Triumful închinării adevărate se apropie

„DOMNUL va fi împărat peste tot pământul.“ — ZAHARIA 14:9.

 1. Ce s-a întâmplat cu creştinii unşi pe parcursul primului război mondial, şi cum a fost profeţit lucrul acesta?

PE PARCURSUL primului război mondial, creştinii unşi au suferit multe încercări şi întemniţări din partea naţiunilor beligerante. Jertfele lor de laudă la adresa lui Iehova au fost reduse în mod drastic, şi ei au căzut într-o stare de captivitate spirituală. Toate acestea au fost prezise în Zaharia 14:2, care descrie un atac internaţional împotriva Ierusalimului. Cetatea din această profeţie este „Ierusalimul ceresc“, Regatul ceresc al lui Dumnezeu şi locul ‘scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului’ (Evrei 12:22, 28; 13:14; Apocalipsa 22:3). Unşii lui Dumnezeu de pe pământ reprezentau această cetate. Cei fideli dintre ei au supravieţuit atacului, nepermiţând să fie expulzaţi „din cetate“a.

 2, 3. a) Cum triumfă închinarea la Iehova din 1919 încoace? b) Ce se petrece din 1935 încoace?

² În 1919, creştinii unşi fideli au fost eliberaţi din starea lor de captivitate, şi ei au profitat imediat de perioada de pace de după război. Ca ambasadori ai Ierusalimului ceresc, ei s-au folosit de marea ocazie de a predica vestea bună a Regatului lui Dumnezeu şi de a ajuta la strângerea ultimilor membri ai celor 144 000 (Matei 24:14; 2 Corinteni 5:20). În 1931, ei au adoptat numele scriptural potrivit de Martori ai lui Iehova. — Isaia 43:10, 12.

³ De atunci încoace, Martorii unşi ai lui Dumnezeu nu s-au mai oprit din activitate. Nici chiar Hitler cu aparatul său de război nazist nu i-a putut reduce la tăcere. În pofida persecuţiei la nivel mondial, lucrarea lor a produs roade pe tot pământul. Îndeosebi din anul 1935, lor li s-a alăturat ‘marea mulţime’ internaţională, profeţită în cartea Apocalipsa. Şi aceştia sunt creştini dedicaţi şi botezaţi care şi-au „spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului“, Isus Cristos (Apocalipsa 7:9, 14). Totuşi, ei nu sunt creştini unşi şi nu au speranţa vieţii cereşti. Speranţa lor este să moştenească ceea ce au pierdut Adam şi Eva, şi anume viaţa umană perfectă pe un pământ paradiziac (Psalmul 37:29; Matei 25:34). Astăzi, marea mulţime numără peste cinci milioane de suflete. Adevărata închinare la Iehova triumfă, însă triumful ei final urmează să vină.

Străinii din templul spiritual al lui Dumnezeu

 4, 5. a) Unde i se închină lui Iehova marea mulţime? b) De ce privilegii se bucură membrii ei, şi ca împlinire a cărei profeţii?

⁴ Aşa cum s-a profeţit, marea mulţime ‘i se închină lui Dumnezeu zi şi noapte în templul Său’ (Apocalipsa 7:15, NW, nota de subsol). Întrucât nu sunt israeliţi spirituali preoţeşti, probabil că Ioan i-a văzut stând în picioare în templu, în curtea exterioară a naţiunilor (1 Petru 2:5). Ce glorios a devenit templul spiritual al lui Iehova, curţile lui fiind umplute cu această mare mulţime, care, alături de rămăşiţa Israelului spiritual, îl laudă pe Iehova!

⁵ Marea mulţime nu-i slujeşte lui Dumnezeu în calitatea pe care o reprezintă curtea preoţească interioară. Ei nu sunt declaraţi drepţi în scopul de a fi fii spirituali adoptaţi de Dumnezeu (Romani 8:1, 15). Totuşi, exercitând credinţă în răscumpărarea oferită de Isus, ei se bucură de o stare curată înaintea lui Iehova. Ei sunt declaraţi drepţi cu scopul de a fi prietenii săi. (Compară cu Iacov 2:21, 23.) Ei au, totodată, privilegiul să ofere jertfe plăcute pe altarul spiritual al lui Dumnezeu. Astfel, prin această mare mulţime, profeţia din Isaia 56:6, 7 cunoaşte o glorioasă împlinire: „Şi pe fiii străinilor care se vor alipi de DOMNUL ca să-I slujească şi să iubească Numele DOMNULUI . . . îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele“.

 6. a) Ce fel de jertfe aduc străinii? b) Ce le aminteşte vasul cu apă din curtea preoţească?

⁶ Printre jertfele pe care le oferă aceşti străini se numără „rodul buzelor [asemenea ofrandelor de cereale excelent pregătite] care mărturisesc Numele Lui [Dumnezeu]“, precum şi „binefacerea şi dărnicia“ (Evrei 13:15, 16). Marele vas cu apă pe care preoţii trebuiau să-l folosească pentru a se spăla este, de asemenea, un important semn de aducere aminte pentru aceşti străini. Şi ei trebuie să se supună curăţirii spirituale şi morale pe măsură ce Cuvântul lui Dumnezeu devine tot mai clar pentru ei.

Locul Sfânt şi obiectele din el

 7. a) Cum consideră marea mulţime privilegiile preoţiei sfinte? b) Ce privilegii suplimentare au primit unii străini?

⁷ Au Locul Sfânt şi obiectele din el vreo însemnătate pentru această mare mulţime de străini? Este adevărat, ei nu vor fi niciodată în calitatea pe care o reprezintă Locul Sfânt. Ei nu sunt născuţi din nou ca fii spirituali ai lui Dumnezeu cu cetăţenie cerească. Îi face lucrul acesta să fie invidioşi sau râvnitori? Nu. Dimpotrivă, ei se bucură de privilegiul de a sprijini rămăşiţa celor 144 000 şi manifestă o profundă apreciere faţă de scopul lui Dumnezeu de a-i adopta pe aceşti fii spirituali care vor participa cu Cristos la ridicarea omenirii la perfecţiune. Totodată, marea mulţime de străini preţuiesc marea şi nemeritata bunătate pe care le-o arată Dumnezeu prin faptul că le oferă o speranţă pământească de viaţă veşnică în Paradis. Unii dintre aceşti străini, asemenea netinimilor din vechime, au primit privilegii de supraveghere pentru a ajuta preoţia sfântăb (Isaia 61:5). Dintre aceştia, Isus numeşte „prinţi în toată ţara“. — Psalmul 45:16.

 8, 9. Ce foloase trage marea mulţime din analizarea obiectelor din Locul Sfânt?

⁸ Deşi nu va intra niciodată în Locul Sfânt antitipic, marea mulţime de străini trage învăţăminte valoroase din obiectele din interiorul acestuia. Întocmai cum lampadarul avea nevoie de o rezervă constantă de ulei, tot la fel străinii au nevoie de spiritul sfânt pentru a putea înţelege adevărurile progresive din Cuvântul lui Dumnezeu, transmise prin „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47, NW). În plus, spiritul lui Dumnezeu îi ajută să reacţioneze pozitiv la această invitaţie: „Duhul şi Mireasa [rămăşiţa unsă] zic: «Vino!» Şi cine aude să zică: «Vino!» Şi celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!“ (Apocalipsa 22:17). Aşadar, lampadarul îi aduce aminte marii mulţimi de obligaţia de a străluci în calitate de creştini şi de a evita orice atitudine, gând, cuvânt sau faptă care ar întrista spiritul sfânt al lui Dumnezeu. — Efeseni 4:30.

⁹ Masa pentru pâinile de prezentare îi aminteşte marii mulţimi că, pentru a-şi păstra sănătatea spirituală, trebuie să servească cu regularitate din hrana spirituală provenită din Biblie şi din publicaţiile ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 4:4). Altarul tămâierii le aminteşte de importanţa faptului de a se ruga fierbinte lui Iehova pentru ajutor, astfel încât să-şi păstreze integritatea (Luca 21:36). Rugăciunile lor trebuie să includă expresii sincere de laudă şi mulţumire (Psalmul 106:1). Altarul tămâierii le aminteşte totodată de necesitatea de a-l lăuda pe Dumnezeu în alte moduri, de pildă cântând din toată inima cântările Regatului la întrunirile creştine şi pregătindu-se bine pentru a face o eficientă „mărturisire cu gura“ în vederea salvării. — Romani 10:10.

Triumful complet al închinării adevărate

10. a) Ce perspectivă grandioasă ne stă înainte? b) Ce trebuie să aibă loc mai întâi?

¹⁰ Astăzi, „multe popoare“ din toate naţiunile se revarsă spre casa de închinare a lui Iehova (Isaia 2:2, 3). Confirmând acest lucru, Apocalipsa 15:4 spune: „Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt. Şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că dreptăţile Tale au fost arătate“. Zaharia, capitolul 14, descrie ceea ce urmează. În viitorul apropiat, atitudinea ostilă a majorităţii oamenilor de pe pământ va atinge apogeul când ei se vor aduna pentru ultima oară ca să poarte război împotriva Ierusalimului — reprezentanţii de pe pământ ai Ierusalimului ceresc. Atunci Iehova va acţiona. Ca Dumnezeu războinic, el „Se va arăta şi va lupta împotriva acestor popoare“ care îndrăznesc să dea acest atac. — Zaharia 14:2, 3.

11, 12. a) Cum va reacţiona Iehova la apropiatul atac global împotriva închinătorilor din templul său? b) Care va fi rezultatul războiului lui Dumnezeu?

¹¹ „Iată nenorocirea cu care DOMNUL va lovi pe toate popoarele care vor lupta împotriva Ierusalimului: le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în orbitele lor şi le va putrezi limba în gură. În ziua aceea DOMNUL va trimite o mare învălmăşeală printre ei; unul va apuca mâna aproapelui său şi vor ridica mâna unii asupra altora.“ — Zaharia 14:12, 13.

¹² Trebuie să aşteptăm ca să vedem dacă această nenorocire va fi fizică sau figurativă. Un lucru este însă sigur. În timp ce duşmanii lui Dumnezeu se vor pune în mişcare pentru executarea atacului lor global împotriva slujitorilor lui Iehova, ei vor fi opriţi prin manifestări spectaculare ale puterii nelimitate a lui Dumnezeu. Gurile lor vor fi reduse la tăcere. Va fi ca şi cum limbile lor sfidătoare ar fi putrezit. Scopul lor comun se va înceţoşa înaintea privirii lor, ca şi cum ochii le-ar fi putrezit. Puterea lor fizică ce i-a îmboldit să pornească la atac se va irosi. Într-o stare de confuzie, ei se vor întoarce unii împotriva altora, provocând un mare măcel. Astfel, toţi duşmanii pământeşti ai închinării la Dumnezeu vor fi şterşi din existenţă. În cele din urmă, toate naţiunile vor fi fost obligate să recunoască suveranitatea universală a lui Iehova. Se va împlini profeţia: „DOMNUL va fi împărat peste tot pământul“ (Zaharia 14:9). După aceea, Satan şi demonii săi vor fi legaţi, în timp ce Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos va începe, aducând la îndeplinire marile binecuvântări rezervate omenirii. — Apocalipsa 20:1, 2; 21:3, 4.

Învierea pământească

13. Cine sunt cei „care vor mai rămâne din toate popoarele“?

¹³ Profeţia lui Zaharia continuă în capitolul 14, versetul 16: „Toţi cei care vor mai rămâne din toate popoarele venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, DOMNUL oştirilor, şi să ţină sărbătoarea Corturilor“. Conform Bibliei, toţi oamenii care se află în viaţă în prezent, care continuă să trăiască până la sfârşitul acestui sistem rău de lucruri şi care sunt judecaţi ca duşmani ai închinării adevărate vor suferi „ca pedeapsă o pierzare veşnică“ (2 Tesaloniceni 1:7–9; vezi şi Matei 25:31–33, 46). Ei nu vor avea parte de înviere. Atunci, cei „care vor mai rămâne“ îi vor include, probabil, pe membrii naţiunilor care au murit înainte de războiul final al lui Dumnezeu şi pentru care există speranţa biblică a învierii. „Vine ceasul — a promis Isus — când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele: cei care au practicat binele, pentru învierea vieţii, iar cei care au făcut răul, pentru învierea judecăţii.“ — Ioan 5:28, 29.

14. a) Ce trebuie să facă cei înviaţi pentru a dobândi viaţă veşnică? b) Ce se va întâmpla cu oricine va refuza să i se dedice lui Iehova şi să practice închinarea adevărată?

¹⁴ Toţi aceşti înviaţi trebuie să facă ceva, astfel încât învierea lor să se dovedească a fi pentru viaţă şi nu pentru judecată nefavorabilă. Ei trebuie să vină în curţile pământeşti ale templului lui Iehova şi să se prosterneze în semn de dedicare la Dumnezeu prin Isus Cristos. Toţi cei înviaţi care refuză să facă acest lucru vor suferi aceeaşi nenorocire care va cădea asupra naţiunilor din zilele noastre (Zaharia 14:18). Cine ştie câţi înviaţi vor fi încântaţi să se alăture marii mulţimi în celebrarea antitipicei Sărbători a Corturilor? Fără îndoială, numărul lor va fi mare, iar marele templu spiritual al lui Iehova va deveni, în consecinţă, şi mai glorios!

Prefigurativa Sărbătoare a Corturilor

15. a) Care erau unele caracteristici remarcabile ale Sărbătorii Corturilor care se ţinea în Israelul antic? b) De ce se aduceau ca jertfă 70 de tauri în timpul sărbătorii?

¹⁵ În fiecare an, israeliţilor din antichitate li se pretindea să celebreze Sărbătoarea Corturilor. Ea dura o săptămână şi avea loc la terminarea strângerii recoltelor. Era un timp de bucurie şi de mulţumiri. Pe parcursul săptămânii, ei trebuiau să locuiască în corturi improvizate, acoperite cu frunze de copaci, în special cu ramuri de palmier. Această sărbătoare le amintea israeliţilor de modul în care Dumnezeu îi salvase pe strămoşii lor din Egipt şi le purtase de grijă cât timp au locuit în corturi, în perioada de 40 de ani de pribegire prin deşert, până când au ajuns în Ţara Promisă (Leviticul 23:39–43). Pe parcursul sărbătorii, pe altarul templului erau jertfiţi 70 de tauri. Conform dovezilor, această caracteristică a sărbătorii prefigura lucrarea de salvare perfectă şi completă realizată de Isus Cristos. Foloasele jertfei sale de răscumpărare se vor revărsa în cele din urmă asupra descendenţilor fără număr ai celor 70 de familii umane care au descins din Noe. — Geneza 10:1–29; Numeri 29:12–34; Matei 20:28.

16, 17. a) Când a început Sărbătoarea Corturilor prefigurativă, şi cum a continuat ea? b) Cum participă marea mulţime la sărbătoare?

¹⁶ Aşadar, Sărbătoarea Corturilor din antichitate indica strângerea bucuroasă în marele templu spiritual al lui Iehova a păcătoşilor răscumpăraţi. Ceea ce prefigura această sărbătoare a început să se împlinească la Penticosta din 33 e.n., odată cu strângerea bucuroasă a israeliţilor spirituali în congregaţia creştină (Faptele 2:41, 46, 47). Aceşti unşi au înţeles că erau „călători“ în lumea lui Satan, deoarece adevărata lor ‘cetăţenie este în ceruri’ (1 Petru 2:11; Filipeni 3:20). Această sărbătoare veselă a fost umbrită temporar de apostazia care a dus la formarea creştinătăţii (2 Tesaloniceni 2:1–3). Dar sărbătoarea a început să fie celebrată din nou în 1919, odată cu bucuroasa strângere a ultimilor membri ai celor 144 000 de israeliţi spirituali, urmată de strângerea marii mulţimi internaţionale menţionate în Apocalipsa 7:9.

¹⁷ Marea mulţime este descrisă cu ramuri de palmier în mâini, ceea ce arată că şi membrii ei celebrează bucuroşi prefigurativa Sărbătoare a Corturilor. Ca creştini dedicaţi, ei participă cu bucurie la lucrarea de strângere a mai multor închinători în templul lui Iehova. În plus, fiind păcătoşi, ei înţeleg că nu au dreptul de a locui permanent pe pământ. Ei împreună cu viitorii înviaţi vor trebui să continue să exercite credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Cristos până vor atinge perfecţiunea umană la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. — Apocalipsa 20:5.

18. a) Ce se va întâmpla la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus Cristos? b) Cum va triumfa în cele din urmă închinarea adevărată la Iehova?

¹⁸ Atunci, închinătorii lui Dumnezeu de pe pământ vor sta înaintea lui ca oameni perfecţi, fără să mai aibă nevoie de o preoţie cerească. Va fi sosit timpul când Isus Cristos „va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu şi Tatăl“ (1 Corinteni 15:24). Satan va fi dezlegat „pentru puţin timp“ pentru a pune la încercare omenirea adusă la perfecţiune. Toţi cei infideli vor fi distruşi pentru totdeauna împreună cu Satan şi demonii lui. Cei care rămân fideli vor primi viaţă veşnică. Ei vor deveni locuitori permanenţi ai Paradisului pământesc. Astfel, prefigurativa Sărbătoare a Corturilor va fi ajuns la un măreţ şi victorios final. Adevărata închinare va fi triumfat, spre gloria eternă a lui Iehova şi spre fericirea eternă a omenirii. — Apocalipsa 20:3, 7–10, 14, 15.

[Note de subsol]

Întrebări recapitulative

◻ Cum a fost atacat „Ierusalimul“ în timpul primului război mondial? — Zaharia 14:2.

◻ Ce are loc în poporul lui Dumnezeu din 1919 încoace?

◻ Cine participă astăzi la celebrarea prefigurativei Sărbători a Corturilor?

◻ Cum va triumfa în mod complet închinarea adevărată?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

La celebrarea Sărbătorii Corturilor se foloseau ramuri de palmier.