca materialismul sau lăcomia să se infiltreze şi să ne stingă zelul pentru lucrarea lui Iehova! — 1 Ioan 2:15–17.

19. Cum putem lua parte la împlinirea textului din Hagai 2:6, 7?

¹⁹ Ce îmbucurător privilegiu avem să luăm parte la împlinirea modernă a textului din Hagai 2:6, 7: „Căci iată ce a spus Iehova al armatelor: «Încă o dată — peste puţin timp — şi voi clătina cerurile şi pământul şi marea şi uscatul». «Şi, în mod cert, voi clătina toate naţiunile, şi lucrurile dezirabile ale tuturor naţiunilor trebuie să intre; şi, în mod cert, voi umple de glorie această casă», a spus Iehova al armatelor“ (NW). Lăcomia, corupţia şi ura predomină în lumea acestui secol. Ea este într-adevăr în ultimele zile, iar Iehova a început deja să o ‘clatine’ prin faptul că i-a pus pe Martorii săi să ‘vestească ziua lui de răzbunare’ (Isaia 61:2). Această clătinare preliminară îşi va atinge apogeul în distrugerea lumii la Armaghedon, dar, înainte de acel moment, Iehova strânge pentru serviciul său „lucrurile dezirabile ale tuturor naţiunilor“: pe oamenii blânzi de pe pământ care sunt asemănători oilor (Ioan 6:44). Această „mare mulţime“ aduce în prezent „un serviciu sacru“ în curtea pământească a casei lui de închinare. — Apocalipsa 7:9, 15, NW.

20. Unde se poate găsi cea mai preţioasă comoară?

²⁰ Serviciul în templul spiritual al lui Iehova aduce mai mult câştig decât orice comoară materială (Proverbele 2:1–6; 3:13, 14; Matei 6:19–21). Pe lângă aceasta, Hagai 2:9 declară: „«Gloria acestei case ulterioare va ajunge mai mare decât a celei precedente», a spus Iehova al armatelor. «Şi în locul acesta voi da pace», este declaraţia lui Iehova al armatelor“ (NW). Ce înseamnă aceste cuvinte pentru noi, astăzi? Articolul următor ne va răspunde.

[Notă de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Referitor la numele lui Iehova, exemplul căror profeţi ar trebui să imităm?

◻ Ce încurajare primim din puternicul mesaj al lui Iehova adresat Israelului restabilit?

◻ Ce templu spiritual glorios funcţionează în prezent?

◻ Ce strângeri au avut loc în ordine succesivă în decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, şi cu ce perspective măreţe?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 7]

Armatele cereşti ale lui Iehova îi îndrumă şi îi susţin pe Martorii săi de pe pământ.