„Voi fi gelos pentru Sion“

 6, 7. În ce moduri era Iehova ‘gelos pentru Sion cu mare mânie’?

⁶ Această expresie apare pentru prima dată în Zaharia 8:2, unde citim: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Sunt [voi fi, NW] gelos pentru Sion cu mare gelozie şi sunt gelos pentru el cu mare mânie»“. Promisiunea lui Iehova că va fi gelos — că va avea mare zel — pentru poporul său însemna că el va acorda o atenţie specială restabilirii păcii lor. Restabilirea Israelului în ţara sa şi rezidirea templului erau o dovadă a acelui zel.

⁷ Dar ce se poate spune despre cei care s-au împotrivit poporului lui Iehova? Zelul pentru poporul său avea să fie proporţional cu ‘marea sa mânie’ împotriva acestor duşmani. Când se închinau în templul rezidit, evreii fideli puteau reflecta la soarta măreţului Babilon, acum căzut. Totodată, ei se puteau gândi la eşecul total al duşmanilor care încercaseră să împiedice rezidirea templului (Ezra 4:1–6; 6:3). Şi îi puteau mulţumi lui Iehova că îşi îndeplinise promisiunea. Zelul său le-a adus victorie!

 9. Ce schimbare remarcabilă a stării sale a cunoscut „Israelul lui Dumnezeu“ în 1919?

⁹ Deşi aceste două declaraţii au fost pline de semnificaţie pentru Israelul antic, ele au multă însemnătate şi pentru noi, care trăim la sfârşitul secolului al XX-lea. Cu aproape 80 de ani în urmă, în timpul primului război mondial, cei câţiva mii de creştini unşi care reprezentau atunci „Israelul lui Dumnezeu“ au intrat în captivitate spirituală, întocmai cum anticul Israel intrase în captivitate în Babilon (Galateni 6:16). În mod profetic, ei au fost descrişi ca fiind nişte cadavre întinse pe străzi. Totuşi, ei au avut o dorinţă sinceră de a i se închina lui Iehova „în duh şi în adevăr“ (Ioan 4:24). De aceea, în 1919, Iehova i-a eliberat din captivitatea lor, ridicându-i din starea de moarte spirituală (Apocalipsa 11:7–13). Iehova a răspuns astfel cu un răsunător Da întrebării profetice puse de Isaia: „Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un popor dintr-o dată?“ (Isaia 66:8). În 1919, poporul lui Iehova exista din nou ca naţiune spirituală în propria lor „ţară“, adică în proprietatea lor spirituală de pe pământ.

10. De ce binecuvântări au parte creştinii unşi în ‘ţara’ lor începând din 1919?

¹⁰ Aflaţi în siguranţă în acea ţară, creştinii unşi au slujit în marele templu spriritual al lui Iehova. Ei au fost numiţi „sclavul fidel şi prevăzător“ şi au acceptat responsabilitatea de a se îngriji de bunurile pământeşti ale lui Isus, privilegiu de care se bucură şi acum, când secolul al XX-lea se apropie de sfârşit (Matei 24:45–47, NW). Ei au învăţat bine lecţia că Iehova este însuşi „Dumnezeul păcii“. — 1 Tesaloniceni 5:23.

11. Cum s-au dovedit conducătorii religioşi ai creştinătăţii drept duşmani ai poporului lui Dumnezeu?

¹¹ Dar ce se poate spune despre duşmanii Israelului lui Dumnezeu? Zelul lui Iehova pentru poporul său este proporţional cu mânia sa faţă de împotrivitori. În timpul primului război mondial, conducătorii religioşi ai creştinătăţii au exercitat enorme presiuni pentru a şterge din existenţă acest mic grup de creştini care vorbeau adevărul — încercare ce a eşuat. În timpul celui de-al doilea război mondial, miniştrii creştinătăţii au fost uniţi doar într-o singură privinţă: De ambele părţi ale conflictului, ei îndemnau guvernele să-i reprime pe Martorii lui Iehova. Chiar şi în prezent, în multe ţări, conducătorii religioşi incită guvernele să impună restricţii sau să interzică lucrarea de predicare creştină a Martorilor lui Iehova.

12, 13. Cum îşi exprimă Iehova mânia împotriva creştinătăţii?

¹² Acest lucru nu a trecut neobservat de Iehova. După primul război mondial, creştinătatea împreună cu restul Babilonului celui Mare au căzut (Apocalipsa 14:8). Realitatea căderii creştinătăţii a devenit cunoscută în mod public atunci când, începând din 1922, au fost turnate o serie de plăgi simbolice care au demascat în public starea ei de moarte spirituală şi au avertizat cu privire la iminenta ei distrugere (Apocalipsa 8:7—9:21). Ca dovadă că turnarea acestor plăgi continuă, în data de 23 aprilie 1995 a fost ţinută în toată lumea cuvântarea „Sfârşitul religiei false este aproape“, urmată de distribuirea a sute de milioane de exemplare ale unei ediţii speciale din seria Ştiri ale Regatului.

¹³ Astăzi, creştinătatea se află într-o stare deplorabilă. Pe parcursul secolului al XX-lea, membrii ei s-au ucis unii pe alţii în războaie crude, având binecuvântarea preoţilor şi a miniştrilor ei. În unele ţări, influenţa ei este aproape nulă. Ea este sortită distrugerii împreună cu restul Babilonului celui Mare. — Apocalipsa 18:21.