Iehova oferă un izvor bogat de pace şi adevăr

„Îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat de pace şi de adevăr.“ — IEREMIA 33:6.

 1, 2. a) Care este experienţa naţiunilor în ce priveşte pacea? b) Ce lecţie despre pace i-a dat Iehova Israelului în 607 î.e.n.?

PACE! Cât de dorită este pacea şi, totuşi, cât de rară a fost ea în istoria umană! Secolul al XX-lea, în special, nu a fost un secol de pace. Dimpotrivă, el a fost martorul a două războaie cu cele mai distrugătoare efecte din istoria umană. După primul război mondial a fost instituită Liga Naţiunilor pentru a menţine pacea mondială. Acea organizaţie a eşuat. După al doilea război mondial a fost instituită Organizaţia Naţiunilor Unite cu acelaşi obiectiv. Este suficient să citim presa zilei pentru a vedea că şi aceasta se află efectiv în pragul falimentului.

² Ar trebui să ne surprindă faptul că organizaţiile umane nu pot aduce pacea? Absolut deloc. Cu mai bine de 2 500 de ani în urmă, poporul ales al lui Dumnezeu, Israelul, a primit o lecţie în această privinţă. În secolul al VII-lea î.e.n., pacea Israelului a fost ameninţată de puterea mondială dominantă, Babilonul. Israelul s-a îndreptat spre Egipt pentru pace. Egiptul a eşuat (Ieremia 37:5–8; Ezechiel 17:11–15). În 607 î.e.n., armatele babiloniene au dărâmat zidurile Ierusalimului şi au ars templul lui Iehova. Astfel, Israelul a învăţat o lecţie dură în ce priveşte inutilitatea faptului de a se baza pe organizaţii umane. În loc să se bucure de pace, naţiunea a fost târâtă în exil în Babilon. — 2 Cronici 36:17–21.

 3. Ca împlinire a cuvintelor lui Iehova transmise prin Ieremia, ce evenimente istorice i-au dat Israelului o a doua lecţie vitală despre pace?

³ Însă, înainte de căderea Ierusalimului, Iehova arătase că el, nu Egiptul, avea să-i aducă Israelului adevărata pace. Prin intermediul lui Ieremia, el a promis: „Îi voi vindeca şi le voi deschide un izvor bogat de pace şi de adevăr. Voi aduce înapoi pe cei din captivitatea lui Iuda şi pe cei din captivitatea lui Israel şi-i voi aşeza iarăşi ca odinioară“ (Ieremia 33:6, 7). Promisiunea lui Iehova a început să se împlinească în 539 î.e.n., când Babilonul a fost cucerit, iar israeliţilor exilaţi li s-a acordat libertate (2 Cronici 36:22, 23). În a doua jumătate a anului 537 î.e.n., un grup de israeliţi au celebrat Sărbătoarea Corturilor pe pământul Israelului pentru prima dată în 70 de ani! După sărbătoare, ei s-au apucat să rezidească templul lui Iehova. Ce au simţit ei atunci? Relatarea spune: „Tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudând pe DOMNUL, pentru că se punea temelia casei DOMNULUI“. — Ezra 3:11.

 4. Cum i-a stimulat Iehova pe israeliţi să facă lucrarea de zidire a templului, şi ce promisiune a făcut el cu privire la pace?

⁴ Însă, după acel început fericit, israeliţii au fost descurajaţi de către împotrivitori şi au întrerupt lucrarea de zidire a templului. După câţiva ani, Iehova i-a ridicat pe profeţii Hagai şi Zaharia pentru a-i stimula pe israeliţi să termine lucrarea de rezidire. Cât trebuie să fi fost ei de emoţionaţi auzindu-l pe Hagai spunând despre templul care avea să fie zidit: „«Slava din urmă a acestei case va fi mai mare decât a celei dintâi», zice DOMNUL oştirilor; «şi în locul acesta voi da pacea»“! — Hagai 2:9.

Iehova îşi împlineşte promisiunile

 5. Ce este demn de remarcat cu privire la capitolul 8 din Zaharia?

⁵ În cartea biblică Zaharia citim despre numeroase viziuni şi profeţii inspirate care au întărit poporul lui Dumnezeu în secolul al VI-lea î.e.n. Aceleaşi profeţii continuă să ne asigure de sprijinul lui Iehova. Ele ne dau toate motivele să credem că Iehova îi va da poporului său pace şi în zilele noastre. De exemplu, în capitolul 8 al cărţii care îi poartă numele, profetul Zaharia rosteşte de zece ori cuvintele: „Aşa vorbeşte DOMNUL“. De fiecare dată, expresia introduce o declaraţie divină privitoare la pacea poporului lui Dumnezeu. Unele dintre aceste promisiuni s-au împlinit atunci, în zilele lui Zaharia. Astăzi toate s-au împlinit sau sunt în curs de împlinire.

„Voi fi gelos pentru Sion“

 6, 7. În ce moduri era Iehova ‘gelos pentru Sion cu mare mânie’?

⁶ Această expresie apare pentru prima dată în Zaharia 8:2, unde citim: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Sunt [voi fi, NW] gelos pentru Sion cu mare gelozie şi sunt gelos pentru el cu mare mânie»“. Promisiunea lui Iehova că va fi gelos — că va avea mare zel — pentru poporul său însemna că el va acorda o atenţie specială restabilirii păcii lor. Restabilirea Israelului în ţara sa şi rezidirea templului erau o dovadă a acelui zel.

⁷ Dar ce se poate spune despre cei care s-au împotrivit poporului lui Iehova? Zelul pentru poporul său avea să fie proporţional cu ‘marea sa mânie’ împotriva acestor duşmani. Când se închinau în templul rezidit, evreii fideli puteau reflecta la soarta măreţului Babilon, acum căzut. Totodată, ei se puteau gândi la eşecul total al duşmanilor care încercaseră să împiedice rezidirea templului (Ezra 4:1–6; 6:3). Şi îi puteau mulţumi lui Iehova că îşi îndeplinise promisiunea. Zelul său le-a adus victorie!

„Cetatea adevărului“

 8. Cum avea să devină Ierusalimul în zilele lui Zaharia o cetate a adevărului în contrast cu timpurile anterioare?

⁸ Pentru a doua oară, Zaharia scrie: „Aşa vorbeşte DOMNUL“. Care sunt cuvintele lui Iehova de această dată? „Mă întorc iarăşi în Sion şi voi locui în mijlocul Ierusalimului. Şi Ierusalimul va fi numit «Cetatea adevărului» şi muntele DOMNULUI oştirilor, «Muntele cel sfânt»“ (Zaharia 8:3). Înainte de 607 î.e.n., Ierusalimul nu era în nici un caz o cetate a adevărului. Preoţii şi profeţii săi erau corupţi, iar poporul era infidel (Ieremia 6:13; 7:29–34; 13:23–27). Acum, poporul lui Dumnezeu rezidea templul, manifestându-şi loialitatea faţă de închinarea pură. Iehova locuia din nou în spirit în Ierusalim. Iarăşi se vorbeau în el adevărurile închinării pure, astfel că Ierusalimul putea fi numit „cetatea adevărului“. Locul înalt unde era plasat putea fi numit „muntele DOMNULUI“.

 9. Ce schimbare remarcabilă a stării sale a cunoscut „Israelul lui Dumnezeu“ în 1919?

⁹ Deşi aceste două declaraţii au fost pline de semnificaţie pentru Israelul antic, ele au multă însemnătate şi pentru noi, care trăim la sfârşitul secolului al XX-lea. Cu aproape 80 de ani în urmă, în timpul primului război mondial, cei câţiva mii de creştini unşi care reprezentau atunci „Israelul lui Dumnezeu“ au intrat în captivitate spirituală, întocmai cum anticul Israel intrase în captivitate în Babilon (Galateni 6:16). În mod profetic, ei au fost descrişi ca fiind nişte cadavre întinse pe străzi. Totuşi, ei au avut o dorinţă sinceră de a i se închina lui Iehova „în duh şi în adevăr“ (Ioan 4:24). De aceea, în 1919, Iehova i-a eliberat din captivitatea lor, ridicându-i din starea de moarte spirituală (Apocalipsa 11:7–13). Iehova a răspuns astfel cu un răsunător Da întrebării profetice puse de Isaia: „Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un popor dintr-o dată?“ (Isaia 66:8). În 1919, poporul lui Iehova exista din nou ca naţiune spirituală în propria lor „ţară“, adică în proprietatea lor spirituală de pe pământ.

10. De ce binecuvântări au parte creştinii unşi în ‘ţara’ lor începând din 1919?

¹⁰ Aflaţi în siguranţă în acea ţară, creştinii unşi au slujit în marele templu spriritual al lui Iehova. Ei au fost numiţi „sclavul fidel şi prevăzător“ şi au acceptat responsabilitatea de a se îngriji de bunurile pământeşti ale lui Isus, privilegiu de care se bucură şi acum, când secolul al XX-lea se apropie de sfârşit (Matei 24:45–47, NW). Ei au învăţat bine lecţia că Iehova este însuşi „Dumnezeul păcii“. — 1 Tesaloniceni 5:23.

11. Cum s-au dovedit conducătorii religioşi ai creştinătăţii drept duşmani ai poporului lui Dumnezeu?

¹¹ Dar ce se poate spune despre duşmanii Israelului lui Dumnezeu? Zelul lui Iehova pentru poporul său este proporţional cu mânia sa faţă de împotrivitori. În timpul primului război mondial, conducătorii religioşi ai creştinătăţii au exercitat enorme presiuni pentru a şterge din existenţă acest mic grup de creştini care vorbeau adevărul — încercare ce a eşuat. În timpul celui de-al doilea război mondial, miniştrii creştinătăţii au fost uniţi doar într-o singură privinţă: De ambele părţi ale conflictului, ei îndemnau guvernele să-i reprime pe Martorii lui Iehova. Chiar şi în prezent, în multe ţări, conducătorii religioşi incită guvernele să impună restricţii sau să interzică lucrarea de predicare creştină a Martorilor lui Iehova.

12, 13. Cum îşi exprimă Iehova mânia împotriva creştinătăţii?

¹² Acest lucru nu a trecut neobservat de Iehova. După primul război mondial, creştinătatea împreună cu restul Babilonului celui Mare au căzut (Apocalipsa 14:8). Realitatea căderii creştinătăţii a devenit cunoscută în mod public atunci când, începând din 1922, au fost turnate o serie de plăgi simbolice care au demascat în public starea ei de moarte spirituală şi au avertizat cu privire la iminenta ei distrugere (Apocalipsa 8:7—9:21). Ca dovadă că turnarea acestor plăgi continuă, în data de 23 aprilie 1995 a fost ţinută în toată lumea cuvântarea „Sfârşitul religiei false este aproape“, urmată de distribuirea a sute de milioane de exemplare ale unei ediţii speciale din seria Ştiri ale Regatului.

¹³ Astăzi, creştinătatea se află într-o stare deplorabilă. Pe parcursul secolului al XX-lea, membrii ei s-au ucis unii pe alţii în războaie crude, având binecuvântarea preoţilor şi a miniştrilor ei. În unele ţări, influenţa ei este aproape nulă. Ea este sortită distrugerii împreună cu restul Babilonului celui Mare. — Apocalipsa 18:21.

Pace pentru poporul lui Iehova

14. Ce descriere plastică profetică este prezentată cu privire la un popor care se bucură de pace?

¹⁴ Pe de altă parte, în acest an, 1996, poporul lui Iehova se bucură de o pace abundentă în ţara sa restaurată, aşa cum reiese din a treia declaraţie a lui Iehova: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Iarăşi vor şedea pe străzile Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din cauza marelui lor număr de zile. Străzile cetăţii vor fi pline de băieţi şi de fete, care se vor juca pe străzi»“. — Zaharia 8:4, 5.

15. De ce fel de pace se bucură slujitorii lui Iehova în pofida războaielor dintre naţiuni?

¹⁵ Această încântătoare descriere prezintă ceva remarcabil în această lume sfâşiată de război — un popor care se bucură de pace. Aceste cuvinte profetice ale lui Isaia şi-au găsit împlinirea din 1919 încoace: „«Pace, pace celui de departe şi celui de aproape!» zice DOMNUL. «Da, Eu îl voi vindeca! Dar . . . nu este pace», zice Dumnezeul meu «pentru cei răi»“ (Isaia 57:19–21). Desigur, deşi nu face parte din lume, poporul lui Iehova nu poate evita să fie afectat de tulburările naţiunilor (Ioan 17:15, 16). În unele ţări, ei se confruntă cu mari greutăţi, iar câţiva au fost chiar ucişi. Totuşi, adevăraţii creştini se bucură de pace în două moduri principale. În primul rând, ei au ‘pace cu Dumnezeu prin Domnul lor Isus Hristos’ (Romani 5:1). În al doilea rând, ei au pace între ei. Ei cultivă „înţelepciunea de sus“, care este „mai întâi curată, apoi paşnică“ (Iacov 3:17; Galateni 5:22–24). Mai mult, ei aşteaptă cu nerăbdare să se bucure de pace în cel mai deplin sens al cuvântului, atunci când ‘cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta în belşug de pace’. — Psalmul 37:11.

16, 17. a) Cum a fost întărită organizaţia lui Iehova de „bătrâni şi femei în vârstă“, precum şi de ‘băieţi şi fete’? b) Ce anume demonstrează pacea poporului lui Iehova?

¹⁶ Încă mai există în poporul lui Iehova „bătrâni şi femei în vârstă“, fraţi unşi care îşi aduc aminte de primele victorii ale organizaţiei lui Iehova. Fidelitatea şi perseverenţa lor sunt foarte apreciate. Cei unşi care erau mai tineri au preluat conducerea în zilele pline de avânt ale anilor ’30 şi în timpul celui de-al doilea război mondial, precum şi în anii plini de emoţii ai creşterii care a urmat. În plus, îndeosebi din 1935 încoace şi-a făcut apariţia ‘marea mulţime’ de „alte oi“ (Apocalipsa 7:9; Ioan 10:16). Pe măsură ce creştinii unşi au îmbătrânit şi au scăzut la număr, alte oi s-au dedicat lucrării de predicare, extinzând-o pe tot pământul. În ultimii ani, alte oi au inundat ţara poporului lui Dumnezeu. Numai anul trecut, 338 491 dintre acestea s-au botezat ca simbol al dedicării lor la Iehova! Aceşti nou-veniţi sunt, într-adevăr, foarte tineri din punct de vedere spiritual. Vigoarea şi entuziasmul lor sunt o comoară pe măsură ce ei îngroaşă rândurile celor ce îi cântă laude pline de recunoştinţă ‘Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi Mielului’. — Apocalipsa 7:10.

¹⁷ Astăzi, ‘străzile sunt pline de băieţi şi de fete’, Martori cu vigoare tinerească. În anul de serviciu 1995 s-au primit rapoarte din 232 de ţări şi insule. Dar nu există rivalitate internaţională, nici ură intertribală, nici gelozie nepotrivită între cei unşi şi alte oi. Toţi cresc împreună spiritualiceşte, fiind uniţi în iubire. Fraternitatea mondială a Martorilor lui Iehova este, într-adevăr, unică pe scena lumii. — Coloseni 3:14; 1 Petru 2:17.

Prea dificil pentru Iehova?

18, 19. Cum a îndeplinit Iehova din 1919 încoace ceva ce poate să fi părut prea dificil din punct de vedere uman?

¹⁸ În 1918, când rămăşiţa unsă era alcătuită doar din câteva mii de suflete descurajate aflate în captivitate spirituală, nimeni nu putea prevedea cursul pe care aveau să-l ia evenimentele. Iehova însă a ştiut — aşa cum este confirmat de cea de-a patra declaraţie profetică a sa: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Dacă lucrul acesta va fi uimitor [prea dificil, NW] în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi uimitor [prea dificil, NW] oare şi în ochii Mei?» zice DOMNUL oştirilor“. — Zaharia 8:6.

¹⁹ În 1919, spiritul lui Iehova a reînsufleţit poporul său în vederea lucrării ce-i stătea înainte. Cu toate acestea, a fost nevoie de credinţă pentru a ţine ferm la mica organizaţie de închinători ai lui Iehova. Aceştia erau atât de puţini, şi multe lucruri nu erau clare. Însă, puţin câte puţin, Iehova i-a întărit din punct de vedere organizaţional şi i-a echipat în vederea lucrării creştine de predicare a veştii bune şi de formare de discipoli (Isaia 60:17, 19; Matei 24:14; 28:19, 20). Treptat, el i-a ajutat să discearnă unele chestiuni vitale, cum ar fi neutralitatea şi suveranitatea universală. Era prea dificil pentru Iehova să-şi îndeplinească voinţa prin intermediul acelui mic grup de Martori? Răspunsul este categoric nu! Aceasta reiese din paginile 12–15 ale acestei reviste, unde găsim tabelul cu activitatea Martorilor lui Iehova pe anul de serviciu 1995.

„Eu voi fi Dumnezeul lor“

20. Conform profeţiei, ce proporţii avea să ia strângerea poporului lui Dumnezeu?

²⁰ Cea de-a cincea declaraţie arată în continuare condiţia fericită pe care o au astăzi Martorii lui Iehova: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Iată, Eu voi salva pe poporul Meu din ţara de la răsăritul soarelui şi din ţara de la asfinţitul soarelui. Îi voi aduce şi ei vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor, în adevăr şi în dreptate»“. — Zaharia 8:7, 8.

21. În ce mod a fost menţinută şi extinsă pacea abundentă a poporului lui Iehova?

²¹ Acum, în 1996, putem spune fără ezitare că vestea bună a fost predicată în toată lumea, din „ţara de la răsăritul soarelui“ până în „ţara de la asfinţitul soarelui“. Au fost făcuţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, şi ei au văzut împlinirea promisiunii lui Iehova: „Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de DOMNUL şi mare va fi pacea fiilor tăi“ (Isaia 54:13). Noi avem pace deoarece suntem instruiţi de Iehova. În acest scop, s-a publicat literatură în peste 300 de limbi. Numai anul trecut au fost adăugate 21 de limbi noi. Revista Turnul de veghere este acum publicată simultan în 111 limbi, iar Treziţi-vă! în 54. Congresele naţionale şi internaţionale constituie o dovadă publică a păcii de care se bucură poporul lui Dumnezeu. Întrunirile săptămânale ne unesc şi ne oferă încurajarea de care avem nevoie pentru a sta fermi (Evrei 10:23–25). Da, Iehova îşi instruieşte poporul „în adevăr şi în dreptate“. El îi dă poporului său pace. Cât suntem de binecuvântaţi că avem parte de această pace abundentă!

Puteţi explica?

◻ Cum a fost Iehova ‘gelos cu mare mânie’ pentru poporul său în timpurile moderne?

◻ Cum se bucură poporul lui Iehova de pace chiar şi în ţările sfâşiate de război?

◻ În ce mod sunt ‘străzile pline de băieţi şi de fete’?

◻ Ce măsuri s-au luat pentru ca poporul lui Iehova să poată fi instruit de el?

[Chenarul de la paginile 12–15]

RAPORTUL MONDIAL AL MARTORILOR LUI IEHOVA PENTRU ANUL DE SERVICIU 1995

(Vezi volumul)

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

În secolul al VI-lea î.e.n., evreii fideli care au rezidit templul au învăţat că Iehova era singura sursă de pace demnă de încredere.