O sărbătoare ce urmează a fi celebrată de miliarde de oameni

 1. Ce dovadă în favoarea participării „altor oi“ la sărbătoarea echivalentă a colibelor a ieşit la lumină în 1931? Dar în 1932?

PARTICIPĂ oare şi „alte oi“ ale Bunului Păstor, Isus Cristos, la celebrarea sărbătorii echivalente a colibelor? Există în acest sens îmbucurătoare dovezi care arată că participă şi ei, la timpul fixat de Dumnezeu pentru ei. În anul 1931 iluminaţia de sărbătoare s-a răsfrînt asupra profeţiei lui Ezechiel din capitolul 9 al cărţii sale. Ea a dezvăluit faptul că oamenii întristaţi pe a căror frunte face un semn bărbatul îmbrăcat în haină de în cu călimara la şold, sînt aceiaşi cu „oile“ din parabola lui Isus de la Matei 25:31–46. O altă iluminaţie de sărbătoare, a dezvăluit în anul 1932 că această clasă a „oilor“ a mai fost prefigurată şi prin Ionadab, fiul lui Recab, care a devenit prietenul lui Iehu, regele lui Israel, pe care Iehova l-a utilizat ca executor al sentinţelor sale. — 2 Regi 10:15–28; Ier. 35:1–19.

 2. (a) Conform profeţiei lui Isus, privitoare la „încheierea sistemului de lucruri,“ ce altă strîngere urma să aibă loc în decursul acestui timp, în afară de strîngerea menţionată în Matei 24:31? (b) Ce a dat avînt în 1935 acestei lucrări de strîngere?

² Să ne aducem aminte că Isus a inclus parabola de la Matei 25:31–46 în „semnul“ care avea să indice „prezenţa“ sa invizibilă precum şi „încheierea sistemului de lucruri,“ şi anume ca parte a acestui „semn.“ În felul acesta Isus a prevăzut că în cursul acestei „încheieri a sistemului de lucruri“ va exista o strîngere sau adunare şi a altora, în afară de „cei aleşi,“ menţionaţi la Matei 24:31. O asemenea strîngere a acelora care la fac bine „celor aleşi“ a început în primăvara anului 1935. Ceea ce a dat un extraordinar avînt acestei strîngeri a fost cuvîntarea rostită vineri, 31 mai 1935 la congresul larg popularizat al martorilor lui Iehova, ţinut la Washington D.C. şi la care aşa-numita clasă Ionadab a fost invitată în mod special.

 3. (a) Ce subiect a tratat vorbirea ţinută atunci? Cîţi au fost botezaţi după aceea? (b) Din care „semn“ a început să facă parte acum împlinirea lui Matei 25:31–46?

³ În acea zi, preşedintele Societăţii Watch Tower a vorbit despre tema „Marea mulţime,“ dezbătînd profeţia din Apocalips 7:9–14, folosind traducerea Authorized Version. El a identificat „marea mulţime“ cu „oile“ din parabola lui Isus din Matei 25:31–46. Această explicaţie a fost primită cu bucurie atît de către cei ce făceau parte din rămăşiţa unsă, cît şi de către cei ce aparţineau clasei Ioanadab. În ziua următoare a avut loc un botez cu ocazia căruia 840 de persoane şi-au simbolizat prin scufundare sub apă consacrarea vieţii lor lui Iehova Dumnezeu. Majoritatea acestora s-a dovedit a fi constituită din „oi“ care au făcut bine „fraţilor“ spirituali ai Regelui Isus Cristos. Acest eveniment a devenit acum o parte a „semnului“ care dovedeşte că Isus Cristos domneşte fiind prezent în mod invizibil şi că noi trăim la „încheierea sistemului de lucruri.“

 4. Cum a fost difuzată acea informaţie la toate „oile“? Ce lucrare de strîngere a continuat să înainteze acum?

⁴ Această informaţie a fost difuzată pe întregul pămînt prin radio pentru toţi oamenii asemănători oilor, pînă la publicarea ei în ediţiile din 1 şi 15 august 1935. În felul acesta strîngerea clasei Ionadab a avansat cu autorizaţia acordată de către Iehova Dumnezeu.

 5. (a) În ce măsură s-a extins de atunci lucrarea de strîngere? (b) Ce lucrare anterioară de adunare sau de strîngere nu a luat sfîrşit?

⁵ În ciuda tuturor piedicilor create de al doilea război mondial, dintre anii 1939–1945, şi în ciuda înspăimîntătoarelor persecuţii dezlănţuite împotriva martorilor lui Iehova în acele vremuri de violenţă aprinsă, strîngerea „altor oi“ s-a extins, această activitate cuprinzînd peste 200 de ţări şi grupuri insulare. Dar strîngerea acestei „mari mulţimi“ nu a pus capăt adunării în continuare a noi membri ai clasei Rut-Estera. Dimpotrivă, strîngerea de noi „ramuri“ sau mlădiţe demne de a deveni o parte a „viţei“ — Cristos — a continuat (Ioan 15:1–8). Au continuat să fie adunate încă noi „ramuri“ pentru a fi „altoite“ în simbolicul „măslin nobil,“ potrivit descrierii din Romani 11:17–24.a — Deut. 16:13.

 6. (a) După cum a spus Iehova, care trebuia să fie dispoziţia poporului din timpul sărbătorii din luna lunară a şaptea? (b) Sărbătoarea colibelor şi sărbătoarea strîngerii roadelor erau oare două sărbători deosebite, începînd fiecare la un timp diferit?

⁶ Astfel, de la 1919 încoace are într-adevăr loc o sărbătoare a strîngerii roadelor, care îi este echivalentă celei din vechime. Ea se caracterizează printr-o bucurie care constituie trăsătura deosebită a sărbătorii antice a colibelor. Ordinea de zi a participanţilor la sărbătoare au devenit cuvintele lui Iehova privitoare la prăznuitorii sărbătorii colibelor: „Să nu fiţi nicicum altfel decît bucuroşi“ (Deut. 16:15). Să nu uităm că sărbătoarea colibelor şi sărbătoarea strîngerii roadelor sînt o unică sărbătoare, nefîînd o sărbătoare care să urmeze după alta, care a început demult. Sărbătoarea strîngerii roadelor se desfăşoară concomitent cu aceea a şederii în colibe. În cazul modelului din antichitate sărbătoarea de şapte zile din cursul lunii lunare a şaptea primise două denumiri pentru simplul fapt că în timpul secerişului din luna a şaptea, Tişri, (Etanim) urma să se locuiască în colibe. Întrucît în modelul antic secerişul era al israeliţilor, era foarte potrivit ca împlinirea sărbătorii strîngerii roadelor să înceapă la 1919 cu „secerişul“ acelora care erau prefiguraţi prin israeliţii naturali, şi anume cu secerişul rămăşiţei israeliţilor spirituali. — Compară cu The Watchtower 15 iulie 1967, paginile 441, 442 (engl.).

PERSPECTIVELE DE VIITOR ALE SĂRBĂTORII

 7. De ce sînt minunate perspectivele sărbătorii colibelor?

⁷ Care sînt perspectivele de viitor ale sărbătorii prefigurate prin cea din antichitate, — adică ale sărbătorii echivalente cu a colibelor sau a strîngerii roadelor? Minunate! De ce? Pentru că în „necazul cel mare“ viitor şi în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic,“ războiul de la Har-Maghedon, nu va înceta bucuria sărbătorii noastre (Mat. 24:21; Apoc. 16:14–16). Profeţiile biblice arată că sărbătoarea echivalentă va continua fără întrerupere în Noua Ordine pe care o va introduce Iehova prin intermediul victoriosului său Rege-Războinic, Isus Cristos. Supravieţuitorii războiului lui Iehova de la Har-Maghedon, adică rămăşiţa unsă şi „marea mulţime“ a „altor oi“ vor continua sărbătoarea în Noua Ordine dreaptă.b

 8, 9. Cît timp va mai rămîne pe pămînt rămăşiţa supravieţuitoare şi ce punct de vedere le oferă membrilor ei cu privire la sărbătoarea colibelor textul din Zaharia 14:16–19?

⁸ Cîtă vreme va mai rămîne rămăşiţa pe pămînt în Noua Ordine în activitate, în calitate de „domiciliaţi temporari în ţară,“ pînă să fie glorificaţi în regatul ceresc, membrii ei nu au cunoştinţă. Dar punctul lor de vedere îmbucurător din prezent privitor la celebrarea sărbătorii în cursul unei rămîneri în continuare pe pămînt este bine întemeiat pe Cuvîntul profetic al lui Iehova. De pildă, potrivit cu Zaharia 14:16–19 aceşti participanţi la sărbătoarea echivalentă a colibelor din timpul prezent vor spori la număr:

⁹ „Şi se va întîmpla negreşit că, în ce priveşte pe fiecare din cei care vor rămîne din toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului, va trebui să se suie din an în an la Ierusalim pentru a se pleca în faţa Regelui, în faţa lui Iehova al oştirilor, şi pentru a celebra sărbătoarea colibelor. Şi se va întîmpla negreşit că, în ce priveşte pe oricind din familiile pămîntului care nu vine la Ierusalim, pentru a se pleca în faţa Regelui, în faţa lui Iehova al oştirilor, da, se va întîmpla că asupra acelora nu va cădea plaie torenţială. Şi dacă familia Egiptului nu se suie şi nu intră, nu va fi de loc nici asupra lor. Acesta va fi biciul cu care va lovi Iehova naţiunile care nu se vor sui să celebreze sărbătoarea colibelor. Aceasta va fi pedeapsa pentru păcatul Egiptului şi pentru păcatul tuturor naţiunilor care nu se vor sui să celebreze sărbătoarea colibelor.“

10. Cine va fi lăsat în viaţă pe pămînt şi cine nu atunci cînd naţiunile îşi vor dezlănţui atacul final asupra Ierusalimului simbolic?

¹⁰ Cine este, aşadar, persoana descrisă prin cuvintele: „fiecare din cei care vor rămîne din toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului“? Nici rămăşiţa unsă a israeliţilor spirituali şi nici asociaţii lor, „marea mulţime“ care vine din toate naţiunile şi îmbrăţişează închinarea lui Iehova înainte de a trece naţiunile la asalt asupra Ierusalimului prefigurat prin cel din vechime. Rămăşiţa şi „marea mulţime“ sînt tocmai ele ţinta atacului unit al naţiunilor, pentru că ele rămîn loiale „Ierusalimului ceresc“ (Evr. 12:22). Versetele de la Zaharia 14:1–15, care le precedă pe cele citate mai sus, descriu felul în care luptă Dumnezeu împotriva naţiunilor atacatoare şi felul în care îşi confirmă regalitatea şi suveranitatea asupra pămîntului nostru. Apocalips 19:11–21 zugrăveşte modul în care toate naţiunile, fără excepţie, îi atacă pe acei oameni de pe pămînt care aderă cu tărie la „Ierusalimul ceresc“ şi că nimeni, nici un singur individ dintre acele naţiuni nu va supravieţui „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“ care se va desfăşura la Har-Maghedon. Nu vor supravieţui nici măcar aceia care, figurat vorbind, rămîn acasă, în spatele frontului, dar care dau sprijin armatelor de pe front, mai ales prin contribuţia lor la o totală mobilizare a oamenilor.

11. În ce proporţie vor suferi toţi duşmanii distrugerea la Har-Maghedon şi de ce?

¹¹ Toţi aceşti duşmani vor suferi o distrugere veşnică în războiul lui Dumnezeu de la Har-Maghedon, fără să se poată aştepta la vreo luare de măsuri în vederea învierii lor (Mat. 25:31, 32, 41–46; Is. 66:23, 24; Rom. 6:9; 1 Cor. 6:9, 10). Cadavrele lor vor fi ca şi trupurile lăsate pe cîmpul de luptă, — hrană lăsată la discreţia păsărilor care mănîncă stîrvuri (Apoc. 19:17–21). Dar ce va urma după aceea?

12. Cine, deci, este numit din punct de vedere scriptural, „fiecare din cei care vor rămîne din toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului“?

¹² După aceea i se deschide ocazia celui care este numit „fiecare din cei care vor rămîne din toate naţiunile care vin împotriva Ierusalimului“ (Zah. 14:16). Cine poate fi deci acesta? Din punct de vedere scriptural el poate fi „fiecare“ dintre miliardele de oameni morţi care au murit înainte de „necazul cel mare“ din profeţie şi înainte de războiul său „al zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic,“ ce se va desfăşura la Har-Maghedon. Astfel pentru acest „fiecare“ există o speranţă a unei învieri pămînteşti.c Isus Cristos a vorbit despre un timp al învierii pentru „toţi cei din mormintele de amintire“ (Ioan 5:28, 29; Apoc. 20:12, 13). Nenumăraţi egipteni de odinioară se vor afla printre cei înviaţi din morţi, dar nu va exista atunci nici un teritoriu limitat numit Egipt şi nici un fel de alte diviziuni naţionale din vremurile de altădată.

13. Ce trebuie să recunoască în mod corespunzător sub regatul lui Cristos cei care vor fi înviaţi pe pămînt? Altfel, ce se va întîmpla cu ei?

¹³ Sub regatul de durată milenară al lui Cristos toţi cei înviaţi pe pămînt vor fi învăţaţi să practice singura religie adevărată. Se vor conforma toţi acestei religii? Pentru ca cineva să cîştige viaţă eternă el va trebui să vină la templul spiritual al lui Iehova care este asociat cu „Ierusalimul ceresc.“ El va trebui să celebreze sărbătoarea simbolică a colibelor în curtea pămîntească a templului în care se află deja membrii „marii mulţimi“ de supravieţuitori ai Har-Maghedonului (Apoc. 7:9–15). El va trebui să îi recunoască pe „prinţii de pe tot pămîntul“ pe care îi va „numi“ Regele Isus Cristos ca să supravegheze afacerile pămîntului (Ps. 45:16). Mai presus de toate, cei care vor fi înviaţi pe pămînt va trebui să-l recunoască pe Iehova ca Dumnezeu şi Suveran al Universului, ca „Rege peste tot pămîntul,“ prin intermediul lui Isus Cristos (Zah. 14:9). Altfel, Marele Cauzator al ploii, Iehova, nu îşi va revărsa binecuvîntările sale asupra lor, prin Cristos (Zah. 10:1). Lucrul acesta va însemna pentru indivizii lipsiţi de binecuvîntare ceva asemănător unei existenţe într-o zonă lovită de secetă, aceasta însemnînd în cele din urmă moartea.

14. Ce va însemna pentru cineva să fie biciuit de către Iehova în cursul domniei de o mie de ani a lui Cristos?

¹⁴ Lui Iehova îi va sta, de asemenea, la dispoziţie un „bici“ asemănător aceluia cu care va bate naţiunile care vor lupta împotriva Ierusalimului ceresc (Zah. 14:12–15). Lovirea acestor îndărătnici împotrivitori faţă de închinarea adevărată va însemna pentru ei moartea eternă, chiar dacă lucrul acesta va avea loc înainte de sfîrşitul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Asemenea păcătoşi biciuiţi nu vor ajunge pînă la sfîrşitul domniei de o mie de ani a lui Cristos, ca apoi să aibă prilejul de a fi îndreptăţiţi de către Iehova Dumnezeu la viaţă fără sfîrşit în paradisul terestru. Şederea lor temporară sub regatul lui Cristos nu–şi va atinge ţinta propusă.

15. De a cui cooperare loială se va bucura rămăşiţa supravieţuitoare a israeliţilor spirituali în cursul şederii ei în Noua Ordine?

¹⁵ Cînd va sosi Noua Ordine, rămăşiţa supravieţuitoare a israeliţilor spirituali va mai locui încă în „corturi,“ în calitate de „domiciliaţi temporari“ pe pămînt. Ei vor privi înainte, spre transferarea lor de pe scena pămîntească la moştenirea lor cerească, pentru a fi împreună cu Cristos şi cu asociaţii lui regali şi preoţeşti (Apoc. 20:4–6). Dar în timpul şederii lor de după Har-Maghedon pe pămînt, ei se vor bucura de cooperarea loială a clasei „conducătoare,“ a „prinţilor pe tot pămîntul“, în activitatea de supraveghere a sărbătorii simbolice din luna a şaptea, „sărbătoarea colibelor.d — Ezec. 45:17, 25.

16. (a) De unde vor fi recrutaţi numeroşi membri ai clasei „conducătoare“? (b) Ce bucurie deosebită va avea privilegiul de a simţi alături de ei rămăşiţa supravieţuitoare?

¹⁶ Membrii clasei „conducătoare“ vor fi recrutaţi din rîndurile „marii mulţimi“ a celor asemănători oilor, care supravieţuiesc „necazul cel mare“ împreună cu rămăşiţa născută de spirit (Apoc. 7:1–15). Aceştia vor fi martori oculari ai învierii a miliarde de oameni morţi şi ai strîngerii sau adunării lor în curtea pămîntească a templului spiritual al lua Iehova, pentru a celebra, în împlinire simbolică, sărbătoarea colibelor. Ce îmbucurătoare experienţă va fi pentru rămăşiţă să continue să domicilieze pe pămînt pînă la începutul acelei miraculoase strîngeri din viziunea din Zaharia 14:16–19! Membrii ei se vor alătura cu o inexprimabilă bucurie la celebrarea de proporţii mondiale, împreună cu toţi cei care au fost răscumpăraţi cu sîngele preţios al „Mielului lui Dumnezeu,“ „Cristos, paştele nostru.“e — Ezec. 44:3; 45:7—46:18; 48:21, 22.

17. (a) De ce nu se va dovedi zadarnică celebrarea sărbătorii în cursul domniei de o mie de ani a lui Cristos? (b) Care va fi situaţia spre care vor fi călătorit pînă în acel moment în calitate de locuitori în corturi, locuitorii pămîntului aflaţi în viaţă?

¹⁷ Celebrarea sărbătorii nu se va dovedi zadarnică, întrucît, la încheierea domniei de o mie de ani a lui Cristos toţ i cei care vor fi în viaţă pe pămînt se vor pleca în faţ a lui Iehova, închinîndu-i-se lui în curtea de întindere terestră a marelui său templu spiritual care este în legătura cu „Ierusalimul ceresc.“ Antunci Fiul său Isus Cristos care îşi va fi încheiat cu succes domnia din cursul celor o mie de ani care i s-au acordat, îi va înmîna lui „regatul“ (1 Cor. 15:24–28). Aceasta va fi situaţia pămîntească spre care vor fi călătorit pînă în acel moment, ca nişte locuitori în corturi, toţ i locuitorii pămîntului.

18. Care va fi partea celor care vor trece prin proba finală la care îi va supune Iehova?

¹⁸ În această situaţie va sosi încercarea finală, hotărîtoare, a integrităţii lor faţă de Iehova ca Suveran al Universului. Cei care vor eşua sub acea încercare, vor fi nimiciţi pentru totdeauna. Cei care îl vor justifica pe Iehova, trecînd cu succes prin această supremă încercare, vor cîştiga dreptul de a locui pentru eternitate pe pămîntul edenic. Ei vor înceta astfel să mai fie locuitori în corturi, „domiciliaţi temporari“ în ţară. Reşedinţa lor pe pămîntul transformat în paradis va fi permanentă (Apoc. 20:7–15). Bucuria pe care au încercat-o în cursul celebrării de către ei a sărbătorii echivalente a colibelor va continua pentru totdeauna pe acest scăunel pămîntesc al picioarelor fericitului Rege-Dumnezeu, Iehova! — 1 Tim. 1:11.

[Note de subsol]