Binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte

„Binecuvîntarea [lui Iehova, NW] îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.“ — PROVERBELE 10:22.

 1–3. În timp ce mulţi sînt preocupaţi de lucrurile materiale, ce adevăr trebuie să recunoască toţi cu referire la bogăţia materială?

UNII oameni nu încetează niciodată să vorbească despre bani — sau despre lipsa lor. Din nefericire pentru ei, în ultimii ani au avut mult de discutat. În 1992 chiar lumea occidentală prosperă a trecut printr-o recesiune, şi atît directori, cît şi muncitori au rămas fără lucru. Mulţi s-au întrebat dacă vor mai vedea vreodată un timp de prosperitate stabilă.

² Este greşit oare să fim preocupaţi de bunăstarea noastră materială? Nu, într-o oarecare măsură este absolut normal. În acelaşi timp, există un adevăr fundamental pe care trebuie să-l recunoaştem cu privire la bogăţie. La urma urmei, toate lucrurile materiale provin de la Creator. El este „Dumnezeu, [Iehova, NW] . . . care a aşternut pămîntul şi cele de pe el, care a dat suflare celor care-l locuiesc şi duh celor care merg pe el“. — Isaia 42:5.

³ Cu toate că Iehova nu predestinează cine să fie bogat şi cine să fie sărac, toţi sîntem răspunzători în ce priveşte modul în care ne folosim partea, oricare ar fi ea, de ‘pămînt şi cele de pe el’. Dacă ne folosim bogăţia pentru a-i domina pe alţii, Iehova ne va considera răspunzători. Iar oricine slujeşte ca sclav mai degrabă pentru bogăţii decît pentru Iehova va constata că „cine se încrede în bogăţii va cădea“ (Proverbele 11:28; Matei 6:24; 1 Timotei 6:9). Prosperitatea materială care nu este însoţită de o inimă supusă lui Iehova este, în cele din urmă, fără valoare. — Eclesiastul 2:3–11, 18, 19; Luca 16:9.

Cea mai importantă prosperitate

 4. De ce prosperitatea spirituală este mai bună decît abundenţa materială?

⁴ Pe lîngă prosperitatea materială, Biblia vorbeşte despre prosperitate spirituală. Evident, aceasta este cea mai bună (Matei 6:19–21). Prosperitatea spirituală atrage după sine o relaţie plină de satisfacţii cu Iehova, relaţie care poate dura etern (Eclesiastul 7:12). Mai mult decît atît, slujitorii lui Dumnezeu care sînt bogaţi spiritualiceşte nu sînt lipsiţi de binecuvîntări materiale sănătoase. În lumea nouă, bogăţia spirituală va fi îmbinată cu prosperitatea materială. Cei fideli se vor bucura de o siguranţă materială care nu va fi dobîndită prin întrecere îndîrjită sau prin sacrificarea sănătăţii şi fericirii, aşa cum se întîmplă atît de frecvent astăzi (Psalmul 72:16; Proverbele 10:28; Isaia 25:6–8). Ei vor constata că, în toate felurile, „binecuvîntarea [lui Iehova, NW] îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz“. — Proverbele 10:22.

 5. Ce promisiune a făcut Isus cu privire la lucrurile materiale?

⁵ Chiar în prezent, cei care preţuiesc lucrurile spirituale simt o anumită linişte în ce priveşte lucrurile materiale. Este adevărat, ei lucrează pentru a-şi achita notele de plată şi pentru a-şi întreţine familia. Sau, unii s-ar putea chiar să-şi piardă locul de muncă în timp de recesiune. Dar ei nu sînt copleşiţi de astfel de griji. Dimpotrivă, ei cred în promisiunea lui Isus, care a spus: „Nu vă îngrijoraţi, zicînd: «Ce vom mînca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» . . . Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Căutaţi mai întîi [regatul, NW] lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“. — Matei 6:31–33.

Bogăţia spirituală astăzi

 6, 7. a) Descrieţi cîteva aspecte ale prosperităţii spirituale de care se bucură membrii poporului lui Dumnezeu. b) Ce profeţie se împlineşte astăzi, şi ce întrebări ridică acest lucru?

⁶ Aşadar, membrii poporului lui Iehova au optat să pună Regatul pe primul loc în viaţa lor şi cît de binecuvîntaţi sînt! Ei se bucură de un mare succes în lucrarea lor de facere de discipoli (Isaia 60:22). Ei sînt învăţaţi de Iehova, bucurîndu-se de un rîu nesecat de lucruri spirituale bune furnizate prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45–47, NW; Isaia 54:13). În plus, spiritul lui Iehova este peste ei, constituindu-i într-o minunată fraternitate internaţională. — Psalmul 133:1; Marcu 10:29, 30.

⁷ Aceasta este cu adevărat o prosperitate spirituală, ceva ce nu se poate cumpăra cu bani. Ea reprezintă o împlinire impresionantă a promisiunii lui Iehova: „«Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare,» zice [Iehova al, NW] oştirilor, «[ca să vedeţi, NW] dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi o binecuvîntare care va da pe deasupra»“ (Maleahi 3:10). Noi am văzut astăzi împlinindu-se această promisiune. Dar, de ce Iehova, Sursa tuturor bogăţiilor, le cere slujitorilor săi să-şi aducă a zecea parte sau zeciuiala? Cine trage foloase din zeciuială? Pentru a răspunde la aceste întrebări, să analizăm de ce a rostit Iehova aceste cuvinte prin intermediul lui Maleahi în secolul al V-lea î.e.n.

Zeciuieli şi ofrande

 8. Potrivit legămîntului Legii, de ce anume depindea prosperitatea materială a Israelului?

⁸ În timpul lui Maleahi poporul lui Dumnezeu nu se afla într-o situaţie prosperă. De ce? În parte, această situaţie era în legătură cu ofrandele şi cu zeciuielile. Pe atunci Israelul se afla sub legămîntul Legii mozaice. Cînd a încheiat acest legămînt, Iehova a promis că, dacă Israelul îşi respecta partea lui, el avea să-l binecuvînteze atît din punct de vedere spiritual, cît şi material. De fapt, prosperitatea Israelului depindea de fidelitatea lui. — Deuteronomul 28:1–19.

 9. În timpul Israelului antic, de ce i-a pretins Iehova poporului său să plătească zeciuieli şi să aducă ofrande?

⁹ Din obligaţia Israelului aflat sub Lege făcea parte aducerea de ofrande la templu şi plătirea zeciuielilor. Unele dintre ofrande erau arse în întregime pe altarul lui Iehova, în timp ce altele erau împărţite între preoţi şi cei care prezentau jertfa, anumite părţi fiind oferite lui Iehova (Leviticul 1:3–9; 7:1–15). Referitor la zeciuieli, Moise le-a spus israeliţilor: „Orice zeciuială din ogor, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a [lui Iehova, NW]; este sfîntă [pentru Iehova, NW]“ (Leviticul 27:30). Zeciuiala era dată leviţilor care lucrau la tabernacol iar, mai tîrziu, la templu. La rîndul lor, din ceea ce primeau, leviţii care nu erau preoţi le dădeau o zeciuială preoţilor aaronici (Numeri 18:21–29). De ce i-a pretins Iehova Israelului să plătească zeciuieli? În primul rînd, pentru ca ei să-şi poată manifesta într-un mod palpabil recunoştinţa faţă de bunătatea lui Iehova. Iar în al doilea rînd, pentru ca să poată contribui la întreţinerea leviţilor, care se puteau concentra astfel asupra obligaţiilor lor, inclusiv cele referitoare la predarea Legii (2 Cronici 17:7–9). În felul acesta era susţinută totodată închinarea pură şi toţi trăgeau foloase din aceasta.

10. Ce se întîmpla cînd Israelul nu aducea zeciuieli şi ofrande?

¹⁰ Deşi unele zeciuieli şi ofrande erau folosite mai tîrziu de către leviţi, ele erau în realitate daruri pentru Iehova şi, de aceea, trebuiau să fie de bună calitate, demne de el (Leviticul 22:21–25). Ce se întîmpla cînd israeliţii nu-şi aduceau zeciuielile sau cînd aduceau ofrande de calitate inferioară? În Lege nu era prescrisă nici o pedeapsă, dar existau consecinţe. Iehova îşi reţinea binecuvîntarea, iar leviţii, lipsiţi de sprijinul material, îşi părăseau îndatoririle lor de la templu pentru a se întreţine. Astfel, tot Israelul suferea.

„Puneţi-vă inima la căile voastre“

11, 12. a) Care a fost rezultatul cînd Israelul a neglijat să respecte Legea? b) Ce misiune le-a dat Iehova membrilor poporului Israel atunci cînd i-a adus înapoi din Babilon?

¹¹ Pe parcursul istoriei Israelului, unii au fost exemplari în încercarea de a respecta Legea, inclusiv plătirea zeciuielilor (2 Cronici 31:2–16). În general însă, naţiunea a fost neglijentă. De repetate ori ei au violat legămîntul încheiat cu Iehova, pînă cînd, în cele din urmă, el a permis ca ei să fie cuceriţi, iar în anul 607 î.e.n. să fie exilaţi în Babilon. — 2 Cronici 36:15–21.

¹² Aceasta a fost o disciplinare aspră, dar după 70 de ani, Iehova şi-a restabilit poporul în ţara sa. Multe dintre profeţiile referitoare la paradis din cartea lui Isaia aveau să-şi aibă împlinirea iniţială după această întoarcere (Isaia 35:1, 2; 52:1–9; 65:17–19). Însă motivul principal pentru care Iehova şi-a adus înapoi poporul era nu aducerea în existenţă a unui paradis pămîntesc, ci rezidirea templului şi restabilirea închinării adevărate (Ezra 1:2, 3). Dacă Israelul asculta de Iehova, ei urmau să aibă avantaje materiale, iar binecuvîntarea lui Iehova avea să-i îmbogăţească atît pe plan spiritual, cît şi material. În consecinţă, de îndată ce au ajuns în ţara lor natală, în anul 537 î.e.n., iudeii au construit un altar în Ierusalim şi au început lucrările la templu. Au întîmpinat însă o puternică opoziţie şi s-au oprit (Ezra 4:1–4, 23). Drept rezultat, Israelul nu s-a mai bucurat de binecuvîntarea lui Iehova.

13, 14. a) Ce a urmat atunci cînd Israelul nu a reclădit templul? b) Cum a fost reclădit, în cele din urmă, templul, dar ce alte greşeli din partea Israelului sînt consemnate?

¹³ În anul 520 î.e.n., Iehova i-a ridicat pe profeţii Hagai şi Zaharia pentru a îndemna Israelul să reia lucrările de construcţie la templu. Hagai a arătat că naţiunea suferea din cauza unor greutăţi economice şi a pus în legătură lucrul acesta cu lipsa lor de zel pentru casa lui Iehova. El a spus: „Aşa vorbeşte acum [Iehova al, NW] oştirilor: «Puneţi-vă inima la căile voastre! Aţi semănat mult, şi strîngeţi puţin; mîncaţi, şi tot nu vă săturaţi; beţi, şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi, cine cîştigă un salariu, îl pune într-o pungă spartă.» Aşa vorbeşte [Iehova al, NW] oştirilor: «Puneţi-vă inima la căile voastre! Urcaţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi casa! Şi Eu voi găsi plăcere în lucrul acesta şi voi fi preamărit,» zice [Iehova, NW]“. — Hagai 1:5–8, nota de subsol.

¹⁴ Îmbărbătaţi de Hagai şi Zaharia, israeliţii şi-au pus inima la căile lor, şi templul a fost clădit. Aproximatv 60 de ani mai tîrziu însă, Neemia a vizitat Ierusalimul şi a constatat că Israelul ajunsese din nou să neglijeze Legea lui Iehova. El a corectat acest lucru. Dar la a doua vizită, a constatat că lucrurile iarăşi se înrăutăţiseră. El consemnează: „Am înţeles de asemenea că părţile leviţilor nu li se dăduseră şi că leviţii şi cîntăreţii care făceau slujba, fugiseră fiecare în ţinutul lui“ (Neemia 13:10). Şi această problemă a fost corectată şi „tot Iuda a adus în magazii zeciuiala din grîu, din must şi din untdelemn“. — Neemia 13:12.

Furîndu-l pe Iehova

15, 16. Pentru ce greşeli mustră Iehova Israelul prin intermediul lui Maleahi?

¹⁵ Probabil că activitatea profetică a lui Maleahi a avut loc cam în aceeaşi perioadă de timp şi profetul ne vorbeşte mai mult despre infidelitatea Israelului. El consemnează cuvintele adresate de Iehova Israelului: „«Dacă sînt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Dacă sînt Stăpîn, unde este teama de Mine?» zice [Iehova al, NW] oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu“. Ce anume era greşit? Iehova explică: „Cînd aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este rău lucrul acesta?“ — Maleahi 1:6–8.

¹⁶ Maleahi arată în acest mod plastic că, deşi israeliţii aduceau ofrande, calitatea inferioară a acestora trăda o gravă lipsă de respect. Maleahi a mai scris: „«Din zilele părinţilor voştri, voi v-aţi abătut de la rînduielile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce şi Eu la voi,» zice [Iehova al, NW] oştirilor“. Israeliţii s-au mirat neştiind ce anume trebuiau să facă, astfel ei au întrebat: „În ce trebuie să ne întoarcem?“ Iehova a răspuns: „Este potrivit să fure un om pe Dumnezeu? Dar voi mă furaţi“. Cum putea Israelul să-l fure pe Iehova, Sursa tuturor bogăţiilor? Iehova a răspuns: „Cu zeciuielile şi darurile de mîncare“ (Maleahi 3:7, 8, nota de subsol). Da, neaducîndu-şi zeciuielile şi ofrandele, Israelul îl fura pe Iehova!

17. Cărui scop au servit în Israel zeciuielile şi ofrandele, şi ce promisiune face Iehova cu referire la zeciuieli?

¹⁷ Acest precedent istoric indică importanţa zeciuielilor şi ofrandelor în Israel. Ele erau o manifestare a recunoştinţei din partea donatorului şi contribuiau la susţinerea din punct de vedere material a închinării adevărate. Astfel, Iehova a continuat să încurajeze Israelul: „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile“. Arătînd ce anume ar fi urmat dacă ei făceau acest lucru, Iehova a promis: „Voi turna peste voi o binecuvîntare care va da pe deasupra“ (Maleahi 3:10). Binecuvîntarea lui Iehova i-ar fi îmbogăţit.

Judecaţi de „Domnul adevărat“

18. a) Despre a cui venire avertizează Iehova? b) Cînd a avut loc o venire la templu, cine a fost implicat, şi care a fost rezultatul pentru Israel?

¹⁸ Prin intermediul lui Maleahi, Iehova a avertizat, de asemenea, că avea să vină să-şi judece poporul. „Iată, voi trimite pe [mesagerul, NW] Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi Domnul [adevărat, NW], pe care-L căutaţi, deodată va intra în templul Său, [mesagerul, NW] legămîntului în care găsiţi plăcere; iată că vine“ (Maleahi 3:1). Cînd a avut loc promisa venire la templu? La Matei 11:10 Isus a citat profeţia lui Maleahi referitoare la un mesager care avea să pregătească calea şi a aplicat-o la Ioan Botezătorul (Maleahi 4:5; Matei 11:14). Astfel, în anul 29 e.n. a sosit timpul pentru judecată! Cine era al doilea mesager, mesagerul legămîntului care urma să-l însoţească la templu pe Iehova, „Domnul adevărat“? Era Isus însuşi, şi el a venit în două ocazii la templul din Ierusalim şi l-a curăţat într-un mod impresionant, alungîndu-i pe necinstiţii schimbători de bani (Marcu 11:15–17; Ioan 2:14–17). Referitor la acest timp de judecată din secolul întîi, Iehova întreabă în mod profetic: „Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămîne în picioare cînd Se va arăta El?“ (Maleahi 3:2). În realitate, Israelul nu a rămas în picioare. Ei au fost inspectaţi, au fost găsiţi vinovaţi, iar în anul 33 e.n. au fost respinşi ca naţiune aleasă a lui Iehova. — Matei 23:37–39.

19. În ce mod s-a întors o rămăşiţă la Iehova în secolul întîi, şi ce binecuvîntare au primit membrii ei?

¹⁹ Însă Maleahi a mai scris: „Şi [Iehova, NW] se va aşeza ca topitorul şi ca purificatorul argintului; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va purifica aşa cum se curăţă aurul şi argintul şi [în mod sigur, vor deveni pentru Iehova un popor care îşi va prezenta ofranda, NW] în dreptate“ (Maleahi 3:3). În armonie cu aceste cuvinte, în timp ce majoritatea celor care pretindeau că-i slujesc lui Iehova în secolul întîi au fost respinşi, unii au fost curăţaţi şi au venit la Iehova oferindu-i jertfe plăcute. Cine erau aceştia? Cei care au avut o reacţie favorabilă faţă de Isus, mesagerul legămîntului. La Penticosta anului 33 e.n., 120 dintre aceşti slujitori receptivi erau strînşi laolaltă într-o cameră de sus din Ierusalim. Întăriţi de spiritul sfînt, ei au început să prezinte o ofrandă în dreptate şi numărul lor a crescut cu rapiditate. În curînd ei s-au împrăştiat în toate părţile Imperiului Roman (Faptele 2:41; 4:4; 5:14). Astfel, o rămăşiţă s-a întors la Iehova. — Maleahi 3:7.

20. Cînd au fost distruse Ierusalimul şi templul, ce s-a întîmplat cu noul Israel al lui Dumnezeu?

²⁰ Această rămăşiţă a Israelului, care a ajuns să-i includă pe păgînii altoiţi, ca să zicem aşa, pe butucul Israelului, constituiau un nou ‘Israel al lui Dumnezeu’, o naţiune alcătuită din creştini unşi de spirit (Galateni 6:16; Romani 11:17). În anul 70 e.n., o ‘zi arzînd ca un cuptor’ a venit asupra Israelului carnal atunci cînd Ierusalimul şi templul său au fost distruse de armatele romane (Maleahi 4:1; Luca 19:41–44). Ce s-a întîmplat cu Israelul spiritual al lui Dumnezeu? Iehova a avut „milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte“ (Maleahi 3:17). Congregaţia creştină unsă a ascultat de avertismentul profetic al lui Isus (Matei 24:15, 16). Ei au supravieţuit, iar binecuvîntarea lui Iehova a continuat să-i îmbogăţească din punct de vedere spiritual.

21. Ce întrebări rămîn cu privire la Maleahi 3:1 şi 3:10?

²¹ Ce justificare a lui Iehova a fost aceasta! Cum se împlineşte însă Maleahi 3:1 în prezent? Şi cum trebuie să reacţioneze un creştin la încurajarea de la Maleahi 3:10 de a-şi aduce întreaga zeciuială în depozit? Despre aceasta se va discuta în articolul care urmează.

Puteţi explica?

◻ Cine este, la urma urmei, Sursa tuturor bogăţiilor?

◻ De ce prosperitatea spirituală este mai bună decît bogăţia materială?

◻ Cărui scop au servit în Israel zeciuielile şi ofrandele?

◻ Cînd a venit Iehova, „Domnul adevărat“, la templu pentru a judeca Israelul, şi cu ce rezultat?

◻ Cine s-a întors la Iehova după ce el a venit la templul său în secolul întîi e.n.?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Reprezentîndu-l pe Iehova, Isus, mesagerul legămîntului, a venit la templu pentru judecată în secolul întîi era noastră