Învăţăminte din Scripturi: Zaharia 1:1—14:21
Iehova trezeşte spiritul poporului său
SPRE sfîrşitul anului 538 î.e.n. sau la începutul lui 537 î.e.n. regele persan Cirus a emis un decret potrivit căruia evreii trebuiau să se întoarcă din Babilon la Ierusalim pentru a ’reconstrui casa lui Iehova‘ (Ezra 1:3). Dar în 520 î.e.n. templul nu era încă reconstruit. De aceea, Iehova l–a ridicat pe profetul Zaharia, pentru ca acesta să acţioneze împreună cu Hagai la trezirea spiritului poporului.
Cuvintele inspirate ale lui Zaharia au insuflat vigoare evreilor fideli, arătîndu–le că Iehova îi susţinea şi că le va binecuvînta lucrarea. Această carte biblică ne umple de entuziasm şi pe noi, deoarece ea conţine profeţii mesianice, precum şi alte profeţii care se împlinesc în timpul nostru.a Ea ne dă totodată şi învăţăminte preţioase.
Iehova îşi binecuvîntează poporul
Iehova se îngrijeşte de poporul său. După ce evreii recunosc că Dumnezeu a avut dreptate cînd i–a disciplinat, Zaharia are trei viziuni care arată că El continuă să se îngrijească de ei. În prima el vede cai cu călăreţi îngereşti. Un înger este îngrijorat deoarece naţiunile care au cauzat evreilor o calamitate ’nu au nici o tulburare‘. În a doua viziune, Iehova hotărăşte să doboare „patru coarne“ — puterile guvernamentale care i–au împrăştiat poporul. A treia viziune face o descriere elocventă a grijii ocrotitoare şi pline de iubire pe care Iehova o manifestă faţă de Ierusalim. — 1:1—2:13.
Nimeni nu va putea să–i împiedice pe slujitorii fideli ai lui Iehova. În a patra viziune, Satan, principalul duşman al poporului lui Iehova, este mustrat cu severitate. (Compară Apocalips 12:10.) În a cincea, Zaharia află că poporul lui Dumnezeu va înfăptui voinţa Sa, în pofida obstacolelor asemănătoare munţilor. Cum? „«Nu prin forţă militară, nici prin putere, ci prin spiritul meu», a spus Iehova al armatelor.“ — 3:1—4:14.
Slujitorii lui Dumnezeu ’urăsc ce este rău‘ (Psalm 97:10, 11). În a şasea viziune Dumnezeu pronunţă un blestem asupra răufăcătorilor care au rămas încă nepedepsiţi. În a şaptea, un simbol al răutăţii este dus „în ţara Şinear“, locul religiei false babiloniene — un loc care i se potriveşte! În poporul lui Iehova, care urăşte răul, nu este loc pentru acesta. Zaharia vede apoi patru care trase de cai — forţe spirituale îngereşti însărcinate să–i apere pe slujitorii lui Dumnezeu de pe pămînt. — 5:1—6:8.
Anticipări profetice
Împlinirea cuvîntului profetic al lui Iehova este emoţionant şi întăreşte credinţa. Cît este de adevărat lucrul acesta în cazul anticipărilor profetice ale lui Zaharia pentru zilele noastre! Cu argintul şi aurul din contribuţiile făcute de evrei exilaţi, el trebuia să facă o mare coroană pentru marele preot Iosua. În plus, „cei care sînt departe [în Babilon] vor veni şi realmente vor construi în templul lui Iehova“, aşa cum mulţi au ieşit din Babilonul cel Mare pentru a ajuta la lucrarea templului după 1919. Sînt corectate unele idei greşite cu privire la post, după care este descrisă starea de bucurie viitoare a Ierusalimului. A fost prezis că ’zece oameni din toate naţiunile‘ se vor uni cu evreii spirituali în închinarea curată (Galateni 6:16; Apocalips 7:4–10). „Scoate strigăte de triumf, o, fiică a Ierusalimului“, spune Iehova. Regele ei vine călare pe un măgar şi „va vorbi (. . .) de pace naţiunilor“. — 6:9—9:11.
Dumnezeu şi păstorii
Supraveghetorii au o mare responsabilitate şi trebuie să slujească zelos. După ce a promis că–şi va salva poporul, Iehova îşi exprimă mînia împotriva păstorilor infideli. „Trei păstori“ degradează turma în aşa măsură încît Dumnezeu rupe legămîntul încheiat cu poporul său. Ierusalimul va deveni „o piatră împovărătoare“. Oricine îl va ataca va suferi „grave zgîrieturi“. Dar „şeicii lui Iuda“ — cei care îndeplinesc munca de supraveghere în mijlocul poporului ales al lui Dumnezeu — trebuie să fie „ca o torţă aprinsă“, adică deosebit de zeloşi. — 9:12—12:14.
Iehova urăşte ce este fals. În congregaţia lui Dumnezeu oricine persistă în a ’vorbi falsitate‘ este ’străpuns‘, fiind respins ca apostat. „Două părţi“ din ţară vor fi tăiate, în timp ce a treia parte va fi rafinată cu foc. Ca o paralelă la aceasta, marea majoritate a celor ce se pretind a fi creştini — membrii creştinătăţii — au fost tăiaţi de Iehova. Din 1919 încoace numai o mică majoritate de creştini fideli unşi a chemat numele lui Iehova şi s–a supus procesului său de rafinare. — 13:1–9.
Poporul lui Iehova se poate încrede în ocrotirea sa. Cînd duşmanii vor încerca să–i nimicească pe adevăraţii închinători, Dumnezeu îşi va apăra poporul şi va şterge din existenţă mulţimea lui Satan. Din ruptura care se face în Muntele Măslinilor rezultă o vale simbolică în care cei unşi găsesc ocrotire sub Regatul universal al lui Iehova şi sub guvernul mesianic al Fiului său. Va fi lumină pentru slujitorii fideli ai lui Dumnezeu şi întuneric pentru naţiuni. Omenirea trebuie să aleagă: sau să se închine lui Iehova, împreună cu poporul său, sau să fie nimicită pentru eternitate. — 14:1–21.
[Notă de subsol]
a Profeţia lui Zaharia este analizată verset cu verset în cartea Paradise Restored to Mankind—By Theocracy!, publicată de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.
[Chenarul de la pagina 17]
TEXTE BIBLICE ANALIZATE
○ 1:3 — Deşi s–au întors din Babilon în 537 î.e.n., evrei au fost îndemnaţi să se întoarcă la Dumnezeu, ascultînd de el din tot sufletul şi aducîndu–i închinare. Ei urmau să dovedească în mod evident că s–au întors la el angajîndu–se în lucrarea de reconstruire a templului pînă cînd aceasta avea să fie încheiată.
○ 2:1-5 — După toate probabilităţile, tînărul măsura Ierusalimul ca să construiască un zid de apărare în jurul lui. Dar îngerul lui Dumnezeu a arătat că creşterea oraşului nu trebuia să fie delimitată de un perete. Nici un om nu putea să împiedice creşterea continuă a Ierusalimului. Iehova avea să apere Ierusalimul, aşa cum el apără astăzi rămăşiţa unsă care va face parte din Noul Ierusalim ceresc. — Apocalips 21:2.
○ 6:11-15 — Încoronarea marelui preot Iosua nu a făcut din acesta un rege–preot, deoarece el nu făcea parte din linia de descendenţă regală a lui David, ci a făcut din Iosua mai curînd o figură profetică a lui Mesia, în care profeţia referitoare la ’Mlădiţă‘ şi–a găsit o împlinire completă (Zaharia 3:8; Ieremia 23:5). Iosua a ajutat la terminarea lucrării de reconstruire a templului din Ierusalim. Regele–preot ceresc, Isus Cristos, desăvîrşeşte lucrarea referitoare la templul spiritual.
○ 11:4-11 — Oamenii asemănători oilor erau ’turma rezervată pentru ucidere‘ în sensul că păstorii guvernamentali îi exploatau. Cu un toiag denumit „Plăcere“ şi cu altul denumit „Unire“, Zaharia a acţionat ca un păstor care purta un toiag pentru a conduce turma şi o vargă pentru a ţine la distanţă fiarele sălbatice (Psalm 23:4). El l–a prefigurat pe Isus, care a fost trimis pentru a fi păstor spiritual, dar a fost respins de evrei. Aşa cum Zaharia a rupt toiagul denumit Plăcere, tot aşa Dumnezeu a încetat să mai trateze într–un mod plăcut cu evreii, rupînd legămîntul încheiat cu ei. Şi aşa cum Zaharia a rupt toiagul Unire, tot aşa Dumnezeu a anulat legămîntul Legii cu Israel, lăsîndu–i pe evrei fără legătura de unire teocratică. Destrămarea lor religioasă a avut un efect dezastruos pentru ei odată cu distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 e.n.
○ 12:11 — ’Bocetul lui Hadadrimmon‘ se referă, poate, la jelirea cauzată de moartea regelui Iosia al lui Iuda. Hadadrimmon era, evident, un loc în valea Meghido, unde acesta a fost ucis în timpul bătăliei împotriva faraonului Neco. Moartea lui Iosia a fost jelită în sensul că Ieremia a intonat o cîntare, iar cîntăreţii l–au menţionat pe rege în cîntări funebre. — 2 Cronici 35:20–25.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]
Aşa cum a prezis Zaharia, persoane din toate naţiunile se asociază acum cu Israelul spiritual