Să cultivăm cea mai aleasă prietenie din tot universul

„Dar tu, o Israel, tu eşti servitorul meu, o Iacob, pe care l-am ales, descendenţa lui Avraam, prietenul meu.“ — ISAIA 41:8.

 1. Ce fundament asigură trăinicia unei prietenii adevărate?

CÎT de preţios este un prieten adevărat! Pe ce se bazează oare o prietenie autentică şi durabilă? Fundamentul prieteniei trebuie să fie veşnic, deoarece un prieten adevărat nu trădează niciodată. Care este însă acest fundament? Apostolul Pavel ne dă răspunsul spunînd: „Iubirea nu dă niciodată greş.“ — 1 Corinteni 13:8.

 2. Ce semnificaţie deosebită are verbul din care derivă termenul grecesc tradus prin cuvîntul „prieten“?

² În Scripturile ebraice, substantivul tradus prin „iubire“ derivă de la un verb care înseamnă „a iubi“. (Deuteronom 6:4, 5; vezi Matei 22:37.) În Septuaginta expresia ebraică ce corespunde cuvintelor „tu trebuie să iubeşti“ este redată prin grecescul a·ga’pan. Cu toate acestea, atît în această versiune antică cît şi în Scripturile greceşti creştine substantivul tradus prin „prieten“ nu derivă de la acest verb, ci de la substantivul grecesc ’phi·los, derivat la rîndul său dintr-un verb ce semnifică „a avea afecţiune pentru“. Prin urmare, ţinînd cont de originalul grecesc, la baza prieteniei trebuie să stea o iubire afectuoasă. Chiar şi cuvîntul latinesc din care a derivat substantivul românesc „amic“, sinonim al cuvîntului „prieten“, provine de la un verb care înseamnă „a iubi“.

 3. Spre deosebire de iubirea lui Dumnezeu faţă de lumea oamenilor, ce fel de iubire îi unea pe discipolii lui Isus?

³ Aşadar, verbul grecesc din care a derivat cuvîntul „prieten“ presupune un sentiment mai apropiat şi mai călduros decît iubirea exprimată prin verbul a·ga’pan, care apare în textul grecesc de la Ioan 3:16, unde sînt citate următoarele cuvinte ale lui Isus: „Căci atît demult a iubit Dumnezeu lumea, încît l-a dat pe Fiul său unic-născut pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.“ Aşa cum reiese din acest text, iubirea (în greceşte a’ga·pe) lui Iehova Dumnezeu este atît de generoasă încît cuprinde întreaga omenire, în ciuda păcatului care stăpîneşte neamul omenesc. Însă, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu le-a spus celor 11 discipoli fideli că ei erau uniţi cu el printr-o iubire mai călduroasă şi mai profundă.

O prietenie preţioasă

 4. Ce condiţie trebuia să îndeplinească discipolii lui Isus pentru a-i rămîne „prieteni“ şi ce relaţie intimă le-ar fi prilejuit această prietenie?

⁴ Isus le-a explicat celor 11 apostoli că îi vor rămîne „prieteni“ atîta vreme cît vor continua să facă lucrurile pe care el li le-a poruncit. Arătînd că această relaţie privilegiată includea o apropiere bazată pe încredere reciprocă, Isus a zis: „Nu vă mai numesc sclavi, deoarece sclavul nu ştie ce face stăpînul său. Eu însă v-am numit prieteni, deoarece v-am făcut cunoscut toate lucrurile pe care le-am auzit de la Tatăl meu“ (Ioan 15:14, 15). Prin aceste cuvinte, Isus a aplicat termenul ’phi·los fiecăruia dintre apostolii respectivi.

 5. Pe ce se întemeiază prietenia despre care este vorba la Proverbe 18:24? Cît de solide sînt aceste relaţii?

⁵ La Proverbe 18:24, un înţelept inspirat de Dumnezeu a declarat: „Există tovarăşi gata să se sfîşie unul pe altul, dar există un prieten mai ataşat decît un frate.“ Prietenia nu se bazează pe legături de rudenie, ci este întemeiată pe o apreciere justă a valorii celui pe care-l considerăm prieten. Este posibil ca membrii unei familii să se despartă din cauza unor diverse motive egoiste. Un prieten adevărat va rămîne însă constant şi fidel prieteniei sale, indiferent de probele, dificultăţile sau împrejurările tulburătoare ce s-ar putea ivi.

 6. Ce prietenie puternică ne aminteşte această situaţie? Cum a răsplătit David mai tîrziu această prietenie?

⁶ Această situaţie ne aminteşte cazul lui Ionatan, fiul regelui respins, Saul, şi David, bărbatul pe care Iehova l-a ales şi l-a uns rege al Israelului. Prietenia lor a dăinuit pînă la moartea lui Ionatan pe cîmpul de luptă. La aflarea acestei veşti teribile, David a compus cîntecul de doliu consemnat la 2 Samuel 1:17–27. Exprimîndu-şi întreaga afecţiune pe care a simţit-o faţă de Ionatan, David a scris: „Sînt îndurerat din cauza ta, fratele meu Ionatan; tu erai pentru mine plin de farmec. Dragostea ta era mai minunată pentru mine decît dragostea femeilor.“ O asemenea prietenie nu poate fi uitată sau nerăsplătită. Din acest motiv, cînd a devenit rege, David a dat dovadă de îndurare faţă de Mefiboşet, unicul fiu supravieţuitor al lui Ionatan. — 2 Samuel 9:1–10.

 7. (a) A dispărut de pe pămînt în timpul „încheierii sistemului de lucruri“ prietenia de genul celei existente între David şi Ionatan? (b) Potrivit explicaţii pe care a dat-o Isus apostolilor săi fideli, ce manifestare a intimităţii îmbracă această prietenie?

⁷ Prieteniile de acest gen nu au dispărut de pe suprafaţa pămîntului. Astăzi, în timpul „încheierii sistemului de lucruri“, cînd ‘iubirea celor mai mulţi s-a răcit’, această prietenie iubitoare şi fierbinte este prietenia simţită în mijlocul martorilor dedicaţi şi botezaţi ai lui Iehova Dumnezeu, care depun pretutindeni mărturie despre Regatul profeţit de Isus (Matei 24:3–14). Prietenii sînt gata să-şi facă destăinuiri deoarece au încredere unul în celălalt. Aminteşte-ţi că în timpul conversaţiei nocturne pe care a purtat-o cu cei 11 apostoli care rămăseseră cu el, Isus le-a zis: „V-am numit prieteni deoarece v-am făcut cunoscut toate lucrurile pe care le-am auzit la Tatăl meu“ (Ioan 15:14, 15). Evident, lucrurile spirituale din Cuvîntul lui Dumnezeu care trebuia să se împlinească sau să fie puse în practică urmau să fie dezvăluite în primul rînd adevăraţilor „prieteni“ născuţi de spirit ai Stăpînului Isus Cristos, după care aceşti „prieteni“ urmau să aibă privilegiul şi responsabilitatea de a dezvălui aceste lucruri ascunse pînă atunci, oamenilor care aveau să dorească să cîştige prietenia lui Iehova Dumnezeu, cel de la care proveneau aceste secrete.

 8. Faţă de cine acordă Iehova intimitate şi ce vorbeşte Isus despre convenţia pe care o implică această intimitate?

⁸ Aceasta reprezintă măsura pe care Iehova a luat-o faţă de închinătorii săi născuţi de spirit şi admişi în noua convenţie încheiată prin intermediul lui Cristos. Cu ocazia instituirii Cinei Domnului, Isus a zis: „Această cupă reprezintă noua convenţie, în virtutea sîngelui meu, care va fi vărsat pentru voi“ (Luca 22:20). Armonizîndu-se cu acest text, Psalmul 25:14 spune: „Intimitatea cu Iehova le aparţine acelora care se tem de el, la fel şi convenţia sa, pentru a-i face s-o cunoască.“ Ce învăţătură extraordinară li se oferă celor care au legat relaţii de prietenie cu Iehova Dumnezeu şi cu Mediatorul său, Isus Cristos!

Cei cu care Iehova leagă prietenie

 9. Este oare prea îndrăzneţ gîndul că Iehova ar putea să se împrietenească cu nişte creaturi umane? Ce texte biblice ne oferă răspunsul?

⁹ Dar putem noi oare să ne bucurăm de prietenia intimă a Dumnezeului Preaînalt şi Atotputernic? Se umileşte el oare atît de mult încît să ne devină prieten? Nu ar fi oare un gest de înfumurare din partea noastră să gîndim la aşa ceva? În scrisoarea pe care le-a adresat-o israeliţilor spirituali înainte de distrugerea Ierusalimului în 70 e.n., Iacob a scris: „Şi astfel s-a împlinit cuvîntul scriptural care zice: «Avraam a avut credinţă în Iehova, şi faptul acesta i-a fost considerat ca dreptate», şi el a fost numit «prieten al lui Iehova»“ (Iacob 1:1; 2:23; Geneza 15:6; Galateni 6:16). În unul din ‘cuvintele Scripturii’ ebraice la care face referire Iacob găsim următoarea rugăminte adresată lui Dumnezeu de către Iosafat, într-un moment cînd siguranţa Ierusalimului era ameninţată de o invazie puternică: „Nu i-ai alungat tu însuţi o, Dumnezeul nostru, pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului tău Israel şi i-ai dat-o apoi, pe timp indefinit, descendenţilor lui Avraam, cel care te-a iubit [„prietenul tău“, King James Version]?“ (2 Cronici 20:7). Putem observa din acest verset că termenul ebraic tradus prin cuvîntul „prieten“ (KJ) înseamnă în primul rînd „cel care iubeşte“. Fără îndoială, Avraam îl iubea pe Iehova, Dumnezeul care-l scosese din oraşul Ur, din Caldeea, şi l-a dus în Ţara Promisă. Iehova putea să-şi facă din Avraam un prieten, deoarece acesta îl iubea.

10. Cine este cel care vorbeşte despre prietenie la Isaia 41:8? Datorită cărei atitudini faţă de Iehova s-a bucurat Avraam de o deosebită apreciere din partea lui Dumnezeu?

¹⁰ La Isaia 41:8 sînt consemnate înseşi cuvintele lui Iehova, care a adresat naţiunii formate din descendenţii lui Avraam următoarea încurajare: „Dar tu, o Israel, tu eşti servitorul meu, o, Iacob, pe care l-am ales, descendenţa lui Avraam, prietenul meu.“ Dumnezeul Preaînalt a onorat această prietenie cu Avraam, punîndu-l în rîndul iluştrilor strămoşi ai lui Isus Cristos, Salvatorul neamului omenesc, şi deci şi al lui Avraam. Acest descendent al lui Avraam preţuia pentru Iehova Dumnezeu mai mult decît un prieten, deoarece era Fiul său mult iubit. — Ioan 3:16.

11. De ce prietenia noastră cu Iehova va fi obligatoriu testată?

¹¹ Ce concluzie putem trage din cele prezentate pînă acum? Aceea că prietenia cu Dumnezeu este posibilă şi pentru creaturile umane de aici de jos, de pe ‘scăunelul picioarelor Creatorului’ (Isaia 66:1). Bineînţeles, prietenia noastră preţioasă cu Iehova va fi testată, deoarece Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“, va încerca să ne-o distrugă. — 2 Corinteni 4:4.

12. Asemenea lui Iov din ţara Uz, ce ar trebui să fim hotărîţi să facem pentru a ne păstra prietenia cu Cel Preaînalt?

¹² Să analizăm acum cazul lui Iov, un bărbat remarcabil din antichitate. Referitor la el discipolul Iacob a spus: „Iată, noi îi declarăm fericiţi pe aceia care au răbdat. Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut rezultatul pe care i l-a dat Iehova, deoarece Iehova este plin de afecţiune tandră şi îndurător“ (Iacob 5:11). Iov nu a fost un personaj mitologic, ci a trăit într-adevăr în ţara Uz. Diavolul a pus la îndoială durabilitatea prieteniei pe care a avut-o Iov faţă de Dumnezeu, iar Iehova i-a permis lui Satan să-l supună pe Iov unui test foarte aspru. Aglomerînd asupra lui Iov nenorociri teribile, Satan a încercat să-l facă să renunţe la Iehova. Totuşi, Iov a refuzat să-l susţină pe Diavol şi să-l renege pe Dumnezeu, lucru care i-ar fi adus moartea alături de Satan în marele conflict al suveranităţii universale. În schimb, el a dovedit că Satan Diavolul este un mincinos josnic. Pe pămînt, Isus a demonstrat acelaşi lucru. Dar ce putem spune astăzi despre noi? Cei care acordă o înaltă stimă prieteniei cu Iehova sînt hotărîţi să-i susţină cauza în această controversă universală. Ei vor face acest lucru pînă cînd Satan şi demonii săi vor fi aruncaţi în abis şi reduşi la tăcere, înainte de începerea Domniei milenare a lui Isus Cristos. — Apocalips 20:1–4.

13. Care este valoarea prieteniei ce ne leagă de Iehova Dumnezeu şi de unicul său Fiu născut? Ce atitudine trebuie să adoptăm pentru a nu fi consideraţi, figurativ vorbind, drept nişte „adulteri“?

¹³ Nu există o prietenie mai valoroasă decît cea a Dumnezeului Preaînalt, Iehova. O a doua prietenie importantă în ordinea valorii este cea cu Fiul unic-născut al lui Dumnezeu. Dacă întreţinem relaţii prieteneşti cu aceste două personalităţi, vom cîştiga o fericire eternă şi fără margini. Categoric, aceşti prieteni pretind din partea noastră o fidelitate exclusivă. Nu ne putem bucura de prietenia lor dacă frecventăm actuala lume condamnată. Vorbind din punct de vedere spiritual, noi nu vrem să fim clasaţi în rîndul adulterilor, aşa cum reiese din cuvintele energice ale lui Iacob (4:4): „Adulterilor, nu ştiţi că prietenia cu lumea este duşmănie cu Dumnezeu? Oricine deci vrea să fie prieten cu lumea se constituie duşman al lui Dumnezeu.“ Aceste cuvinte au fost adresate israeliţilor spirituali din primul secol al erei noastre, dar şi-au păstrat valabilitatea şi pentru Martorii lui Iehova care trăiesc în secolul al XX-lea al acestui sistem de lucruri.

Respingeţi prieteniile trecătoare

14. Cum vor evita Martorii lui Iehova experienţa descrisă la Zaharia 13:4–6, în ceea ce priveşte prietenia?

¹⁴ Deoarece nu sînt prieteni ai actualei lumi violente şi corupte, Martorii lui Iehova sînt calomniaţi, maltrataţi şi persecutaţi. Aceleaşi necazuri le-a întîmpinat şi cel mai mare Martor al lui Iehova pe care l-a cunoscut vreodată pămîntul, adică Isus Cristos, iar creştinii de astăzi nu îi pot fi superiori (Apocalips 1:5; 3:14). Fiind cinstiţi şi corectîndu-şi în permanenţă modul de a gîndi potrivit Cuvîntului rostit de prietenul lor cel mai bun, Iehova Dumnezeu, creştinii au fost scutiţi de a trăi experienţa descrisă în mod profetic la Zaharia 13:4–6, unde citim: „Şi se va întîmpla negreşit în ziua aceea că profeţii se vor ruşina fiecare de viziunea sa, cînd va profeţi; ei nu vor purta un veşmînt oficial de păr, cu scopul de a înşela. Şi el cu siguranţă va spune: «Eu nu sînt profet. Sînt un om care cultiv pămîntul, deoarece un om pămîntean m-a angajat din tinereţea mea.» Şi va trebui să i se spună: «Ce sînt aceste răni pe tine, dintre mîinile tale?» Şi el va trebui să spună: «Acelea cu care am fost lovit în casa celor care mă iubeau profund [„prietenilor“, King James].»“

15. De ce poartă public preoţii creştinătăţii veşminte speciale? Cu cine au legat ei o prietenie egoistă?

¹⁵ Preoţii creştinătăţii poartă deja de secole „veşminte oficiale“ pentru a atrage atenţia asupra funcţiilor lor şi pentru a se distinge într-un mod avantajos de alţi membri ai bisericii lor, pe care ei îi numesc „laici“. Cu toate acestea, nu există nici cea mai mică dovadă că Isus, apostolii săi şi evanghelizatorii pe care el i-a trimis să predice ar fi purtat veşminte oficiale, pentru a atrage atenţia asupra lor sau pentru a-şi pune în evidenţă funcţia. La ora actuală, noi am pătruns pînă departe în „încheierea sistemului de lucruri“, care a început la sfîrşitul ‘timpurilor fixate naţiunilor’ sau „timpurile păgînilor“, adică în 1914 (Matei 24:3; Luca 21:24, King James). Multă vreme preoţii au încercat să întreţină cele mai strînse prietenii cu lumea comercială, militară şi politică. Neavînd nici o mustrare de conştiinţă, preoţii s-au lăsat conduşi de egoism şi de dorinţa pentru profit personal. Fără îndoială, durata acestui tip de prietenie egoistă va fi scurtă.

16. (a) Potrivit profeţiilor biblice, ce îi face clasei clericale „prietenii“ ei de pe glob în curînd? (b) În ciuda noii sale poziţii sociale, de ce a nume nu va scăpa nicidecum clasa clericală?

¹⁶ La ora actuală, preoţii şi laicii trăiesc în era tehnologiei avansate. Pretutindeni pe glob relaţiile dintre oameni se află într-o tensiune extremă datorită presiunii timpurilor. Deşi pretind că se bucură de aprobarea Dumnezeului cerului, preoţii nu au putut cîştiga aprobarea Creatorului pentru sistemele comerciale, militare şi politice pe care le sprijinesc. Ei nu pot oferi nici o rezolvare situaţiei mondiale care se înrăutăţeşte pe zi ce trece. În scurt timp, pretutindeni pe glob, prietenii preoţilor vor înţelege că religia nu le este de nici un folos şi că le este, mai degrabă, o povară. Ei îşi vor da seama că promisiunile ei privitoare la timpuri mai bune, fără a ţine cont de Regatul mesianic al lui Iehova, nu sînt decît minciuni. În cele din urmă, aceşti „prieteni“ vechi vor fi determinaţi să dea frîu liber neîncrederii, dispreţului şi urii. Ei vor distruge într-un mod violent clasa clericală, sau cel puţin o vor dezbrăca de veşmintele oficiale, obligînd-o să adopte o poziţie de rînd sau laică, în conformitate cu Zaharia 13:4–6. Această nouă poziţie însă nu o va scuti de distrugerea de care va avea parte împreună cu Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiilor false, aşa cum este profeţit în Apocalips, capitolele 17 şi 18. „Prietenii“ pe care aceasta şi i-a făcut în prezenta lume o vor abandona pe neaşteptate.

17. Ce prietenie merită să cultivăm, şi de ce durată?

¹⁷ Astăzi, în pragul acestor evenimente, este necesar mai mult decît oricînd să respingem falsele prietenii bazate pe egoism şi să ne dedicăm fără rezerve celei mai frumoase prietenii din univers. Această prietenie merită cultivată veşnic.

Ce părere ai?

◼ Ce condiţie trebuie să îndeplinească discipolii lui Isus pentru a-i rămîne prieteni?

◼ Cum ştim că oamenii se pot bucura de prietenia lui Iehova? Cu ce fel de persoane leagă Iehova prietenii intime?

◼ Din ce motiv trebuie ca prietenia noastră cu Iehova să fie testată?

◼ Cum vor evita Martorii lui Iehova trista experienţă consemnată la Zaharia 13:4–6 în ceea ce priveşte prietenia?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

David şi Ionatan s-au bucurat de o prietenie sinceră şi preţioasă. Şi tu poţi cultiva o asemenea prietenie